............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

miercuri, 30 noiembrie 2016

Emailuri ieşite la iveală arată că Hillary Clinton a fost cea care a avut iniţiativa ca SUA să aleagă fracturarea pentru a acoperi nevoile de energie!


Acum state întregi din SUA au pânza de apă freatică în mod ireversibil contaminată, iar cutremurele se ţin lanţ în Oklahoma, Texas şi Dakota de Nord

În aprilie 2016, chiar înainte de alegerile preliminare de la New York, în cadrul campaniei lui Hillary Clinton a fost lansat un clip electoral la televiziunea de stat prezentând munca sa ca secretar de stat ce forţează „China, India, unele dintre cele mai poluante ţări de pe glob” să facă o „schimbare reală”. Clinton promitea să „rămână fermă pe poziţie împreună cu new yorkezii care se opun fracturării, dând comunităţilor dreptul de a spune «nu»”.
Spotul difuzat la televizor, care nu a fost promovat şi nici nu apare pe pagina youtube oficială a campaniei, alături de alte clipuri electorale ale lui Clinton, arăta un adevărat istoric al acţiunilor de opoziţie ale lui Hillary faţă de metoda de exploatare a gazelor de șist prin fracturare hidraulică, atât în SUA cât şi în alte ţări.
Cu toate acestea, emailuri obţinute de The Intercept de la Departamentul de Stat au relevat noi detalii asupra eforturilor din spatele scenei făcute de Clinton şi apropiații ei pentru a exporta stilul american de fracturare hidraulică – tehnica de forare orizontală cunoscută și sub numele de fracturare – către ţări din toată lumea.
Emailurile obţinute de The Intercept arată cum oficiali ai Departamentului de Stat au lucrat împreună cu sectorul petrolier privat şi cu companiile particulare de gaze şi au presat alte agenţii din administraţia Obama să implice resurse guvernamentale, inclusiv asistenţă tehnică, pentru localizarea rezervelor de gaze de şist şi să distribuie acorduri cu naţiuni partenere promiţându-le că vor fi ajutate cu investiţii sigure pentru noile proiecte de fracturare.
Documentele arată, de asemenea, rolul departamentului în aducerea demnitarilor străini la un loc de fracturare din Pennsylvania şi planurile sale de a schimba Polonia într-un „laborator de testare unde să se vadă dacă succesul SUA de a dezvolta producţia gazelor de şist poate fi repetat într-o altă ţară”, în special din Europa, unde guvernele locale şi-au exprimat opoziţia iar în unele cazuri chiar au interzis fracturarea.
Campania respectivă includea planuri de răspândire a tehnicii de forare în China, Africa de Sud, România, Maroc, Bulgaria, Chile, India, Pakistan, Argentina, Indonezia şi Ucraina. În 2014, reporterul Mariah Blake de la organizaţia independentă de ştiri Mother Jones a folosit telegrame diplomatice dezvăluite de WikiLeaks şi alte înregistrări pentru a arăta cum Hillary Clinton „a făcut reclamă pentru fracturare ţărilor din toată lumea”. Emailurile obţinute de The Intercept printr-o cerere în baza Legii Libertăţii Informaţiei oferă și mai multe detalii.
Reprezentanții campaniei electorale a lui Clinton nu au răspuns cererii de a comenta cele prezentate mai sus. În timpul dezbaterii democraţilor de pe 15 aprilie 2016, din Brooklyn, New York, Hillary Clinton a insistat că nu este nicio discrepanţă între poziţiile sale:
„Întrebare: Dna Secretar Clinton, ca şi secretar de stat, dvs. aţi instituit un program de pionierat prin promovarea fracturării în toată lumea, aşa cum aţi descris. Fracturarea, bineînţeles, este o modalitate de a extrage gaze naturale. Acum, ca şi candidat la preşedinţie, dvs. afirmaţi că fracturarea va fi restricţionată în multe locuri din ţară. De ce v-aţi schimbat viziunea asupra fracturării?
Clinton: Nu, ei bine, nu cred că mi-am schimbat viziunea asupra a ceea ce avem nevoie să facem pentru a merge de unde suntem – unde lumea este foarte dependentă de cărbune şi petrol, dar în principal de cărbune – spre unde avem nevoie să fim, adică energie curată care se poate reînnoi, iar unul dintre combustibilii ce asigură această trecere – puntea de legătură – este gazul natural. Atât pentru raţiuni economice, cât şi strategice, este de datoria politicii americane să încerce să ajute ţările să iasă din utilizarea constantă a cărbunelui, să construiască fabrici pentru aceasta, și de asemenea să iasă de sub presiunea Rusiei – în special ţările europene – care a fost incredibil de intensă. De aceea am spus că gazul natural este o punte de trecere. Noi dorim să traversăm această punte cât de repede posibil, deoarece pentru a putea gestiona modificările climatice, trebuie să ne mişcăm cât de repede putem.”
O lansare susţinută de industrie
Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist, programul lui Hillary Clinton de promovare a fracturării, a fost anunţată pe 7 aprilie 2010 de către David Goldwyn, reprezentantul diplomatic al Departamentului de Stat pentru problemele de energie, la Asociaţia SUA pentru Energie (USEA), ai cărei membri includ companiile Chevron, ExxonMobil, ConocoPhillips şi Shell.
În cadrul unui eveniment asupra căruia s-a păstrat o mare discreție, care a avut loc în Cracovia, trei luni mai târziu, Clinton a anunţat că „Polonia va fi parte din Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist”, iar Departamentul de Stat va „furniza asistenţă tehnică şi de altă natură”.
Goldwyn, care nu a răspuns la multe cereri de a face comentarii, a explicat pentru National Journal că „instrucţiunile lui Clinton către mine au fost acelea că este în regulă să vorbesc despre susținerea altor ţări pentru a avea acces la propriile resurse, atât timp cât concentrarea implicării noastre era pe modul în care pot face aceasta în siguranţă şi eficient, şi de aceea programul a avut o concentrare aproape în întregime reglatorie”. Goldwyn a subliniat că iniţiativa gazelor de şist nu era menită să ajute sectorul privat şi ar trebui privită în schimb ca o „cu adevărat foarte modestă ajutorare de la guvern la guvern”.
