............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

vineri, 7 decembrie 2018

OPLAN 5015: Planul secret de distrugere a Coreei de Nord

 
Publicaţia americană The National Interest scria în martie 2017 despre multiplele posibilități – trimiterea de comandouri, atacuri cibernetice sau utilizarea armelor de distrugere în masă – ale imprevizibilului lider al Coreei de Nord, Kim Jong-Un, de a intra în război cu vecinii săi, dacă lumea nu se supune dorințelor sale. The National Interest se întreba și dacă Kom Jong-Un va trăi să vadă rezultatele acţiunilor sale, și arăta că ar putea fi asasinat de forţele speciale americane sau sud-coreene, sau bombardat în buncărul său cu o bombă cu mare putere de penetrare, sau ar putea fi nimicit de bombe nucleare din posturile sale de comandă nucleară.
Autoritarul stat nord-coreean ar putea deveni un stat fără autoritate, conducerea sa fiind decapitată prin lovituri de mare precizie. Acesta părea a fi planul de luptă al Americii într-un eventual război coreean. În condiţiile în care Coreea de Nord făcea noi teste cu rachete balistice, iar forţele americane şi sud-coreene derulau exerciţii pentru distrugerea siturilor nucleare nord-coreene, acest plan devenise şi mai relevant.
Este exact motivul pentru care conţinutul Planului de operaţiuni 5015 (OPLAN 5015) este clasificat. Cu toate acestea, fragmente din el au fost publicate de presa japoneză și cea sud-coreeană, dezvăluind existența unei unități a forțelor speciale sud-coreene care, în cazul izbucnirii unui război, se poate infiltra în Coreea de Nord pentru a-l asasina pe liderul de la Phenian, Kim Jong-un, cu scopul de a stopa conflictul într-un stadiu primar. Planul a fost elaborat sub îndrumarea experților americani, ca o strategie a Coreei de Sud în ceea ce priveşte eventualitatea unui atac din partea nord-coreenilor şi a începerii unui război convențional.
Ani de zile s-a crezut că un al doilea război coreean va semăna cu primul – un mare război convenţional în care forţele americane şi sud-coreene vor stopa în primul rând inamicul, iar apoi vor contracara Coreea de Nord. Se pare însă că OPLAN 5015 abordează un eventual conflict diferit, la nivelul secolului al XXI-lea, utilizând forţele speciale şi armamentul de mare precizie.
Ziarul japonez Asahi Shimbun informa, în 2015, că planul apărea ca un război de gherilă, cu asasinate ale forţelor speciale şi atacarea unor obiective-cheie. În prezent, scopul ar fi să se actualizeze planurile de război mai vechi, pentru a minimiza pierderile şi chiar să se pregătească condiţiile ca regimul nord-coreean să se prăbuşească.
Cel mai important, OPLAN 5015 prevede posibilitatea unei lovituri preventive împotriva Coreei de Nord. „Se spune că noul plan se adaptează schimbărilor din mediul de securitate, concentrându-se pe un răspuns militar mai rapid şi mai energic decât precedentul OPLAN 5027, încorporând şi conceptul de lovitură preventivă”, conform Globalsecurity.org.
În contextul frecventelor provocări lansate de Coreea de Nord, care a făcut numeroase teste nucleare, a existat un risc serios de declanşare şi escaladare a acestui conflict latent. OPLAN 5015 articulează modalităţile de răspuns ale forţelor combinate sud-coreene şi americane la aceste ameninţări, inclusiv la folosirea de către Coreea de Nord a armamentului nuclear.
 
Ecouri la aceste pregătiri au putut fi văzute în exercițiile militare americane şi sud-coreene denumite Foal Eagle 2017, care au implicat timp de două luni peste 300.000 de militari în antrenamente pe teren sau simulate pe calculator. Forţele comune au realizat „noul plan operaţional «4D», care detaliază operaţiunile preventive ale armatei pentru detectarea, dezafectarea şi distrugerea arsenalului de rachete nucleare al Coreei de Nord”, potrivit agenţiei de ştiri sud-coreene Yonhap.
Problema este cât de mult trebuie luat ca atare OPLAN 5015. David Maxwell, un colonel în retragere din Forţele Speciale americane, profesor la Centrul de Studii de Securitate al Universităţii Georgetown, avertizează împotriva considerării OPLAN 5015 într-un sens prea literal.
Recomandarea mea este să nu încercaţi să descifrați prea mult intențiile prin intermediul planurilor”, a declarat el publicaţiei National Interest.
Planificatorii militari sunt prin natura lor, în cel mai rău caz, autorii unor simple planuri, întrucât ei propun mai multe opţiuni factorilor de decizie la nivel naţional, pentru a răspunde crizelor ce au la bază intenţia inamicului de a acţiona, cel mai probabil, și considerând până la cel mai periculos curs al acţiunilor acestuia. Cu toate că, probabil, există opţiunile A, B şi C pentru fiecare eventualitate, adesea ceea ce trebuie executat este opţiunea D, care este o dezvoltare din A, B şi C şi o evaluare actualizată a acţiunilor inamicului.
După cum consemnează Globalsecurity.org, deşi noul plan se spune că nu se concentrează asupra unui război total, ci a unuia limitat, o lovitură preventivă poate să se dezvolte, și pornind de la o mică confruntare să se ajungă la un război pe scară largă. Este dificil de înţeles cum vor îndeplini trupele sud coreene rolul conducător, atâta timp cât toată lumea știe că la debutul unui eventual război, nu vor deţine controlul militar operațional. Dacă acesta presupune că soldaţii coreeni s-ar angaja în cea mai mare măsură în războiul terestru, în timp ce armata americană ar asigura sprijinul naval şi aerian, după cum afirmă unii experţi, planul ar trebui să fie reconsiderat.
Apoi, există probleme politice, îndeosebi pentru acele naţiuni care vor suporta de fapt greul unui atac nord-coreean. Parlamentarii sud-coreeni erau furioşi în 2015, atunci când guvernul lor s-a împotrivit să le dea detalii despre OPLAN 5015. „Cu toate că noul plan se spune că nu se concentrează pe un război total, ci pe unul limitat, o lovitură preventivă poate escalada un mic conflict – în mod inutil şi dezastruos – spre ceea ce ar putea ajunge un război pe scară largă”, avertiza un editorial al Korea Times.
În luna iulie 2018, preşedintele american, Donald Trump, şi liderul nord-coreean, Kim Jong-un, au semnat un acord comun între cele două state, în urma unui summit istoric dintre cei doi, organizat la Singapore. Conform documentului, Statele Unite ale Americii s-au angajat să acorde garanţii de securitate Coreei de Nord, iar Kim Jong-un s-a angajat la o denuclearizare completă a peninsulei coreene. La ceremonia de semnare, Trump a vorbit despre „un document foarte important, un document foarte cuprinzător”, în timp ce Kim s-a referit la un „document istoric”, prin care cele două părţi vor „lăsa trecutul în urmă” şi lumea „va vedea o schimbare majoră”, a relatat Xinhua.
Chiar așa detensionată să fi devenit situația până atunci atât de amenințătoare?... În 16 noiembrie liderul nord-coreean, Kim Jong Un, a inspectat testarea unei arme tactice nou dezvoltate, numind-o „o altă expunere a capacităților noastre de apărare care se dezvoltă rapid în întreaga regiune”. KCNA (agenția centrală de știri din Coreea de Nord) a informat că testul a fost un succes. În acest timp, o delegație nord-coreeană se afla în Coreea de Sud, vizitând amplasamentele economice în cadrul eforturilor de reconciliere inter-coreeană…
yogaesoteric
3 decembrie 2018

joi, 6 decembrie 2018

Un francez și-a împodobit casa folosindu-se de cioburile pe care le aruncau vecinii săi. Au rezultat mozaicuri impresionante

Așa ceva frumos nu vezi prea des!

