AMARULA

În Mozambic există un fruct de culoare galbenă foarte aromatizat și plăcut la gust, cunoscut sub numele de Amarula. Oamenii il folosesc la producerea băuturilor alcoolice. 

Fructele pot fi mâncate numai când sunt f. bine coapte. În compoziția lor conțin cca 17% alcool, dar când deja sunt prea coapte și cad singure din copac încep să fermenteze, iar conținutul de alcool este important. 

Toate animalele din zona copacilor plini de amarule sunt amețite de la alcoolul conținut de fructe. 

Priviți filmulețul și amuzați-vă :

 
 http://www.youtube.com/watch?v=Axur5W83znw

ERA O VREME .... IN TARA ASTA

Era o vreme, în ţara asta...
 de Marin Sorescu

Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de  dimineaţa şi de la ora 15 când la Electro sau Oltcit se anunţa începutul sau sfârşitul unei zile de muncă.

Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua(dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la CEC-uri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.

 

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.

 

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

 

Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic -ca toată lumea - în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e  umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind "ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !"

 

Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că "este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tac'so că  a chiulit.

Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: "ăsta  e a lu' Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept"!

Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.

 

Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii". Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă "una mică" cu prietenii.

 

Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.

Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care  treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: "uite mamă, trece armata"!

 

Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanţă, de la Smurd, sau de la pompieri care anunţă începutul unei nenorociri sau sfârşitul unei vieţi sau destin.

Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie".

Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.

Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.

Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, "fluidizând circulaţia".

Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul.  Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.

 

 

Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi  laptopul, i'podul, i'fonul, sau tableta.

Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un "ma man"  este ori urâtă cu crengi ori "tută".Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să "se învârtă" sau sunt  "băieţi de băieţi deştepti" care obţin bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă "la ţară" de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că "ăştia au tras în noi în 89" şi acum "au pensii nesimţite".Oare ce va fi mâine  ?

Va mai fi ţara asta ?

De ce nu mai avem încredere în Biserica Ortodoxă Română de Razvan Chiruta , 29 decembrie 2014

de Razvan Chiruta , 29 decembrie 2014


Biserica Ortodoxă Română este, în ultimii ani, într-un continuu proces de pierdere a încrederii pe care românii i-au acordat-o în mod tradițional. Dacă anul trecut, un institut de sondare a opiniei publice anunța că BOR a ajuns pentru prima dată la un nivel al încrederii din partea populației de sub 70%, tendința s-a păstrat și în 2014. 
În octombrie, doar 62,4% dintre cei chestionați își mai exprimau acest sentiment față de Biserica Ortodoxă, potrivit unui sondaj INSCOP Research realizat pentru ziarul Adevărul. Mai mult, BOR, ca instituție, pare să piardă puncte de la o lună la alta. O măsurătoare similară din septembrie arătase că biserica se aflase la 63,4% din încrederea cetățenilor.
 “România s-ar schimba mai repede dacă ar exista sancțiunea administrativă, nu doar cea penală”, mi-a declarat de curând un procuror anticorupție. Magistratul susținea că acolo unde oamenii legii nu pot dovedi o ilegalitate față de care există o suspiciune îndreptățită, ar trebui să intervină un mecanism de autoreglare a societății, care să se delimiteze de personajele asupra cărora nu mai există o încredere deplină.
Conceptul s-ar aplica cel mai bine, în momentul de față, tocmai Bisericii Ortodoxe Române, o instituție percepută tot mai mult ca un “stat în stat”, care disprețuiește regulile laice, în favoarea unora proprii, dar nu tocmai ortodoxe. Asta pentru că momentele în care conducerea BOR a tolerat personaje și acțiuni care au derapat de la misiunea sa creștină sunt, din păcate, deja prea multe. 
Cel mai vizibil exemplu despre cum înțelege Biserica să-i acopere pe preoții care îi aduc rușine este cel al Arhepiscopului Tomisului, IPS Teodosie. Deși a fost primul înalt ierarh din istoria BOR urmărit penal, deși a fost acuzat cu dovezi că a cerut antedatarea unor documente oficiale, deși s-au scris zeci de articole despre modul cum a preluat abuziv mai multe parohii, distrugând destinele unor preoți, deși este temut și urât, în culise, de cei din subordinea sa, IPS Teodosie a scăpat de fiecare dată de consecințele faptelor sale.
Nu a existat nici măcar un moment “pericolul” de a fi schimbat din fruntea Arhiepiscopiei Tomisului, în schimb cei care au dezvăluit neregulile comise de IPS Teodosie s-au văzut nevoiți să plece fie din preoție, fie în alte localități, cât mai departe de Constanța.
Iar astfel de situații absurde se petrec și în alte zone ale țării, chiar și la nivele inferioare de conducere a bisericii. Există, fără îndoială, în Biserica Ortodoxă Română, numeroşi preoţi care ar vrea să o reformeze, care nu mai suportă să fie tot mai detestați de enoriașii cărora li s-au dedicat.
Însă se ciocnesc de sistemul dictatorial după care este construită conducerea acestei instituții religioase. Astfel, dacă un preot simplu nu se supune, justificat, deciziilor ierarhului locului, cum ar fi un episcop, riscă să fie interzis la a mai sluji și scos din parohia în care a activat, să spunem, 20 de ani.
Cunosc cazuri concrete de oameni care fie au fost nevoiți să treacă la greco catolici, fie s-au cumințit, după mai multe confruntări cu episcopia locală, tocmai din acest motiv.
De multe ori, mi-au spus unii dintre cei cu viziuni reformatoare, sunt pur și simplu obligaţi să ceară mai mulți bani de la enoriaşi, mai ales de când a devenit patriarh PF Daniel. Mi s-a relatat de cazuri în care preoţii de la sate au primit lumânări în loc de salariu, iar când au comentat, li s-a transmis să le vândă, că ăla e salariul lor.
Mai mult, li se cer bani pentru finanţarea trustului media tot mai megalomanic al Patriarhiei și, evident, pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Dacă nu se supun, li se comunică că nu sunt buni manageri - exact cuvântul ăsta - şi riscă iar să își pierzi parohia.
Din cauza acestui sistem dictatorial, preoții care vor să recâștige încrederea românilor nu reuşesc să se unească, pentru a lupta cu actuala conducere BOR. Când s-a încercat crearea unui sindicat, din 32 de preoţi, câţi au fost de acord iniţial, în culise, la vedere a mai rămas doar unul, după ce asupra restului s-au făcut presiuni. Chiar şi prietenul bun al acestuia singur a trădat, de teamă.
În aceste condiții, rezultatul este unul singur: de la un sondaj de opinie la altul, tot mai puțini români își vor declara încrederea în Biserica Ortodoxă. Iar patriarhul și cei din jurul său nu vor înțelege de ce se întâmplă asta.

http://www.romanialibera.ro

CONJUGALE...

......şi aşa a început cearta !    

Nevastă-mea stătea lângă mine pe canapea, în timp ce eu schimbam canalele.
M-a întrebat: "Ce mai e pe televizor?"
I-am răspuns: "praf"...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Nevastă-mea tot încerca să-mi sugereze ce-şi doreşte pentru următoarea aniversare.
Mi-a spus: "vreau ceva strălucitor, ce ajunge de la 0 la 100 în trei secunde."
I-am dăruit un cântar...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Când am ajuns aseară acasă, nevastă-mea mi-a cerut să o duc într-un loc scump.
Am dus-o la o benzinărie...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Când m-am pensionat, m-am dus la Oficiul de Asistenţă Socială să mă înregistrez.
Tipa din spatele biroului mi-a cerut buletinul, să-mi verifice vârsta. Îl uitasem acasă.
I-am cerut scuze, i-am spus că mă duc acasă să-l iau şi mă întorc.
A fost foarte drăguţă: "Nu vă mai deranjaţi, descheiaţi-vă la cămaşă."
Părul cărunt de pe pieptul meu a convins-o şi mi-a înregistrat solicitarea.
Încântat de solicitudinea ei, când am ajuns acasă i-am povestit nevesti-mii.
Ea a spus: "Trebuia să-ţi scoţi şi pantalonii, poate primeai şi ajutor pentru dezabilităţi"...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Stăteam alături de nevastă-mea la întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului şi mă tot uitam la o tipă bine, dar complet turtă, ce-şi legăna nostalgic între două degete paharul, singură la o masă de alături.
Nevastă-mea m-a întrebat: "O cunoşti?"
"Sigur", am oftat, "e prima mea prietenă din liceu. Am înţeles că s-a apucat de băut imediat după ce ne-am despărţit şi de-atunci n-a mai fost trează."
"Dumnezeule!" a spus nevastă-mea. "Cine s-ar fi gândit că o persoană poate sărbători atâta timp?"...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Am scos-o pe nevastă-mea la un restaurant. 
S-a întâmplat ca ospătarul să ia mai întâi comanda mea.
"Un cotlet mare de vită, în sânge, pe grătar."
M-a întrebat: "Nu vă pasă de vaca nebună?"
"Nu!", am răspuns. "Poate comanda şi singură"...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Nevastă-mea stătea goală şi se privea în oglinda din dormitor.
Nu se prea bucura de ce vedea şi mi-a spus:
"Mă simt oribil! Atât de grasă şi de bătrână! Am nevoie de un compliment!"
I-am răspuns: "Vederea ţi-a rămas perfectă"...
...şi atunci a început cearta!
-----------------------------------------
Nevastă-mea s-a dus la supermarket. 
Am rugat-o să ia şi-un bax de Tuborg, de 18 lei.
A cumpărat în schimb o cutie de L'Oreal DermaGenese de 24 de lei.
I-am spus că berea ar fi ajutat să arate mai bine în noaptea aia decât crema...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Nevastă-mea m-a întrebat dacă rochia îi face fundul mare.
I-am spus că nu aşa de mare ca rochia de ieri...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Sâmbătă dimineaţa m-am strecurat uşor din aşternut, mi-am făcut pachetul şi am coborât pe tăcute în garaj.
Am legat barca la cârlig şi am început să dau cu spatele.
Abia când am ieşit cu totul din garaj am realizat ca ploua cu găleata şi vântul bătea cu 100 km/h.
Am deschis radioul şi am aflat că vremea avea să fie la fel toată ziua.
Am tras înapoi în garaj şi, tiptil, m-am dus înapoi în dormitor.
M-am strecurat la loc lângă nevastă-mea şi i-am şoptit: "E o vreme groaznică afară."
Pe jumătate încă adormită, ea a răspuns: 
"Îţi poţi imagina că prostul de bărbatu-meu s-a dus la pescuit pe aşa o vreme?"...
...şi atunci a început cearta!
-----------------------------------------
Am întrebat-o pe nevastă-mea unde ar vrea să mergem pentru aniversarea căsătoriei noastre.
Mi s-a încălzit inima când am văzut-o topindu-se de bucurie.
"Undeva unde n-am mai fost de mult timp..." a spus ea, nehotărâtă.
Aşa că i-am sugerat: "Ce părere ai de bucătărie?"...
...şi aşa a-nceput cearta!
-----------------------------------------
Urmăream în pat, lângă nevastă-mea, "Vrei să fii miliardar?"
M-am întors către ea şi am întrebat-o tandru: "Vrei să facem dragoste?"
"Nu", mi-a răspuns ea.
"Ăsta e răspunsul tău final?", am întrebat-o.
De data asta nici nu m-a privit când mi-a răspuns că da.
Aşa că am spus: "Atunci aş vrea să sun o prietenă"...
...şi aşa a-nceput cearta!
 -----------------------------------------

