Sărăcia, lipsa de acces sau accesul dificil la serviciile medicale, cât şi educaţia precară rămân probleme grave cu care se confruntă societăţile rurale din România, potrivit celui mai recent raport pus la dispoziţie de World Vision România, intitulat „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural, 2018”.
7,8% dintre familiile care trăiesc la sate au, în continuare, o singură sursă de venit lunar, cel mai frecvent această sursă fiind alocaţia copiilor, iar aproape jumătate dintre gospodăriile din mediul rural nu au toaletă sau baie în interior. În aceste condiţii nu este de mirare că 9% dintre copii merg uneori sau întotdeauna flămânzi la culcare din cauza faptului că peste două treimi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, 29% dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut.
Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raport arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole comparativ cu 2014, a scăzut la jumătate procentul celor care au declarat că au amânat sau renunțat la vizita la medic, de la 16,3% la 8% în 2018, și în cazul celor care au declarat că au fost nevoiți să restrângă cumpărarea de medicamente scăderea este de 5% (de la 17,6% în 2014 la 12% în 2018), situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.
Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România – „Bunăstarea copilului din mediul rural, 2018” realizat o dată la doi ani, relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorată gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.
În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2016, 7,8% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 83,6% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 41,9% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.
Dacă ne raportăm la gospodăriile în care există salarii, proporția celor care declară că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar este mai redusă (6%), iar a celor care declară că reușesc să se descurce cu veniturile pe care le au este mai ridicată (46%). Comparativ cu 2016, proporția celor cu venituri din salarii care declară că reușesc să se descurce cu banii pe care îi au a scăzut cu 3% (de la 49% în 2016 la 46% în 2018). Crește cu 1% numărul gospodăriilor în care există salarii și declară că banii abia le ajung de la o lună la alta sau abia le ajung pentru strictul necesar (42% în 2018 față de 41% în 2016). În cazul gospodăriilor în care nu există salarii, procentul celor care declară că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar este de 48%, al celor care consideră că banii abia le ajung de la o lună la alta este de 31%, iar al celor care reușesc să se descurce este de 18%.
Peste două treimi dintre gospodării au probleme în asigurarea unei alimentații de calitate, fiind nevoite să cumpere alimente mai ieftine (71%). În același timp aproximativ o treime (29%) au împrumutat sau primit alimente de la rude/prieteni.
În perioada 2014-2018 a crescut numărul respondenților care declară că în gospodăriile lor copiii au maxim 2 mese pe zi, ajungând la 9% în 2018, și a scăzut cel al celor ce oferă maxim 3 mese pe zi (de la 19% în 2014 la 13% în 2018). Procentul celor care au declarat că oferă copiilor 3 mese pe zi și două gustări a fost în 2018 de 78%, cu 4% mai mic decât în 2016.
Sărăcia îşi face simţită prezenţa şi în ceea ce priveşte diversele dotări care apar la nivelul gospodăriei. În ce privește accesul la utilități și dotarea locuințelor cu baie și toaletă în interior, datele rămân constante cu cele din evaluările anterioare ale studiului. România este țara europeană cu cele mai puține locuințe dotate cu utilități sanitare. Datele EUROSTAT pentru 2016 indicau că 36,3% dintre copiii din România trăiesc în locuințe fără baie sau duș în interior, media UE fiind de 2,4%; 34% dintre copiii între 0-5 ani trăiesc în locuințe fără baie sau duș în interior, media UE fiind de 1,7%. În același timp 39,4% dintre copiii din România trăiesc în locuințe fără toaletă în interior, media UE fiind de 2,6%; 35,5% dintre copiii între 0-5 ani trăiesc în locuințe fără toaletă în interior, media UE fiind de 1,8%. De asemenea, în 96% dintre gospodăriile de la sate se găseşte cel puţin un telefon mobil, peste 62% dintre locuinţe dispun de conexiune la internet şi sunt dotate cu computer sau laptop.
Lipsa igienei, principala cauză de îmbolnăvire în rândul copiilor
Având în vedere realitatea prezentată mai sus, în ciuda faptului că, în ceea ce priveşte dotările sanitare, situaţia s-a îmbunătăţit faţă de anul 2014, lipsa igienei corespunzătoare este considerată de majoritatea medicilor de familie ca fiind una dintre principalele cauze de îmbolnăvire în rândul copiilor de sub 5 ani. Iar lipsa igienei se traduce atât prin lipsa dotărilor corespunzătoare din locuinţele micuţilor, cât şi prin lipsa acestora din şcoli, grădiniţe şi licee.
