............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

duminică, 31 ianuarie 2016

CNSAS a primit ordin să ascundă că Gelu Voican Voiculescu a fost turnător al Securității (I)

Dacă aveați cumva convingerea că instituţiile de nivel înalt din România sunt libere să decidă în mod corect şi legal, dincolo de anumite interese nedrepte, dictate politic, atunci exemplul pe care îl vom expune în continuare este în măsură să vă demonstreze cu prisosinţă că realitatea este cu totul alta.

La finele anului trecut Curtea de Apel București a luat o decizie prin care a validat într-un mod cu totul straniu un abuz evident pe care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securităţii Statului (CNSAS) l-a înfăptuit în anul 2010. 
CNSAS fusese solicitat în anul 2007 de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să constate că Gelu Voican Voiculescu - un personaj care a avut un rol deosebit de influent în perioada așa-numitei „Revoluții” din 1989 - a fost în realitate un colaborator al Securității comuniste. În afară de mai multe asociaţii ale revoluţionarilor, şi alte voci din societatea civilă (printre care scriitorul dizident Paul Goma sau fostul ofiţer de informaţii Liviu Turcu) atrăseseră atenția asupra acestui fapt.

După aproape trei ani, în data de 8 ianuarie 2010, însăși Direcţia Juridică a CNSAS a emis oadeverință oficială prin care a concluzionat că Gelu Voican Voiculescu a fost colaborator al Securităţii. Concluzia rezulta din studiul dosarelor existente în arhiva CNSAS susținută de Nota de Constatare efectuată de Direcția de Investigații a CNSAS. Au fost puse astfel în evidență o largă serie de documente ce atestau că Voican a transmis sistematic, între anii 1977 și 1985 informații către Securitate. Conținutul informărilor date de Gelu Voican către Securitate abundă de declarații care – cităm din adeverința Direcției Juridice a CNSAS - „probează că Voiculescu Gelu Voican a furnizat informaţii prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăţi fundamentale ale omului”. Conform criteriilor de definire oficială a calității de „colaborator al Securității”, constatarea făcută de Direcția Juridică a CNSAS îl circumscrie în mod clar pe Gelu Voican în acest statut de colaborator.

În plus, s-a putut sesiza că delațiunile furnizate de Gelu Voican au vizat un mare număr de persoane. Chiar și din acest punct de vedere este semnificativ să arătăm că au existat numeroase precedente în care fie și o singură notă de informare sau note de informare legate de o singură persoană au atras atribuirea calității de „colaborator al Securității”. Putem aminti în acest sens cazul lui Adrian Marino, care a fost catalogat ca informator, deși era un deţinut anticomunist care făcuse opt ani de temniţă grea și apoi şi-a dedicat viaţa unei mari opere culturale. Un alt caz cunoscut, foarte comentat în presa din anul 2006, a fost cel al Monei Muscă, deputat PNL, care a fost la rândul ei trecută pe lista colaboratorilor Securității doar pentru că în 1977, pe vremea când era asistentă universitară a fost de acord să dea Securității câteva note informative despre anumiți studenți străini. De reținut că informările sale nu au avut niciun fel de consecințe dramatice pentru acei studenți, nu au denunţat atitudini potrivnice regimului comunist și nu au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăţi fundamentale ale omului, așa cum a fost în cazul numeroaselor informări date Securității de Gelu Voican Voiculescu.

Toate aceste circumstanțe păreau a fi cât se poate de concludente în a demonstra - după toate criteriile de evaluare ale CNSAS - că Gelu Voican Voiculescu a fost un turnător veritabil, „cu acte în regulă”. 

Și totuși, în mod total nedrept și stupefiant, în data de 23 februarie 2010, Colegiul Director al CNSAS a emis, în urma unor dezbateri aprinse ale membrilor săi, o adeverinţă prin care afirma că „lui Voiculescu Gelu Voican nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii”!! Contrar uzuanțelor, adeverinţa de necolaborare a fost postată foarte târziu pe site-ul CNSAS, la aproape trei luni şi jumătate după vot, mai exact pe 1 iunie 2010!

Luând în considerare abundenţa materialului probator (note scrise de Gelu Voican, înregistrări ale unor convorbiri, consemnarea oficială a unor declarații verbale, etc) ce indică din toate punctele de vedere că Voican a fost un informator proeminet al Securităţii, decizia Colegiului CNSAS a fost la scurt timp contestată (din două părți), pe 28 iunie 2010, la Curtea de Apel București.

În cadrul procesului care a urmat la Curtea de Apel, la cererea instanței, CNSAS a depus la dosar în anul 2011 o notificare (vezi foto alăturată) din care rezulta că în arhivele Securității există șapte volume referitoare la Gelu Voican Voiculescu. Notificarea arăta că din aceste șapte volume, CNSAS nu a prezentat integral decât patru, din restul celorlalte trei fiind prezentate doar câteva file. Unul dintre contestatari, Marius Mioc, a cerut în instanță să îi fie oferite și celelalte file care lipsesc, și a căror existență rezultă din însăși adresa CNSAS. Instanța a respins însă această cerere, ca fiind „nerelevantă pricinii”! După cum pe bună dreptate sublinia domnul Mioc (vezi video), această situație indică faptul a-normal și ilegal că CNSAS încă mai ascunde o serie de file legate de Gelu Voican Voiculescu.

