joi, 20 septembrie 2018

Afacerea Skripal, realități și speculații


În orice anchetă judiciară, un profesionist în materie explorează toate pistele și nu se limitează la una singură, urmărind să descopere mobilul crimei, mai ales al uneia premeditate, pentru a descoperi, în final, asasinul și, eventual, pe cel care a comandat crima. Cazul Skripal, ale cărui repercusiuni politice internaționale sunt extrem de importante, a ridicat o serie de întrebări la care anchetatorii, politicienii, mass-media și opinia publică au formulat răspunsuri parțiale și neconcludente.
Este, într-adevăr, vinovată Federația Rusă și, dacă totuși nu, cine ar fi putut avea o motivație atât de puternică și mijloacele necesare pentru a planifica și executa o asemenea crimă? La aceste întrebări a încercat să răspundă recent, pe o rețea de socializare, generalul francez Dominique Delawarde, fost șef al Direcției Planificare operațională - informații-război electronic, din Statul Major Interarme.
Noviciok, Noviciok ...
Trădătoru-i cu noroc!
La 4 martie 2018, Serghei Viktorovici Skripal (66 ani), fast colonel al GRU (Serviciul de Informaţii al Armatei Federaţiei Ruse) și fiica acestuia, Iulia, venită în vizită la tatăl său, au fast găsiţi inconştienţi pe o bancă dintr-un parc din apropierea unui centru comercial din Salisbury, Marea Britanie. Recrutat de englezi în 1995, cel în cauză a fast demascat, arestat și condamnat pentru trădare (2004) la 13 ani închisoare. În 2010, după un schimb de spioni între Rusia și SUA-Anglia, Serghei Skripal a plecat în Austria, stabilindu-se ulterior în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Conform declaraţiilor anchetatorilor britanici, ar fi fast vorba despre otrăvirea cu neurotoxina Noviciok.
Surse apropiate serviciilor secrete britanice susţin că neurotoxina ar fi fost plantată în bagajul Iuliei Skripal, impregnată într-un articol de îmbrăcăminte sau într-o trusă de cosmetice, iar cei doi s-ar fi contaminat atunci când fiica fostului agent și-a desfăcut bagajul în casa din Salisbury a tatălui său. Pe de altă parte, analiști ai Agenţiei Centrale de Informaţii – CIA acreditează ideea conform căreia Noviciokul ar fi fost introdus în sistemul de ventilaţie al autoturismului lui Serghei Skripal.
Existenţa unui asemenea produs a fost confirmată pentru prima dată de disidentul rus Vil Mizaianov, fost chimist militar care, în 2007, a publicat în SUA o carte (State Secrets), în care dezvăluie inclusiv formula chimică a neurotoxinei. Deși afirmațiile inginerului rus nu au fost confirmate de nicio altă sursă independentă, putem specula că, după această dată, Noviciok putea fi fabricat de oricine, nu numai de Federaţia Rusă.
De reţinut că, într-un raport din 2013 al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, experţi ONU din SUA, Marea Britanie, Franţa, Federaţia Rusă și Germania au concluzionat că ,,nu există informații suficiente pentru a se pronunța asupra existenței și proprietăților gazului Noviciok”, iar în 2016 Royal Society of Chemistry confirma că ,,indiciile despre un asemenea produs sunt cvasi inexistente, iar compoziția rămâne necunoscută”.
Minune, însă: anchetatorii britanici au reușit performanţa de a identifica neurotoxina și pe producătorul acesteia (evident, Federaţia Rusa!!!) la scurt timp după incidentul de la Salisbury, un produs a cărui compoziţie este necunoscută chiar de propriul lor laborator de analize specializate în acest domeniu!
Pe fondul impactului emoţional în opinia publică, politicienii britanici s-au grăbit să arate cu degetul spre Moscova, făcută responsabilă pentru acest ,,atac împotriva Regatului Unit”, și să expulzeze 23 de diplomaţi ruși. Mai mult, au refuzat să trimită un eșantion din produsul identificat către Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice și Rusiei, care și-a oferit sprijinul în identificarea compoziţiei și originii neurotoxinei.