O altă problemă cu care se confruntă societăţile rurale şi din cauza căreia numărul de îmbolnăviri în rândul copiilor creşte este lipsa medicilor de familie care să ofere consultaţii în fiecare zi lucrătoare. 17% dintre respondenţii din cadrul studiului World Vision afirmă că nu au un medic prezent în localitate în fiecare zi lucrătoare, în timp ce 2% dintre familii susţin că nu au deloc un medic de familie în localitate. Lipsa cadrelor medicale şi consecinţele enumerate mai sus relevă importanţa acută a suplimentării personalului medical din mediile rurale, pentru o mai bună urmărire a sănătăţii copiilor de la sate, cât şi în vederea informării corespunzătoare şi a educării părinţilor în privinţa asigurării nutriţiei şi igienei corecte a micuţilor.
Aceste recomandări cuprinse în studiul World Vision vin ca urmare a faptului că părinţii par să nu conştientizeze faptul că lipsa unei cantităţi de hrană minim necesară, coroborată cu calitatea îndoielnică a hranei şi lipsa nutrienţilor necesari creşterii şi dezvoltării armonioase a copiilor se poate traduce printr-o sănătate precară a acestora din urmă. 7 din 10 copii care au primit mai puţin de trei mese pe zi nu au făcut analize medicale în decursul anului trecut, iar 5 din 10 copii cu vârsta de sub 5 ani care au fost bolnavi anul trecut nu au fost duşi la doctor în acea perioadă.
Și în cazul copiilor cu vârste între 0-5 ani lipsa controalelor medicale reprezintă o problemă în mediul rural, 10% dintre respondenți declarând că nu au beneficiat de control al medicului de familie pentru copil în ultimul an. În jumătate dintre familiile cu copii cu vârsta cuprinsă între 0-5 ani nu au fost efectuate analize medicale pentru aceștia.
De asemenea, sănătatea copiilor este influenţată şi de obiceiurile pe care aceştia le au în viaţa de zi cu zi. Studiul a analizat incidența comportamentelor de risc pentru sănătate (fumat, consumul de alcool) în rândul tinerilor. Un procent de 8% dintre tinerii cuprinși în studiu au declarat că au fumat. Peste jumătate dintre tineri (56%) au fumat prima dată în jurul vârstei de 12 ani. În același timp incidența fumatului este mai mare în rândul băieților (12%), decât în al fetelor (5%).
Pe lângă fumat, și consumul de alcool a devenit o obişnuinţă. Procentul tinerilor care au declarat că au consumat alcool vreodată este de 20% (comparativ cu 21% în 2016). Cele două comportamente nocive sunt prezente în rândul a 30% dintre tinerii care au declarat că au fumat. Ca și în cazul fumatului, consumul de alcool este mai mare în rândul băieților (27%) decât în cel al fetelor (13%).
Lipsa banilor îi determină pe părinţi să nu investească în educaţia copiilor
Sărăcia nu se traduce doar în lipsa hranei, a condiţiilor de viaţă decente şi a serviciilor medicale acordate şi accesate constant, ci şi în accesul redus la educaţie, comparativ cu situaţia din mediul urban.
În cadrul studiului a reieșit că 83,5% dintre copiii din mediul rural consideră că au suficiente cărți și rechizite pentru școală (o creștere modestă față de 2016), în timp ce procentul celor care afirmă contrariul se depreciază cu 0,5% față de 2016. Un procent de 5,5% dintre copiii din mediul rural lipsesc întotdeauna de la școală deoarece merg să muncească, cu 50% mai mulți decât în 2016, iar 6,3% declară că se simt întotdeauna obosiți pentru că muncesc înainte sau după ce se întorc de la școală, creștere de 75% față de valoarea din 2016. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze.
Cei care lipsesc uneori de la școală deoarece merg să muncească sau care se simt obosiți pentru că muncesc înainte sau după ce se întorc de la școală provin în mare parte din familii ale căror venituri nu le ajung nici pentru strictul necesar. 11% dintre copiii care provin din familii cărora veniturile nu reușesc să le ajungă pentru strictul necesar declară că uneori lipsesc de la școală deoarece merg să muncească, iar 21% dintre ei se simt obosiți deoarece muncesc înainte sau după școală.