Tot în cadrul procesului de la Curtea de Apel au fost solicitate argumentele care au stat la baza infirmării de către Colegiul Director al CNSAS a deciziei date de Direcţia Juridică a CNSAS, care concluzionase că Voican a fost colaborator. În sensul prezentării publice a respectivelor argumente, au fost solicitate stenogramele discuţiilor dintre membrii Colegiului, întruniţi în şedinţele în care au votat decizia. 

După cinci ani de tergiversări, în iulie 2015, CNSAS a făcut publică doar una dintre stenogramele ședințelor respective, deși chiar din textul acelei stenograme reiese cu claritate că cea mai importantă parte a discuțiilor a avut loc într-o ședință anterioară. Această manieră de a proceda arată că practic CNSAS ascunde conținutul unei alte stenograme, chiar dacă existența ei se poate deduce fără dubiu din exprimările membrilor Colegiului. Astfel, domnul C. Ionescu își începuse alocuțiunea prin fraza: „Am să amintesc aceleași argumente pe care le-am spus data trecută”. Sau, domnul  C. Secașiu răspundea: „Mi-am spus punctul de vedere în ședința trecută”. Având în vedere aceste referiri explicite la o ședință anterioară, contestatarii au insistat să fie prezentată și stenograma care lipsea. Este important să precizăm că legile în vigoare statuează că dezbaterile CNSAS trebuie să fie accesibile, iar în cazul unui litigiu stenogramele ședințelor din Colegiul CNSAS trebuie să fie prezentate părților procesuale. Luând act de lipsa stenogramei respective, instanța Curții de Apel a dispus ca ea să fie prezentată în cadrul procesului. Dovedind o gravă rea-credință precum și faptul că are din nou ceva de ascuns, Colegiul Director al CNSAS a răspuns că … „nu a existat o ședință anterioară”!!

O altă constatare semnificativă ce rezultă din textul acelei stenograme este aceea că o mare contribuție la emiterea respectivei Adeverințe de ne-colaborare (care era în totală contradicție cu concluziile din Avizul Direcției Juridice) a avut-o președintele CNSAS de la acea dată, Cazimir Ionescu. Este însă de notorietate faptul că acesta era un apropiat al lui Gelu Voican, cei doi fiind legați de acțiuni comune încă din timpul evenimentelor din 1989. Cazimir Ionescu și ceilalți membri ai CNSAS care au votat împotriva declarării lui Gelu Voican drept  colaborator, nu au avut cum să nege că acesta a dat informări Securității, dar au urmărit să impună versiunea că el ar fi fost „forțat” să dea declarații întrucât ar fi fost la rândul său „urmărit politic”. 

Această versiune nu poate fi însă adevărată dacă ne raportăm la o decizie judecătorească ce a apărut ulterior respectivei ședințe a CNSAS. În anul 2010 Gelu Voican Voiculescu a solicitat Tribunalului București să constate că în 1985, când a fost condamnat la închisoare, el ar fi fost condamnat din motive politice. Un an mai târziu, în 2011, Tribunalul București a emis o Hotărâre prin care a stabilit în mod definitiv și irevocabil că respectiva condamnare a lui Gelu Voican din 1985 nu a avut caracter politic, ci el a fost condamnat pe deplin justificat pentru infracțiuni de drept comun, mai exact „fals, uz de fals şi înşelăciune în paguba avutului obştesc”. Or, dacă avem în vedere că în timpul detenției din 1985 Gelu Voican a dat nenumărate informări la Securitate, putem sesiza contradicția flagrantă dintre decizia CNSAS (care susține că Voican ar fi fost forțat să dea declarații pentru că era „urmărit politic”) și hotărârea definitivă și irevocabilă a Tribunalului București (care a stabilit că în acea anchetă nu a existat nicio presiune politică asupra lui Voican). Semnificativ este și că delațiunile sale din timpul arestării nu au avut nicio legătură cu cauza pentru care fusese arestat, fapt care îl circumscrie din nou, fără dubii, în criteriile care desemnează un informator al Securității.

Este de remarcat încă un lucru surprinzător: în pofida faptului că există un volum impresionant de note de informare date de Voican până în 1985, CNSAS pretinde că în arhivele sale nu există niciun fel de documente referitoare la Gelu Voican din perioada dintre 1985 și 1989! Ce poate să însemne acest lucru? Sunt doar două posibilități: fie relația lui Voican cu Securitatea a încetat brusc (deși notele de până atunci arată că, dimpotrivă, această colaborare era în plină ascensiune), fie toate documentele referitoare la el din perioada respectivă AU DISPĂRUT! Din perspectiva faptului că în 1989 Gelu Voican a ajunscomandantul Securității este superfluu să deducem că în mod cert cea de-a doua versiune este cea adevărată.

În fața acestor evidențe revoltătoare, imixtiunea unor interese ce obstrucţionează în forţă actul de justiţie devine aşadar cât se poate de vizibilă. Cum este posibil să fie ignorate dosare întregi de documente care îl indică pe Gelu Voican ca fiind agent al Securităţii? Cum poate fi altfel explicată contradicția flagrantă dintre concluzia Direcţiei Juridice a CNSAS și cea a Colegiului Director dacă nu prin anumite intervenții de culise și prin acte de corupție care au avut loc în cadrul acestei instituții? Şi, nu în ultimul rând, cum este posibilă această atitudine (din partea CNSAS cât și, mai recent, din partea Curții de Apel București) de validare instituțională a unor asemenea minciuni, ceea ce echivalează cu sfidarea milioanelor de victime ale Securității comuniste?!
 

vineri, 29 ianuarie 2016

Un fost agent al CIA face declarații și este categoric: Hitler a fugit în Argentina imediat după război

Potrivit unui fost agent al CIA specializat în spionaj, Adolf Hitler nu s-a sinucis în 1945, aşa cum susţine versiunea oficială: dictatorul nazist și-ar fi regizat el însuşi moartea înainte de a fugi în America Latină. M6Info reaminteşte că, de ani de zile, mai multe voci au ieşit în „faţă” pentru a dezminţi versiunea oficială a sinuciderii lui Hitler. Potrivit acestei versiuni, la 30 aprilie 1945, în timp ce în Berlin Armata Roşie avansa iremediabil spre buncărul său, Hitler şi Eva Braun s-ar fi sinucis, dictatorul şi-ar fi tras un glonţ în cap iar amanta lui ar fi înghiţit o pastilă de cianură.
Ca o coincidență, chiar luna aceasta, în România, pe un canal de televiziune prin cablu se difuzează un serial în care mai mulţi experţi în diferite domenii sunt prezentaţi cu investigaţii convingătoare pe aceeaşi direcţie, în diferite zone geografice legate de nazişti şi în primul rând referitoare la America Latină.
700 de documente declasificate
Versiunea sinuciderii celor doi prezentată în cărţile de istorie este contestată de un fost agent al CIA: Robert Baer a putut consulta 700 de documente declasificate de FBI şi, după cum susţine el, Hitler însuşi şi-ar fi organizat sinuciderea înainte de a pleca la bordul unui submarin spre Tenerife, Spania, iar de acolo în Argentina.
Nicio dovadă a sinuciderii sale, în 1945
Ceea ce facem este să reexaminăm povestea potrivit căreia Hitler a murit în buncărul lui, dar cu cât se cercetează mai mult, cu atât devine mai clar că nu avem nicio dovadă care să arate că aşa ceva s-a petrecut astfel”, explică Robert (Bob) Baer. Potrivit afirmațiilor sale, documentele declasificate şi cercetate de echipa lui nu aduc nicio dovadă că trupul dictatorului nazist a fost identificat la ora aceea, ci dimpotrivă, FBI pare să fi fost interesat de împrejurările sinuciderii sale: „În Germania, armata americană nu a reuşit niciodată să localizeze trupul lui Hitler şi nu a avut niciodată o dovadă incontestabilă că el murise cu adevărat”, se arată într-unul dintre aceste documente.
Deja regăsit în Brazilia
În 2014, o doctorandă braziliancă afirma că l-a regăsit pe Hitler în Brazilia sub identitatea unui bărbat, Adolph Leipzig, care a decedat în 1984, la vârsta de 95 de ani. Tot recent, un individ de naţionalitate greacă a afirmat într-un documentar că la sfârşitul războiului a ajutat mai mulţi demnitari nazişti, între care şi pe Hitler, să plece din Germania spre a se refugia în Argentina.
2016: anul reeditării volumului „Mein Kampf”
Robert Baer şi-a anunţat public teza lui într-un moment în care, pentru prima oară după 1945, în Germania a apărut în librării volumul Mein Kampf, scris chiar de Hitler, eveniment care a stârnit serioase şi fireşti polemici pe plan internaţional. Totul se datorează faptului că este vorba de un document sinistru, în care părintele ideologiei naziste şi al oribilei soluţii finale pentru exterminarea evreilor a făcut să se vorbească din nou despre el.
Două volume, 1948 de pagini, 3.500 de note explicative
Volumul scris de Hitler în 1924-1925, pe când se afla în închisoare în urma unei tentative de puci, nu poate fi editat şi vândut în această formă în Germania şi Austria. Ca urmare, în 2009, la Institutul de Istorie Contemporană (IFZ) din Munchen s-a constituit o echipă condusă de directorul Andreas Wirsching, care a adnotat textul în 3.500 de locuri, ceea ce a făcut ca respectiva cărţulie să ajungă la două volume care însumează 1948 de pagini şi se vinde cu 59 de euro. Scopul editorilor – imunizarea tinerilor în faţa acestui sinistru text. E de văzut dacă ideea lor va avea succes în condiţiile în care, în ţările arabe, cartea se vinde la liber în varianta originală, iar în Tunisia, de exemplu, tinerii sunt tot mai mult atraşi de Hitler şi de Statul Islamic.

yogaesoteric
30 ianuarie 2016

Dezvăluiri şocante ale unui poliţist german: «Nu îi putem aresta pe refugiaţi pentru că am fi acuzaţi de rasism»

Un poliţist german a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei Bild, că forţele de ordine nu se pot împotrivi eficient infracţiunilor comise de refugiaţi pentru că se tem să nu fie acuzate de violenţă excesivă sau de rasism.

Poliţistul, despre care jurnaliştii spun că se numeşte Bernd K., a lucrat timp de şase luni în gara din Munchen şi în mai multe centre pentru refugiaţi din Passau şi Freilassing, toate în Bavaria.

La început, veneau în principal familii cu copii, care păreau bine educate şi vorbeau engleza. Între timp, 95% dintre refugiaţi au ajuns să fie bărbaţi singuri”, a povestit poliţistul pentru Bild. El a dezvăluit că în centrele de refugiaţi au loc multe violenţe, însă acestea sunt trecute sub tăcere, pentru a da bine în statisticile poliţiei.

Bernd a relatat şi despre cazurile de agresiuni sexuale la care a fost martor: „În gară, femeile sunt hărţuite şi agresate în mod obişnuit. Când am încercat să-i oprim să intre, au ţipat la noi: «Tu nu eşti poliţist pentru mine. Tu eşti un rasist»”.

Poliţistul a mai dezvăluit şi un fapt cutremurător. Superiorii săi au dat ordin să nu folosească forţa împotriva refugiaţilor suspecţi şi nici măcar să nu îi reţină pentru o perioadă ca să facă verificări: „Regula pe care o avem este: mai bine îl lăsăm să plece”.

Citiţi şi:
De ce preia Germania cei mai mulţi refugiaţiRefugiaţii şi schimbarea la faţă a lumiiCriza recentă a imigranţilor: Refugiaţii din taberele din Germania, acuzaţi de violuri, abuzuri sexuale şi proxenetism  
yogaesoteric
30 ianuarie 2016

Să ne destindem !



 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

luni, 25 ianuarie 2016

Avertisment șoc: «Vindeți tot, căci ne așteaptă un an cataclismic!»

Royal Bank of Scotland își sfătuiește clienții să se pregătească pentru „un an cataclismic” marcat de o criză globală a deflației, avertizând că marile burse ar putea cădea cu până la o cincime iar barilul de petrol ar putea fi cotat cu 16 dolari.
Divizia de creditare a RBS afirmă că piețele dau semnale de stres similare celor 2008, din lunile care au precedat declanșarea crizei Lehman.
Vindeți absolut tot, cu excepția obligațiunilor de înaltă calitate. Vorbim de redobândirea capitalurilor, nu de rentabilitatea capitalurilor. Suntem într-un hol foarte aglomerat care are ieșiri de urgență foarte strâmte”, se afirmă într-o notă trimisă clienților de conducerea Diviziei de Credite.
Andrew Roberts, șeful Diviziei, afirmă că piața creditelor și comerțul global se contractează – este o adevărată provocare pentru bilanțurile corporative și câștigurile de capital în condițiile în care ponderile datoriei globale au atins un nivel record.
China a pornit o corecție majoră care va avea efect de bulgăre de zăpadă. Acțiunile și creditarea au devenit foarte periculoase”, afirmă Roberts, care se așteaptă ca Wall Street și bursele europene să înregistreze scăderi între 10 și 20%.
Londra este vulnerabilă în situația unui șoc negativ. Toți aceia care acționează după mentalitatea tipică companiilor din domeniile minier și petrolier, potrivit cărora dividendele sunt în siguranță, o să constate cu surprindere că lucrurile nu mai stau deloc așa”, consideră Andrew Roberts. Mai mult pe cursdeguvernare.ro.
Bursele de pe piețele emergente au scăzut în data de 11 ianuarie a.c. la cel mai redus nivel din ultimii șase ani, iar monedele țărilor respective s-au depreciat pentru a șaptea zi consecutiv, deoarece temerile privind perspectivele de creștere ale Chinei au determinat investitorii să renunțe la activele mai riscante, transmit Reuters și Bloomberg.
Toate cele zece grupuri industriale incluse în indicele MSCI Emerging Markets înregistrau scăderi în 11 ianuarie a.c. Indicele MSCI Emerging Markets înregistra un recul de 2,1%, la 724,38 puncte, aproape de cel mai scăzut nivel din iulie 2009. Acțiunile China Life Insurance Co și Industrial & Commercial Bank of China Ltd. au scăzut cu 5,1% și, respectiv, 3%, în timp ce titlurile Cnooc Ltd și Hon Hai Precision înregistrau un declin de 4,2% și, respectiv, 3,3%.
Indicele Shanghai Composite Index al Bursei din Shanghai a închis ședința din 11 ianuarie a.c. în scădere cu 5,33%, la 3.016,70 puncte, în urma deprecierii monedei chineze și a temerilor privind perspectivele de creștere ale celei de-a doua economii mondiale. Și bursele din Coreea de Sud, Thailanda, Taiwan, Indonezia, Malayezia, Filipine, Hong Kong au înregistrat în 11 ianuarie a.c. scăderi semnificative.
Temerile privind evoluția economiei ruse în acest an au provocat un declin de aproape 3% al indicelui Micex din Rusia, aproape de cel mai scăzut nivel din octombrie 2015. Titlurile celui mai mare grup bancar rus, Sberbank, și ale companiei energetice Gazprom înregistrau un declin de 3% și, respectiv, 2,8%. Datele publicate în 9-10 ianuarie a.c. arată că prețurile producției industriale în China au scăzut pentru a 46-a lună consecutiv, alimentând speculațiile privind extinderii încetinirii creșterii economice.
Datele dezamăgitoare din China au creat și mai multe incertitudini și au sporit aversiunea față de risc pe piețele bursiere și valutare din statele emergente. De asemenea, cei mai mulți investitori au dubii că piețele financiare chineze se vor stabiliza curând. Ținând cont de volatilitatea piețelor financiare, cel mai bine este să rămâi pe margine și să-ți păstrezi lichiditățile”, a afirmat analistul Jonathan Ravelas, de la BDO Unibank Inc. în Manila.
Un indice privind ratele de schimb ale monedelor statelor emergente a ajuns în 11 ianuarie a.c. la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, în timp ce wonul sud-coreean a atins cel mai redus nivel din iulie 2010.
Cele mai semnificative deprecieri s-au înregistrat în rândul monedelor din Africa de Sud, Rusia, Malayezia și Coreea de Sud.
yogaesoteric , 25 ianuarie 2016

Este util să știm că printre cele mai scumpe substanțe din lume, aurul este abia pe locul 12

Atunci când vorbim de substanțe scumpe, primul lucru care ne vine în minte este aurul. Într-adevăr, aurul este un metal scump, dar prețul său este incomparabil mai mic decât cel al multor alte substanțe existente pe Pământ.
Business Insider a realizat un top al celor mai scumpe 20 de substanțe existente în prezent pe Pământ.
15: Trufele
Un kilogram poate să coste până la 2000 de dolari. Sunt un tip de ciuperci ce se folosesc la prepararea diferitor rețete de paste, carne sau orez.
14. Șofranul
Costă peste 11 dolari per gram sau 5.040 de dolari per kilogram. Şofranul este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul şofran, considerat cel mai scump condiment din lume, uleiuri aromatice, precum şi numeroase alte substanţe cu utilizări în medicină şi alimentaţie.
13. Caviarul de beluga iranian
Costă minimum 35 de dolari un gram. Este considerat drept unul dintre cele mai gustoase aperitive, consumat pe biscuiți sărați.
12. Aurul
Prețul în prezent este de aproximativ 40 de dolari pentru un gram, dar e în continuă creștere.
11. Rodiul
Acest metal, extrem de rar, costă minimum 45 de dolari per gram. Datorită durităţii sale, este utilizat în catalizatoarele autovehiculelor pentru a reduce emisiile de carbon.
10. Platina
Costă de la 48 de dolari per gram. Fiind extrem de rezistentă la coroziune, se folosește în confecţionarea bijuteriilor, în echipamente de laborator, în medicina dentară, pentru realizarea unor contacte electrice şi mai ales în catalizatoarele autovehiculelor.
9. Cornul de rinocer
Costă ce puțin 55 de dolari per gram și este folosit mai mult în medicina netradițională ca afrodiziac.
8. Creme de la Mer
Această cremă costă peste 70 de dolari per gram. Deși aceasta nu este demonstrat științific, se spune că ar întineri încă de la prima utilizare.
7. Plutoniul
Substanță deosebit de radioactivă, folosită în special drept combustibil pentru reactoarele nucleare sau la fabricarea armelor nucleare.
6. Taaffeite
Poate ajunge să coste și 20 de mii de dolari pentru un gram. Taaffeite este un mineral mov considerat de un milion de ori mai rar decât diamantul. Totuşi, este foarte dur, astfel încât poate fi prelucrat greu pentru bijuterii.
5. Tritiul
Costă 30 de mii de dolari pentru un gram și este folosit în sursele de lumină, precum în cazul inscripțiilor EXIT. Doar în SUA sunt 2 milioane de astfel de inscripții.
4. Diamantul
Ajunge și la 65 de mii de dolari pentru un gram, fiind utilizat în industria bijuteriilor.
3. Painite
Ajunge și la 300 de mii de dolari pentru un gram, fiind considerat drept cel mai rar mineral. Este utilizat la terapiile cu cristale sau doar ca mineral ornamental.
2. Californiul 252
Un gram costă 27 de milioane de dolari. Californiul este un metal radioactiv, un produs chimic sintetic, care poate fi folosit ca sursă de neutroni pentru reactoare nucleare.
1. Antimateria
Antimateria costă 100 de trilioane de dolari pentru un gram, iar pe viitor ea ar putea alimenta navele spațiale care ar explora spațiul cosmic.
Bonus: Medicamentul Soliris
Considerat cel mai scump medicament din lume, Soliris este produs de compania Alexion Pharmaceutical. Soliris îi ajută pe cei care suferă de o boală foarte rară a celulelor stem hematopoietice, denumită „hemoglobinurie paroxistică nocturnă”, manifestată prin diminuarea sau absența producerii de globule roșii și prin distrugerea accelerată a acestora în sânge. Tratamentul anual cu această substanță depășește 500 de mii de dolari.
 yogaesoteric , 25 ianuarie 2016

Traian Băsescu: Lui Cioloș degeaba îi dăm cu tigaia în cap, că el respectă o înțelegere politică privind alegerile locale într-un singur tur (VIDEO)

Un articol de: B1.ro | 24 Ian 2016, 20:29


Foto: rfi.ro
Fostul președinte Traian Băsescu, liderul Partidului Mișcarea Populară (PMP), a declarat că PSD și PNL ar trebui să ajungă la un acord cu revenirea la sistemul cu două tururi de scrutin la alegerile locale.

"Aici este un soi de fariseism. Ei împreună au votat alegerile dintr-un singur tur. PNL-ul știe că PSD-ul care deține majoritatea în Parlament introduce moțiune imediat lui Cioloș dacă nu respectă înțelegerea. Ori Cioloș spune foarte corect: 'Doamna Gorghiu, mergi și te înțelege cu Dragnea și, dacă voi vă înțelegeți că vreți din doua tururi de scrutin - eu când am venit îl aveați într-un singur tur - voi ați cerut președintelui Iohannis promulgarea legii într-un singur tur", a transmis fostul șef al statului.

Fostul şef al statului a reamintit că atunci cand Cioloş a prezentat prima oară parlamentului programul de guvernare, acesta continea revenirea la votul în două tururi. 

"L-am avut, l-am văzut la partid toţi. Când a dus al doilea program, a dispărut pentru că exact acele două partide mari i-au cerut să scoată alegerile în două tururi. Deci lui Cioloş degeaba îi dăm cu tigaia în cap că el e pe o înţelegere politică. A găsit o situaţie. Trebuie cele două partide care pot face să cadă Guvernul să se înţeleagă între ele", a mai spus Traian Băsescu.

http://www.b1.ro/

Procurorul general Tiberiu Nițu se ABŢINE în cazul Gabriel Oprea. Cererea de RIDICARE a IMUNITĂŢII senatorului ar trebui soluționată de prim-adjunctul procurorului general, dar Bogdan Licu se abține și el, pentru că și-a dat TEZA de DOCTORAT cu suspectul

luni, 25 ianuarie 2016   3 comentarii  
Actualul procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Tiberiu Nițu, nu face niciun comentariu cu privire la punctul doi din comunicatul DNA, în care se arată negru pe alb că procurorul general a beneficiat ilegal de coloane oficiale. Totodată, vădit fiind conflictul de interese, Tiberiu Nițu se abține în a soluționa cererea DNA de sesizare a Senatului ca să se obțină avizul urmăririi penale a fostului vicepremier Gabriel Oprea. Nițu lasă această atribuție în sarcina primului său adjunct. La rândul său, Bogdan Licu se abține. El a trimis cererea către adjunctul procurorului general, Codruț Olaru. Conform surselor noastre, acesta va trimite astăzi solicitarea la Senat.

duminică, 24 ianuarie 2016

Răspunsul lui Putin dat unui jurnalist BBC

Într-o conferință de presă susținută de preşedintele rus Vladimir Putin pe 18 decembrie 2014, în fața a 1259 de jurnaliști ruși și străini, reprezentantul BBC John Simpson a formulat o întrebare stupidă, într-un stil propagandistic clasic. Răspunsul lui Putin a fost tranșant, taxând totodată lipsa de bun simț a jurnalistului englez.

John Simpson, BBCAproape toate ţările vestice consideră că ne aflăm într-un nou război rece şi că dumneavoastră sunteţi cel care, sincer vorbind, aţi decis să-l generaţi. Vedem aproape zilnic avioane ruseşti executând manevre cu totul periculoase aproape de spaţiul aerian vestic. Aceasta cu siguranţă se face conform ordinelor dumneavoastră – sunteţi comandantul şef. Trebuie să fi fost la ordinele dumneavoastră trimiterea trupelor ruseşti pe teritoriul unei ţări suverane, în Crimeea la început, şi apoi, indiferent care urmau să fie consecinţele, în Ucraina de Est.
Acum aveţi o mare problemă cu moneda rusească şi veți avea nevoie de ajutor, susţinere şi înţelegere din afara ţării, în mod particular din vest.
Pot, deci, să vă adresez următoarea întrebare: Veţi profita de această ocazie pentru a le spune oamenilor din vest că nu doriţi să continuaţi noul război rece şi că veţi face tot ce puteţi pentru a rezolva problemele din Ucraina?
Vă mulţumesc!
Preşedintele Vladimir Putin: Vă mulţumesc pentru întrebările dumneavoastră.
Despre exercițiile, manevrele militare și dezvoltarea forțelor noastre armate. Aţi menţionat că Rusia a avut rolul său în generarea tensiunilor existente acum în lume. Rusia a avut rolul său, dar numai în măsura în care a rezultat din faptul că și-a protejat din ce în ce mai ferm interesele sale naţionale. Noi nu atacăm în sensul politic al cuvântului. Noi nu atacăm pe nimeni. Doar ne protejăm interesele. Partenerii noştri din vest – și în special partenerii noștri americani – sunt nemulțumiți pentru că facem exact aceasta (ne ridicăm pentru interesul nostru naţional), nu pentru că permitem acţiuni legate de securitate care provoacă tensiuni.
Daţi-mi voie să vă explic. Aţi amintit despre avioanele noastre, inclusiv despre operațiunile de zbor geostrategice. Vă este cunoscut faptul că Rusia, în anii ’90, a sistat complet orice operaţiuni aviatice geostrategice, în zonele supravegheate de la distanță, așa cum a făcut mai înainte Uniunea Sovietică? Am stopat complet asemenea activităţi, în timp ce zboruri ale aparatelor strategice americane, echipate cu arme nucleare continuă să se desfășoare. De ce? Împotriva cui? Cine a fost amenințat?
Deci, noi nu am survolat ani de-a rândul și doar cu câțiva ani în urmă am reînceput operaţiunile de survolare. Care din părţi a fost provocatorul în această situaţie? Am fost noi?
Noi avem doar două baze militare în afara graniţelor, în zone în care se ştie că există o activitate teroristă intensă. Una din baze este în Kârgâzstan, și a fost instalată în urma solicitării autorităţilor kârgâze, a președintelui Akayev, doar după ce rebelii din Afganistan au început să facă raiduri în acele teritorii. A doua bază este în Tajikistan, de asemenea la graniţa cu Afganistanul. Bănuiesc că sunteți de asemenea interesați de pacea și stabilitatea în acele zone. Prezența noastră acolo este justificată și perfect de înțeles. Acum, există baze americane în multe locuri de pe glob, iar dumneavoastră îmi spuneți că Rusia se comportă agresiv? Aveţi vreun pic de bun simţ? Ce caută forţele armate americane în Europa? De ce au adus şi armament nuclear? Cu ce scop au ajuns acolo?
Echivalentul în dolari al bugetului nostru militar, uşor crescut faţă de anul trecut, este de aproximativ 50 de miliarde de dolari. Bugetul militar al Pentagonului este de zece ori mai mare, 575 de miliarde de dolari, cred, fiind suma recent aprobată de Congres pentru anul 2015. Și îmi spuneţi că noi urmărim o politică agresivă? Este vreun pic de bun simţ în aceasta?
Suntem noi cei care ne-am adus armata la graniţa Statelor Unite sau a altor state? Cine mută bazele NATO și alte infrastructuri militare din ce în ce mai aproape de noi? Nu despre noi este vorba. Ne ascultă cineva? Încearcă cineva să aibă vreo discuţie cu noi? Nu. Nu există niciun dialog. Răspunsul pe care îl tot primim este: „Vedeţi-vă de treaba voastră! Fiecare ţară are dreptul să-și aleagă modul în care își asigură securitatea”. Foarte bine, dar și noi avem dreptul să facem aceasta. De ce noi nu putem?
Şi în final, în ceea ce priveşte sistemele de apărare antirachetă – ceva ce am menționat înMemoriul meu către Adunarea Federală. Cine a încălcat unilateral prevederile tratatului, vital pentru întregul sistem internaţional de securitate? Noi am fost aceia? Nu! Au fost Statele Unite, unilateral. Ele au creat amenințări pentru noi, ele își implementează structurile strategice de apărare antirachetă nu doar în Alaska, ci şi în Europa – în România și Polonia – foarte aproape de noi! Şi dumneavoastră îmi spuneți că noi avem o politică agresivă?!
La întrebarea dacă ne dorim o relație bazată pe respectarea legilor, răspunsul este da, dar doar dacă interesele noastre naţionale, economice și de securitate sunt absolut respectate.
Am negociat aderarea la WTO (World Trade Organisation – Organizaţia Mondială a Comerţului, OMC – n.n.) timp de aproximativ 19 ani și am acceptat compromisuri cu privire la multe subiecte, presupunând că stabilim un acord foarte ferm. Iar apoi...
Nu voi discuta cine are dreptate și cine greșește. (Așa cum am spus cu multe ocazii, consider că poziţia Rusiei în ceea ce privește criza din Ucraina este corectă, iar Vestul a greșit, dar să lăsăm aceasta deoparte pentru moment.)
Deci am aderat la WTO (World Trade Organisation – Organizaţia Mondială a Comerţului – OMC). În contradicție cu regulile WTO, încălcând dreptul internaţional și Carta Națiunilor Unite, Rusiei i-au fost impuse sancţiuni, din nou unilateral și ilegitim. Noi suntem cei care, din nou, am greşit?
Vrem să stabilim relaţii normale în sfera securităţii, în lupta împotriva terorismului. Vom lucra împreună pentru neproliferarea armelor nucleare. Vrem să lucrăm împreună împotriva altor amenințări, inclusiv împotriva traficului de droguri, a crimei organizate și a bolilor infecţioase grave, cum este Ebola. Vom face toate acestea împreună şi vom coopera în domeniul economic, atâta timp cât partenerii noștri doresc aceasta.
yogaesoteric , 24 ianuarie 2016 

Știința și penitenciarul, o poveste românească

de Laura Stefan 20 ianuarie 2016 
Povestea savanților din penitenciarele românești este acum cunoscută în toată lumea. Toți se întreabă: cum s-a ajuns la situația în care lucrările științifice apar peste noapte, iar oameni care până în acel moment n-au fost cunoscuți drept autori prolifici își descoperă vocația în penitenciar?