În Franța, la Louviers, se află o casă unică în lume, care atunci când o vezi te duce imediat cu gândul la căsuța de turtă dulce din povestea Hansel și Gretel. În franceză, ineditei și arătoasei locuințe i se spune „La Maison a Vaisselle Cassée”. O casă a vaselor sparte. Este o casă în care cineva, un om deosebit, a găsit o utilitate până și pentru cioburile aruncate de alții.
Originala locuință i-a aparținut francezului Robert Vasseur și soției sale. Cei doi nu s-au mulțumit cu zugrăvelile moderne sau tradiționale. Au folosit un material original pentru decorarea casei. Iar când au isprăvit casa, au trecut la decorarea dependințelor. Zidurile căsuței din povești sunt decorate cu cioburi de porțelan, de sticlă, bucăți de ceramică. Rezultatul se vede și este admirabil.
Născut în 1908, Robert Vasseur și-a descoperit abia pe la 44 de ani marea pasiune pentru mozaicuri. Ca să aibă materie primă pentru operele sale, francezul l-a plătit pe un angajat care se ocupa de colectarea deșeurilor menajere să pună deoparte vesela spartă pe care o găsea pe parcursul activității sale. După ce curăța cu luare-aminte hârburile, omul le folosea, când avea vreme, la redecorarea casei sale. Cu timpul, n-a mai fost nevoie de cioburile de sticlă și porțelan culese de angajatul de la salubritate, pentru că s-a dus vestea în localitate iar oamenii lăsau vasele sparte direct la poarta lui Vasseur.
Robert Vasseur a trăit 94 de ani. „Casa veselei sparte” i-a rămas fiului său, care dezvoltă și întreține munca migăloasă pe care bătrânul a realizat-o de-a lungul deceniilor. Locuința inedit împodobită a devenit acum o veritabilă atracție turistică, în Louviers. Tot mai multă lume dorește să-i calce pragul!

yogaesoteric
6 decembrie 2018
 

Scrisoare deschisă a inventatorului World Wide Web (www)

Tim Berners-Lee a conceput în 1989 ceea ce în 1990 va deveni cunoscut ca „World Wide Web”. Această denumire reprezintă totalitatea site-urilor și informațiilor ce pot fi accesate prin intermediul rețelei globale de Internet. Denumirea este mai cunoscută sub acronimul „www”, ce este plasată și la începutul adreselor de identificare a site-urilor internetului, și care pot fi astfel accesate printr-un program de navigare în web. Fiind realizată în cadrul CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară), invenția a primit rapid acordul să poată fi folosită de publicul larg.
 Tim Berners-Lee
Într-o scrisoare deschisă marcând a 29-a aniversare a invenției sale, Berners-Lee și-a exprimat îngrijorarea că marile companii ce dețin platforme pe internet au tendința să transforme web-ul într-un instrument de acțiune pe scară largă, prin care își consolidează într-un mod inechitabil puterea și dominația pe plan mondial. Tocmai de aceea, este de părere Berners, aceste mari companii – precum Google, Facebook sau Twiter – este necesar să fie mai riguros reglementate. Aceste câteva companii își arogă privilegiul de a „decide care idei să fie în mod predilect propagate și care nu”, a avertizat Tim Berners Lee.
El a mai completat că „În ultimii ani am constatat tendințele acestor companii de a favoriza anumite teorii ale conspirației pe platformele sociale, că ele întrețin un număr enorm de conturi false pe Twitter și Facebook, că prin postările efectuate creează tensiuni sociale, că pot influența alegerile din orice țară, și că există infractori care fură numeroase date personale”.
Ceea ce era odată o mare diversitate de bloguri și website-uri este comprimat acum sub greutatea câtorva platforme dominante”, a zis programatorul britanic în vârstă de 62 de ani. „Acești gardieni online îşi pot consolida puterea absorbind rivali mai mici, achiziționând noile inovații și angajând cei mai talentați oameni din industrie, altora fiindu-le greu să concureze”, a mai afirmat dânsul.
Sigur, toate acestea sunt adevărate, dar să nu ne amăgim că Berners este un cavaler imaculat al dreptății. El a fost cel care a creat rețeaua www și, cel mai probabil, din anumite rațiuni este folosit ca un soi de portavoce a celor ce au puterea. Principiul e simplu: atunci când se naște un mare curent de oameni nemulțumiți, cea mai eficientă cale de a-i controla este să te infiltrezi în rândurile lor, să le câștigi încrederea și chiar să preiei conducerea. Să vedem însă ce spune mai departe Berners Lee, conform unui articol postat recent în The Guardian.

El a atras atenția asupra celor „două mituri” care „limitează imaginația noastră colectivă” atunci când căutăm soluții la problemele web-ului. Este vorba despre „Mitul că publicitatea este singurul model de business posibil pentru companiile online, și mitul că e prea târziu pentru a schimba felul în care operează platformele. În ambele aspecte trebuie să fim puțin mai creativi”, a zis dânsul.
Îmi doresc ca web-ul să ne reflecte speranțele și să ne îndeplinească visele, decât să ne amplifice temerile și să ne adâncească diviziunile”, a afirmat Berners.
Să observăm că în prezent Google e responsabil pentru 87% dintre căutările online la nivel mondial. Facebook are peste 2,2 miliarde de utilizatori activi lunar – de peste 20 de ori mai mult decât MySpace la apogeu. Împreună, aceste două companii (incluzând filialele Instagram și YouTube) dispun de peste 60% din încasările de publicitate digitală din întreaga lume. Ele susțin că urmăresc să facă față fluxurilor crescânde de știri false (fake news), operațiunilor de influență și așa-numitelor „bots”-uri (aplicații software care execută sarcini automate/scripturi pe Internet; cuvântul provine de la termenul „robots”).
În realitate, recunoaște Berners, marile companii se plâng deoarece urmăresc să își „maximizeze profitul și nu pentru că ar vrea să maximizeze beneficiul social”. În efortul de a alinia stimulentele sectorului tehnologic cu cele ale utilizatorilor și cu cele ale societății în ansamblu, ar fi necesară consultarea unui grup divers de persoane din domeniul afacerilor, guvernului, societății civile, domeniului academic și din cel al artelor. „Un cadru legislativ sau regulativ ce ține cont de obiecțiile sociale poate ușura tensiunile”, a afirmat el.
Scrisoarea deschisă coincide cu un punct de cotitură semnificativ: 2018 este primul an în care peste jumătate din populația lumii este online. Situația lasă însă să treneze o mare „diviziune digitală”, ce exacerbează inegalitățile deja existente. La nivel global este mai probabil să fii offline dacă ești femeie, om sărac, dacă trăiești într-o zonă rurală ori într-o țară cu venituri scăzute. „Să fii offline astăzi înseamnă să fii exclus de la oportunități de învățare și de a câștiga bani, de la șansa de a accesa servicii prețioase și de a participa în dezbaterea democratică”, a mai spus Berners-Lee. „Dacă nu investim serios în închiderea acestei prăpastii, ultimul miliard de oameni nu va fi conectat până în 2042. Asta însemnă o întreagă generație rămasă în urmă”.
Cu doi ani în urmă, ONU a declarat accesul la internet ca fiind un drept fundamental al omului, la același nivel cu accesul la apă potabilă, dreptul de a beneficia de un adăpost și dreptul de a utiliza electricitatea. Totuși, în multe locuri accesul la internet este încă foarte scump: costul pentru doar 1 GB de broadband mobil în Malaezia este de peste 20% din salariul mediu pe economie. În Zimbabwe, e de aproape 45% din salar.
Scrisoarea deschisă vine la un an după ce Berners-Lee a cerut reglementări mai stricte pentru publicitatea politică online, despre care spunea că este folosită în „modalități lipsite de etică”. Mai exact, aceste remarci se referă la Federația Rusă, pe care companiile americane o înfierează aprig de cel puțin doi ani. De atunci, reprezentanți de la Facebook, Twitter și Google au fost chemați în fața Congresului pentru a răspunde la întrebări privind în ce măsură platformele lor au fost întrebuințate în vreo operațiune rusă de a influența alegerile prezidențiale din 2016.
Toate cele trei companii au afirmat că entități ruse au cumpărat reclame de pe site-urile lor în încercarea de a influența votul. Rușii ar fi pretins – spun reprezentanții celor trei companii – că sunt cetățeni americani în scopul de a cumpăra reclame active pe Facebook. Ei ar fi răspândit astfel mesaje dezbinătoare concentrându-se pe state oscilante, indecise cu cine să voteze. Ar fi cheltuit, spun reprezentanții companiilor americane, zeci de mii de dolari pentru a răspândi dezinformare pe YouTube și Google. Pe Twitter, o mulțime de „bots” au ajutat la promovarea de știri false. Toate cele trei companii au anunțat de atunci adoptarea unor măsuri drastice pentru a spori transparența în legătură cu cine cumpără reclame politice de pe platformele lor și ce mesaje promovează.
Berners-Lee spune că invenția sa era menită să fie o reflexie fidelă a umanității. Cu toate acestea, viziunea sa de a crea „o platformă deschisă, unde oricui îi este permis să distribuie informații, să acceseze oportunități și să comunice, în pofida delimitărilor geografice” a fost depășită pe măsură ce web-ul a devenit mai centralizat.
Sunt încă un optimist, dar un optimist stând în vârful unui deal cu o furtună bătându-mi în față, ținându-mă de un gard”, a spus Berners pentru The Guardian. „Trebuie să strângem din dinți și să ne ținem de gard și să nu luăm de-a gata că web-ul ne va duce la lucruri minunate.” Într-adevăr, bătălia pentru dominație și control se duce pe toate planurile. Depinde de partea cui te situezi.