Pe de altă parte, emailurile au arătat un efort agresiv de a se angaja companii private de energie şi de se a folosi Polonia ca parte a unei campanii mult mai extinse de a „vinde” fracturarea în toată regiunea.
Un email datat 3 decembrie 2010 arată că Departamentul de Stat avea Polonia „în gheare” şi că o serie de companii precum ExxonMobil, Chevron, Marathon Oil, firma canadiană BNK Petroleum şi compania italiană Eni şi-au exprimat interesul de a avea acces la gazele de şist ale Poloniei. Un oficial a sugerat „să angajeze Eni” pentru a ajuta la organizarea campaniei pro-fracturare în Polonia, ca şi la aducerea companiilor americane. La începutul anului respectiv (2010), în aprilie, ministrul polonez de externe la momentul respectiv, Radoslaw Sikorski, a realizat de asemenea o călătorie în Texas, pentru a vizita un loc de fracturare.
Consider că ar trebui să fim deschişi să lucrăm cu polonezii pentru a răspândi cunoaşterea şi înţelegerea despre potenţialul gazelor de şist ale Poloniei”, a scris Chuck Ashley de la Departamentul de Stat, care acum lucrează în Biroul Ambasadorului SUA în Israel. „Polonia”, a scris Ashley, „este un laborator pentru testarea posibilităţii repetării într-o altă ţară a succesului SUA în dezvoltarea tehnologiei gazelor de şist, o ţară cu şisturi diferite, şi cu un alt tip de mediu înconjurător”. Ashley a notat de asemenea că „suportul popular şi politic este puternic acum, dar aceasta se poate schimba când puţurile pentru gazele de şist vor ajunge în curţile oamenilor”.
De fapt, situația chiar s-a schimbat. Când forajul s-a transformat din perspectivă în realitate, cetăţenii polonezi au încercat, cu succes, după cum s-a dovedit, să alunge companiile interesate de fracturare din Polonia, inclusiv Chevron. Un grup numit Occupy Chevron s-a format ca reacţie la posibilitatea introducerii forărilor de şist în Polonia, iar Chevron a intentat proces faţă de acest grup. În faţa reacţiei polonezilor şi a preţurilor scăzute la nivel global la petrol, în ianuarie 2015 Chevron a anunţat că va opri operaţiunile în Polonia.
Parteneriate public – privat
Campania de fracturare a fost un efort modest; emailurile arată la ce s-a referit Goldwyn prin „o abordare a întregului guvern” care includea asistenţa extinsă de la o gamă de agenţii. Cel puţin 13 agenţii guvernamentale făceau parte din acest efort.
Situația din Maroc este un alt exemplu. Un eveniment al unui program comun Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist a lui Clinton şi Programul Departamentului de Stat – International Visitor Leadership, realizat pentru vizitarea Marocului, a implicat mai multe agenţii federale americane. Acestea au inclus EPA, Consiliul pentru Securitate Naţională, USTDA, USGS, BLM, FERC şi Programul de Dezvoltare a Legii Comerciale.
După semnarea acordului, oficiali ai Marocului au vizitat SUA pentru o serie de întâlniri cu Consiliul pentru Securitate Naţională (NSC), Agenţia pentru Comerţ şi Dezvoltare a SUA, Biroul Managementului Solului, dar și cu Asociaţia Americană pentru Gaze şi Alianţa Americană pentru Gaze Naturale, un grup de lobby pentru cele mai mari companii de exploatare prin fracturare hidraulică din SUA.
Emailurile au mai relevat că NSC a avut o „întrevedere bisăptămânală referitoare la gazele de şist” cu oficiali ai Departamentului de Stat, oferindu-le consultanță referitor la ţările prioritare din Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist.
Mergând mai departe
În cele din urmă Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist s-a „îmbrăcat” într-o structură mult mai largă şi care încă există – Biroul Resurselor de Energie, o aripă specială în cadrul Departamentului de Stat devotată geopoliticii energiei. „Nu poţi vorbi despre economia noastră sau politică externă fără să vorbeşti despre energie”, a spus Clinton, anunţând noul birou în 2011.
Biroul, deservit de 85 de persoane, se focalizează pe o gamă de dezvoltare a energiei, dar cu o concentrare specială pe infrastructură şi dezvoltare de gaz neconvenţional, cum ar fi fracturarea şi lichefierea terminalelor de gaze naturale, pentru a susţine dezvoltarea pieţei internaţionale de gaze.
Acum sub noul nume de Program de Implicare Tehnică în Gaze NeconvenţionaleIniţiativa Globală pentru Gazele de Șist există sub conducerea secretarului de stat John Kerry, cu perspectiva unei creșteri spectaculoase la scară comercială a gazelor de şist mult reduse. Doar SUA, Canada, Argentina şi China au comercializat tehnica controversată de foraj orizontal.
Pauza în fracturare poate fi de moment. Numeroase companii energetice care au lucrat strâns cu Departamentul de Stat au angajat lobby-şti care au strâns fonduri în mod furibund pentru campania electorală a lui Clinton. Cei de la ExxonMobil ca şi cei care susțin terminalele de gaze naturale lichefiate desemnate pentru a conecta SUA la piaţa globală de gaze au fost printre cei mai prolifici strângători de fonduri.
Goldwyn, de asemenea, încă promovează activ politici similare în sectorul privat prin compania sa de consultanţă Goldwyn Global Strategies, în calitate de consilier al firmei de lobby pentru energie Sutherland Asbill & Brennan, şi prin asocierea cu Consiliul Atlantic, un think tank care promovează dezvoltarea combustibililor fosili.
Iniţiativa gazelor de şist a Departamentului de Stat „a fost în mod clar condusă de promovarea expansiunii marilor companii petroliere”, a declarat pentru The Intercept un cercetător principal de la Greenpeace SUA. „Faptul că a fost una din priorităţile cele mai înalte ale statului subminează credibilitatea lor de lideri în efortul global de a preveni ameninţările catastrofale ale modificărilor climatice”.