Prevederea legală care permite scurtarea pedepselor dacă persoana condamnată a elaborat lucrări științifice a existat într-o formă ușor modificată în legislația ro­mâ­nească încă din 1969. De-a lungul timpului textul a su­nat așa:
 
– 1969–2004: pentru con­damnaţii care au elaborat lucrări ştiinţifice sau ale căror propuneri de in­ven­ţii, inovaţii şi raţionalizări au fost însuşite de or­ga­nele competente, ori care au desfăşurat alte ac­ti­vi­tăţi deosebite, 3 zile exe­cu­tate pentru 2 zile muncite, pe timpul afectat acestor activităţi.

– 2004–2013: în cazul elaborării de lu­crări ştiinţifice sau invenţii şi inovaţii bre­vetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.

– din 2013: în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi ino­va­ţii brevetate, se consideră 30 de zile exe­cutate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate.

Așadar, nu apariția prevederii legale peste noapte este explicația pentru sutele de lucrări științifice despre care se susține că ar fi fost scrise în ultimii ani în pe­ni­ten­ciarele românești. Mai degrabă înțelegem acest fenomen dacă analizăm profilul ce­lor care au ajuns în penitenciar în ultimii ani. Pe lângă populația penitenciară obiș­nui­tă, au ajuns în spatele gratiilor în ul­ti­ma perioadă persoane condamnate pentru infracțiuni economice și pentru corupție la nivel înalt. Ele beneficiază de resurse sem­nificative, care le permit procurarea de asistență juridică de cea mai bună ca­li­tate și, pe cale de consecință, ajung să cu­noască în detaliu toate prevederile legale care le-ar putea avantaja. Cum elaborarea de lucrări științifice este prevăzută de lege drept o cale de mic­șo­rare a pedepsei, nu este de mi­rare că mulți dintre acești condamnați au în­cercat să o folosească.

Presa românească a început să investigheze acest su­bi­ect la începutul anului tre­cut. Investigația a fost în­greu­nată de faptul că autorii condamnați publicau respectivele cărți pe propria chel­tuială, achiziționând apoi toate exem­pl­a­rele. O prevedere care obligă editurile să trans­mită câteva exemplare din toate căr­țile publicate către câteva biblioteci a fă­cut până la urmă posibilă o analiză a ope­re­lor publicate în penitenciar. Cu această ocazie, s-a descoperit că unii condamnați au copiat și și-au însușit cărți scrise de alți autori sau că lucrările științifice erau, de fapt, însăilări de texte fără cap și coadă, însoțite de fotografii.

Nu e deloc de mirare că într-o țară ca Ro­mâ­nia, cu grave probleme de integritate aca­demică în universități, calitatea cer­ce­tării științifice în penitenciare lasă de do­rit. Sigur, elaborarea de lucrări științifice oferă condamnaților doar vocația de a fi elib­­erați mai devreme – decizia finală apar­ține unui judecător, care poate evalua în ce măsură lucrarea justifică aplicarea re­du­cerii de pedeapsă. Unii judecători au re­fu­zat să reducă pedepsele, în cazul unora din­tre condamnați, sau au aplicat reduceri mai mici de 30 de zile. Alţi judecători au cerut manuscrisele lucrărilor științifice ale condamnaților și s-au arătat surprinși de lip­sa oricăror ștersături sau adăugiri la tex­tele inițiale. Schimbarea guvernului a fă­cut ca Ministerul Justiției să ofere date com­plete privind condamnații care scriu lu­crări științifice în penitenciar. Lec­tu­ra­rea respectivei liste stârnește invidia ori­cărui cercetător din libertate, oricât de prolific ar fi: cărțile în penitenciar sunt scri­se în câteva ore, iar inspirația nu pare să-i părăsească niciodată pe autorii con­damnați. Ritmul alert al creației a generat suspiciuni și pentru organele de anchetă penală, DNA deschizând un dosar penal privind favorizarea infractorilor.

Soluția se află însă în plan legislativ, iar ministrul Justiției a anunțat că va propune guvernului, în februarie, abrogarea tex­tu­lui care permite scurtarea pedepselor pen­tru publicarea de lucrări științifice printr-o ordonanță de urgență. În parlament a fost depusă o inițiativă legislativă similară. Din păcate, în lipsa unui mecanism care să asigure aplicarea corectă a acestei pre­vederi doar în cazul condamnaților care pres­tează o muncă intelectuală, textul le­gal era o poartă deschisă pentru abuz. Sin­gura soluție, pentru moment, în România este abrogarea acestei prevederi.

Abrogarea înseamnă că aceia care au be­neficiat deja de scurtarea pedepselor și au fost puși în libertate rămân în libertate. Con­damnații cu privire la care reducerea de pedeapsă nu a operat pentru că nu au efectuat încă fracțiunea de pedeapsă ce­ru­tă de lege nu vor mai putea invoca acest be­neficiu, pentru că, la momentul eva­luă­rii punerii lor în libertate, textul legal nu va mai fi în vigoare. Lucrările științifice ela­borate până în prezent, dar nef­ruc­ti­fi­cate încă din perspectiva scurtării pe­dep­selor vor rămâne fără relevanță din pers­pectiva perioadei pe care trebuie să o pe­trea­că în penitenciar autorii lor condam­nați.
http://revista22.ro/