Atenţie, români! În două luni va începe procesul de
bail in, prin care băncile vă pot lua toate economiile din depozitele bancare!
De ce se grăbeşte atât de tare UE să implementeze acest mecanism de bail in? Ce se întâmplă în realitate şi de ce se minte atât de mult de la Bruxelles?
După cum veţi citi mai jos, UE a anunţat fiecare naţiune din interiorul Uniunii că în cazul în care nu se va conforma aplicării legislative a mecanismului bancar de bail in va trebui să facă faţă unor sancţiuni şi reglementărilor legale.
Disperarea celor de la Strasbourg şi Bruxelles este la cote maxime, ei ameninţând pe faţă ţările componente ale UE. Deci, din august băncile din toată Uniunea Europeană vor putea aplica, fără nici o notificare prealabilă, mecanismul de bail in, iar liderii UE vor ca până în august fiecare ţară să se supună Porţii UE.
Este vreo raţiune pentru aplicarea acestui mecanism draconic care poate face în câteva minute ca deponenţii să îşi piardă banii agonisiţi, de unii, de-o viaţă? Anticipează aceşti lideri ai UE un colaps financiar de proporţii căruia vor trebui să îi facă faţă până în august, sau se aşteaptă, după cum a anunţat Janet Yellen, ca odată cu modificarea dobânzii la Rezervele Federale, UE să fie puternic afectată? De ce o aşa grabă?
Cu toţii ne amintim de ceea ce s-a întâmplat la începutul acestei recesiuni, când băncile au fost ajutate prin mecanismul de bail out pentru a mai exista, şi în cadrul căruia sute şi chiar mii de miliarde de dolari au fost aruncate acestor bănci, pe cheltuiala celor pe care acum îi exploatează şi pe care încearcă să îi lase fără economiile de-o viaţă. Aceasta îi afectează enorm pe cei în vârstă, care îşi legau un nivel de viaţă cât de cât rezonabil și speranţele cumpărării unor medicamente de aceşti bani depuşi cu mari sacrificii în bănci.
Deci după ce au fost ajutate, băncile evreieşti, care sunt în totalitate în America şi UE, au găsit de cuviinţă să forţeze aplicarea mecanismului de bail in, pentru a nu mai risca nimic, şi în cazul unui colaps să poată plăti cu banii deponenţilor riscul şi furatul performat de ei. Și aşa vor face.
Dar ce înseamnă acest
bail in? În linii mari, bogăţia va fi transferată de la depunătorii de bani în bănci în patrimoniul băncii propriu-zise, în scopul de a deveni solventă. Ceea ce înseamnă că deponenţii ar putea pierde toate economiile în câteva secunde dacă băncile mari din UE devin insolvabile, iar cu bani acestor deponenţi se vor plăti mecanismele de furat care au făcut ca aceste bănci să devină insolvabile… pentru că de la contribuabili nu se mai pot lua.
Am văzut acest mecanism în mişcare în Cipru, ţările din UE fiind forţate să semneze acum aceeași legislaţie şi să se alinieze acestei decizii aberante.
Nicio bancă, absolut nicio bancă nu va mai fi sigură în UE, începând din august, şi nicio depunere de bani nu va mai fi sigur că va mai putea fi rambursată. Unele ţări au tărăgănat luarea deciziei, dar acum este un ultimatum care trebuie respectat de toate ţările UE…
„O bună parte din umanitate trăieşte dramatic epoca de maximă virulenţă a imperialismului evreiesc al cărui scop este instaurarea Republicii Universale sub conducerea plutocrației iudaice.
Cu un program istoric perfect etapizat, folosind o varietate largă de mijloace şi metode, de la cele psihologice la cele economice, iudaismul a reuşit să stăpânească şi să folosească în vederea scopului propus trei state occidentale: Franţa, Anglia şi Statele Unite, care s-au transformat în port-drapelul desfiinţării statelor naţionale şi al federalizării lor în vederea realizării voinţei conducerii supreme a iudaismului mondial concretizată în Republica Universală. Structurile acesteia au fost construite cu abilitate după cel de-al doilea război mondial. Se numesc: O.N.U., Consiliul de Securitate, Fondul Monetar Internaţional, Comunitatea Europeană, NATO, Banca Mondială.”