yogaesoteric
29 noiembrie 2016
 

luni, 28 noiembrie 2016

Scurt popas autobiografic

1. Cândva  am fost director la o mare întrepindere socialista. Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la serviciu cu Dacia neagra. 

Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10.000 de lei pentru inmormantarea unui tovaras din Comitetul Central……Am raspuns ca, cu atâțea bani , aș putea inmormanta tot Comitetul Central. 

2. Din acel moment am devenit director la o intreprindere mai mică. Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretata mai in varsta iar la serviciu mergeam cu furgoneta fabricii. 

Odata am fost apostrofat ca nu am fost la ultima sedinta de partid. Am raspuns, ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus cu siguranta.

 3. Din acel moment am lucrat ca maistru. La serviciu mergeam cu masina proprie si eu îmi faceam cafeaua de dimineata. In atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu si pe cea a Lolobrigidei. 

Odata mi-au spus sa dau jos poza curvei de pe perete, iar eu am dat jos poza lui Ceausescu……..

4. Din acel moment am lucrat zilier la sapat șanțuri..  Mergeam la serviciu cu bicicleta si imi aduceam cafeaua de acasa, in termos. 

Odata, in timp ce săpam la șanț, au venit si mi-au spus sa-mi iau bicicleta de acolo ca urma sa treaca o delegatie de partid de la Bucuresti. Am raspuns , ca sa nu-si faca probleme ca bicicleta e legata bine si nu au cum sa mi-o fure…….din acel moment am ramas fara servici.. 

5. O vreme am fost șomer, până cand a venit revolutia; m-am reabilitat. Am intrat in politică si m-am inscris intr-un partid. Acum cafeaua imi este servita de o secretara sexy, la serviciu merg cu un Audi și am șofer personal…..

In rest, îmi țin gura si, din când in când, ridic mana să votez. Mi-au crescut mult veniturile și nu numai că-mi acopăr cheltuielile, dar pot să-mi pun deoparte destul ca să-mi ajut neamurile..Minunat e capitalismul!!