Paradoxal... Deși cei mai mulţi chimișţi, dintre care unii au lucrat la fabricarea neurotoxinei, afirmau că Noviciok este letal, medicii britanici au făcut, din nou, minuni, iar Serghei și Iulia Skripal sunt teferi și nevătămaţi. De fapt, autorităţile britanice i-au ferit de ochii publicului, spre deosebire de cazul Litvinenco, când s-au difuzat imagini din spital, cu agentul pe patul de moarte, otrăvit cu poloniu 210. De ce au schimbat rușii ceva ce s-a dovedit extrem de eficient?
O primă impresie este că această afacere pare a avea unele dedesubturi ascunse. Isteria politico-mediatică declanșată imediat și pe toate canalele mass-media ne duce cu gândul la scenarii de genul ,,miilor de morţi” de la Timișoara (decembrie 1989), orchestrarea afacerii cu ,,armele de distrugere în masă” ale regimului Saddam Hussein (2003) sau ,,atacul cu gaz” de la Goutha din 2013. Timpul a demonstrat că, pe baza unor asemenea dezinformări, s-au construit ,,argumente” pentru ingerinţe externe, căderea unor guverne și/sau protejarea intereselor politico-strategice ale marilor puteri.
Federația Rusă, vinovatul din oficiu
Președintele Vladimir Putin poate fi catalogat în orice fel: KGB-ist, dictator, viclean (pentru a vorbi doar despre cele rele), dar nu și inconștient. Confruntat cu o serie de probleme extrem de sensibile generate de sancțiunile internaţionale, implicarea în criza siriană și dosarul iranian, disputele cu Ucraina, cu doar două săptămâni înainte de alegerile prezidenţiale și în perspectiva debutului campionatului mondial de fotbal organizat de Federaţia Rusă, liderul de la Kremlin a găsit momentul oportun (sic!) să decidă eliminarea unui trădător pe care el însuși l-a graţiat și care, oricum, nu mai reprezenta de mult o ameninţare pentru Moscova? Nu trebuie să fii neapărat un expert în geopolitică, pentru a găsi un răspuns credibil la o asemenea întrebare!
Să mergem, în continuare, pe ,,varianta Rusia”: Este oare posibil ca una dintre structurile autohtone de intelligence (Serviciul de Informaţii Externe – SVR, Serviciul Federal de Securitate – FSB sau Serviciul de Informaţii al Armatei – GRU) să fi acționat pentru lichidarea fostului agent fără știrea/aprobarea președintelui Vladimir Putin? Puţin probabil. Ar fi fost un gest sinucigaș pentru oricare dintre conducătorii celor trei servicii, având în vedere consecinţele politico-mediatice previzibile.
Insistăm cu ,,Rusia vinovată”: dar dacă, totuși, ,,băieţii răi” din SVR (spionajul extern) ar fi acționat așa, de capul țor, pentru a da un nou semnal de avertizare potenţialilor viitori trădători, că ,,oricând, oriunde și oricum vor fi găsiţi și pedepsiți”? Și această pistă este subţire. Suntem convinși că, dacă se dorea într-adevăr lichidarea lui Serghei Skripal, rușii nu o făceau în văzul lumii, lăsându-și victimă în viaţă, la vedere, pe o bancă într-un pare. $i apoi, dacă tot doreau să-l lichideze, de ce au așteptat opt ani și de ce au ales un moment care denotă un amatorism rar întâlnit la un serviciu secret?
Și, dacă mai zăbovim puţin în arealul post-sovietic, ce părere aveţi de ideea unui asasinat comandat de structuri mafiote ruso-ucrainene în spatele cărora se află foste cadre ale defunctului KGB? Posibil, dar puţin probabil!