Crăciunul cu Iohannis. Viitorul cu PSD?

de Sabina Fati , 24 decembrie 2014 

Noul președinte ar putea fi mai abil dacât pare, dacă ar fi să ne gândim doar la felul în care a reușit să preia conducerea liberalilor în fața unor politicieni hârșiți în tranșeele aranjamentelor subterane. Ar putea fi la fel de iscusit și în fața stratagemelor PSD?
De dibăcia lui Klaus Iohannis în “relația instituțională” cu Victor Ponta depinde viitorul “altfel” pe care l-a promis actualul președinte în campania electorală. Schimbarea legii prin care aleșii locali devin baroni uneori pe viață ar fi una din soluțiile prin care PSD ar putea pierde majoritatea în județe, la alegerile locale din 2016. Modificarea Constituției prin respectarea referendumului în care românii au cerut scăderea numărului parlamentarilor la 300, renunțarea la uninominalul autohton, introducerea votului electronic și prin corepsondență ar trebui să fie primele puncte de negociere, acum când Iohannis are în spate un sprijin popular masiv. Președintele știe că dacă nu va face încă de la început, chiar dacă nu peste noapte, lucruri vizibile, încrederea în el va scădea. Autostrăzile și celelalte promisiuni mai palpabile vor fi mult mai greu de pus în practică, fiindcă guvernul Ponta mizezează încă pe redistribuirea sărăciei, nu pe investiții mari. Și aici Klaus Iohannis ar putea avea un cuvânt de spus, dacă va reuși să aducă investitori germani, cum a spus în campanie, în așa fel încât, să-l pună cumva pe primul ministru în fața faptului împlinit.
Nu va fi ușor să-l oblige pe Victor Ponta să lucreze în folosul țării și nici nu se va putea bizui pe cuvântul unui om, care până acum s-a priceput mai mult să mintă și să jongleze cu realitățile convenabile pentru el, decât să-și respecte cuvântul dat. Nu va fi ușor să se confrunte cu o majoritate, care s-a dovedit din 2012 încoace pusă pe rele, dacă nu gândește fiecare mutare cu mult înainte decât cea a adversarilor săi. Și cel mai greu s-ar putea să-i fie să trateze cu politicieni despre care știe că vor dori să-l păcălească, să-l ducă de nas, să-l facă să se încreadă în ei, pentru ca la momentul potrivit să-l lovească pe la spate.
Scenariile suspendării nu s-au terminat odată cu epoca Băsescu și chiar dacă nu sunt iminente, ar trebui luate în calculele noului președinte. Precedentul creat în 2007 și repetat în 2012 arată felul în care gândește majoritatea aflată în spatele lui Victor Ponta și chiar o parte dintre foștii săi colegi de partid. E adevărat, pe de altă parte, că mogulii media care au sprijinit cu toată forța loviturile date împotriva lui Traian Băsescu sunt acum slăbiți de anii de pușcărie primiți, ceea ce nu înseamnă că “sistemul ticăloșit” a fost pus pe butuci și că mișcările, mai mult sau mai puțin vizibile, împotriva unei justiții independente sunt anihilate.
Iohannis are în față perspectiva colaborării dificile cu PSD sau a pactizării cu o majoritate, care vrea în continuare să scape de DNA. O preluare a puterii de către marele PNL, pare greu de imaginat în absența unor greșeli fatale venite dinspre partidul lui Victor Ponta, fiindcă diferența dintre actualul arc guvernamental și opoziție este de mai mult de 100 de parlamentari. Și e dificil, anevoios și nesănătos să-i convingi pe toți aceștia să schimbe barca. Sarcina președintelui este cu atât mai complicată cu cât nu are experiența “sistemului” și a “prietenilor” care vor în fiecare moment să-l saboteze, să-l lase în offside, să-l pună deliberat în situații ingrate.
Deocamdată Crăciunul ne arată un Klaus Iohannis gata să joace calm și cu hotărâre cartea care i s-a dat pe 16 noiembrie. “Masiv ca un cal lipițan de munte, primarul sibian să sperăm că nu va fi și un cal troian, prin care pe poarta Cotroceniului să se strecoare alte găști de derbedei”, scria Florin Tudose în Psihopolitica, (Editura All, 2014, p. 75).

http://www.romanialibera.ro

Crăciun fericit !!

MOMENT ISTORIC PENTRU POPORUL ROMÂN

Înainte de turul 2 al alegerilor, invocaţiile colective au contribuit la trezirea sufletului neamului românesc

de Maria Nicola

Aceia dintre noi care am participat la invocaţiile colective din noaptea de 15 spre 16 noiembrie am simţit cu siguranţă faptul că atunci s-a petrecut, în şi prin noi, ceva cu totul extraordinar. Prin aceste invocaţii, yoghinii apelează ajutorul lui Dumnezeu, al diferitelor entităţi angelice, al Marilor Puteri Cosmice şi diferite aspecte dumnezeieşti, pentru ca ele să se manifeste în şi prin fiinţele umane, astfel încât binele dumnezeiesc să înceapă să predomine pe această planetă şi tot ceea ce este rău, dizarmonios, nefast, corupt şi pervers să diminueze – atât în fiinţele umane, cât şi la nivelul societăţii şi în cadrul diferitelor evenimente şi fenomene care se produc în această ţară şi pe această planetă. Aceste invocaţii fac apel la graţia divină pentru trezirea sufletelor fiinţelor umane faţă de ceea ce este frumos, înălţător, binefăcător şi dumnezeiesc, pentru trezirea discernământului lor astfel încât să nu mai fie influenţate şi să nu mai accepte nimic din ceea ce este rău, corupt sau vicios.

Nu este cu siguranţă o întâmplare faptul că invocaţiile au avut loc chiar înainte de turul doi al alegerilor, ceea ce a declanşat o puternică trezire a sufletului neamului românesc, iar aceasta a produs o reacţie surprinzător de vehementă de respingere a unui posibil preşedinte corupt şi scelerat. Deşi nu s-a urmărit special ca aceste invocaţii să fie exact înainte de alegeri – ele  fiind  programate  cu  mult  timp  înainte –,  iată  că neîntâmplător a existat această sincronizare care a contribuit din plin la uluitorul rezultat al alegerilor.

Diferiţi comentatori şi analişti au încercat în van să găsească o explicaţie satisfăcătoare pentru valul popular care a năruit planurile electorale ale candidatului PSD; nimeni nu a reuşit să înţeleagă cum a pierdut acesta nişte alegeri pe care le avea practic „în buzunar”. Diferitele evenimente care s-au petrecut în acele ultime zile dinainte de turul doi şi care au contribuit la aceasta nu pot explica în întregime nici participarea neobişnuit de mare la vot şi nici diferenţa de 10 procente dintre candidaţi. A fost un veritabil miracol, fie că folosim acest cuvânt în sens metaforic, fie că ne referim la sensul lui propriu.

Cu Biserica Ortodoxă Română care a făcut o respingătoare campanie pro-PSD, românii sunt probabil prea puţin dispuşi să accepte că în desfăşurarea de-a dreptul miraculoasă a evenimentelor cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 16 noiembrie Graţia Divină a jucat un rol preponderent. Şi totuşi, Dumnezeu se află deasupra tuturor bisericilor şi dincolo de prejudecăţile noastre. Iată că de data aceasta El s-a manifestat prin trezirea sufletului neamului românesc – aspect la care merită din plin să medităm acum, înainte de ziua naţională, pentru a deveni conştienţi de imensa forţă latentă a sufletului acestui popor.

Prea uşor am acceptat până acum să dormim „somnul cel de moarte” despre care ne avertizează chiar imnul nostru naţional. Fiecare dintre noi putem contribui la trezirea sufletului neamului românesc prin acţiuni spirituale sau sociale. Printre acestea se numără şi rugăciunile colective care imploră graţia lui Dumnezeu pentru dezvăluirea faptelor celor corupţi aflaţi la putere (nici în această direcţie nu este deloc întâmplător faptul că se fac din ce în ce mai multe astfel de dezvăluiri). Poate că, analizând aceste aspecte, unii români vor realiza că au scăpat ca prin urechile acului de un viitor dezastruos şi vor da dovadă de mult mai multă vigilenţă şi implicare socială în viitor.

yogaesoteric
28 noiembrie 2014

Comentarii:

K : Impuls
Nu aveam de gând sa votez. Nu am votat nici la primul tur, cand eram la 3 minute de sectia de vot. Nici in duminica votului la al doilea tur nu am vrut sa misc un deget. In realitate nici unul nu merita. Supriza mare insa, duminica la pranz, vorbind cu un prieten si coleg, care mi-a zis ca "zboara" la vot, am primit si eu IMPULSUL sa merg. Si uite asa, am facut 100 km pentru a merge la sectia de votare din "apropiere". Am participat la invocatii, au fost speciale si puternice, dar nici prin cap sau prin alte simturi nu imi trecea ca sa merg a doua zi la vot. In cazuri de "urgenta", iata ca asa actionează Dumnezeu. As putea spune ca am facut 100 km degeaba, ca tot (NU) iesea cel care (NU) trebuia, dar in modul asta am fost cu totii la unison... cu VOIA DIVINA si implicit cu DUMNEZEU. Am gresit oare in implicarea aceasta "la unison"?

Personal nu dau doi bani pe Johanis, dar prin acesta actiune spirituala si implicit reactiile ei chiar si la nivelul maselor si mai ales la nivelul sufletului poporului roman, s-a facut un "pas inainte" care l-a prins in "off side" pe cel ce se credea "presedintele" si stapanul Romaniei, patind acelasi lucru precum tatucul sau, Nastase. Amandoi au avut o supriza de proportii, SURPRIZA VIETII lor. De data aceasta evidentele au fost mult mai tulburatoare si mai neasteptate. DIN NOU, buturaga "mica" (MISA si Grig) a darmat marea caruta a satanistilor din spatele (umbra) lui Ponta si Nastase. Li s-au incurcat multe planuri, si atunci in 2004 si acum in 2014. Ciclul de 10 ani a functionat si de data asta, tot in defavoarea lor. Acesti satanisti nu au inteles nici pana acum "secretul": cu cat se straduie ei mai tare sa faca buturuga cat mai mica, cu atat mai mult ea devine mai tare, mai dura si mai indestructibila. Si asta chiar inainte ca cel ce este si va fi Kalki, sa-si faca aparitia in lume. Ce vor mai face atunci, aceste satane?