O altă problemă gravă întâlnită la nivelul comunităţilor rurale este aceea a distanţei pe care copiii trebuie să o parcurgă până la şcoală și de la școală acasă. Deși există îmbunătățiri, studiul constată o menţinere a decalajului rural/urban în ceea ce priveşte egalitatea de şanse pentru educaţie.
Datele indică o scădere a timpului mediu de deplasare față de anii anteriori, atât primăvara-vara-toamna, cât și pe timp de iarnă. Astfel, durata medie este de 25 de minute în timpul iernii (față de 29 minute în 2016) și aproape 20 de minute în restul anului (față de 23 minute în 2016). Duratele medii de deplasare ale copiilor la școală/grădiniță s-au îmbunătățit comparativ cu 2012 (32 de minute) și 2014 (35 de minute) și datorită creșterii ponderii deplasării cu transportul școlar. Numărul respondenților care afirmă că durata deplasării casă-școală și retur depășește o oră a scăzut comparativ cu 2016, 3% dintre respondenți indicând ca aceasta se petrece iarna (comparativ cu 15% în 2016), în timp ce doar 2% afirmă că aceasta se petrece si vara, comparativ cu 10% în 2016. Durata de deplasare până la școală/grădiniță primăvara/vara/toamna este sub 15 minute (dus-întors) pentru copiii din 53% dintre gospodăriile cuprinse în studiu, în timp ce iarna doar copiii din 37% dintre familii reușesc să parcurgă în același timp această distanță. Pe perioada iernii peste 41% dintre familii au declarat că durata de deplasare a copiilor de acasă până la școală este între 15 și 30 de minute (dus-întors).
Una din cinci gospodării (21%) declară că în ultimele 12 luni au fost nevoite să cumpere mai puține rechizite și cărți pentru școala copiilor. În același timp, 19% dintre familii au renunțat la activitățile extrașcolare ale copiilor (concursuri, meditații, tabere etc.)
În aceste condiţii, nu este de mirare că mulți copii nu reuşesc să înţeleagă un text pe care îl citesc. Ca și în studiile anterioare, copiilor între 7 și 12 ani le-a fost evaluată și capacitatea de citire și înțelegere a unui text. Ei au fost rugați să citească cu voce tare un text de aproximativ 100 de cuvinte, după care le-au fost puse trei întrebări care să testeze înțelegerea lui. Timpul optim de citire al textului era de maxim 60 de secunde. Dintre elevii testați 89% au reușit să citească testul în timpul cerut, în timp ce 11% nu au reușit să facă acest lucru. La toate cele trei întrebări au reușit să răspundă corect doar 40% dintre copii (o scădere cu aproape 29% față de 2016), în timp ce 17% au răspuns corect la două întrebări, 26% la o singură întrebare, iar 17% nu au putut răspunde la niciuna.
Rezultatele slabe la învăţătură sunt înregistrate, în principal, în rândul elevilor care trăiesc în gospodării sărace.
Cel de al patrulea raport de acest gen arată că, în continuare, familiile din mediul rural nu dispun de venituri suficiente pentru a acoperi nevoile de bază ale copilului, performanţele şcolare şi costurile ridicate sunt principalele motive pentru care un copil abandonează şcoala iar munca în gospodărie continuă să fie o obişnuinţă pentru mulţi dintre copii.
Astfel, în 2018, rezultatele Raportului Bunăstarea copilului din mediul rural au arătat că:
• 1 din 11 copii se culcă flămând noaptea; 6% au doar uneori suficientă mâncare să mănânce, iar 3% nu au niciodată destulă mâncare;
• 2 din 3 familii au fost nevoite să cumpere în ultimul an alimente ieftine (71%) sau în cantităţi mai mici (61%);
• 1 din 3 copii nu este bucuros să meargă la şcoală;
• 1 din 5 copii este obosit la şcoală pentru că munceşte în gospodărie;
• 1 din 8 copii mănâncă cel puţin o pâine pe zi; 1 din 10 copii primeşte mâncare gătită o dată pe zi;
• 1 din 2 copii nu se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară, 3% nu se spală niciodată;
• 1 din 5 familii nu poate ajunge la consultaţii la medicul de familie pentru copilul lor;
• 1 din 2 copii din România nu este pe deplin fericit; doar jumătate dintre copii au înregistrat scor maxim la indicele fericirii.