Regula este cunoscută sub forma BRRD (Bank Recovery and Resolution Directive - Directiva privind redresarea și rezoluția bancară), care se doreşte a proteja contribuabilii pentru a nu mai plăti în cazul în care sistemul bancar intră în colaps sau dacă o bancă are probleme financiare, dar forţează deponenţii, creditorii băncilor şi acţionarii să contribuie la procesul de scoatere a băncilor din această situaţie vecină cu falimentul, prin mecanismul de bail in.
Care ţară este ameninţată? Absolut toate membrele UE, dar 11 dintre ele cu precădere, datorită situaţiei economice dificile şi a implicării băncilor în economiile lor, fiind posibil în orice moment colapsul şi în final bail in-ul… Regulatorii financiari ai UE au în vedere, în prima fază, următoarele 11 ţări: Bulgaria, Republica Cehă, Lituania, Malta, Polonia, România, Suedia, Luxemburg, Olanda, Franţa şi Italia. Franţa şi Italia intră „în cărţi” datorită unui sistem bancar fragil.
Dar de ce totul trebuie făcut în numai două luni, din moment ce în Europa, mereu, luarea unei decizii trena mai mult decât se putea crede în cel mai pesimist scenariu? Nu este ceva comun pentru Comisia Europeană să ia aceste decizii rapide, iar parlamentarii mizerabili nu fac nicio prezentare a situaţiei în ţările de unde vin.
Ceea ce este ştiut, până în momentul de faţă, este situaţia precară sau crash-ul pe piaţa bondurilor în Europa, şi se pare că Banca Centrală Europeană (BCE) este în situaţia în care poate pierde controlul pieţei financiare a UE.
Să fie o anticipare a căderii economiei greceşti sau a retragerii Greciei din zona euro, cu urmări cataclismice, din moment ce numai vineri grecii au retras din băncile de pe teritoriul elen peste 700 de milioane de euro? Aceasta într-o singură zi, ați înţeles bine! Numai un nebun mai poate păstra bani în băncile greceşti în acest moment şi cu siguranţă, dacă românii nu vor realiza fenomenul şi amplitudinea lui, vor fi milioane de oameni care vor plânge pe străzi şi vor trăi „sentimentul cipriot”.
În acest moment, băncile greceşti depind de BCE pentru 80,7 miliarde de euro în ELA (Emergency Liquidity Assistance – Asistența de Urgență cu Lichidități), care reprezintă 60% din depozitele bancare din Grecia, cum se vedea pe 30 aprilie 2015.
Dar fără discuţie că Grecia înseamnă doar un început - până în final există o posibilitate reală ca băncile din UE să colapseze şi criza financiară de proporţii să afecteze Europa aşa cum nu s-a mai văzut până acum.
Într-o singură noapte, deponenţii în bănci se pot trezi fără niciun ban în cont, creându-se un ciclu deflaţionist ce va duce Europa în situaţia de faliment şi evident în situaţia de a se ruga la Poarta Washingtonului pentru bani. Toate acestea pot fi catalizate de o eventuală intervenţie americană în Ucraina, în perioada următoare.
Este evident că Germania este cea mai interesată de aplicarea acestui mecanism de bail in cât mai rapid, pentru a nu cădea pe ea o povară financiară de proporţii şi cu efecte negative asupra economiei ţării. O sărăcire pe ansamblu a UE este benefică pentru Germania, deoarece euro poate scădea masiv şi nemţii pot crea un joc financiar nou, favorabil lor, dar mai ales favorabil SUA, care se va vedea în situaţia de Maica Tereza… cu banii de împrumut în mână.
Nici băncile din SUA nu pot fi scăpate de acest tsunami care va veni, ele având o expunere majoră la piaţa financiară europeană. În acest moment, primele şase bănci ca mărime din SUA sunt expuse la derivative (mecanisme speculative) în valoare de peste 278.000 de miliarde de dolari. Este incredibil până unde au putut să meargă aceşti americani, speculând cu bani care nu există valori de peste 40 de ori PIB-ul mondial. De data aceasta nu se va mai putea pune problema „
too big to fail” (prea mare ca să cadă). Băncile vor cădea cu siguranţă şi vor crea un efect de domino în economia continentală şi globală.
Sfatul meu este ca românii să îşi retragă banii din bănci sau să pună, cum spun americanii, „ouăle în mai multe coşuri”, adică să lase şi ceva bani la bănci, dar cea mai mare parte să îi investească în aur, argint şi terenuri (nu case sau apartamente), care ar face mai dificil ca în situaţia unei crize profunde să fie totul pierdut.