Dacă părăsim (nu excludem!) pista cu implicarea Kremlinului și ţinând cont de isteria rusofobă politico-mediatică provocată de cazul Skripal, am putea concluziona că avem de-a face cu o operaţiune de manipulare vizând creșterea tensiunilor dintre Uniunea Europeană și Federaţia Rusă și pregătirea opiniei publice pentru înăsprirea sancțiunilor economice la adresa Moscovei. Într-o asemenea logică, generalul francez Dominique Delawarde sugerează că doar trei ţări ar fi avut motive, dar și capacitatea de a acționa pe teren și în mediile politico-mediatice britanice, pentru a organiza o operaţiune ,,sub steag străin” de o asemenea anvergură, care să incrimineze Federaţia Rusă.
Filiera israeliană
Pe frontul sirian, alianţa evidentă dintre Rusia, Iran și Mișcarea șiită Hezbollah pentru susţinerea regimului Bashar al-Assad irită în mod vizibil autorităţile de la Tel Aviv, iar presa israeliană reflectă pe larg această stare de fapt. Existenţa acestei alianţe, în care pilonul de bază este Moscova, blochează, în continuare, planurile israeliano-americane de dezmembrare a Siriei, ca prim pas în remodelarea geopolitică a Orientului Mijlociu.
Vizitele periodice la Moscova ale premierului Benjamin Netanyahu (cea mai recentă, în mai 2018) și negocierile cu Vladimir Putin nu au reușit să-l facă pe liderul de la Kremlin să renunţe la sprijinirea regimului Bashar al-Assad, singura soluţie fiind creșterea presiunilor externe menite să-l ,,înmoaie” pe preaputernicul țar.
Israelul dispune de o diasporă bogată și puternică, precum și de numeroși sayanim, care oferă agenţilor Mossad o capacitate considerabilă de acţiune oriunde în lume, în mod deosebit în SUA și Marea Britanie. Termenul de SAYANIM (singular Sayan) a fost folosit prima oară de către Meir Amit, directorul Mossad între 1963-1968 și, în ebraică, înseamnă ,,ajutor voluntar de la evrei”. De exemplu, un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile va furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.); un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare; un bancher sayan va descuia ușa băncii în afara orelor de program și va furniza banii necesari; un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei etc. După unele surse, în prezent sunt peste 6.000 de persoane sayan în Anglia și aproape 20.000 în SUA.
Diaspora evreiască controlează mijloace mass-media influente, dar și politicieni de vârf, știut fiind că mulţi șefi de stat au beneficiat de suport financiar consistent în campaniile electorale. De asemenea, serviciul Mossad nu ezită să se lanseze în operaţiuni clandestine oriunde interesele Israelului o cer, pentru că agenţii evrei știu că beneficiază de suport financiar, politic și mediatic în ţara în care operează.
SUA, unica superputere, își vede amenințată supremația
Pe plan internaţional, în majoritatea zonelor fierbinţi de pe glob, diplomaţia rusă a pus deseori sub semnul întrebării statutul de unică superputere autoasumat de neoconservatorii americani (democraţi și/sau republicani deopotrivă!). Iniţiativele politico-diplomatice, dar și înţelegerile în domeniul economic și, posibil, militar dintre tările emergente (BRICS) sau cele ale Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai, ambele aflate sub umbrela Rusiei și Chinei, îngrijorează în mod evident administraţia Trump, care a plasat deja cele două mari puteri în fruntea listei cu ameninţări din Strategia de Apărare a SUA.
Pe de altă parte, alianţa Moscova-Teheran și bunele relaţii dintre Rusia și Turcia fac ca Statele Unite să piardă treptat controlul total asupra Orientului Mijlociu, ceea ce ar putea reprezenta un risc la adresa aliatului strategic al SUA în regiune: statul Israel. O asemenea perspectivă este de neacceptat pentru American Israel Public Affairs Committee, cea mai puternică companie de lobby din SUA, care dictează, de altfel, strategia externă americană în raporturile cu statul evreu.
Statele Unite doresc să evite cu orice preţ o posibilă apropiere între Uniunea Europeană și Federaţia Rusă și, într-o primă etapă, să blocheze realizarea gazoductului Stream 2, care ar pompa gaze rusești mai ieftine spre bătrânul continent și ar afecta astfel interesele companiilor americane din domeniul resurselor energetice.