12/11/2014 2:37:00 AM

---

maria dan: pana si Cristian Tudor Popescu a simtit...
Luni dimineta dupa alegeri am plecat cu masina si aveam radioul pe programele de stiri. A aparut la un momentat un interviu in direct cu CTP care intrebat cum a simtit ziua alegerilor si a spus cam asa: am simtit ceva in aer, ceva ce n-am mai simtit pana acum, o forta care a ridicat poporul roman de la paman, nu mult, poate o palma sau doua, dar am fost ridicati de la pamant!

12/8/2014 7:39:00 AM

---

oana : alegerile in Londra
In Londra s-a stat la coada 7 ore in frig si ploaie pentru a vota dar oamenii s-au mobilizat exemplar pentru a fi siguri ca nu iese Ponta presedinte. A fost un exemplu de solidaritate.

12/1/2014 10:24:00 PM

---

daria silancop : recunostinta
Sunt o cursanta in anul 3 de yoga, am participat pentru prima data la invocatiile colective de dinainte turului doi al alagereilor prezidentiale din aceasta toamna si pot spune ca viata mea nu va mai fi niciodat ala fel ca inainte. In acea noapte si apoi prin implinirea rugaciunilor noastre care a urmat invocatiilor. Devine din ce in ce mai evident pentru mine ca m-am nascut in aceasta tara binecuvantata cu un scop precis, acela dea practica liber YOGA si de a putea ajuta asa cum pot, la elevarea constiintei acestui popor ales de DUMNEZEU. Auzisem si inainte sa vin la curs de destinul spiritual extraordinar al acestei tari iar acum am putut si mai mult sa intuiesc apoi chiar sa ma conving de autenticitatea faptului ca intr-un mod misterios, poporul roman este un popor ales de DUMNEZEU. Poate si de aceea aici batalia dintre bine si rau pare a fi atat de acerba, asa cum m-am convins urmarind turul doi al alegerilor prezidentiale. Bravo romani, Bravo yoghini !

12/1/2014 3:41:00 PM

---

cititor : sarbatoare
Faptul ca DUMNEZEU a ajutat poprul nostru sa faca acest pas in trezirea constiintei nationale este un mare dar divin !! In acesta zi de sarbatoare a romanilor, 1 decembrie, Romania priveste cu speranta catre un viitor luminos, in care greselile trecutului vor fi vindecate prin imbunatatirea guvernarii in tara noastra si prin demascarea tuturor marsaviilor la care se dedau unele personalitati politice si nu numai din tara noastra. Bravo MISA ! Sa continuam sa ne rugam, doar rugaciunile tuturor romanior pot salva viitorul cestei tari !

12/1/2014 3:31:00 PM

---

ion.d. :
Am impartasit uimirea generala a rezultatului alegerilor. Fac parte din cei care au votat impotriva PSD dar sincer nu ma-steptam la o victorie atat de evidenta, adica 10 % este intr-adevar un fel de miracol, asa cum este metionat si in acest editorial. Am o multime de prieteni in strainatate care au fost efectiv socati de modul in care PSD a incercat să-i opreasca in a vota: stat la cozi ore in sir, lacrimogenele atc.. Chiar ieri mi-a povestit un prieten din copilarie care locuieste in Anglia si s-a intors intr-o scurta vizita in Romania despre cum efectiv s-a luptat sa voteze si cum a filmat (impreuna cu alti romani aflati in aceeasi situatie) intreg procesul flagrant de asa zisa organizare a alegerilor la care a fost martor; a trimis inregistrarile dnei Monica Macovei.. Sa speram ca ceea ce s-a petrecut la aceste alegeri sa fie un semnal de trezire a tuturor romanilor din 'somnul cel de moarte '. Doamne Ajuta !

12/1/2014 3:17:00 PM

---

Adina : A fost intr-adevar miraculos
Ma numar printre cei care n-au mai fost demult sa-si exercite dreptul de vot, pentru ca de fiecare data aveam de ales intre aceleasi personaje politice corupte, de care mi-era lehamite. Insa, de aceasta data, pur si simplu nu se mai putea. N-as fi suportat sa vad cum un partid atat de corupt cum este PSD-ul va detine controlul asupra principalelor institutii ale puterii. Am avut cu totii ocazia sa vedem in atatia ani de ce este in stare PSD-ul. Si, ce s-a petrecut la alegeri in diaspora, a aratat inca o data cat de mult conteaza oamenii pentru acesti nemernici - o simpla masa de manevra pentru a-si atinge scopurile. Iata insa ca Dumnezeu nu doarme si oamenii nu pot fi prostiti la infinit. Nu imi imaginez ca Iohannis va fi presedintele ideal - apropo, am avut curiozitatea sa vad ecourile alegerilor in presa straina si am observat cu uimire ca toate pozele cu Iohannis erau fotografii-semnal francmasonice. Insa ceea ce s-a petrecut la aceste alegeri a demonstrat inca o data ca atunci cand oamenii se trezesc si isi afirma clar optiunea spre mai bine, nicio forta, oricat de mare si tare s-ar crede, nu li se poate opune. Si am convingerea ca in astfel de situatii Dumnezeu ne ajuta intotdeauna, mai ales daca ii si cerem. Multumesc tuturor romanilor. Multumesc lui Dumnezeu. Multumesc MISA.

11/30/2014 1:57:00 PM

---

Traian :
Campania PSD s-a bazat pe un mesaj adresat maselor de manevra, usor de prostit si de manipulat. Cu pomeni electorale, cu sloganuri gen 'Doar Ponta iti garanteaza pensia", cu autobuzele, cu voturi de oameni care au murit demult, etc, etc. In paralel au urmarit blocarea deliberata a voturilor celor care puteau fi mai greu manipulati, cum ar fi cei din diaspora. Detineau efectiv o masina de vot bazata pe o mare experienta. Erau absolut siguri ca vor castiga si mergeau pe principiul machiavelic că "scopul scuza mijloacele". DAR POPORUL S-A TREZIT!!! Era uimitor cum oamenii strigau pe strazi si in fata sediului PSD: "GHINION, GHINION, TARA S-A TREZIT DIN SOMN!!" Regulile jocului s-au schimbat, constiinta nationala a romanilor se trezeste pe zi ce trece. Exact de asta se temeau manipulatorii care se bazau pe somnul ratiunii. Sunt convins ca este abia inceputul trezirii ... Sau mai bine zis a RE-TREZIRII SUFLETULUI NEAMULUI ROMANESC.

11/29/2014 2:51:00 AM

---

Iustin M: !!!
Cu siguranta ca asa este! Eu unul nu pot sa imi explic! Cand am auzit ca a iesit Iohannis am ramas MUT! Eram sigur ca iese Ponta, desi nu vroiam deloc! Toata presa a indobitocit populatia, reclamele pe strazi erau 10 Ponta si 1 Iohannis. Imi era scarba sa vad propaganda comunista pro Ponta pe toate posturile! In familie erau certuri, mama tinea cu Ponta, iar noi toti ceilalti Iohannis, a avut mama o criza de isterie cand a vazut ca e Iohannis, apoi dupa ce l-a vazut la TV si l-a cunoscut mai bine, chiar la admirat! Oare asta nu s-a numit spalare pe creier? Mama era cea mai TV-ista dintre toti! Ma bucur mult ca Dumnezeu asculta macar de unii spirituali chiar daca in minoritate in tara asta, sa speram ca sunteti trimisii lui Avraam caruia Dumnezeu I-a spus ca si doar 10 oameni credinciosi vor scapa Gomora! Merg la biserica dar va stimez pentru ca nu va lepadati de credinta in Dumnezeu chiar daca este prin alte mijloace decat cele clasice bisericesti (care.. a votat cu Ponta, știe clerul ca asta e voia lui Dumnezeu.) E o palma pentru religie, pentru nationalistii lui Vadim, pentru Dan Diaconescu care si-a facut OTV-ul ptr critica anti PSD, pentru toti cei care.. acum si-au aratat adevarata fata! Acesti oameni care sunt niste tarfe politice! Scuzati limbajul dar situatia il impune! bravo MISA, tineti cu tara chiar daca ea vi s-a suit in cap incitata de presa si televiziune!! Sunt interese politice la mijloc, presa e in mana securistilor! Bine ca rezistati si acum ma gandesc ca Dumnezeu va ajuta sa rezistati!

11/28/2014 9:34:00 PM

---

GEORGE MIRCEA CIOCIOC: DE-ALE ALEGERILOR......in care
..... Da, putem spune cu tarie ca alegeriele prezidentiale recente de aceasta data... au avut un Dumnezeu ! Si au avut pentru ca, actiunile spirituale si rugaciunile colective care implora Gratia lui Dumnezeu au fost nenumarate, puternice si au dezvaluit fara tagada, ca de fiecare data faptele si nelegiuirile celor corupti, aflati la carma acestei tari minunate, pot fi naruite. Acum Dumnezeu a fost roman ! De aceasta data, Dumnezeu Tatal, nu a mai suportat si si-a trimis prin minunatul tineret reprezentantii care parca, au fost canalele, puternica energie si toata puterea LUI pentru a "trezi din somnul cel de moarte", sufletul neamului romanesc. De acesta data, bunul Dumnezeu, chiar ne-a aratat puterea si ajutorul LUI, iubirea fata de oamenii necajiti ai acestei tari, raspunzandu-ne cu maximul de promptitudine apelurilor noastre, rugaciunilor noastre colective, intorcand soarta alegerilor miraculos in favoarea celor cinstiti si drepti , desi "minciuna" se credea, deja castigatoare.... Nu a fost insa asa. S-a vazut inca o data, dar acum mai pregnant, ca ruga noastra colectiva , apelurile noastre, nu au ramas fara raspuns.... Multumim Dumnezeu Tatal...

11/28/2014 9:14:00 PM

---

Simona : Multumesc lui Dumnezeu!
Am participat la Invocatii in acea noapte si am simtit o mare, mare Gratie revarsandu-se asupra noastra, a celor care eram prezenti la aceasta formidabila manifestare spirituala. A doua zi mergand la vot am avut impresia ca aerul e mai rarefiat, mai curat, subtil parca era mai multa lumina... Si am observat o stare de trezire la oamenii din jurul meu, ca si cum romanii s-au trezit dintr-un somnul greu si incep sa se dezmeticeasca si sa vada ce se petrece cu vietile lor. M-au impresionat cozile de la sectiile de votare si faptul ca erau multi tineri veniti nu cu spirit de turma, cu gasca, ci cu un simt de responsabilitate. Am simtit Gratia divina manifestandu-se din plin intreaga zi, si sunt foarte recunoscatoare ca ne-a scapat Dumnezeu din ghearele Raului.

11/28/2014 6:20:00 PM

---

După 10 ani. Președintele care a schimbat România

de Andreea Nicolae, Cristian Campeanu , 18 decembrie 2014

 Duminică, 21 decembrie 2014, Traian Băsescu își încheie activitatea la Cotroceni, Klaus Iohannis devenind astfel, al patrulea șef al statului, după 1989. Probabil cea mai vizibilă diferență între momentul 2004 și momentul 2014 provine din modul în care a fost abordată lupta anticorupție
2004-2014 - ani în care România s-a integrat în Uniunea Europeană, a traversat o severă criză economică, a primit critici, dar și laude de la partenerii internaționali. Zece ani în care Traian Băsescu a „supraviețuit“ la două suspendări, a împins clasa politică și societatea spre dureroase, dar necesare reforme și a determinat apariția unui nou cuvânt în dicționarul de zi cu zi: băsist. Istoria va trage concluziile finale despre cele două mandate ale sale.
S-a instalat la Palatul Cotroceni pe un uriaș val de simpatie, după patru ani de tandem Ion Iliescu – Adrian Năstase. După primul mandat, a reușit să-l obțină, la limită, și pe cel de-al doilea, dar țara era deja împărțită între „băsiști“ și „anti-băsiști“, separare care s-a accentuat spre finalul celui de-al doilea mandat, alimentată și de o uriașă mașinărie de propagandă. S-a certat cu foștii colegi democrați, s-a certat și cu aproape toți premierii pe care i-a propus și puțini sunt cei care au reușit să-i rămână alături până la finalul celor zece ani.
A fost exact cum a promis: un președinte jucător, care nu tace de dragul liniștii.
A făcut și multe greșeli, iar uneori a dat dovadă de lipsă de tact. A promovat-o și susținut-o, în ciuda evidenței și a avalanșei de critici, pe Elena Udrea. A lăsat-o pe Elena Băsescu să pretindă funcții importante, deși era clar că aceasta nu are nici înclinația, nici experiența necesare pentru a ocupa o funcție de anvergura celei de europarlamentar. A criticat dur, chiar a jignit jurnaliști, prins în vâltoarea războiului pe care l-a dus cu mogulii. A jignit și unele categorii sociale, dar și pe Regele Mihai.
A participat la lansarea candidaților PD, în primul mandat, iar în acest an a făcut campanie pentru PMP-ul condus de Elena Udrea.
A distrus, în opinia unora, partidul în fruntea căruia a ajuns președinte: Partidul Democrat (ulterior, Partidul Democrat Liberal). A încercat, de prea multe ori, să-și subordoneze Guvernul (și-a asumat, chiar, în numele acestuia, măsuri nepopulare), i-a certat pe procurori, i-a criticat dur pe magistrați și a discreditat Parlamentul, întărind percepția că vrea să conducă totul în țară.
Dar, dincolo de toate aceste greșeli și altele pe care le-a făcut, Traian Băsescu se poate lăuda că a avut multe realizări și că, indiferent de obstacolele apărute, și-a îndeplinit, în mare parte, angajamentele. Poate și din acest motiv, acum la finalul a zece ani de mandat, românii consideră că Traian Băsescu „a făcut cele mai bune lucruri pentru țară“, în comparație cu președinții anteriori, Ion Iliescu și Emil Constantinescu (sondajul Inscop, publicat acum câteva zile).
Lupta anticorupție și curajul magistraților
Poate cea mai mare diferență între România anului 2014 și România anului 2004 provine din modul în care a fost abordată lupta anticorupție. Sprijiniți constant de președinte și încurajați să-și facă treaba, să nu cedeze în fața presiunilor, procurorii și judecătorii au reușit să prindă „pești“ cu adevărat mari (sintagma nu ne aparține, ci oficialilor europeni). Un fost prim-ministru (Adrian Năstase) a fost condamnat de două ori pentru fapte de corupție, zeci de miniștri au plătit sau plătesc pentru ce au făcut (printre ei, Relu Fenechiu, Decebal Traian Remeș, Ioan Avram Mureșan, Sorin Pantiș, George Copos și Victor Babiuc) ori răspund acum în fața legii (Ecaterina Andronescu, Valerian Vreme, Monica Iacob Ridzi etc.). Politicieni și oameni de afaceri care se credeau intangibili sunt chemați să dea explicații pentru fapte comise de la acum câteva luni, la ani buni în urmă.
Unii ar putea spune că și cu un alt președinte s-ar fi putut produce aceste progrese, dar să nu uităm că Traian Băsescu a fost cel care, în calitatea de șef al CSAT, s-a luptat pentru ca problema corupției să fie introdusă în strategia de apărare a țării, iar odată catalogată drept problemă de siguranță națională, lupta împotriva corupției a devenit „prioritatea zero“ pentru MAI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, SRI și SIE.
DNA este mai vizibil decât oricând, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a ajuns să fie comparată cu un „pluton de execuție“ de către cei intrați în vizorul Justiției. „Draga de ANI“ s-a născut tot în mandatul lui Traian Băsescu, iar rezultatele instituției sunt lăudate, constant, de partenerii europeni și de peste Atlantic ai României.
În calitatea de garant al indepen­denței Justiției, președintele nu doar că i-a încurajat continuu pe magistrați, dar a dovedit consecvență chiar și atunci când vizați erau persoane apropiate lui (vezi cazul fratelui său, Mircea Băsescu).
Și, nu în ultimul rând, ar trebui amintit că, în primul mandat al lui Traian Băsescu, a fost transferată arhiva fostei Securități la CNSAS și a fost condamnat formal comunismul.
Repere ale celor zece ani de mandat
- Primul jurământ. Pe 21 decembrie 2004, în fața Parlamentului și în prezența a numeroase oficialități, Traian Băsescu depune jurământul de președinte, după ce îl învinge, în turul II al prezidențialelor din 12 decembrie 2004, pe candidatul PSD+PUR, Adrian Năstase, la o diferență de aproape două procente și jumătate (51,23% la 48,77%). În primul tur, din 28 noiembrie 2004, pe cei doi îi despart mai bine de șapte procente: Adrian Năstase – 40,94%, Traian Băsescu – 33,92%.
Băsescu este desemnat candidat al Alianței PNL-PD oarecum pe ultima sută de metri, după ce Theodor Stolojan își anunță retragerea din fruntea PNL și renunță să mai candideze la președinție.
Din perioada campaniei electorale din 2004 rămân memorabile sloganurile: „În Piața Victoriei, la țepe, după 28 noiembrie!“ și „Să trăiți bine!“
- Cooptarea „soluției imorale“. În ciuda încercărilor social-democraților și ale lui Dan Voiculescu de a impune un guvern susținut de PSD, PUR, UDMR și minoritățile naționale (eventual, condus de Adrian Năstase), Băsescu insistă pentru o majoritate formată din Alianța D.A., UDMR și PUR, având ca alternativă dizolvarea Parlamentului și organizarea de anticipate, după ce ar fi fost respins, de două ori, un guvern minoritar, exclusiv al Alianței D.A. După ce Ion Iliescu decide, spre surprinderea multora, să-l grațieze pe Miron Cozma (condamnat în 1999 la 18 ani de închisoare pentru subminarea puterii de stat), liderii UDMR și PUR se reorientează spre Alianța D.A. La o zi după depunerea jurământului, Traian Băsescu îl desemnează ca premier pe Călin Popescu Tăriceanu.
- Învestirea Guvernului Tăriceanu. Format din nouă liberali, opt democrați, patru maghiari și trei umaniști, Guvernul Tăriceanu este votat pe 28 decembrie 2004, iar a doua zi depune jurământul la Palatul Cotroceni. „Vă anunț că, începând de azi, nu mai suntem împreună. De azi avem misiuni diferite. Eu sunt cel care va urmări cu atenție activitatea Guvernului și vă va atenționa de fiecare dată când ieșiți din programul de guvernare pe care vi l-ați asumat“, a fost mesajul lui Traian Băsescu pentru foștii colegi de alianță. Principala promisiune făcută în campanie de Alianța D.A., introducerea cotei unice de impozitare de 16% de la 1 ianuarie 2005, este aprobată rapid.
Prima critică prezidențială vine pe 8 februarie 2005, când îi reproșează Guvernului Tăriceanu că prevederile privind reducerea fiscalității nu sunt însoțite de o legislație fermă pentru combaterea evaziunii fiscale și a criminalității economice.
- Anticipatele ratate. Tema organizării de alegeri parlamentare înainte de termen este reluată la mai puțin de două săptămâni de la învestirea Guvernului Tăriceanu. Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Băsescu spune că își dorește „anticipate imediate pentru a scăpa de o soluție imorală care se numește PUR“. Reacția lui Dan Voiculescu vine prompt: PUR amenință cu retragerea de la guvernare și îi susține pe Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase la șefia Senatului, respectiv Camerei Deputaților. În cele din urmă, Partidul lui Voiculescu decide să rămână la putere, măcar până la semnarea Tratatului de aderare la UE.
Profitând de simpatia în creștere de care se bucura Alianța D.A. (66% intenție de vot în februarie 2005), Băsescu susține tot mai des necesitatea anticipatelor, declarându-se convins că premierul Tăriceanu „are capacitatea de a pune interesul național deasupra interesului personal“. După ce susține, timp de câteva luni, că anticipatele nu ar trebui făcute înainte de data aderării la UE (1 ianuarie 2007), Tăriceanu acceptă în cele din urmă să demisioneze în vede­rea provocării alegerilor înainte de ter­men. „Am decis să ne întoarcem din nou la electorat, prin demisia Guvernului“, anunță Tăriceanu pe 7 iulie 2005. Douăsprezece zile mai târziu, în contextul în care se vehicula de mai mult timp ipoteza că Băsescu l-ar putea propune în locul său pe Theodor Stolojan, Tăriceanu se răzgândește: „Nu e momentul abandonului. Un conducător curajos nu-și abandonează poporul la greu“.
- Relația cu Tăriceanu și „bilețelul roz“. Relația președinte-premier se deteriorează rapid după ce liderul PNL refuză să-și dea demisia. La nici o lună de la episod, Traian Băsescu invocă pericolul ca oameni din Executiv să intre sub influența unor grupuri de interese economice. În septembrie 2005, președintele vorbește, într-o vizită în SUA, despre faptul că Executivul nu a promovat legi importante și spune că și-ar dori modificarea Constituției astfel încât România să aibă Parlament unicameral. Reacția de respingere a liberalilor vine prompt. Războiul Tăriceanu-Băsescu ia amploare o dată cu implicarea Elenei Udrea. La începutul lunii noiembrie 2005, aceasta insinuează, într-o emisiune tv, că premierul ar fi sunat la Parchet în ziua arestării omului de afaceri Dinu Patriciu „pentru a interveni în favoarea prietenului său“. Tăriceanu refuză să comenteze acuzația, dar informația este confirmată de procurorul general de atunci, Ilie Botoș. Pe 5 aprilie 2006, Băsescu declară că regretă că l-a desemnat premier pe Tăriceanu și că Alianța D.A. nu are viitor.
În ianuarie 2007, Elena Udrea vorbește de biletul prin care premierul apela la președinte pentru prietenul său Dinu Patriciu. „Dragă Traian, îți trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. Dacă ai ocazia să vorbești la Parchet desre subiect?“, este mesajul lui Tăriceanu, de pe biletul prezentat de președinte. „Acest atac are loc deoarece am refuzat să fiu o marionetă în jocurile politice și economice ale președintelui“, este reacția lui Tăriceanu.
După o nouă serie de evenimente care tensionează și mai mult relația partenerilor de Alianță (inclusiv formarea Partidului Liberal Democrat și refuzul lui Traian Băsescu de a-l numi pe Adrian Cioroianu ministru de Externe), pe 1 aprilie 2007 liderul PNL anunță că îi scoate pe democrați de la guvernare. Noul Guvern PNL-UDMR, susținut de PSD în Parlament, este învestit două zile mai târziu.
- Criza jurnaliștilor răpiți în Irak. Pe 28 martie 2005, trei jurnaliști - Ovidiu Ohanesian de la „România liberă“ și Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci de la Prima TV - sunt răpiți de pe o stradă din Bagdad. Sunt eliberați după îndelungi negocieri și se întorc în țară pe 23 mai 2005. Traian Băsescu precizează că, pentru a obține eliberarea celor trei, „statul român nu și-a negociat politica externă, prezentă și viitoare“ și nici nu a plătit răscumpărare. Ulterior, președintele arată că serviciile secrete românești nu ar fi știut că afaceristul Omar Hayssam a pus la cale, din România, scenariul răpirii jurnaliștilor.
Procurorul șef Ilie Botoș și șefii SRI, SIE și DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean, demisionează, în iulie 2006, în contextul scandalului provocat de dispariția lui Omar Hayssam.
- Condamnarea comunismului. În condițiile unor cereri repetate ale societății civile de condamnare a comunismului (Alianța Civică, de exemplu, întocmise propriul raport), Traian Băsescu anunță, pe 5 aprilie 2006, că înființează Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste în România, structură condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu. Pe 18 decembrie 2006, în Parlament, într-o atmosferă deosebit de ostilă, șeful statului condamnă „explicit și categoric sistemul comunist din România, de la înființarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 și până la prăbușire, în decembrie 1989“.
- Prima suspendare. Pe 11 septembrie 2006, liderul Partidului Conservator (fostul Partid Umanist Român), Dan Voiculescu, anunță că demarează procedura suspendării din funcție a președintelui. „Îl anunț pe Băsescu că eu sunt incoruptibil, nu sunt șantajabil, sunt foarte hotărât și pragmatic. Ca atare, voi avea curajul (...) să lupt împotriva unui președinte ipocrit, nepriceput și iresponsabil“, declară Voiculescu. Tema suspendării este reluată în ianuarie 2007, ideea fiind susținută acum și de PSD și PRM. În cererea de suspendare întocmită de PSD și prezentată pe 12 februarie 2007 sunt inventariate 27 presupuse încălcări ale Constituției, iar câteva săptămâni mai târziu este înființată și o comisie parlamentară de anchetă, sub conducerea lui Dan Voiculescu. Raportul întocmit de comisie nu aduce nici el vreo dovadă concretă de încălcare a Constituției, fapt constatat și de Curtea Constituțională care avizează negativ documentul. Totuși, pe 19 aprilie 2007, cu 322 de voturi „pentru“, 108 „împotrivă“ și 10 voturi anulate, Parlamentul aprobă suspendarea lui Traian Băsescu, iar interimar devine Nicolae Văcăroiu. La referendumul de demitere organizat pe 19 mai 2007, aproximativ 6 milioane de români (cu aproape 1 milion mai mult decât la alegerile din 2004) votează ca Băsescu să se întoarcă la Palatul Cotroceni.
- Arma referendumurilor. Pe 14 februarie 2007, președintele anunță în Parlament că va convoca un referendum național pe tema votului uninominal. Reacțiile politicienilor sunt dure: „Propunerea privind votul uninominal va destructura clasa politică românească“ (Ion Iliescu), „Gest populist și anacronic“ (Marko Bela). Cum în luna octombrie a aceluiași an nu se întâmplase nimic în materie de legi electorale, Băsescu convoacă referendum pentru data de 25 noiembrie 2007, o dată cu primele alegeri europarlamentare, invitând românii să spună dacă doresc un vot uninominal majoritar, în două tururi de scrutin. Opozanții săi reacționează spunând că, prin suprapunerea referendumului cu alegerile pentru PE, președintele își creează portița pentru a se implica în campanie în beneficiul PD. Referendumul nu este validat de Curtea Constituțională, deoarece se prezintă la urne doar 26,51% din români.
Al doilea referendum convocat de Traian Băsescu este în 2009, o dată cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Și de data aceasta este criticată aspru decizia, inclusiv de ONG-uri, care susțin că președintele și-ar crea un avantaj în fața competitorilor electorali. Referendumul este validat (se prezintă 50,16% dintre românii cu drept de vot), iar 77,78% dintre cei care vin la urne spun că își doresc un Parlament unicameral și maximum 300 de aleși. Rezultatele consultării populare nu sunt nici acum transpuse în Constituție și alte legi.
- Dosarul Flota. Procesul începe pe 26 ianuarie 2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, printre inculpați numărându-se Traian Băsescu, acuzat de abuz în serviciu în formă calificată, fals intelectual și delapidare, pentru fapte pe care le-ar fi săvârșit în perioada când era ministru al Transporturilor. A doua expertiză realizată în dosar, finalizată în septembrie 2007, reduce prejudiciul la zero (de la echivalentul a 275 milioane de euro, cât fusese stabilit inițial).
Actualul procuror general, Tiberiu Nițu, declară, în noiembrie 2014, că dosarul ar putea fi redeschis după terminarea mandatului lui Traian Băsescu.
- Casa din Mihăileanu. În primele luni de mandat, după ce apar în presă informații despre modul în care Traian Băsescu a cumpărat apartamentul din strada Ștefan Mihăileanu, președintele spune că va solicita Administrației Fondului Imobiliar să anuleze contractul de vânzare-cumpărare. Se răzgândește în mai puțin de o săptămână, spunând că așteaptă răspunsul Parchetului General la o sesizare depusă pe această temă de PSD. Dosarul este închis de Parchetul General pe 14 decembrie 2005.
- Elena Udrea. La începutul lunii februarie 2005, Traian Băsescu o numește șef al Cancelariei Prezidențiale, după ce o avusese drept consilier la Primăria Capitalei. Întrebat despre numire, președintele justifică: „Mi s-a părut interesant ca pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine“. Udrea rămâne la Cotroceni până pe 21 octombrie 2005, când își dă demisia pe fondul materialelor de presă care dezvăluiau relațiile dintre Dorin Cocoș și grupul Petrache-Bittner. După plecarea de la Administrația Prezidențială, Elena Udrea este avocatul care îl apără pe președinte în dosarul privind casa din Mihăileanu și joacă un rol important în războiul Băsescu-Tăriceanu. Se înscrie în PD în februarie 2006, partid pe care are să-l reprezinte ca ministru. Rămâne alături de democrat-liberali până în ianuarie 2014, când trece la PMP, partidul de suflet al președintelui.
- Mircea Băsescu. Imaginea lui Traian Băsescu a fost afectată de acțiunile fratelui său încă din primele luni de mandat la Cotroceni. În iunie 2005, după ce apare informația că una din firmele fratelui său figurează pe lista rău-platnicilor către bugetul de stat, Traian Băsescu își cere scuze public pentru situația creată. Un alt scandal în jurul lui Mircea Băsescu izbucnește în martie 2007, când acesta este acuzat că face afaceri cu energie cu Energy Holding, companie nominalizată de Traian Băsescu când a vorbit despre „băieții deștepți“ din energie.
Ultimul scandal, și cel mai mare, izbucnește în 2014, fratele președintelui fiind acuzat că ar fi luat mită de la familia lui Sandu Anghel (zis Bercea Mondial), pentru a interveni pe lângă magistrații care se ocupau de dosarul acestuia. Arestat preventiv timp de aproape cinci luni, Mircea Băsescu este acum în arest la domiciliu. Imediat după arestare, Traian Băsescu declară că nu a avut nici un fel de informații cu privire la relația fratelui său cu Sandu Anghel și își cere scuze românilor, dând asigurări că nu a intervenit și nu va interveni în vreun dosar și că Mircea Băsescu va răspunde dacă a încălcat legea. „Un preşedinte, dincolo de a avea frate, are responsabilităţi faţă de ţară. De a doua zi, după ce îmi termin mandatul, o să îl căinez, o să fiu fratele lui şi o să fiu în pielea lui, dar, până pe 22 decembrie, nu pot să fiu decât şi preşedintele lui“, declară ulterior Traian Băsescu.
- Al doilea jurământ. Începe să-și exercite al doilea mandat, după ce îl învinge, la limită (puțin peste 70.000 de voturi diferență), pe Mircea Geoană (PSD) și în contextul unei crize politice (Lucian Croitoru, premierul desemnat, nu a reușit să-și valideze echipa în Parlament). Din perioada prezidențialelor din 2009, rămâne memorabilă decla­rația lui Victor Ponta referitoare la fraudarea alegerilor: „Sistemul lor a fost mai bun“.
- Guvernele Boc. După alegerile parlamentare din 2008, în condițiile în care nici unul din partide nu deținea majoritatea mandatelor parlamentare, Băsescu îl desemnează drept premier pe Theodor Stolojan. Cum acesta renunță la o zi după anunț, președintele îl numește pe Emil Boc prim-ministru, cabinetul său fiind susținut de PDL și PSD. După revocarea din funcție a lui Dan Nica, în octombrie 2009, social-democrații ies de la guvernare, iar Executivul este demis, printr-o moțiune de cenzură. După ce încearcă să-i promoveze ca premieri pe Lucian Croitoru și Liviu Negoiță, refuzând să-l desemneze pe Klaus Io­hannis, Băsescu îl numește iar pe Emil Boc. Susținut de PDL, UDMR, UNPR și minoritățile naționale, Guvernul Boc 2 este învestit pe 23 decembrie 2009. În contextul crizei economice, Executivul anunță, în mai 2010, că va tăia salariile bugetarilor cu 25% și pensiile cu 15%. După ce Curtea Constituțională decide că nu pot fi tăiate pensiile, Guvernul recurge la majorarea TVA, de la 19% la 24%. Pe fondul a numeroase mișcări de proteste și după mai multe schimbări ale componenței, Cabinetul Boc demisionează în februarie 2009. Îi ia locul la Palatul Victoria echipa condusă de Mihai Răzvan Ungureanu, care rezistă doar până pe 27 aprilie 2012.
- Declarațiile împotriva Regelui Mihai. Într-o emisiune la B1 TV, din iunie 2011, președintele sugerează că abdicarea Regelui Mihai din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al României“. Totodată, Băsescu spune că monarhul ar avea responsabilitatea sa, alături de Mareșalul Antonescu, în ceea ce privește „Holocaustul evreilor și țiganilor, ducerea lor în Transnistria“. „Unora le dăm averile, iar pe alții îi considerăm criminali de război. Șeful de stat și premierul, doar fiindcă unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele“, declară Băsescu. Ulterior, sub avalanșa de critici, președintele spune: „Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Şi asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc“.
- A doua suspendare. După căderea Guvernului Ungureanu și în contextul prăbușirii popularității lui Traian Băsescu și a PDL, liderii USL pun în practică a doua suspendare. Printr-o serie de acțiuni-fulger sunt revocați din funcție președinții celor două Camere (Roberta Anastase și Vasile Blaga) și Avocatul Poporului (Gheorghe Iancu) și sunt modificate, prin ordonanțe de urgență, atribuțiile Curții Constituționale (pierde dreptul de a se pronunța asupra hotărârilor Parlamentului) și Legea refe­rendumului (în sensul demiterii președintelui prin votul a jumătate plus unu dintre alegătorii care se prezintă la urne, și nu din totalul românilor cu drept de vot). Documentul privind suspendarea lui Traian Băsescu este depus de USL pe 4 iulie 2012, iar două zile mai târziu Parlamentul îl adoptă, cu 256 de voturi „pentru“ și 114 „împotrivă“. Referendumul de demitere este stabilit pentru 29 iulie. În prima fază, Traian Băsescu spune că va „merge“ la referendum, după care optează pentru varianta boicotului, îndemnându-i pe români să nu meargă la vot. „Dacă s-ar valida referendumul, s-ar acoperi cu votul popular lovitura de stat şi atunci trebuie făcut tot ce se poate pentru ca referendumul să nu se valideze şi oamenii ăştia să răspundă“, declară Băsescu. Tot el spune, în campania electorală, că „Paiața de la Cotroceni va răspunde în fața legii“, referindu-se la președintele interimar Crin Antonescu. Modul în care USL a pus în practică a doua suspendare a lui Traian Băsescu este criticat dur de oficialii europeni și americani. Referendumul este invalidat de Curtea Constituțională după ce se înregistrează o prezență de 46,24% (din alegătorii prezenți, 7,4 milioane au votat în favoarea demiterii).
- Coabitarea cu Victor Ponta. După demiterea, prin moțiune de cenzură, a Cabinetului Ungureanu, Traian Băsescu îl desemnează premier pe liderul PSD, Victor Ponta. După alegerile parlamentare din decembrie 2012, când USL obține un scor de trei ori mai mare decât alianța din care făcea parte PDL, Băsescu îl desemnează tot pe Victor Ponta și semnează cu acesta, pe 12 decembrie 2012, Acordul de colaborare instituțională. Prezentat și partenerilor europeni, documentul avea ca scop „păstrarea stabilității țării și asigurării unui climat funcțional, bunei guvernări“ și cuprindea garanții privind independența justiției, dar și un fel de reguli de conduită pentru cei doi semnatari. Deși s-a pus în mai multe rânduri problema denunțării Acordului, acest lucru nu s-a întâmplat.
Pe durata celor doi ani și jumătate de coabitare, între Traian Băsescu și Victor Ponta se consumă numeroase episoade tensionate. Amintim doar discuțiile provocate de cine să participe la Consiliul European, dispută în care este atrasă și Curtea Constituțională (care spune că premierul poate merge doar cu mandat din partea președintelui). Între cei doi politicieni curg și multe acuzații de minciună. „Victor Ponta, când vine la mine, e ca un pisic, ca un pisic, «da, domnule preşedinte, da domnu’ preşedinte» şi după ce iese şi ajunge la Palatul Victoria sau se vede cu un microfon în faţă vorbeşte cum vedeţi. De aceea îl fac mincinos (...). El e mitoman“, declară Băsescu, în noiembrie 2012.
Politica externă: Un mare succes și câteva eșecuri
Când, la începutul mandatului de președinte, Traian Băsescu a vorbit despre „Axa Washington-Londra-București”, mulți l-au luat în râs și au calificat această formulă drept „naivă”. Astăzi, după zece ani, nimeni nu mai râde. Din punctul de vedere al securității, această axă a devenit o realitate. România se bazează mai puțin ca oricând pe „aliatul tradițional”, Franța, pentru a-și garanta securitatea națională și mai mult ca niciodată pe cele două capitale sus-amintite. Alianța cu Statele Unite a fost întărită de prezența militară americană la baza de la Kogălniceanu și prin găzduirea scutului antirachetă la Deveselu și consolidată prin semnarea în 2011 la Washington a Parteneriatului Strategic Extins dintre cele două țări, care numai din cauza unor guverne incompetente și corupte nu a ajuns să își împlinească și potențialul economic pe care îl are. Această alianță nu a fost însă realizată ușor, uneori a fost plătită cu sacrificiul suprem al militarilor români în Afganistan și alte teatre de operațiuni, dar după zece ani, România a demonstrat, sub mandatele lui Băsescu că este un aliat serios și de încredere. Summit-ul NATO de la București, la numai patru ani de la aderare, în 2008 (deși, în sine, un eșec care nu poate fi imputat însă României) a consolidat poziția țării noastre în cadrul Alianței.
Pe de altă parte, Băsescu a reușit să mărească vizibilitatea și prestigiul României în Europa, în pofida imaginii deplorabile pe care o avea în 2004. România și Bulgaria au fost acceptate în Uniunea Europeană, mai degrabă în silă, din rațiuni geopolitice, decât din entuziasm dar, de atunci, Băsescu a reușit să câștige respectul omologilor săi să-și creeze imaginea de garant al reformelor în Justiție și al consolidării statului de drept în România și de susținător al politicii economice europene. Dovadă stă faptul că în vara lui 2012, întreaga Europă a susținut cu putere statul de drept și pe președintele Băsescu. Tot la capitolul european, sub Băsescu s-a produs o reorientare dinspre Franța (și ca urmare a „incompatibilității” de personalitate între Băsescu și Nicolas Sarkozy) spre Germania doamnei Merkel. Băsescu a susținut măsurile de austeritate cerute de Germania și chiar a semnat Pactul Fiscal chiar dacă România nu era membră a Zonei Euro. Această tendință va continua, sperăm, sub Klaus Iohannis, care va păși pe o poartă deschisă.
În sfârșit, Băsescu a fost criticat dur după ce într-o conferință la Stanford, a rostit celebra formulă „Marea Neagră, lac rusesc”. A fost atacat că îi ostilizează în mod inutil pe ruși în loc să promoveze o cooperare politică mai largă, care ar deschide calea spre mult râvnita piață rusă. Ultimul an, cu agresiunea rusă împotriva Ucrainei și anexarea Crimeii l-au răzbunat cu vârf și îndesat pe președinte și viziunea lui asupra Rusiei. Triunghiul strategic România-Polonia-Turcia are potențialul de a deveni unul din cei mai importanți actori în regiune, dar depinde din păcate de un Recep Erdogan impredictibil.
La capitolul eșecuri, unul din cele mai importante este cel privind aderarea la spațiul Schengen de liberă circulație, deși acesta i se datorează în mai mică măsură președintelui. În primăvara lui 2012, Băsescu reușise să obțină promisiunea unei aderări în două etape, din toamnă cu aeroporturile și porturile și în anul sau anii următori cu frontierele terestre. A venit apoi tentiva de lovitură de stat a USL și momentul favorabil a fost pierdut pentru mulți ani de-acum înainte. Ar fi putut Băsescu face mai mult mai timpuriu? Greu de spus, dar e cert că episodul cu ținerea tir-urilor olandeze cu flori la graniță ca măsură de ripostă la poziția guvernului olandez față de aderarea României la Schengen nu a ajutat la grăbirea unei decizii favorabile.
Un alt eșec al politicii externe românești a fost moartea proiectului gazoductului Nabucco. Băsescu n-a putut sau n-a știut să își convingă omologii să țină în viață acest proiect și nu vorbim numai de țările
mari precum Germania, dar nici aliați apropiați precum Polonia, după cum s-a văzut din răbufnirea președintelui la adresa fostului premier al Poloniei și actual președinte al Consiliului European, Donald Tusk. Considerentele economice – decizia British Petroleum de a susține proiectul azero-turc TANAP – au jucat un rol major în abandonarea Nabucco, iar la nivel politico-strategic, Băsescu nu a reușit să găsească suficienți aliați. Uitându-ne în jur, la Ungaria, Bulgaria sau Austria și la relațiile acestora cu Rusia, e limpede că nu a fost în primul rând vina lui Băsescu, dar abandonarea proiectului rămâne, totuși, un eșec.
Cel mai mare eșec al politicii externe a României sub mandatul lui Traian Băsescu rămâne însă faptul că nu a reușit să-și convingă partenerii europeni să ofere o perspectivă clară de aderare Republicii Moldova în pofida faptului că președintele a asumat în mod explicit obiectivul de a „muta” din punct de vedere strategic Moldova din zona Europei de Est în cea a Balcanilor de Vest, care au garantată o astfel de perspectivă. În pofida eforturilor diplomatice ale Bucureștiului, perspectivele europene ale Chișinăului sunt și astăzi incerte. Nu este însă mai puțin adevărat că la preluarea mandatului de președinte, Băsescu a găsit o Moldovă aflată în gheareale bine strânse ale comuniștilor lui Vladimir Voronin și o lasă, la plecare, cu un guvern nesigur, corupt și controversat, dar moderat reformist și mai ales proeuropean. Într-o regiune unde opțiunea proeuropeană este pedepsită de Rusia cu ruperea teritoriilor nu este puțin lucru și, cine știe, poate că a avut și Băsescu mica lui contribuție la evoluțiile pozitive de peste Prut.
Declarații ale partenerilor internaționali:
„Sunt mândru să vă numesc prieten, domnule președinte.“ - George W. Bush președintele SUA, martie 2005
„Ce faci, prietene? Mă bucur să vă revăd. Sunteți bine?“ - Barack Obama, președintele SUA, iunie 2014
2 aprilie 2008. George W. Bush și Traian Băsescu la Neptun, în anul în care România a găzduit Summitul NATO
„Președintelui României nu i-a fost niciodată frică să se gândească la viitor chiar dacă acțiunile sale nu au fost întotdeauna populare, așadar trebuie să fim uniți pentru viitor, pentru că o relație de prietenie veritabilă se cunoaște în perioadă de criză.“ - Angela Merkel, cancelarul Germaniei, octombrie 2012

Declarații memorabile
* „Intenționez să schimb radical instituția președinției. (...) Vreau să fiu un președinte-jucător, nu un președinte-spectator.“ – octombrie 2004
* „Nu trebuie să mai acceptăm ca Marea Neagră să fie un lac al Federației Ruse.“ – septembrie 2005
* „A intra în UE e ca intrarea într-un restaurant de cinci stele. Te așezi la masă cu oameni foarte bine îmbrăcați - și tu esti bine îmbrăcat, ai ștaif. Îndeplinești criterii politice, ai economie de piață funcțională, ai o justiție relativ funcțională, urmează să-ți vină 32 de miliarde de euro în șapte ani, nerambursabili - deci te poti îmbrăca bine să intri în restaurantul de cinci stele.
Marea problemă este că atunci când intri în restaurant să știi cât poți să comanzi. Nu-i ca atunci când intri în bodegă. Acolo intri și, dacă n-ai cu ce plăti, te scot chelnerii în șuturi.“ – octombrie 2006
* „În situația în care, în pofida avizului Curții Constituționale, Parlamentul va vota suspendarea mea, în maxim cinci minute de la vot voi demisiona din funcție și voi chema în fața electoratului și pe cei care au generat un abuz constituțional.“ – aprilie 2007
* „Statul arată ca un om foarte gras care s-a cățărat în spatele cuiva subțirel, iar asta e economia!“ – mai 2010
* „ Federaţia Rusă ne este vecin, avem interese economice şi de securitate în zonă, dar parteneriatul nostru definitiv, parteneriatul nostru strategic este cu SUA, plus calitatea de membri ai UE.“ – mai 2012
http://www.romanialibera.ro