Asta este „prosperitatea” pe care v-o pregăteşte conducerea capitalistă a UE şi America… „Trăiască” sistemul capitalist, în care de pe o zi pe alta „cineva” ne poate spune că am muncit toată viaţa degeaba.
Lucrează băncile centrale capitaliste pentru popoarele pe care le „servesc”? Realizează ele o politică monetară de care într-adevăr avem nevoie? De ce capitalismul are nevoie de aceste bănci centrale? Întrebări grele, cu răspunsuri care intră în contradicţie cu însăşi doctrina capitalistă. De ce?
Foarte simplu, pentru că aceste bănci centrale din ţările capitaliste au dovedit că nu pot rezolva niciun fel de situaţie economică dificilă, ci mai degrabă amplifică tot ceea ce este rău.
Practic, băncile centrale capitaliste au acaparat întreaga planetă. În acest moment, singura ţară de mărime apreciabilă şi recunoscută pe glob care nu are bancă naţională este Coreea de Nord, pe care occidentalii o numesc, pe drept sau mai puţin pe drept, ca fiind comunistă. Nu am fost acolo, nu am colaborat cu nimeni din interior, ci doar cu coreeni din nord veniţi în Canada. Dar poate fi considerată Coreea de Nord comunistă pentru simplul fapt ca nu are bancă centrală, sau ţările aşa-zis capitaliste dezvoltate pot fi considerate a fi în drumul lor spre comunism pentru că deţin aceste bănci centrale? Voi răspunde în paragrafele de mai jos şi veţi avea o mare surpriză legată de logica existenţei acestor bănci centrale în capitalism.
Deși mai sunt şi alte ţări, minuscule, insule, ca de exemplu Statul Federal Micronezia, care nu au bancă centrală, mai mult de 99,9% din populaţia globului trăieşte în ţări cu bănci centrale. De ce s-a apelat la acest tip de bănci? Cum au luat fiinţă, și mai ales, de ce? Ce s-a întâmplat şi în ce împrejurări o întreagă planetă a agreat apariţia acestor bănci în sistemul capitalist? Au fost opțiunile cetăţenilor de rând favorabile, sau au dorit ei apariţia acestor bănci, au înţeles ei că este cel mai bun sistem monetar acela condus de aceste bănci centrale?
Fără discuţie că NU, oamenii nu au votat niciodată şi nu a existat niciun referendum prin care oamenii să îşi manifeste această dorinţă, DAR în realitate aceste bănci centrale ne-au fost impuse fiecăruia dintre noi.
Peste tot pe glob, oamenilor li se spune că politica monetară şi problemele legate de situaţia monetară a unei ţări sunt extrem de importante şi trebuie privite cu seriozitate, că această politică monetară nu trebuie conectată cu politica şi că singura soluţie este să existe un grup neales, deci ieşit afară din tiparele democraţiei, cu bancheri fără responsabilitate, care controlează pârghiile financiare pentru a ne merge nouă „bine”.
Frumos până aici. Dar totuşi ce face şi ce trebuie să facă o bancă centrală, cum ar fi BNR sau Rezervele Federale americane, în linii mari?
Am fost surprins enorm să pun această întrebare şi să constat că extrem de puţini interlocutori pot da un răspuns cât de cât, dar voi încerca să îl dau mai jos, pentru că se pare că nu ne opunem acestor bănci centrale şi politicii lor din simplul motiv că nu ştim cu ce se ocupă, de ce şi în avantajul cui.
„O bancă centrală, o bancă a rezervelor naţionale sau o autoritate monetară este o instituţie care conduce mişcările monedei naţionale, furnizează moneda naţională pe piaţa monetară şi fluctuează rata dobânzii, după necesităţile economiei naţionale. În contrast cu băncile comerciale, băncile centrale posedă monopol pe creşterea sau scăderea masei monetare în acele state unde activează, aceste bănci centrale fiind abilitate să tipărească monedă în interesul statelor respective.”
În SUA, americanilor li se spune că au un sistem economic de „piaţă liberă”, dar nu li se spune de ce într-o economie ghidată de piaţa liberă (free market), forţele pieţei nu sunt în stare să regleze şi să determine rata dobânzii.
Păi, dacă este free market, pentru ce mai este nevoie de o bancă centrală care să regleze ea… piaţa liberă? Se mai poate numi piaţă liberă, în condiţiile în care un grup de indivizi, nealeși democratic, şi chiar fiind parte a sectorului privat (cum se întâmplă în SUA, unde Rezervele Federale sunt banca centrală privată), iau deciziile pe care le doresc şi care nu au nicio legătură cu interesul naţional? Și asta o vedem în toate ţările capitaliste.
Are nevoie vreo ţară, şi chiar SUA, ca cineva să-i regleze dobânzile pe piaţa monetară internă? Păi, atunci piaţa ce mai are de făcut? Sau chiar piaţa trebuie… reglată, ca să fie „liberă”? Nu este oare un non sens??
Americanii au început să se întrebe de ce şi cine a dat abilitate şi autoritate unui cartel bancar privat (Rezervele Federale) pentru a conduce finanţele americane şi a tipări şi furniza pe piaţă dolari americani. Acest lucru în pofida faptului că, Constituţia SUA a delegat cu această autoritate Congresul American… Şi totuşi Congresul nu spune nimic şi a predat ştafeta monetară acestei bănci centrale conduse de o şleahtă de evrei, în sistem privat!
Cea mai benefică perioadă din istoria monetară şi economică a SUA a fost înainte de 1913, când Statele Unite ale Americii nu aveau bancă centrală. Odată cu apariţia ei, crizele s-au ţinut lanţ, recesiunile şi depresiunile au apărut ca un ciclu normal, ceea ce nu era şi nu este deloc normal într-o economie de piaţă în care forţele pieţei trebuie să spună investitorilor şi producătorilor în ce direcţie să o ia şi ce drum este cel mai favorabil pentru ei şi pentru consumatori, adică pentru popor.
Această bancă centrală a SUA a venit la pachet cu apariţia „puternicului” Wall Street şi intereselor lui. Din acel moment, anul 1913, al înfiinţării băncii centrale şi Wall Street-ului, valoarea dolarului american s-a diminuat cu 96%, iar datoria naţională a SUA a devenit de 5.000 de ori mai mare (aţi citit bine, de cinci mii de ori mai mare!).
Păi aşa se recomandă ca favorabilă pentru economie o bancă centrală? În cazul ăsta nu mai are nimeni nevoie de ea!
Chiar şi în această situaţie, politicienii americani şi practic politicienii din toate ţările consideră vitală banca centrală, chiar dacă economia capitalistă este îngropată sub povara acestor bănci centrale. Mai mult, aceste bănci centrale reglează dobânda şi modul de tipărire a banilor în situaţia în care pe piaţa ţărilor respective activează bănci comericale străine.
Ceea ce duce la întrebarea pe care popoarele ar trebui să și-o ridice: Oare banca centrală reglează dobânda favorabil nouă, sau băncilor străine din sistemul financiar al ţării???
Păi nu există decât o direcţie, şi anume ca banca centrală să favorizeze băncile infractoare străine integrate în economia naţională, iar ca rezultantă, economia nu mai poate fi în interesul poporului, în interesul naţional, ci, evident, în interesul acestor bănci al căror joc îl face chiar banca centrală a fiecărei ţări. Democraţie şi respect capitalist…
Mergem cu logica mai departe, pentru a vedea modul în care suntem valorificaţi şi cum îşi bat joc de noi aceşti evrei din bănci, fără să îi vedem şi fără să îi votăm, dar cu condiţia să îi acceptăm.
Băncile centrale capitaliste sunt de neatins în sistemul capitalist şi nu veţi vedea prea curând pe cineva din aceste bănci să fie responsabil în faţa statului în care activează, iar trădătorul de ţară Isărescu este un exemplu perfect.
Deşi fiecare dintre noi vedem ce fac aceste bănci centrale şi simţim efectele pe pielea noastră, nu a existat nicăieri un suces al unui politician bazat pe lupta cu banca centrală a ţării în care acesta era sau este om politic, şi niciun om politic capitalist nu a decis închiderea vreuneia dintre băncile centrale, ba nici chiar nu şi-a permis să le critice. Curios, dar poate va veni timpul când se va petrece aceasta.
Ceea ce am văzut până acum este numai o tendinţă de extindere a activităţii şi sferei decizionale a băncilor centrale în capitalism şi ne întrebăm: dacă mergem din rău în mai rău, de ce trebuie extins rolul lor în economia ţărilor capitaliste? Hai să vedem ce se întâmplă în câteva ţări pe care americanii au încercat şi încearcă să le integreze în econonia globală… dar după modelul ştiut de ei.