Cu alte cuvinte, provocarea unei crize majore între Bruxelles și Moscova nu pare străină de jocurile și aranjamentele strategilor de la Langley și Pentagon, aliniate voinţei administrației americane, care a cerut maximă presiune, chiar ameninţătoare, asupra Rusiei.
Ultimul pe lista suspecților: perfidul Albion
Serviciile secrete ale Majestăţii Sale ar putea fi implicate în cazul Skripal, independent sau în cooperare cu CIA și Mossad, liantul fiind Ambasada israeliană din Londra, cu conexiuni și influență în mediile politice și mass-media britanice. Ca și în afacerea cu armele irakiene de distrugere în masă, este posibil ca MI-5 și MI-6 să fi dat o mână de ajutor colegilor lor din Agenţia Centrală de Informaţii.
Controversată și deseori contestată, Theresa May știe de la predecesorii săi din Downing Street 10 că fluturarea pericolului rusesc a fost în mod tradiţional favorabilă conservatorilor și avea nevoie de o sensibilizare a opiniei publice faţă de ,,dușmanul comun”, chiar unul inventat sau resuscitat!
Ca urmare, pista ,,Regatul Unit” acționând în nume propriu sau în contul unui aliat strategic nu poate fi exclusă a priori. Pentru că, dacă presupunem că rușii nu mai voiau să audă de trădător, pentru britanici acesta mai avea o misiune de îndeplinit: accea de „agent de unică folosință” în organizarea unei provocări antiruse.
În finalul analizei sale, generalul Dominique Delawarde constată că pista cu Rusia aflată la originea unei tentative de asasinat neprofesionist executate și într-un moment prost ales este puţin credibilă, iar o mare parte a opiniei publice europene a realizat deja acest aspect. În concluzie, expertul francez se ferește să indice ,,un vinovat, pe care nimeni nu-l va afla niciodată”.
Dar dacă totuși a fost mâna Moscovei?
În mod normal, un trădător care a fost graţiat și inclus într-un schimb de spioni nu ar trebui să se teamă că viaţa i-ar putea fi pusă în pericol de ţara din care a plecat. Și atunci, care este adevărul în cazul lui Serghei Skripal? A încălcat Federaţia Rusă regulile nescrise ale spionajului?
Un răspuns la o asemenea întrebare îl găsim în paginile revistei de investigaţii Respekt din Praga. În opinia jurnaliștilor cehi, Moscova ar fi decis să-și elimine fostul agent, întrucât acesta nu ar fi respectat înţelegerile convenite în momentul graţierii, respectiv să nu se implice în nicio activitate de intelligence care ar afecta interesele Federaţiei Ruse.
Potrivit news-magazinului citat, Serghei Skripal călătorea frecvent în ţările Europei Centrale și de Est, mai ales în Cehia și Estonia, cu acordul și sprijinul Secret Intelligence Service (MI-6), pentru a oferi consultanță de specialitate structurilor locale de intelligence, în ceea ce privește metodele și mijloacele folosite de spionajul rus în statele Alianţei Nord-Atlantice. În acest fel, Secret Intelligence Service realiza un dublu scop: pe de o parte, cultiva relaţii de cooperare cu serviciile partenere, iar, pe de alta, îi asigura mijloacele de subzistenţă defectorului șomer.
Contactele colonelului Serghei Skripal cu serviciile de contrainformaţii din Cehia și Estonia s-au realizat în secret, pentru a-l proteja pe dublul-agent de iscoadele din Iasenevo (cartierul general al Slujba Vneșnei Razvedki – SVR, spionajul rus). Se pare, însă, ca deplasările frecvente și mai ales contactele trădătorului din Cehia și Estonia au fost depistate și ulterior monitorizate de spionajul rus și... până la decizia finală nu a mai trecut mult timp. În lumea spionajului, orice este posibil!
 yogaesoteric
20 septembrie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu