INTERVIU. Mark Gitenstein și Alfred Moses, despre Klaus Iohannis și lipsa unui ambasador SUA la București
De Digi24 | digi24.ro
Excelenţele
lor Alfred Moses si Mark Gitenstein au reprezentat interesele SUA la
Bucureşti în două perioade importante. În 1997, România îşi exprima
dorinţa de a deveni membru NATO, iar ambasadorul Moses era unul dintre
susţinătorii aderării noastre. În 2009, eram în momentul culminant al
crizei financiare mondiale. Ambasadorul Gitenstein a continuat să
încurajeze investiţiile americane aici. Cei doi diplomaţi sunt acum în
SUA, dar au stat de vorbă prin Skype cu realizatorul „Pașaportului
diplomatic”, Balazs Barabas.
Alfred Moses și Mark Gitenstein FOTO: MediafaxFoto
MARK GITENSTEIN: Este jenant că au trecut doi ani fără ambasador
Ambasadorul Mark Gitenstein nu a plecat de foarte mult timp din
România. Acum este la Washington, dar a rămas un bun prieten al țării
noastre.
Balazs Barabas: Ce mai faceţi şi cu ce vă ocupaţi acum?
Mark Gitenstein: Mă ocup de mai multe lucruri, m-am întors la firma
mea de avocatură cam de un an şi jumătate, încerc să ne extindem
activitatea şi pe Europa Centrală şi de Est, să aduc investitori nu doar
în România, dar şi în alte state din Balcani. Şi cum probabil ştiţi sau
nu, fac parte din Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietatea.
Am lucrat la proiectul CEPA, aşa-numitul Raport "Tipping Point" despre
următoarele priorităţi ale reformei politice şi ale cadrului juridic şi
mai ales despre corupţie în România. Am contribuit la înfiinţarea unei
noi organizaţii cu fostul ambasador Jim Rosapepe şi Dan Dimăncescu
numită Alianţa, cu scopul de a promova o imagine mai bună despre România
şi Statele Unite. Şi am mai fost implicat în alte proiecte în regiune,
în elaborarea de proiecte în regiune, legate de implementarea statului
de drept, lupta împotriva autoritarianismului, mai ales în ce priveşte
Rusia, Ucraina, şi în regiune.
Balazs Barabas: Dle ambasador, aţi declarat recent că sunteţi
dezamăgit că SUA nu a numit încă un nou ambasador în România. Şi aţi
adăugat că România merită un nou ambasador. Este aceasta o chestiune de a
merita să ai un ambasador? Este un merit pentru o ţară, mai ales membră
NATO, aliată SUA?
Mark Gitenstein: Este un drept. România are dreptul de a fi
reprezentată de un ambasador, aprobat de Senatul Statelor Unite şi care
se bucură de încrederea şi sprijinul Statelor Unite. Aţi avut
însărcinaţi cu afaceri foarte buni acolo, Duane Butcher şi Dean Thompson
fac o muncă excelentă, dar cred că este o chestiune a nivelului
relaţiilor, de merit. Pentru mine este jenant că au trecut doi ani.
Balazs Barabas: Dacă ne uităm la o scară mai largă în lume, care
credeţi că vor fi cele mai mari riscuri de securitate anul viitor?
Mark Gitenstein: Dacă îmi permiteţi, aş vorbi despre regiune, nu sunt
un expert la nivel mondial. Aşa cum văd eu, chestiunea centrală este
ceea ce spuneam mai devreme, şi anume construirea democraţiilor liberale
în regiune care permit formarea valorilor umane pe care le aveţi,
aceşti tineri minunaţi care dorim să formeze democraţii şi pieţe libere.
Acestea sunt de o importanţă critică şi la fel, să reziste tendinţelor
de autoritarism. La un nivel inferior, sunt chestiuni care vă sunt
cunoscute, ca resursele de energie. Resursele energetice din România
sunt nişte săgeţi uriaşe în tolba dvs, să spun aşa. Mă refer la
capacitatea dvs de a vă reliefa în regiune şi să deveniţi un centru
energetic. Este un domeniu extrem de important.
Balazs Barabas: Avem un nou preşedinte în România, Klaus Iohannis.
Întrebarea mea referitor la aceasta este cum aţi cooperat cu
preşedintele României în perioada când aţi fost ambasador în România şi
care este mesajul dvs pentru noul preşedinte? Care sunt chestiunile pe
care ar trebui să le rezolve în cursul mandatului său pentru a
îmbunătăţi condiţiile sociale din România?
Mark Gitenstein: Am avut o relaţie foarte bună cu preşedintele
Băsescu şi am o relaţie normală cu preşedintele ales Iohannis. Nu îl
cunosc atât de bine, am avut contacte bune de când a fost ales şi cred
că va fi un preşedinte excelent al României. Cred că ceea ce este altfel
acum decât oricând în istoria României, am scris un editorial în Wall
Street Journal în care am analizat acest lucru, cu puţin timp în urmă,
nu au avut spaţiu suficient în ziar aşa că o voi spune acum în acest
interviu.
Am fost în România pe 16 noiembrie, pentru o şedinţă de board la
Fondul. Eram în camera de hotel şi urmăream ce se întâmplă. Nu aveam de
gând să cobor la Universitate, dar am dat drumul la televizor, tocmai
vorbeam cu soţia mea la telefon şi am văzut un grup de tineri români
fluturând trei steaguri: al României, al Marii Britanii şi al Statelor
Unite. Mi-am dat seama că ceva se schimba fundamental în România. Şi
mi-am amintit de evenimentele despre care am auzit de multe ori, dar nu
le-am trăit personal, despre mineriada teribilă din iunie 1990, când în
aceeaşi piaţă tinerii erau bătuţi cu brutalitate. Mi s-a spus că mulţi
atunci au părăsit scena politică, guvernul, organizaţiile
neguvernamentale şi chiar ţara. Iar acum pentru prima dată ei se întorc.
Când am coborât, demonstraţia tocmai se termina şi am văzut aceşti
tineri minunaţi, energici şi mi-am dat seama... ştiţi, aspiraţiile şi
speranţele sunt foarte mari. Şi cred că provocarea pentru preşedintele
Johannis este că trebuie să îndeplinească aceste speranţe. Ele nu pot fi
spulberate din nou. Şi cred că drumul spre aceasta e ceea ce discutam
mai devreme.
Trebuie să aplicăm transparenţa şi
meritocraţia. Oamenii aceştia vor să vină acasă. Vor să pună şi ei
umărul la construirea unei Românii noi. Şi asta se poate face prin a le
da mijloace. Şi le putem da mijloace prin realizarea de pieţe
transparente, să îi ajutăm să pornească afaceri, să poată reuşi mai uşor
în afaceri, ca toate acestea să se bazeze pe ceea ce ştii să faci şi nu
pe cine cunoşti. Aici nu e vorba de legături, să cunoşti baroni
politici undeva, ci să ai idei bune. Şi mulţi tineri români au idei
excelente şi ar fi bine să le aplice aici decât în Statele Unite.
Şi o ultimă idee: fiul meu lucrează la Microsoft, în Redmond, statul
Washington, la centrul companiei. A treia cea mai răspândită limbă
acolo, probabil aţi mai auzit asta, e româna. De ce nu lucrează toţi
aceşti români la Cluj, la Timişoara, la Bucureşti, să pună în aplicare
inovaţii high tech? Acolo ar trebui să fie. Şi cred că acum, după ce
Iohannis a fost ales, mulţi se gândesc să se întoarcă. Şi cred că se vor
întoarce, dacă aceste speranţe vor fi îndeplinite.
Balazs Barabas: Dle ambasador, ultima mea întrebare se referă la
primul dvs răspuns. Aţi spus că la ora actuală, printre alte proiecte
ale dvs, încurajaţi investitori să investească în România şi să
pornească afaceri aici. Ce le spuneţi, care sunt argumentele pe care le
prezentaţi lor ca să-i convingeţi să vină în România?
Mark Gitenstein: În primul rând, cred că ultimele alegeri au fost un
semnal extrem de puternic şi a fost interpretat ca atare de mulţi oameni
cu care discut. Lucrurile se schimbă în România şi aşa cum am spus, s-a
înregistrat progres şi va fi şi mai mult progres. Acesta ar fi primul
argument. Apoi, în România trăiesc poate cea mai mulţi oameni
străluciţi, tineri, energici, harnici, vorbitori de limbi străine din
regiune. Nu poţi da greş venind în România. În al doilea rând, România
este conectată la sistemul UE şi face progrese în sistemul UE, fie că
vorbim de MCV sau îndeplinirea condiţiile fiscale ale FMI sau UE. Iar în
ultimii cinci ani guvernul României a aplicat reforme şi va continua să
le aplice. Iar eu am încrederea că reformele pieţei de capital, care
sunt critice pentru investitorii străini, transparenţa mai mare, noua
conducere ASF şi am fost foarte bucuros să văd că Ioan Rus face parte şi
din noul guvern. El este angajat în aprofundarea democraţiei, a
transparenţei, a funcţionării companiilor, a reformelor reglementarilor
referitoare la companii şi cred că toate acestea sunt semnale bune
pentru investitorii străini. Orice investitor străin vrea să ştie că
dacă alocă bani unei afaceri sau porneşte o afacere, va putea controla
modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi şi nu vor dispărea din cauza
corupţiei sau a lipsei transparenţei. Iar România se îndreaptă în mod
clar în această direcţie. Mai sunt multe de făcut dar dacă veţi merge în
această direcţie, România va cunoaşte o adevărată renaştere.
Balazs Barabas: Dle ambasador vă mulţumim pentru timpul acordat.
ALFRED MOSES: Românii vor schimbare
Balazs Barabas: Vă amintiţi limba română?
Alfred Moses: Foarte bine.
Balazs Barabas: Putem să facem interviul în româneşte?
Alfred Moses: Nu, nu putem.
Balazs Barabas: În momentul în care dumneavoastră aţi venit în
România, încă se simţeau efectele Războiului Rece şi ale comunismului.
Acum relaţiile dintre SUA şi Rusia sunt destul de asemănătoare cu cele
din acea vreme. Credeţi că relaţiile se vor îmbunătăţi vreodată?
Alfred Moses: Între SUA şi Rusia?
Balazs Barabas: Da.
Alfred Moses: Eu sper că da. Au fost mai bune când dl Elțîn a fost
preşedinte, au fost speranţe de mai bine atunci când dl Putin a devenit
preşedinte, dar situaţia s-a agravat de când Rusia a arătat agresivitate
în Crimeea şi apoi în estul Ucrainei. Nu există un motiv fundamental
pentru care relaţiile dintre SUA şi Rusia nu pot fi bune. Dar dl. Putin
şi guvernul trebuie să decidă dacă vor să fie parte a Vestului, din
punct de vedere constructiv economic şi politic, sau dacă vor să se
întoarcă la timpul comunismului când urmăreau să construiască şi să
consolidezeun imperiu. Cred că opţiunea îi aparţine Rusiei, nu cred că
există un motiv fundamental pentru care SUA în mod particular şi ţările
vestice în mod general, să nu aibă relaţii foarte bune cu Rusia. Avem
multe lucruri în comun, sunt aspecte culturale comune societăţilor
noastre, ceva conexiuni religioase, avem în SUA un număr foarte mare de
oameni care s-au născut sau ai căror părinţi s-au născut în Rusia. Nu
este niciun motiv pentru care ţările să nu coopereze pe mai multe
niveluri, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale. Cred că dl.
Putin şi Rusia trebuie să decidă care este... în fiecare ţară.
Balazs Barabas: Dar se pare că în momentul de faţă preşedintele Putin
nu are prea multe opţiuni, pentru că odată cu scăderea preţului
petrolului, economia rusă este lovită puternic şi va fi afectat de
asemenea şi nivelul de viaţă din Rusia, care oricum nu este foarte
ridicat. Deci nu prea are altă opţiune pentru a evita protestele, în
afară de a urma această cale naţionalistă pe care a pornit odată cu
Crimeea şi probabil va continua cu Georgia, Abhazia şi alte regiuni din
vecinătatea lui.
Alfred Moses: Poate fi aşa şi ar fi păcat dacă ar face asta. Un curs
mai logic ar fi să recunoască faptul că Rusia este dependentă de
exporturile de petrol şi odată cu scăderea preţului acestuia şi a
derivatelor. În schimb, Putin ar trebui să vadă că viitorul Rusiei nu
poate depinde de acţiunile naţionaliste şi agresive. Acestea nu vor pune
mâncare pe masă şi nici acoperiş deasupra capetelor cetăţenilor ruşi.
Mai devreme sau mai târziu, poporul rus, precum popoarele de
pretutindeni se vor gândi la buzunarul lor şi dl Putin nu le va putea
oferi o economie mai sănătoasă. Se va lovi de probleme politice grave şi
mă aştept, dacă va fi raţional şi presupun că este, că va vedea
avantajele unei colaborări mai bune cu vestul, pentru a încerca să
îmbunătăţească condiţiile economice pentru poporul lui.
Balazs Barabas: Dacă mergem în altă regiune, înspre Orientul
Mijlociu, se pare că SUA sunt lovite grav la nivel de imagine, militar
şi al politicii externe de acţiunile ISIS. Pare că cetăţenii americani
sunt executaţi cu regularitate de ISIS şi SUA lasă impresia că nu are
destule soluţii pentru a lupta cu ISIS. Care este părerea dvs în această
chestiune? Este vreo oportunitate ca SUA să facă ceva în Orientul
Mijlociu împotriva Statului Islamic?
Alfred Moses: Este o întrebare
foarte bună. Nu este o chestiune legată de metode, pentru că SUA are
metode din belşug. Dar asta nu înseamnă că ele permit ca SUA să prevină
executările americanilor şi ale cetăţenilor din alte ţări. Este o
relaţie asimetrică. Bombardamentele nu reprezintă un răspuns, trimiterea
de trupe la sol de asemenea. SUA s-au extins .....în Orientul Mijlociu
de-a lungul ultimilor 20 de ani mai mult decât oricând de-a lungul
întregii sale istorii. SUA au purtat un război împotriva lui Saddam
Hussein, în 1991, s-au întors în Irak în 2002, în Afghanistan în 2001 şi
continuă încă să fie acolo. Sute de mii de soldaţi americani au luptat
în Irak şi Afghanistan. Este cea mai mare desfăşurare de forţe pe care
SUA a avut-o vreodată în regiune. SUA au o putere militară şi economică
copleşitoare. Dar ceea ce americanii de rând, dar şi preşedintele văd
este o limită la ceea ce trupele terestre pot face pe un teren ostil,
pentru a guverna într-un mod democratic. Deci intervenţia americană are
consecinţe limitate pe partea pozitivă. Vrem să fim o forţă constructivă
în Orientul Mijlociu, ne dorim să facem angajamente de asistenţă
militară şi economică. Dar nu mai credem că intervenţia forţelor
terestre americane poate schimba condiţiile politice şi economice din
acele ţări. Ca rezultat, avem o implicare mai puţin directă decât am
avut de-a lungul ultimilor 20 de ani. Dar aceşti 20 de ani au fost
excepţionali. Când am călătorit în Orientul Mijlociu am auzit că SUA nu
mai sunt puterea dominantă. Este greşit. SUA sunt încă puterea
dominantă, dar chiar şi aşa dominanţa militară nu poate impune schimbări
politice şi economice în ţările din Orientul Mijlociu, unde societăţile
de bază nu sunt la nivelul necesar pentru a merge mai departe spre o
direcţie democratică, constructivă. Care, aş adăuga eu, ar fi spre
binele popoarelor lor.
Balazs Barabas: SUA sunt o putere economică mondială şi orice se
întâmplă la nivel economic în SUA este mai devreme sau mai târziu în
Uniunea Europeană şi deci şi în România. Cum vedeţi economia SUA în
2015?
Alfred Moses: Ca şi în cazul altor economii, 2015 va fi un an bun şi pentru economia SUA.