Citește și: 
yogaesoteric
4 decembrie 2018

Parazitarea Statului de Drept – o practică «la lumina reflectoarelor» în România… (2)


Sau cum găștile transpartinice și transnaționale cumpără putere la bucată pe sub nasul tău

 
Christina Stihhi
A doua prezență suplimentară în Consiliul Export Club este avocata Christina Stihhi. Între 2006 și 2009 Stihhi devenea membru fondator și CFO al KMU Advocate e.V. – Asociația pentru dezvoltarea schimbului de informații între întreprinderile mici și mijlocii austriece și românești, asociație publică austriacă, apoi colaboratoare cu firma de avocatură Dr. Alfred Boran din Viena, fondator și tax lawyer al Mutz și Asociații, firmă de consultanță româno-austriacă, toate acestea via insula paradisiacă Malta unde, inimoasa avocată prestează de zor ca manager asociat la firma EAPP. Și pentru că în țară trebuie avută și carte de muncă undeva, Christina Stihhi declară punctul de lucru la… firma de avocatură Boștină și Asociații. Ne putem închipui că persoana este pusă la înaintare să semneze, având atâta competență, o serie de documente generate prin Asociația EC, unele mai reci ca altele. Este de largă notorietate faptul că din 2014, DNA l-a călcat pe administratorul acestei firme, avocatul Doru Boștină, pentru suspiciuni rezonabile în ceea ce privește implicarea sa, în 2008, ca intermediar (sau ar trebui să spunem lobby?) în afacerile Microsoft și EADS. Se pare că avocatul lobby-ist are în diplomatul său date grele despre nu mai puțin de 40 de nume din politica românească dar și de peste hotare, deși în Germania, de anul trecut, a cam fost aruncată batista pe țambal, cel puțin pe afacerea EADS, probabil și la inițiativa omului de afaceri Ion Țiriac, suspectat de a fi implicat și el în această poveste. Mai mult, Doru Boștină i-a fost avocat și lui Fathi Taher, ceea ce închide frumos triunghiul Boștină-Taher-Teaha.
Posibil foarte captivante devin în acest context și alte activități ale membrilor Asociației Export Club. Este vorba, printre altele, despre colaborările avocatei Stihhi cu zona austriacă și germană, relațiile profesionale excelente ale lui Alex Todericiu cu aceeași zonă, desele curse în Germania și Austria ale consilierului Macedonschi, nevinovatele afaceri ale colegului său din FDGR Brașov (și membru în Asociația EC B-B-B) Werner Braun cu firme subsidiare EADS Augsburg, afacerile lui Corneliu Teaha cu austriecii de la STRABAG, bursele în Austria ale medicului Smărăndache, managementul col. prof. univ. Titi Paraschiv de la Siemens și oportunitatea unor contracte de tip Smart City în orașe din România ori zâmbetul încurcat al fostei ministre Ecaterina Andronescu, cercetată în afacerea Microsoft. Și multe, multe altele …
Elocventă pentru modul de operare a ,,Clubuluiˮ este gala de decernare a premiilor Asociației EC B-B-B din 15 decembrie 2016. La care fiecare membru important al confreriei, pardon asociației, a luat în colimator câte o țintă preferată din arealul său de vânătoare, rostind câte un Laudatio. Astfel, Todericiu i-a luat în primire pe Alexander Asenbaum, CEO al firmei de servicii de contraspionaj și management strategic cu același nume, cu sediul central în Viena (cu subsidiare la Bogota și Teheran), pe Paul Drăgoiu managerul Building Support Services (în realitate specialist în inginerii financiare cu parteneri austrieci: pe obscurul Ronald Schwarzer (negustor de antichități și pietre prețioase) și pe directorul general Holzindustrie Schweighofer România, Dan Bănacu.
Pentru că înțelepciunea populară spune că „Nu iese fum fără foc”, nu ne putem reprima uimirea că fumul este foarte înecăcios, deși unii pelicani locali nu s-au sinchisit câtuși de puțin cine îi cumpără cu premii lucioase din partea Asociației Export Club. Dacă mai spunem că printre ei se afla chiar președintele Consiliului Județean Brașov, Adrian Veștea și medicul Dan Grigorescu, fost consilier județean al PSD Brașov și actualmente președinte al Asociației Noul Spital al Brașovului, observăm că politica este, parafrazându-l pe Lenin, opiu pentru fraieri. Asociația Noul Spital al Brașovului este construită, se pare, după modelul de succes Export Club și a sucursalei sale, plantată de Macedonschi în Consiliul Județean Brașov, APDT (Asociaţia de Promovare şi Dezvoltare a Turismului). Iar pentru aceștia premiile Asociației Export Club au fost acordate chiar de… vicepreședintele-consilier local Cristian Macedonschi și mentorul său Alex Todericiu. În ciuda acestui fapt nu vom spune că este vorba de cumpărare de influență sau mituire, Doamne ferește! Atrage atenția inscripția de pe plachetele oficiale citat din „ilustrul” părinte al actualului președinte al Statelor Unite, Fred C. Trump: ,,Get in. Get in done. Get it done right. Get out.ˮ. Foarte sugestiv. Iar asta arată cât de orientați sunt membrii acestei grupări.
Faptul că Balul Vienez JW Mariott programat pentru 18 martie a ajuns la ,,venerabilaˮ vârstă de 11 primăveri, reprezintă un comunicat mai degrabă anost, într-o țară în care bugetul pe anul în curs este validat după ce s-au scurs deja două luni din acesta, unde ordonanțele de urgență pe probleme extrem de sensibile se dau în miez de noapte și apoi se abrogă prin alte ordonanțe de urgență, sub luneta Bruxellesului și al ambasadei SUA și cu Sebastian Ghiță de negăsit. Distracția este organizată în fiecare an sub „înaltele auspicii” ale Primăriei Vienei și ale Ambasadei Austriei la București, probabil pentru nobila reciprocitate de tip petrol contra hrană. Dar ceea ce e totuși un pic bizar este că Balul Vienez JW Mariott nu se desfășoară chiar în generosul salon al complexului hotelier Mariott, proprietate a lui Corneliu Teaha, ci direct în inima legislativului țării, Palatul Parlamentului. Păi vorba aceea: „Dacă e bal, bal să fie!”.
Coborând cu picioarele pe pământ, faptul că promovarea afacerilor bune în România e realizată la cel mai înalt nivel nu ne miră atâta timp cât oficiali ai statului nostru de cel mai înalt nivel ,,au dat cu nasulˮ sau cu „nașul” pe la înalte porți încă din primii ani de după ’89. Iar un cadru mai serios decât ambasada României la Viena, sub vigilenta organizare a ambasadorului României în Austria, Silvia Davidoiu, nici că se putea imagina. Totul pentru a răsplăti prin înalte distincții oficiale diverse personalități ale lobby-ului teuton în țara noastră. Un exemplu în acest sens este și ceremonia din 2013 prin care s-au acordat cu generozitate Stele ale României, inclusiv președintelui CA al OMV, Gerhard Roiss. Festivitatea s-a bucurat de o participare de excepție din partea oficialilor români, „oameni din popor”, animați de un nestăvilit imbold patriotic: Valerică Zgonea, strungarul ajuns președinte al Camerei Deputaților, „poetul” Varujan Vosganian sau Costică Niță, maistrul-inginer-seralist de la Uzina Tractorul, Brașov, la acea dată mare ministru al energiei în guvernul Ponta. Toți unul și unul, actualmente cu dosare penale, frecând ușile DNA-ului. Probabil cuprins de intense trăiri naționale, aventurosul grup din jurul Asociației Export Club s-a gândit să-și deschidă larg porțile pentru noi și prestigioși membri. Veți vedea că merită să-i trecem în revistă cum se cuvine!
 
Titi Paraschiv
Vom începe cu un universitar înzestrat cu numeroase talente, dintre care se distinge indiscutabil cel de afacerist. Pe numele său Titi, Titi Paraschiv. Absolvent al Academiei tehnice militare în 1988, Constantin Paraschiv apare ca profesor la Catedra de Informatică de la Universitatea Tibiscus din Timișoara, înființată în 2000. Interesant este că, într-un clasament realizat de Asociația oamenilor de știință din România Ad Astra în 2012, Universitatea Tibiscus ocupa un merituos loc… 742 din 800 posibile, cu trei articole publicate în 10 ani. Dom’ profesor apare brusc și pe statele de plată ale Universității Titu Maiorescu ca director al Institutului ISCDITM de cercetare de acolo. Nu credem că există incompatibilitate cu funcția de conducere de la Siemens pentru că, termenii cercetare și Titu Maiorescu = pleonasm! În anul universitar 2015-2016, col (r) prof. Titi Paraschiv este abilitat conducător de doctorat (cu trei locuri) la Facultatea de Mecatronică și Sisteme Integrate de Armament, Academia Tehnică Militară, în domeniul inginerie mecanică. De aici însă începe să miroasă a concurență neloială, cel puțin. Profesorul Titi „trage” din toate pozițiile! Contracte și parteneriate cu titluri pompoase pe care se duc mulți bani, mai ales pe sintagma: ,,asigurării necesarului de resurse umaneˮ cu o serie de instituții și firme private, inclusiv cu Academia Tehnică Militară, baza sa de „operațiuni specifice”. De notorietate sunt și parteneriate cu fundații fără nicio legătură cu cercetarea în domeniul său, spre exemplu SIBASI Societatea de Implantologie Basala Ibero Americana, Spania ori Imbiodent SL, Spania, denumirile fiind mai mult decât sugestive.
În 2016 pe domnʼ profesor îl întâlnim în plină acțiune sub formă de Business Developement Manager la firma Siemens AG Austria, așa cum îi șade bine unui universitar versat, povestind supărat în stânga și-n dreapta că primarul general al Bucureștiului, Gabriela Firea, i-a respins propunerea de nerefuzat de a purcede la un megaproiect de tip smart city, pentru capitală. Pe românește, un program de amplasare a unor sisteme de tip Big Brother mascate sub forma unor afișaje inteligente, a unor senzori pentru iluminat public care să reducă risipa de energie electrică etc., cu monitorizare prin dispecerate amplasate în interiorul primăriilor.
A reușit însă la Alba Iulia, unde edilul Mircea Hava „a mușcat” din parteneriatul public-privat cu Siemens, care ar urma să facă proiectul și studiul, iar la umbra marelui partener are asigurări că va găsi finanțare pentru un buget alocat implementării proiectului, de câteva milioane bune de euro. Probabil în București finanțarea ar fi fost una modică, de doar câteva… zeci de milioane de euro. Dar, ghinion, ce să-i faci, cu toate că a fost lucru de echipă, „reduta” Firea nu a cedat. Asta cu toate că la operațiune au participat bunii săi prieteni și colegi din Asociația Export Club, Mircea Krips – consilierul Gabrielei Firea și însuși președintele Asociației Noul Spital al Brașovului, Alex Todericiu.
Dacă referitor la locul de muncă al dlui profesor Titi, compania Siemens AG, legăm în mod absolut întâmplător audierile de la DNA în scandalul Microsoft a grupului Claudiu Florică - Gabriel Sandu - Doru Boștină - Eugen Bejinariu - Silviu Hotăran, putem contura un grup de interese aflat suspect de aproape de cel din interiorul Asociației Export Club. Referitor la Mircea Krips sursele sunt fascinante: este fostul director comercial al RAAPPS și președinte la firma Primcom, fosta ICL Alimentara, care a moștenit de la regimul comunist nu mai puțin de 90 de spații comerciale în centrul orașului București.
Mircea Krips nu s-a sfiit să facă afaceri chiar cu RAAPPS (Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat) unde ocupa funcția de director comercial, condusă o vreme și de Eugen Bejinariu, prin firma pe care o controla împreună cu membri ai familiei sale, Krips Group, realizând astfel o mulțime de afaceri imobiliare. Mărturie pentru modul de operare marca Krips stă o afacere din anii 2006-2007 prin care Mircea Mocanu și Kristina Nițulescu, foști angajați ai RAAPPS, au beneficiat de un contract de închiriere mult subevaluat prin firma Krips Group, pentru un apartament ultracentral din proprietatea… RAAPPS. Mircea Mocanu, fost director comercial la Regie, era și președinte al Primcom, coleg acolo cu Mircea Krips căruia îi predase ștafeta la RAAPPS. Mircea Krips mai deținea o firmă, Krips Consulting din 2004, radiată în 2009 în urma unor neînțelegeri între asociați din cadrul firmei: Mocanu Mircea – administrator, Nițulescu Kristina Stela Sofia, Ogică Gheorghe, Teodorescu Diana Alina. Ciudat este faptul că în 2014, într-o plângere penală de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 al capitalei privind contestarea unei soluții de neurmărire, intimați fiind Krips Mircea, Ogică Gheorghe, Krips Kristina Stela Sofia (fostă Nițulescu) apare și numele controversatului Bittner Alexandru – celebrul consilier al lui Adrian Năstase, pare-se partener de afaceri cu Mircea Krips. În 26.01.2016 instanța hotărăște joncţiunea procesuală a cauzelor la aceeaşi instanţă în acest proces și… cam atât. Dacă despre afacerile și combinațiile de top ale lui Bittner presa vremii a scris masiv, inclusiv cârdășia cu Puiu Popoviciu, Dan Besciu, Radu Dimofte și primarul Crin Halaicu, despre Gheorghe Ogică se cunosc mai puține lucruri. Colonelul Gheorghe Ogică era director economic în vremea regimului comunist, specializat în evidența patrimoniului Gospodăriei PCR. Servant credincios al tripletei de forță din perioada 1990-2004, Viorel Hrebenciuc, George Constantin Păunescu și Viorel Păunescu.
Un alt nume greu din structura Asociației Export Club B-B-B este falsul doctor în istorie Sorin Antohi, membru în Comitetul director al Fundației Soros. Încă de acum 11 ani studenții de la Universitatea CEU din Budapesta, finanțată de George Soros, semnalau posibilitatea ca Sorin Antohi, profesor la acea instituție de învățământ, să nu dețină titlul de doctor, așa cum declara oficial în documente publice acest personaj. La solicitarea unor publicații, Ministerul Educației din România a confirmat că nu există un ordin de ministru de acordare a titlului de doctor pentru Sorin Antohi. Mai mult, CNSAS conform dosarului nr. 12698, confirmase deja faptul că „profesorul” Antohi, alias Valentin, fusese dovedit „turnător” la fosta Securitate de dinainte de 1989. De altfel, conform unei decizii a Rectorului Universității Al. I. Cuza din Iași din 21.12.2000, Antohi fusese ,,exmatriculat de la doctoratˮ. Ca urmare a acestui scandal, Antohi și-a dat demisia din funcția deținută la Universitatea Central Europeană a lui Soros, după șase ani de fals în biografia profesională.
Pentru a ne face o imagine a modului de operare și a gradului de periculozitate a acestui personaj trebuie amintit faptul că, cităm: „Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și un marcant membru al societății civile, publicist în Revista 22, colaborator al săptămânalului Dilema și fusese propus de ministrul de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, să conducă falsa Fundație Publică Ungaro-Română Gojdu. Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismăneanu în Comisia Prezidențială de Condamnare a Comunismului, însă s-a retras din această comisie în urma demascării trecutului său ca informator al fostei Securități. Un caz de tip «lupul paznic la oi»! Interesant este și faptul că Andrei Pleșu și H. R. Patapievici l-au acoperit mulți ani pe Sorin Antohi, în ciuda prevederilor legii. «Un caz de impostură fără precedent», cum îl califica Stelian Tănase. Sau, așa cum comenta politologul Vladimir Tismăneanu, după ce bomba imposturii lui Antohi explodase: «dl Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic». În fața instanței sesizată de CNSAS, Sorin Antohi declara: «I-am turnat uneori, cu moartea în suflet, dar nu i-am trădat niciodată». No comment!
Am fi tentați să credem că acela a fost finalul burlesc a unei ciorne pătate de istorie a României. Așa, cel puțin, a părut tuturor vreme de aproape opt ani de la acele evenimente. Timp în care personajul principal a înotat cuminte pe la fundul apelor tulburi. Când deodată, brusc, în 2014, istoricul aproape universitar apare fulminant, în calitate de organizator al unui eveniment care s-a dorit de o înaltă ținută științifică.
Despre ce este vorba? În perioada de „cumințenie”, sau de „răcire” dacă doriți, marele istoric ne-doctor Sorin Antohi a activat Asociația sa înființată din 2007, că doar tot e la modă să pătrunzi prin gaura cheii oriunde. Atrage însă denumirea și sigla acesteia, Orbis Tertius (A treia lume), o trimitere nedisimulată la adevărata lume, cea a băieților deștepți/isteți/șmecheri care din ’89 rezolvă orice ocazie de afacere cu patrimoniul statului sau cu banul public, neatent gestionat. Astfel camuflat, Sorin Antohi reîncepe un nou proiect de atragere a celor orbiți de lăcomie, mânați de dorință de glorie facilă ori interesați de socializare în scop de afaceri.
 