„Studiul confirmă încă o dată faptul că sărăcia este cauza principalelor vulnerabilităţi din rândul copiilor şi afectează viaţa unui copil de la calitatea şi cantitatea hranei, la felul în care se poate simţi discriminat la şcoală sau chiar în familie şi până la starea generală de bine”, a declarat Daniela Buzducea, director executiv al Fundaţiei World Vision România.
„Pe de altă parte, ne bucurăm să vedem şi scăderea numărului de copii care abandonează şcoala de la 2% la 1,5%, la fel cum am putut constata că 40% dintre familiile respondente au participat la activităţile susţinute de Fundaţia World Vision România pentru conştientizarea drepturilor copilului.”
Deşi în ultimii şase ani a scăzut ponderea celor care se autoplasează din punct de vedere financiar în categoria vulnerabililor, în continuare peste jumătate dintre gospodării consideră că au dificultăţi financiare, veniturile lor fiind plasate în categoria celor vulnerabile. O treime dintre gospodăriile din mediul rural sunt beneficiare de o formă de sprijin social (venit minim garantat şi/sau alocaţie complementară), acestea aflându-se sub pragul de sărăcie. Doar 1 din 5 tineri consideră că are o viaţă bună, aceasta referindu-se atât la latura materială (îmbrăcăminte, încălţăminte, automobil, electronice, telefoane mobile şi tablete, locuinţă), cât şi la latura non materială (familie, sănătate, respect, înţelegere).
Cercetarea a fost realizată în perioada iunie-noiembrie 2017 utilizând metodologia World Vision România (WVR) din studiile anterioare (2012, 2014, 2016), ce aduce deopotrivă perspectiva adulţilor, dar şi a copiilor, precum şi informaţii de la diverse autorităţi locale (medici).
Volumul eşantionului cercetării a cuprins 2.186 de gospodării, din 65 dintre satele în care World Vision România desfăşoară sau a desfăşurat în trecut activităţi. Au fost culese informaţii de la 2186 de adulţi şi 2258 de copii cu vârste între 7 şi 18 ani. Volumul şi structura eşantionului conferă studiului reprezentativitate naţională pentru gospodăriile cu copii din mediul rural.
Vlad Fiscutean, Facebook:
Aproximativ 44% din populația României trăiește în mediu rural. Aproape 70% dintre familii din mediul rural nu pot oferi copiilor alimentate de calitate. 1 din 11 copii merge la culcare flămând. 9% dintre părinți le pot oferi copiilor lor mai puțin de 2 mese pe zi…
Mă întreb ce i-a împiedicat pe „hashtag rezistă” protestatari să nu protesteze și pentru sărăcia din mediul nostru, ţinând cont că OUG s-a terminat şi loc ar fi…? Şi de ce „corupţia ucide”, doar la oraş?
…Fiindcă la sat ucide foamea. Foamea nu e „glamouroasă” ca să intereseze pe unul cu burta plină. Şi cei de la sat sunt urâţi şi murdari, cum să-i pui pe Facebook-ul tău, cum să te asociezi cu aşa ceva? Nu e „worth sharing” şi e departe de imaginea de „good life” pentru care vrei să te ştie lumea.
Şi televiziunile mai uşor se parchează în Piaţă decât să-şi strice carul pe la sate pentru live-uri. La urma urmei, cine s-ar uita la mizerie şi jeg?… Noi vrem să vedem case şi localuri cu „scandinavian design” ca-n cărţile de la Cărturăreşti pe care le răsfoim, că nu dăm milioane pe ele, sau cum am văzut pe Pinterest.
Noi, declaraţii „urbani”, cu burţile pline după ce-am băut un smoothie de la „Urban Monkey”, ne-ncălțam cu „snickerși” şi plecăm în piaţă ca să avem statut, pardon… ca să avem „status”, de Facebook.
În numele binelui poporului şi din îngrijorare pentru celălalt, strigăm doar nevoile noastre, fiindcă ăia „n-au dinţi!” şi oricum copii ăia n-au şcoală şi ne fură votul, dă-i încolo, că sigur sunt „pesediști”, „pui de comunişti”.
yogaesoteric
28 noiembrie 2018