În anul 2001, SUA invada Afganistanul. În 2003, Afganistan Bank (nu ştiu cine i-a dat acest nume) devenea bancă centrală a Afganistanului prin decret prezidenţial, americanii făcând primul pas spre crearea „democraţiei” în această țară. Puteți citi mai multe despre acest subiect
aici.
În 2003, SUA a invadat Irakul. La începutul lui 2014, Banca Centrală a Irakului a fost stabilită pe cu totul alte coordonate şi criterii, pentru a conduce moneda naţională irakiană şi a integra Irakul în sistemul financiar global. Mai multe informaţii sunt disponibile
aici.
Imediat după detronarea lui Saddam de la putere, guvernul irakian a început să tipărească dinari, chiar cu chipul lui Saddam, până când noua monedă a fost agreată de americani. Legea bancară în Irak a fost introdusă pe 19 septembrie 2003…
În 2011, SUA împreună cu aliaţii, care acum îşi plâng în pumni pentru ce au făcut, bombardează Libia, dar americanii au fost şi acolo cu ochii pe sistemul bancar, şi mai puţin sau deloc pe petrol şi pe alte bogăţii. Chiar înainte ca Gaddafi să fie detronat, SUA deja crease cadrul necesar pentru ca rebelii să stabilească banca centrală a Libiei şi să formeze o nouă companie petrolieră la nivel naţional.
Deci, vedem de departe că aceste bănci centrale capitaliste sunt destinate punerii unor „curse” în vederea dezvoltării unei spirale monetare distructive, din care niciun cetăţean nu poate scăpa, ele devenind sisteme ale terorii naţionale în toate ţările, pentru toţi cetăţenii, fără „discriminare”.
În momentul de faţă, raportul Datorie/PIB pentru întreaga planetă este alimentat de o perpetuă maşină de tipărit bani. Acest raport a ajuns la 286% - un dezastru de proporţii. Umanitatea şi, implicit, fiecare dintre noi am devenit sclavii acestei maşini perpetue de creare a datoriilor, dar foarte mulţi nu realizează acest lucru şi sunt orbiţi de minciunile capitaliste.
Este timpul să ne trezim şi să vedem „valenţele” acestui sistem capitalist, să creăm noi un sistem bancar, băncile străine să depindă de economiile ţărilor unde activează şi nu de manevrele băncilor centrale, să fie ancorate la realitatea economică şi nu să se întâmple dezastrul actual din România. Aici Isărescu cumpără sau vinde (mult mai puţin) euro, pentru a ţine euro şi dolarul sus şi pentru ca amărâţii de români care şi-au cumpărat case prin credite să poată plăti pe rupte băncilor, la o cotă avantajoasă acestora din urmă. Astfel economia merge în jos, fiind total artificială, iar clienţii băncilor pot plăti cu greu. Asta în loc ca acest trădător să lase piaţa liberă să fluctueze, aşa cum cere doctrina economică capitalistă… dacă vrea ca el să fie capitalist, şi nu cârciumar şi şef de cramă din Drăgăşani.
Băncile centrale nu îşi mai au rostul şi nu trebuie să existe în acest sistem capitalist, iar dacă există, ele centralizează economia şi o îndepărtează definitiv de capitalism.
Apropo, şi cu Coreea de Nord cum rămâne? Mai poate fi ea comunistă în această conjunctură, sau economia ei este reală şi reglată de ceea ce se produce acolo? Dacă SUA nu ar tipări bani şi nu ar beneficia de împrumuturi masive de la chinezi pentru a-şi menţine un sistem de trai artificial, economia americană ar începe să se apropie de cea nord coreeană, iar scara valorilor s-ar putea să arate şi mai rău.
Elita globală ne domină fiindcă noi dorim acest lucru, fiindcă dorim ca aceşti mastodonţi evrei din bănci să fie aleşi fără vot, să preia prerogativele unor guverne incompetente şi să ne ducă în zona în care să zâmbim fără să existe vreo glumă. Este clar oricui că acest sistem îmbogăţeşte elita şi ne sărăceşte exponenţial pe noi, restul. Până când? Până când vom citi şi vom putea să purtăm discuţii şi să acţionăm gândit, pentru ca cei care vor veni, copiii noştri, să nu mai fie sclavii lor.
Citiți și:
yogaesoteric
22 iulie 2015