Sorin Antohi
Astfel, până la parteneriatul cu Asociația Export Club, tânăra clonă a creației lui Antohi, nu a mai fost decât un pas, cele două structuri urmând un parcurs de ridicare reciprocă la fileu, autosusținere și inginerii financiare, căpușând de zor instituții ale statului (în special din zona Iași-Neamț) prin reprezentanți din interiorul acestora care cădeau pradă în cascadă aparentului blazon promovat de Antohi&Co. Pradă bogată, nimic de zis: Casa Regală a României, Consiliul județean Neamț, TVR Iași, Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Iași, Radio România Cultural, Humanistische Akademie Berlin-Brandenburg, Editura Polirom ori Valvis Holding – aparținând omului de afaceri Jean Valvis.
Cu siguranță că mulți nici nu au observat oportunitatea de a se dedica operei de mecenat transpusă în finanțarea cu 20% din impozitul pe profit, conform informării aflate chiar pe flyer-ul conținând prezentarea Asociației Orbis Tertius. În malaxorul pus la punct de Antohi avea să cadă și cunoscutul specialist în gândire iudaică de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Moshe Idel, născut la Târgu Neamț în 1947.
Cu ocazia unei conferințe așa-zis internaționale, organizată de Antohi în 2014 cu bani de la Consiliul județean Neamț, finanțare aprobată în urma propunerii unui consilier PSD, Moshe Idel a fost făcut cetățean de onoare (în calitate de cercetător al Cabalei!?) alături de părintele Iustin Pârvu (se pare un apropiat al comunității spirituale evreiești și pe care nu l-a deranjat asocierea cu Antohi și compania). Iar dacă am spus companie ne gândim la clusterul format în jurul Asociației lui Antohi, format din Institutul de Studii și Cercetări Simbolice Iași, Asociația Lumina Moldovei Iași ori redacția din jurul revistei Trivium, toate de pură natură masonică.
În 2016 îl găsim pe Sorin Antohi în plină ofensivă culturală la Craiova, promovat de Teatrul Național Marin Sorescu într-o conferință și lansare de carte pe tema: Teoria României. O istorie critică a ideii de specific național. Despre ce specific național putea vorbi la mai bine de un sfert de veac de la revoluție informatorul ,,dr.ˮ Sorin Antohi, ne putem lesne da seama…
Revenind la ceremonia din 15 decembrie 2016 de la Asociația Export Club, un alt ilustru premiat în cadrul acesteia a fost și antreprenorul român Octavian Crețu. Este acționarul majoritar al companiei Romaqua Group SA, cel care a pus mâna pe resursa națională numită Borsec. A încercat în trecut, fără succes, să cumpere firmele din domeniul industriei de medicamente Sicomed și Biofarm. A intrat pe piața marilor investitori din România prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni de la FPS pentru societatea Comchim, distribuitorul prin care statul român avea monopol pe distribuția de produse chimice și materii prime pentru laboratoare, de pe vremea fostului regim. Omul de afaceri și ex-ofițerul acoperit Octavian Crețu preluase în noiembrie 2005 funcția de vicepreşedinte al Partidului Conservator, fondat de Dan Voiculescu.
Surprinzător doar pentru unii este faptul că personajul este foarte priceput și la… operațiuni speciale. Împreună cu partenerul său de afaceri, Nicolae Palfi, l-a denunțat pe la DNA chiar pe Dan Voiculescu, susținând că a fost șantajat de către acesta din urmă. A avut și rolul de martor în dosarul Zambaccian în care Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare. În 2006 l-a înregistrat pe Adrian Năstase având asupra sa echipament special de înregistrare, aceste probe ambientale fiind cele mai solide dovezi din procesul intentat de DNA fostului premier.
yogaesoteric
3 decembrie 2018
 

marți, 4 decembrie 2018

Șocant! Coincidențe stranii legate de tragicele evenimente din 11 septembrie 2001

 
Mai jos sunt redate câteva „coincidenţe” stranii, în legătură cu evenimentele de la 11 septembrie 2001:
1) „New York City” are 11 litere.
2) „Afghanistan” are 11 litere.
3) „Ramsin Yuseb” (teroristul care a ameninţat cu distrugerea celor două edificii în 1993) are 11 litere.
4) „George W. Bush” are 11 litere.
Acestea pot părea doar simple coincidenţe, dar ceea ce urmează ne poate da de gândit:
1) New York este statul numărul 11.
2) Primul avion care a lovit cele două edificii avea numărul 11.
3) Cursa de avion cu numărul 11 avea 92 pasageri la bord.
9 + 2 = 11
4) Şi cursa aeriană cu numărul 77 care a lovit cele 2 edificii şi avea la bord 65 pasageri. 6 + 5 = 11
5) Tragedia a avut loc în data 11 septembrie, mai bine zis: 9/11 (11.09)
9 + 1 + 1 = 11
6) Ziua şi luna tragediei sunt identice cu numărul de telefon al poliţiei în SUA, 911. 9 + 1 + 1 = 11.
Mai credeți că sunt doar simple coincidenţe? Vă invităm să citiți în continuare:
1) Numărul total de victime în toate avioanele implicate a fost de 254.
2 + 5 + 4 = 11.
2) 11 septembrie este cea de-a 254-a zi din calendar. Încă o dată 2 + 5 + 4 = 11.
3) Exploziile din Madrid s-au petrecut în data de 3/11/2004 (11.03.2004). 
3 + 1 + 1 + 2 + 4 = 11.
4) Tragedia din Madrid a avut loc la 911 zile după cea din America 9 + 1 + 1 = 11.
Ceea ce urmează este zguduitor:
Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale Americii, după steagul cu linii şi stele, este Acvila.
Următoarea strofă este luată din Coran, cartea sacră a Islamului:
Stă scris că fiul Arabiei va trezi o teribilă Acvilă. Puterea Acvilei se va simţi în toate pământurile lui Allah, în timp ce anumite persoane vor tremura de disperare, dar în fond se vor bucura: pentru că puterea Acvilei va curăţa pământurile lui Allah şi va fi pace.”
Această strofă este strofa numărul 9.11 din Coran.
Şi acum deschideţi Microsoft Word :
1. Scrieţi cu litere mari Q33 NY. Acesta este numărul (indicativul) zborului primului avion care a lovit turnurile gemene.
2. Schimbaţi dimensiunea literelor cu cea de 48.
3. Schimbaţi caracterul literelor (în loc de Arial sau Times New Roman etc.) în WINGDINGS. O să apară o imagine:
Credem că nu mai este nimic de adăugat…
 yogaesoteric
1 decembrie 2018


luni, 3 decembrie 2018

Parazitarea Statului de Drept – o practică «la lumina reflectoarelor» în România… (1)

Sau cum găștile transpartinice și transnaționale cumpără putere la bucată pe sub nasul tău

În opinia celor mai mulți, un grup de interese reprezintă o structură de liberă asociere constituită dintr-un număr de indivizi cu interese comune în scopul promovării acestor interese prin influențarea, sau mai bine spus presiunea, exercitată asupra instituțiilor politice sau a persoanelor care ocupă funcții publice. Permanent, sub paravanul democrației coregrafice, grupurile de interese își creează sau confiscă păpușile care evoluează pe scena publică, dând impresia respectării unui așa-zis cadru legislativ care este modificat la nevoie pe repede înainte atunci când rațiunile lor o impun.
Grupurile de interese din România anului 2017 prestează nestingherit pseudo-valori la modul extravagant și intelectualist, beneficiind de recuzita tipică mediilor academice, artistice ori chiar diplomatice sub forma unui branding de „acoperire” intens promovat, inclusiv pe social media. Ceea ce produc însă la modul concret, în limbaj juridic-popular, nu pare a fi altceva decât binecunoscutele și „nevinovatele”: trafic de influență, șantaj, delapidare-înșelăciune, primire și dare de mită, fals în înscrisuri publice, abuz contra intereselor publiceori chiar trădarea intereselor naționale.
Probabil vă întrebați cum pot fi totuși depistate aceste formațiuni subtile care extrag profit uriaș la umbra protecției pe care statul prin unii reprezentanți ai administrației centrale și locale, unii chiar aleși în mod legitim, democratic, o acordă acestor personaje sinistre? Foarte simplu, prin practicile de capturare a unor instituții cheie din administrație, prin mituirea personalizată a înalților funcționari publici și în special a persoanelor din conducerea unor partide politice, instituții publice, ONG-uri, sindicate, universități sau instituții de cultură.
Acești indivizi cu interese se luptă de câțiva ani să promoveze o lege a lobby-ului în România, aidoma celei care există în Statele Unite încă din 1946, pentru că orizontul de „bune-practici” pe care îl perpetuează din 1989 s-a îngustat substanțial odată cu amplificarea luptei anticorupție. Ei uită, desigur, de faptul că în SUA pentru a putea face lobby doritorii trebuie să se înregistreze, să-și declare veniturile și sursele de finanțare, cheltuielile realizate precum și proiectele de legi pe care le susțin. Deci, implică transparență! Este posibil ca această stare socio-politică în care ne aflăm azi să le zădărnicească planurile. Românii au devenit mult mai atenți la „inovațiile” legislative promovate de clasa politică din prezent, infestată de decenii de aceste grupuri de interese care s-au infiltrat silențios în siajul frământatei democrații românești postdecembriste.
Unul dintre grupurile de interese, dintre cele bine camuflate, dar deosebit de contagios și activ, aflat chiar la rădăcina societății noastre, este cel organizat sub denumirea de Asociația Export Club București-Brașov-Bavaria. Structura se bazează pe trei piloni: nucleul din București, cu multiple ramificații care țin de la Primăria Generală a Capitalei până la Universitatea Politehnică București, ori Ministerul de Externe. Al doilea pilon, sucursala din Brașov, este foarte activ în accepțiunea grupului, cu precădere în Consiliul Județean Brașov aceasta fiind și ramura articulată cu FDGR (Forumul democrat al Germanilor din România) Brașov și care face legătura etnică, de fațadă, cu cel de-al treilea pilon – Export Club Bayern.
Revelator este chiar statutul asociației Statut-EXPORT-CLUB-BBB, document din care aflăm că structura este orientată spre: ,,programe de parteneriat cu autorități publice, de cooperare cu universități, promovarea de evenimente educative, organizarea de marșuri și manifestații publice, acordarea de consultanță, decernarea de premii (nu se specifică valoarea acestora) dar și dezvoltarea unor activități economice proprii în vederea autofinanțăriiˮ. Nu se specifică însă ce fel de activități economice și în ce constă consultanța!
Tot Statutul asociației ne lămurește, doar parțial, la secțiunea Resurse patrimoniale. Acestea, se specifică în statut, provin din: ,,aporturile la patrimoniu, dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, dividendele societăților comerciale înființate de asociație, donații, sponsorizări, venituri din activități economice directe dar și resurse provenite de la bugetul de stat și/sau bugetele localeˮ! Cum aveau de gând să atragă aceste surse, în special cele provenite de la bugetele de stat/locale, vom vedea în cele ce urmează.
Dar să facem cunoștință cu personajele principale ale afacerii neuitând, bineînțeles, nici de actorii în roluri secundare. Dacă avem curiozitatea minimă de a studia statutul Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria, observăm că, deși activitatea furibundă desfășurată de membrii săi lasă impresia că se axează pe cultivarea unor valori europene prin parteneriatul cu mediul de afaceri german, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Membrii fondatori sunt în număr de patru, toți români pur-sânge.
Creierul organizației este Alexandru-Dan (Alex) Todericiu, pare-se doctor în filosofie, un personaj foarte complex, așa cum reiese din CV-ul său oficial. Neoficial, individul are două mari merite – primul este că după revoluție și-a luat cetățenia, iar al doilea, că este fiul lui Dumitru Todericiu, cel care în 1969 a publicat o carte despre descoperirea pe care a făcut-o în 1964 la Direcţia Generală a Arhivelor Statului Sibiu. Aceasta se referea la un manuscris aparținând, pare-se, pirotehnicianului Conrad Haas, cel care în jurul anului 1529 realizase niște schițe în care era descris principiul construirii unei rachete multiple cu mai multe trepte de aprindere succesivă.
Ulterior, în 1970, Dumitru Todericiu a fugit în Franța unde a devenit suspect de rapid cercetător la „Centrul național de cercetări științifice” din Paris (C.N.R.S). Sub pseudonimul Pierre Carnac acesta a publicat o serie de articole și cărți „heterodoxe” printre care și unele care se refereau la ipoteza că în mezolitic ar fi existat o civilizație mondială, avansată tehnologic, care ulterior s-a șters din memoria colectivă sau a fost ocultată de către știința oficială. Toate cărțile sale s-au bucurat de succes, iar editorii lui au prosperat. Dincolo de valoarea științifică controversată a operelor sale, suspectă a fost și graba unor cercuri de la Paris de a-l iniția pe D. Todericiu în loja masonică „Qui? Verité” din obedienţa Grande Loge de France. Ulterior a activat și în loja ritului de perfecţie „Amici Philosophiae” de la Paris. Și când te gândești că toate acestea doar pentru că un manuscris prăfuit din arhivele sibiene conținea la final două inițiale: C. H. (unii spun Conrad Haas!?). Cele 18 cărți scrise de Pierre Carnac i-au adus lui Alex Todericiu o avere frumușică cu care acesta a început acum câțiva ani să prospecteze mediul politico-economic autohton și să racoleze personaje cheie pentru proiectul la care făcuse atâtea acumulări din anii ’90 până în prezent: Asociația Export Club B-B-B.
Alex Todericiu a beneficiat de toate aceste realizări. Odată cu moartea tatălui său, în 2008, a început, cu cinism, o furibundă campanie de presă în scopul transferului de recunoaștere a personalității lui Dumitru Todericiu asupra sa. Putem doar să ne imaginăm cât de greu le-a fost celor doi, tată și fiu, să stea despărțiți de cortina de fier, ținând seama că D. Todericiu a fugit în Franța în 1970, iar fiul său a rămas timp de 20 de ani în țară, fapt atestat de faptul că Alexandru Todericiu a făcut școala la Sibiu și București între 1975 și 1985. Apoi a lucrat ca freelancer (!?) la revista bucureșteană Oameni și Cultură, din 1986 până în 1991. Dar cariera de ,,consultant corporatist austriac, singur și fără copii”, așa cum îi place lui Alex să se declare, a debutat chiar în 1990 prin studii de drept la universitatea București și la Viena. Nu e clar dacă le-a și finalizat, însă în 1995 remarcabilul student a obținut o bursă de la Fundația Soros și Institutul European de la Budapesta. Bineînțeles că nici aceasta nu s-a datorat notorietății tatălui său, Dumitru Todericiu. În paralel, parcursul european al „gazetarului” Todericiu trecea între 1991 și 2001 pe la publicația România Liberă sub forma unui corespondent de presă în Austria. Cu o productivitate a muncii demnă de Cartea Recordurilor: la un calcul aritmetic simplu, în 10 ani de gazetărie cam un articol la nouă zile.
Probabil fiind plătit la material, Alex a trebuit să intre în fascinanta lume a consultanței în afaceri, unde a excelat pe tărâm austriac dezvoltându-și un portofoliu de invidiat. Manager de proiecte interculturale, trainer media, analist pentru portofolii de business, consultant PR, lobby-ist pe programe PHARE, consultant în asigurări pentru înființarea firmelor cu capital autohton UNITA și AGRAS (transformate în sucursale ale Vienna Insurance Group, după ce ecoul țepelor marca Sara Merkur se stinsese).
Dar, de departe, perlele profesionale ale lui Alex Todericiu sunt contractele de consultanță încheiate între 2005-2007 cu primarul general al Bucureștiului, Adriean Videanu, Todericiu fiind de fapt consultantul firmei PORR Construct SRL București, subsidiara PORR Holding AG Viena! Cert este că Todericiu a avut mână bună în România, SRL-ul mai sus menționat câștigând „onest” contracte de peste 80 milioane de euro doar în perioada 2010-2015. Și toate doar cu statul, respectiv cu primării, consilii județene, aeroporturi ori regii autonome, în special din zona Arad și Timișoara!
Experiența de consultant la firma Joint Venture din perioada 1999-2001 pentru Arthur Hunt Human Resources Vienna, în care contribuise la proiectul Matrix – achiziții de stații de benzină pentru intrarea pe piața românească a OMV, își spusese cuvântul. Tot în acea veritabilă școală de consultanță, în aceeași perioadă, Todericiu a avut contacte cu reprezentanți ai unor firme puternice care au intrat cu afaceri în România. Reținem dintre acestea doar OMV, Lafarge, Alcatel și, în mod deosebit, compania STRABAG.
Nu trebuie trecută cu vederea consultanța de excepție asigurată de Todericiu pentru lobby-ul și politica de achiziții la proiectul demarat, tot în exercițiul primarului Videanu, pentru construirea Catedralei Mântuirea Neamului. Iar parcursul de management de proiect și consultanță pentru alte și alte interese ale unor firme austriece și germane a continuat până în prezent.
Ca să fie mai clar cam ce fel de afaceri derulează de ani de zile Todericiu & Co. ne vom referi acum la al doilea personaj din patrulaterul de membri fondatori ai Asociației EC. Este vorba despre Corneliu-Teofil Teaha, om de afaceri foarte controversat, dar și profesor la Universitatea Politehnică București. Aflăm din presă că în 2013, în plină criză imobiliară, Corneliu Teaha a cumpărat o mare parte din Hotelul JW Mariott, tranzacție care s-a dovedit ulterior o mega-afacere pentru el și probabil și pentru apropiații săi. Teaha declara la momentul respectiv că ,,JW Marriott este ceva cel puţin la fel de unic şi de valoros ca un obiect de artă! Investind în artă, riscul de a pierde este întotdeauna minim!”. Probabil că abilul afacerist a simțit o afacere grasă pentru că, după doar un an de la achiziția acțiunilor Mariott în fața companiei austriece STRABAG, a intrat într-o poveste de negociere tenebroasă atât cu firma… STRABAG cât și cu firma afaceristului Fathi Taher, Alliance Overseas. Vorba aceea, de la Teaha la… Taher, nu e decât o literă.
Corneliu-Teofil Teaha conduce Teaha Holding, un grup de firme care prestează o gamă largă de servicii, plecând de la consultanţă în afaceri, asigurări de risc, servicii de finanţare şi leasing, dezvoltări şi antreprenoriat imobiliar, dezvoltare de software pentru afaceri, comerţ internaţional precum şi servicii de mass-media. Oare pe Teaha l-a inspirat pentru cumpărarea pachetului de acțiuni faptul că acest complex hotelier a găzduit summit-ul NATO din 2008, Mariott fiind reşedinţa exclusivă a staff-ului american, condus de preşedintele G.W. Bush, iar în decursul timpului a găzduit numeroase personalităţi de talie mondială, în special din lumea politică? Sau poate că sfatul bun l-a primit de la vechiul său prieten Alex Todericiu care probabil știa politica de investiții de la STRABAG, de pe vremea când ocupa diverse funcții în domeniul consultanței la această companie.
În afara acestor îndeletniciri în zona businessului Corneliu Teaha este și cadru universitar la Politehnica București la un bizar Departament de Management (FAIMA) din cadrul acestei instituții. La acest blazon academic, firește fără nicio legătură cu dosarul Microsoft, Siveco etc., presupunem că a contribuit și legătura apropiată a lui Teaha cu nimeni alta decât eterna rector-ministru Ecaterina Andronescu, membru de onoare a Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria.
Iar pentru că nicăieri nu e mai liniște decât în apropierea celor sfinte, afaceristul Corneliu Teaha este și un mare filantrop fiind consilier parohial al Bisericii Sf. Elefterie din Bucureşti, aspect promovat cu multă „umilință” chiar pe site-ul firmei sale de consultanță, Teaha Management Consulting, de către preotul paroh al acestei biserici, Valer Ulican.
Al treilea stâlp al Asociației EC B-B-B se numește Cătălin-Gabriel Smărăndache – medic, cadru universitar și fost manager al Spitalului de copii Marie Curie din capitală. Posesor de master, „exact pe domeniu”, la Colegiul Național de Apărare. Mare iubitor de artă, icoane, bijuterii, pasionat de ceasuri scumpe (majoritatea neprețuite), dar și neînfricat navigator, mai ales prin ape tulburi. Dar dacă ai barcă cu vele, încă din 1968, ce să-i faci? O declari și gata… împreună cu mașini și case de vacanță cumpărate, desigur, din salarii și lungi gărzi.
Interesante, pentru subiectul nostru, sunt două stagii în străinătate (singurele declarate) din 1999 la Freiburg, Germania și School of Clinical Research din Viena în 2002. Poate că e doar o simplă coincidență relativ la zona de interes promovată prin Asociația EC B-B-B, sau poate că nu. În restul timpului managerul nostru joacă tenis, merge la schi, dă consultanță în afaceri, vizitează patrimonial vreo două cabinete private (unde este acționar) și scrie… scenarii pentru telenovele la MediaPro. Probabil de plăcere, pentru că venituri din drepturi de autor nu apar în declarațiile sale de avere. Iar soția sa este activă în poziția de administrator al Casei de Comerț Gaspat, firmă de consultanță înființată în 1992, cu cifre suspect de mici de afaceri și pierderi din 2009 până în prezent.
Toate bune și frumoase până când, la 1 aprilie 2014, ANI (Agenția Națională de Integritate) a constatat ,,existența stării de incompatibilitate în cazul lui Smărăndache Cătălin Gabriel în perioada 2009-2013ˮ pentru deținerea simultană a nu mai puțin de trei funcții manageriale simultan. Ca urmare, Cătălin Smărăndache a fost demis în iulie 2013 din funcția de manager de către fostul ministru al Sănătății, Eugen Nicolaescu.
Nu în ultimul rând, structura de rezistență a Asociației este completată cu vicepreședintele acesteia, consilier local al Frontul Democrat al Germanilor din România Brașov (FDGR) și candidat la primăria Brașov în 2016, Cristian Macedonschi. Deși român sadea, dar cu pretenții de sas, Macedonschi reprezintă liantul formal al asociației, via FDGR, cu zona teutonică a poveștii. Personajul este extrem de controversat, presa locală relatând de mulți ani diverse activități „curat” legale pe care acest germanofil isteț le desfășoară cu complicitatea unor reprezentanți ai Consiliului județean Brașov, unii anchetați pentru delapidări de fonduri, trafic de influență ori abuz în serviciu de către DNA. Este vorba, printre alții, despre Aristotel Căncescu, fostul lider PNL, mulți ani președinte al Consiliului Județean Brașov și fostul vicepreședinte al aceleiași instituții, Claudiu Coman, decan al Facultății de Sociologie de la Universitatea Transilvania din Brașov, ambii cercetați pentru grave acte de corupție.
Consilierul FDGR Cristian Macedonschi a ocupat, sub conducerea sus-menționaților, funcția de președinte a Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Brașov – APDT, la care Consiliul Județean Brașov era asociat principal. Se pare că prin această asociație, între 2011 și 2015 s-au derulat unele achiziții suspecte precum și deturnări de fonduri publice. Mai mult, Macedonschi este cel care a preluat franciza Oktoberfest la Brașov, festival care a debutat în 2009 și care i-a adus acestuia, și grupului său de parteneri, profituri substanțiale pe lângă care se aude că C. Macedonschi și-a tras în plus sume deloc neglijabile din publicitate nedeclarată (trecute sub formă de sponsorizări și parteneriate), din comisioane de alocare a spațiilor comerciale de la festival ori din vânzări și din achiziții (acesta deținând o firmă în domeniul Horeca). Mai mult, pentru organizarea festivalurilor au fost alocate și sume de la bugetul local pentru aceste evenimente, prin hotărâri ale Consiliului Local din care făcea parte inclusiv Cristian Macedonschi. Nu se pune problema unui de conflict de interese, nu-i așa? Nici chiar în cazul în care inimosului lobby-ist brașovean i-ar fi ieșit intermedierea afacerii aeroportului de la Brașov-Ghimbav, pe care l-ar fi denumit Dracula, pare-se după sfatul directorului aeroportului de la Salzburg, Karl-Heinz Bohl. Animat de această idee, consilierul afacerist a tocat bani frumoși la târgurile de turism de la Londra și Stuttgart, din 2015. Imaginați-vă următorul scenariu în care un turist ar fi fost întrebat unde va ateriza în România, la care acesta ar fi răspuns: „La Dracu, la Brașov!”.
În afara celor patru „corifei” ai relațiilor, pe termen extrem de scurt, de prietenie româno-austro-germană, regăsim alte două personaje demne de a fi menționate, care întregesc portretul „centrului de comandă” de la nivelul Asociației EC B-B-B. Este vorba despre Cristian Hălmăjan, director de marketing la firma de consultanță în fuziuni, achiziții și audit, Deloitte România. Deloitte a fost implicată pe zona de consultanță în tranzacții majore, precum vânzarea de către grupul german REWE a 86 de supermarketuri Billa România către Carrefour sau vânzarea de către GoodMills România a lanțurilor de magazine Belforno. Că în spatele acestei companii se petrec lucruri nu tocmai ortodoxe este atestat de faptul că în 2011, responsabili din UE emiteau un proiect de directivă care incrimina faptul că această companie formase, împreună cu Ernst & Young, KPMG și PwC, un veritabil „oligopol” în auditarea bilanțurilor financiare a 85% din marile firme ale Uniunii Europene, ajungând la profituri suspecte de peste 50% față de alți competitori. Firma Deloitte este și cea care a auditat în România Astra Asigurări, firmă intrată în stare de faliment încă din 2014, prin acționariatul căreia trecuseră austriecii de la UNIQA între 2005-2010 și care vânduseră pachetul de control controversatului om de afaceri Dan Adamescu, în 2010. De pe urma acestui faliment au câștigat alți austrieci, cei de la grupul VIG care preluaseră firmele de asigurări rivale, Omniasig și Asirom. ASF știe! Din momentul declanșării Brexitului, firma Deloitte este într-un război total cu guvernul Marii Britanii, amenințând cu părăsirea Regatului, aparent datorită problemei imigrației. De ani de zile această companie este concentrată pe obținerea de finanțare de la statul român pe așa-zise proiecte de investiții care ar avea ca rezultat crearea de sute de locuri de muncă. Uneori, aceste cereri au fost respinse de Ministerul Finanțelor Publice, cum este cazul celor din 2016 aplicate pe HG 332/2014.

yogaesoteric
29 noiembrie 2015