În ceea ce priveşte România, s-a
dezvoltat mai bine decât mulţi dintre vecinii ei. Există o economie
stabilă, am văzut că prognozele arată o creştere economică de 1,5-2%
anul viitor, cam de 2%, deficitul bugetar va fi sub 2%, este foarte
lăudabil. Dar România are probleme serioase legate de sistem. Iar
rezultatul principal este "scurgerea" populaţiei. Cele mai bune creiere
părăsesc România, scade numărul populaţiei, acum sunt puţin 19 milioane,
când eram eu acolo erau 23 de milioane, adică acum 17 ani. Este o
scădere uriaşă a populaţiei, şi dacă procesul nu va fi întors, prin
creşterea numărului de naşteri şi prin reţinerea în ţară a celor mai
străluciţi oameni, să rămână în România şi nu să emigreze în Europa de
Vest, economia ţării pe termen lung nu va avea un viitor prea strălucit.
Balazs Barabas: Dle ambasador,
care au fost relaţiile dumneavoastră cu preşedintele României când aţi
fost aici şi ce credeţi despre noul preşedinte al ţării? Ce provocări
are şi ce are de rezolvat pentru binele populaţiei române?
Alfred Moses: Eu am fost norocos
pentru că am fost acolo când doi domni foarte buni au fost preşedinţi,
Ion Iliescu, care era preşedinte când am ajuns eu, apoi Emil
Constantinescu. Erau foarte diferiţi la nivel personal, îmi plac
amândoi, am fost apropiat de ei, ne întâlneam în mod regulat, de mai
multe ori pe săptămână. Viziunile lor erau diferite. Iliescu era de
centru-stânga, Constantinescu era de centru-dreapta, dar cred că ambii
au fost preşedinţi eficienţi, care au făcut multe pentru a îndepărta
România de trecutul ei trist, spre un viitor mai bun. În ce priveşte
viitorul, nu îl cunosc pe preşedintele ales, presupun că este deja
preşedinte. Dar e interesant. Dacă ne uităm la alegerile prezidenţiale
anterioare, candidatul favorit la toate cele trei alegeri a fost un
candidat de centru-stânga. Adrian Năstase, Mircea Geoană, iar recent,
Victor Ponta. Toţi trei au pierdut. Prietenul meu Traian Băsescu şi acum
Klaus Johannis au câştigat. Toţi au câştigat neaşteptat chiar înainte
de alegeri. Iar acest lucru spune ceva. Spune că românii vor schimbare.
Vor să se depărteze de trecut spre ceea ce cred că va fi un viitor mai
bun. Faptul că dl. Johannis a fost ales ca reprezentant al etniei
germane, nu al celei române, nu a ocupat niciodată un post la nivel
naţional, el venind din Sibiu, un oraş-model în munţii Carpaţi, oarecum
diferit de mare parte a României, toate acestea arată că românii nutresc
ceva diferit, că îşi pun încrederea în schimbare, caută cu disperare
schimbarea şi spun că ce a fost până acum nu a fost destul. Deci, vom
vedea. Cum am spus, nu l-am întâlnit până acum pe preşedintele Iohannis,
dar şi eu am cele mai bune gânduri pentru el şi pentru România.
Balazs Barabas: Statele Unite nu au de mult timp ambasador în
România. Se pare că proceduri birocratice împiedică acest proces. V-aţi
oferi din nou pentru acest post în România?
Alfred Moses: E o întrebare foarte drăguţă, dar am deja 85 de ani,
aveam 64 sau 65 când am venit ambasador în România. Iar 85 e o vârstă nu
doar bătrână, ci foarte bătrână. Nu există posibilitatea să fiu
nominalizat de preşedinte să merg în România ca ambasador. Dacă totuşi
mi-ar cere acest lucru, l-aş considera un mare compliment. Să o lăsăm
aşa.
Balazs Barabas: Dle ambasador, vă
mulţumim mult pentru participarea la emisiunea noastră, şi sperăm să ne
întâlnim în curând la Bucureşti.
Alfred Moses: Cu multă plăcere, toate cele bune.
https://ro.stiri.yahoo.com