INTERVIU. Mark Gitenstein și Alfred Moses, despre Klaus Iohannis și lipsa unui ambasador SUA la București 

De Digi24 | digi24.ro

• 

Excelenţele lor Alfred Moses si Mark Gitenstein au reprezentat interesele SUA la Bucureşti în două perioade importante. În 1997, România îşi exprima dorinţa de a deveni membru NATO, iar ambasadorul Moses era unul dintre susţinătorii aderării noastre. În 2009, eram în momentul culminant al crizei financiare mondiale. Ambasadorul Gitenstein a continuat să încurajeze investiţiile americane aici. Cei doi diplomaţi sunt acum în SUA, dar au stat de vorbă prin Skype cu realizatorul „Pașaportului diplomatic”, Balazs Barabas.

Alfred Moses și Mark Gitenstein FOTO: MediafaxFoto

MARK GITENSTEIN: Este jenant că au trecut doi ani fără ambasador   Ambasadorul Mark Gitenstein nu a plecat de foarte mult timp din România. Acum este la Washington, dar a rămas un bun prieten al țării noastre.
Balazs Barabas: Ce mai faceţi şi cu ce vă ocupaţi acum?
Mark Gitenstein: Mă ocup de mai multe lucruri, m-am întors la firma mea de avocatură cam de un an şi jumătate, încerc să ne extindem activitatea şi pe Europa Centrală şi de Est, să aduc investitori nu doar în România, dar şi în alte state din Balcani. Şi cum probabil ştiţi sau nu, fac parte din Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietatea. Am lucrat la proiectul CEPA, aşa-numitul Raport "Tipping Point" despre următoarele priorităţi ale reformei politice şi ale cadrului juridic şi mai ales despre corupţie în România. Am contribuit la înfiinţarea unei noi organizaţii cu fostul ambasador Jim Rosapepe şi Dan Dimăncescu numită Alianţa, cu scopul de a promova o imagine mai bună despre România şi Statele Unite. Şi am mai fost implicat în alte proiecte în regiune, în elaborarea de proiecte în regiune, legate de implementarea statului de drept, lupta împotriva autoritarianismului, mai ales în ce priveşte Rusia, Ucraina, şi în regiune.
Balazs Barabas: Dle ambasador, aţi declarat recent că sunteţi dezamăgit că SUA nu a numit încă un nou ambasador în România. Şi aţi adăugat că România merită un nou ambasador. Este aceasta o chestiune de a merita să ai un ambasador? Este un merit pentru o ţară, mai ales membră NATO, aliată SUA?
Mark Gitenstein: Este un drept. România are dreptul de a fi reprezentată de un ambasador, aprobat de Senatul Statelor Unite şi care se bucură de încrederea şi sprijinul Statelor Unite. Aţi avut însărcinaţi cu afaceri foarte buni acolo, Duane Butcher şi Dean Thompson fac o muncă excelentă, dar cred că este o chestiune a nivelului relaţiilor, de merit. Pentru mine este jenant că au trecut doi ani.
Balazs Barabas: Dacă ne uităm la o scară mai largă în lume, care credeţi că vor fi cele mai mari riscuri de securitate anul viitor?
Mark Gitenstein: Dacă îmi permiteţi, aş vorbi despre regiune, nu sunt un expert la nivel mondial. Aşa cum văd eu, chestiunea centrală este ceea ce spuneam mai devreme, şi anume construirea democraţiilor liberale în regiune care permit formarea valorilor umane pe care le aveţi, aceşti tineri minunaţi care dorim să formeze democraţii şi pieţe libere. Acestea sunt de o importanţă critică şi la fel, să reziste tendinţelor de autoritarism. La un nivel inferior, sunt chestiuni care vă sunt cunoscute, ca resursele de energie. Resursele energetice din România sunt nişte săgeţi uriaşe în tolba dvs, să spun aşa. Mă refer la capacitatea dvs de a vă reliefa în regiune şi să deveniţi un centru energetic. Este un domeniu extrem de important.
Balazs Barabas: Avem un nou preşedinte în România, Klaus Iohannis. Întrebarea mea referitor la aceasta este cum aţi cooperat cu preşedintele României în perioada când aţi fost ambasador în România şi care este mesajul dvs pentru noul preşedinte? Care sunt chestiunile pe care ar trebui să le rezolve în cursul mandatului său pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale din România?
Mark Gitenstein: Am avut o relaţie foarte bună cu preşedintele Băsescu şi am o relaţie normală cu preşedintele ales Iohannis. Nu îl cunosc atât de bine, am avut contacte bune de când a fost ales şi cred că va fi un preşedinte excelent al României. Cred că ceea ce este altfel acum decât oricând în istoria României, am scris un editorial în Wall Street Journal în care am analizat acest lucru, cu puţin timp în urmă, nu au avut spaţiu suficient în ziar aşa că o voi spune acum în acest interviu.
Am fost în România pe 16 noiembrie, pentru o şedinţă de board la Fondul. Eram în camera de hotel şi urmăream ce se întâmplă. Nu aveam de gând să cobor la Universitate, dar am dat drumul la televizor, tocmai vorbeam cu soţia mea la telefon şi am văzut un grup de tineri români fluturând trei steaguri: al României, al Marii Britanii şi al Statelor Unite. Mi-am dat seama că ceva se schimba fundamental în România. Şi mi-am amintit de evenimentele despre care am auzit de multe ori, dar nu le-am trăit personal, despre mineriada teribilă din iunie 1990, când în aceeaşi piaţă tinerii erau bătuţi cu brutalitate. Mi s-a spus că mulţi atunci au părăsit scena politică, guvernul, organizaţiile neguvernamentale şi chiar ţara. Iar acum pentru prima dată ei se întorc. Când am coborât, demonstraţia tocmai se termina şi am văzut aceşti tineri minunaţi, energici şi mi-am dat seama... ştiţi, aspiraţiile şi speranţele sunt foarte mari. Şi cred că provocarea pentru preşedintele Johannis este că trebuie să îndeplinească aceste speranţe. Ele nu pot fi spulberate din nou. Şi cred că drumul spre aceasta e ceea ce discutam mai devreme.

Trebuie să aplicăm transparenţa şi meritocraţia. Oamenii aceştia vor să vină acasă. Vor să pună şi ei umărul la construirea unei Românii noi. Şi asta se poate face prin a le da mijloace. Şi le putem da mijloace prin realizarea de pieţe transparente, să îi ajutăm să pornească afaceri, să poată reuşi mai uşor în afaceri, ca toate acestea să se bazeze pe ceea ce ştii să faci şi nu pe cine cunoşti. Aici nu e vorba de legături, să cunoşti baroni politici undeva, ci să ai idei bune. Şi mulţi tineri români au idei excelente şi ar fi bine să le aplice aici decât în Statele Unite.

Şi o ultimă idee: fiul meu lucrează la Microsoft, în Redmond, statul Washington, la centrul companiei. A treia cea mai răspândită limbă acolo, probabil aţi mai auzit asta, e româna. De ce nu lucrează toţi aceşti români la Cluj, la Timişoara, la Bucureşti, să pună în aplicare inovaţii high tech? Acolo ar trebui să fie. Şi cred că acum, după ce Iohannis a fost ales, mulţi se gândesc să se întoarcă. Şi cred că se vor întoarce, dacă aceste speranţe vor fi îndeplinite.
Balazs Barabas: Dle ambasador, ultima mea întrebare se referă la primul dvs răspuns. Aţi spus că la ora actuală, printre alte proiecte ale dvs, încurajaţi investitori să investească în România şi să pornească afaceri aici. Ce le spuneţi, care sunt argumentele pe care le prezentaţi lor ca să-i convingeţi să vină în România?
Mark Gitenstein: În primul rând, cred că ultimele alegeri au fost un semnal extrem de puternic şi a fost interpretat ca atare de mulţi oameni cu care discut. Lucrurile se schimbă în România şi aşa cum am spus, s-a înregistrat progres şi va fi şi mai mult progres. Acesta ar fi primul argument. Apoi, în România trăiesc poate cea mai mulţi oameni străluciţi, tineri, energici, harnici, vorbitori de limbi străine din regiune. Nu poţi da greş venind în România. În al doilea rând, România este conectată la sistemul UE şi face progrese în sistemul UE, fie că vorbim de MCV sau îndeplinirea condiţiile fiscale ale FMI sau UE. Iar în ultimii cinci ani guvernul României a aplicat reforme şi va continua să le aplice. Iar eu am încrederea că reformele pieţei de capital, care sunt critice pentru investitorii străini, transparenţa mai mare, noua conducere ASF şi am fost foarte bucuros să văd că Ioan Rus face parte şi din noul guvern. El este angajat în aprofundarea democraţiei, a transparenţei, a funcţionării companiilor, a reformelor reglementarilor referitoare la companii şi cred că toate acestea sunt semnale bune pentru investitorii străini. Orice investitor străin vrea să ştie că dacă alocă bani unei afaceri sau porneşte o afacere, va putea controla modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi şi nu vor dispărea din cauza corupţiei sau a lipsei transparenţei. Iar România se îndreaptă în mod clar în această direcţie. Mai sunt multe de făcut dar dacă veţi merge în această direcţie, România va cunoaşte o adevărată renaştere.
Balazs Barabas: Dle ambasador vă mulţumim pentru timpul acordat.
ALFRED MOSES: Românii vor schimbare
Balazs Barabas: Vă amintiţi limba română?
Alfred Moses: Foarte bine.

Balazs Barabas: Putem să facem interviul în româneşte?

Alfred Moses: Nu, nu putem.
Balazs Barabas: În momentul în care dumneavoastră aţi venit în România, încă se simţeau efectele Războiului Rece şi ale comunismului. Acum relaţiile dintre SUA şi Rusia sunt destul de asemănătoare cu cele din acea vreme. Credeţi că relaţiile se vor îmbunătăţi vreodată?
Alfred Moses: Între SUA şi Rusia?

Balazs Barabas: Da.

Alfred Moses: Eu sper că da. Au fost mai bune când dl Elțîn a fost preşedinte, au fost speranţe de mai bine atunci când dl Putin a devenit preşedinte, dar situaţia s-a agravat de când Rusia a arătat agresivitate în Crimeea şi apoi în estul Ucrainei. Nu există un motiv fundamental pentru care relaţiile dintre SUA şi Rusia nu pot fi bune. Dar dl. Putin şi guvernul trebuie să decidă dacă vor să fie parte a Vestului, din punct de vedere constructiv economic şi politic, sau dacă vor să se întoarcă la timpul comunismului când urmăreau să construiască şi să consolidezeun imperiu. Cred că opţiunea îi aparţine Rusiei, nu cred că există un motiv fundamental pentru care SUA în mod particular şi ţările vestice în mod general, să nu aibă relaţii foarte bune cu Rusia. Avem multe lucruri în comun, sunt aspecte culturale comune societăţilor noastre, ceva conexiuni religioase, avem în SUA un număr foarte mare de oameni care s-au născut sau ai căror părinţi s-au născut în Rusia. Nu este niciun motiv pentru care ţările să nu coopereze pe mai multe niveluri, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale. Cred că dl. Putin şi Rusia trebuie să decidă care este... în fiecare ţară.
Balazs Barabas: Dar se pare că în momentul de faţă preşedintele Putin nu are prea multe opţiuni, pentru că odată cu scăderea preţului petrolului, economia rusă este lovită puternic şi va fi afectat de asemenea şi nivelul de viaţă din Rusia, care oricum nu este foarte ridicat. Deci nu prea are altă opţiune pentru a evita protestele, în afară de a urma această cale naţionalistă pe care a pornit odată cu Crimeea şi probabil va continua cu Georgia, Abhazia şi alte regiuni din vecinătatea lui.
Alfred Moses: Poate fi aşa şi ar fi păcat dacă ar face asta. Un curs mai logic ar fi să recunoască faptul că Rusia este dependentă de exporturile de petrol şi odată cu scăderea preţului acestuia şi a derivatelor. În schimb, Putin ar trebui să vadă că viitorul Rusiei nu poate depinde de acţiunile naţionaliste şi agresive. Acestea nu vor pune mâncare pe masă şi nici acoperiş deasupra capetelor cetăţenilor ruşi. Mai devreme sau mai târziu, poporul rus, precum popoarele de pretutindeni se vor gândi la buzunarul lor şi dl Putin nu le va putea oferi o economie mai sănătoasă. Se va lovi de probleme politice grave şi mă aştept, dacă va fi raţional şi presupun că este, că va vedea avantajele unei colaborări mai bune cu vestul, pentru a încerca să îmbunătăţească condiţiile economice pentru poporul lui.
Balazs Barabas: Dacă mergem în altă regiune, înspre Orientul Mijlociu, se pare că SUA sunt lovite grav la nivel de imagine, militar şi al politicii externe de acţiunile ISIS. Pare că cetăţenii americani sunt executaţi cu regularitate de ISIS şi SUA lasă impresia că nu are destule soluţii pentru a lupta cu ISIS. Care este părerea dvs în această chestiune? Este vreo oportunitate ca SUA să facă ceva în Orientul Mijlociu împotriva Statului Islamic?

Alfred Moses: Este o întrebare foarte bună. Nu este o chestiune legată de metode, pentru că SUA are metode din belşug. Dar asta nu înseamnă că ele permit ca SUA să prevină executările americanilor şi ale cetăţenilor din alte ţări. Este o relaţie asimetrică. Bombardamentele nu reprezintă un răspuns, trimiterea de trupe la sol de asemenea. SUA s-au extins .....în Orientul Mijlociu de-a lungul ultimilor 20 de ani mai mult decât oricând de-a lungul întregii sale istorii. SUA au purtat un război împotriva lui Saddam Hussein, în 1991, s-au întors în Irak în 2002, în Afghanistan în 2001 şi continuă încă să fie acolo. Sute de mii de soldaţi americani au luptat în Irak şi Afghanistan. Este cea mai mare desfăşurare de forţe pe care SUA a avut-o vreodată în regiune. SUA au o putere militară şi economică copleşitoare. Dar ceea ce americanii de rând, dar şi preşedintele văd este o limită la ceea ce trupele terestre pot face pe un teren ostil, pentru a guverna într-un mod democratic. Deci intervenţia americană are consecinţe limitate pe partea pozitivă. Vrem să fim o forţă constructivă în Orientul Mijlociu, ne dorim să facem angajamente de asistenţă militară şi economică. Dar nu mai credem că intervenţia forţelor terestre americane poate schimba condiţiile politice şi economice din acele ţări. Ca rezultat, avem o implicare mai puţin directă decât am avut de-a lungul ultimilor 20 de ani. Dar aceşti 20 de ani au fost excepţionali. Când am călătorit în Orientul Mijlociu am auzit că SUA nu mai sunt puterea dominantă. Este greşit. SUA sunt încă puterea dominantă, dar chiar şi aşa dominanţa militară nu poate impune schimbări politice şi economice în ţările din Orientul Mijlociu, unde societăţile de bază nu sunt la nivelul necesar pentru a merge mai departe spre o direcţie democratică, constructivă. Care, aş adăuga eu, ar fi spre binele popoarelor lor.

Balazs Barabas: SUA sunt o putere economică mondială şi orice se întâmplă la nivel economic în SUA este mai devreme sau mai târziu în Uniunea Europeană şi deci şi în România. Cum vedeţi economia SUA în 2015?
Alfred Moses: Ca şi în cazul altor economii, 2015 va fi un an bun şi pentru economia SUA.

În ceea ce priveşte România, s-a dezvoltat mai bine decât mulţi dintre vecinii ei. Există o economie stabilă, am văzut că prognozele arată o creştere economică de 1,5-2% anul viitor, cam de 2%, deficitul bugetar va fi sub 2%, este foarte lăudabil. Dar România are probleme serioase legate de sistem. Iar rezultatul principal este "scurgerea" populaţiei. Cele mai bune creiere părăsesc România, scade numărul populaţiei, acum sunt puţin 19 milioane, când eram eu acolo erau 23 de milioane, adică acum 17 ani. Este o scădere uriaşă a populaţiei, şi dacă procesul nu va fi întors, prin creşterea numărului de naşteri şi prin reţinerea în ţară a celor mai străluciţi oameni, să rămână în România şi nu să emigreze în Europa de Vest, economia ţării pe termen lung nu va avea un viitor prea strălucit.

Balazs Barabas: Dle ambasador, care au fost relaţiile dumneavoastră cu preşedintele României când aţi fost aici şi ce credeţi despre noul preşedinte al ţării? Ce provocări are şi ce are de rezolvat pentru binele populaţiei române?

Alfred Moses: Eu am fost norocos pentru că am fost acolo când doi domni foarte buni au fost preşedinţi, Ion Iliescu, care era preşedinte când am ajuns eu, apoi Emil Constantinescu. Erau foarte diferiţi la nivel personal, îmi plac amândoi, am fost apropiat de ei, ne întâlneam în mod regulat, de mai multe ori pe săptămână. Viziunile lor erau diferite. Iliescu era de centru-stânga, Constantinescu era de centru-dreapta, dar cred că ambii au fost preşedinţi eficienţi, care au făcut multe pentru a îndepărta România de trecutul ei trist, spre un viitor mai bun. În ce priveşte viitorul, nu îl cunosc pe preşedintele ales, presupun că este deja preşedinte. Dar e interesant. Dacă ne uităm la alegerile prezidenţiale anterioare, candidatul favorit la toate cele trei alegeri a fost un candidat de centru-stânga. Adrian Năstase, Mircea Geoană, iar recent, Victor Ponta. Toţi trei au pierdut. Prietenul meu Traian Băsescu şi acum Klaus Johannis au câştigat. Toţi au câştigat neaşteptat chiar înainte de alegeri. Iar acest lucru spune ceva. Spune că românii vor schimbare. Vor să se depărteze de trecut spre ceea ce cred că va fi un viitor mai bun. Faptul că dl. Johannis a fost ales ca reprezentant al etniei germane, nu al celei române, nu a ocupat niciodată un post la nivel naţional, el venind din Sibiu, un oraş-model în munţii Carpaţi, oarecum diferit de mare parte a României, toate acestea arată că românii nutresc ceva diferit, că îşi pun încrederea în schimbare, caută cu disperare schimbarea şi spun că ce a fost până acum nu a fost destul. Deci, vom vedea. Cum am spus, nu l-am întâlnit până acum pe preşedintele Iohannis, dar şi eu am cele mai bune gânduri pentru el şi pentru România.

Balazs Barabas: Statele Unite nu au de mult timp ambasador în România. Se pare că proceduri birocratice împiedică acest proces. V-aţi oferi din nou pentru acest post în România?
Alfred Moses: E o întrebare foarte drăguţă, dar am deja 85 de ani, aveam 64 sau 65 când am venit ambasador în România. Iar 85 e o vârstă nu doar bătrână, ci foarte bătrână. Nu există posibilitatea să fiu nominalizat de preşedinte să merg în România ca ambasador. Dacă totuşi mi-ar cere acest lucru, l-aş considera un mare compliment. Să o lăsăm aşa.

Balazs Barabas: Dle ambasador, vă mulţumim mult pentru participarea la emisiunea noastră, şi sperăm să ne întâlnim în curând la Bucureşti.

Alfred Moses: Cu multă plăcere, toate cele bune.
 https://ro.stiri.yahoo.com