Primit pe net

duminică, 27 noiembrie 2016

Ce înseamnă acum alegerea lui Trump pentru România

 
Împotriva tuturor sondajelor și a cotelor la pariuri, Donald Trump a câștigat alegerile din SUA. Americanii au avut de ales între Hillary Clinton, un pion parte a sistemului și Trump, un milionar excentric care promite distrugerea establishmentului și schimbări masive în poziționările externe ale SUA.
În Europa aproape nimeni nu-și pune problema că americanii trăiesc prost, că americanii au credite pe care nu le pot plăti, că milioane de americani trăiesc în rulote și mai ales că numărul americanilor care trăiesc „visul” american este aproape de zero. Da, visul american a rămas un mit despre care noi europenii vorbim ocazional, dar în SUA nimeni nu mai pune așa problema.
Statele Unite din anul 2016 înseamnă un complex militar uriaș finanțat de la bugetul Departamentului de Stat. Înseamnă armate private care pe lângă „democracy” livrează și o grămadă de marfă pentru piața neagră de antichități sau narcotice. SUA din 2016 este țara care investește în armament mai mult decât toate celelalte state ale lumii la un loc și nu în ultimul rând, în Statele Unite au loc cele mai multe crime comise cu arme de foc dintre statele așa zis civilizate.
Acesta este adevărul din Statele Unite, asta simt și văd milioanele de americani care l-au ales pe Trump în locul lui Hillary Clinton.
Ce se petrece cu România?
România este începând cu 2004 vasalul preferat al Statelor Unite în Europa de Est. Am reușit în 12 ani să ne certăm cu vecinii (Ungaria, Bulgaria, Moldova) și cu puterile regionale (Federația Rusă) doar de dragul de a primi un pic de atenție din partea SUA.
Am cumpărat fregate englezești vechi de 60 de ani, apoi am făcut scut la Deveselu, am primit trupe și artilerie americană la Constanța și, mai nou, am cumpărat și o escadrilă de F16 vechi de 30 de ani să ne protejăm spațiul aerian.
Astea au fost costurile, în termeni de politică externă, ale parteneriatului strategic cu SUA. Pe lângă acestea, am avut și costuri interne. Am avut în loc de ambasadori, guvernatori veniți cu mandat să distrugă businessul românesc și să dea mesaje instituțiilor românești, să cheme la ordine premieri și președinți și să stabilească politica editorială a ziarelor și televiziunilor.
Toate astea s-au petrecut pentru că noi eram colonia din coasta duşmanului, teritoriul NATO plasat aproape de Rusia, cu bătaie bună a serviciilor în Republica Moldova.
Toată politica externă a României a fost făcută în funcție de interesele americane în Europa de Est. Acum, administrația Trump are o altă viziune. Vede China o mai mare amenințare economică și militară decât Rusia iar Trump și Putin par a-și dori să normalizeze relațiile dintre cele două state. Fără să fim păcăliți de discuțiile și complimentele dintre cei doi, pentru SUA nu mai este rentabil să se hârjonească cu Rusia și să permită Chinei să se dezvolte nestingherită.
Schimbarea politicii americane în Europa de Est este sinonimă cu scăderea importanței strategice a României în această schemă. Practic, Statele Unite se vor concentra mai puțin pe Europa și mai mult pe plan intern și pe China, iar noi rămânem cu niște vecini ostili și cu o relație foarte rece cu Rusia.
Următorul guvern va trebui să remedieze aceste probleme iar presa – acei talibani ai corectitudinii politice nu vor mai putea sta agățați de clanțele ambasadei americane pentru că nu vor mai fi necesari. Lumea se schimbă iar cine nu se adaptează dispare.

yogaesoteric
27 noiembrie 2016
 

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Popoarele europene își iau țările înapoi. Urmează Franța: liderul naționalist Marine Le Pen conduce în toate sondajele

Un sondaj realizat în Franța relevă faptul că în toate scenariile posibile, candidata Frontului Național, Marine Le Pen, ar câștiga alegerile prezidențiale, fiind urmată în turul doi de către reprezentanții Partidului Republicanilor (centru dreapta), informează presa franceză citată de Agerpres. Candidații stângii nu prind nici turul 2.
Candidata dreptei conservatoare, Marine Le Pen, ar obține, în cel mai pesimist scenariu, 28% dintre voturile electoratului, dar tot ar fi suficient pentru a conduce în cursa electorală. În cea mai optimistă variantă, candidata Frontului Național ar obține 33% dintre voturi. În această situație, candidatul de pe locul 2 ar fi Francois Fillon, cu 18,5% din opțiunile electoratului.
Actualul președinte, Francois Hollande, nu ar prinde turul 2 în nicio situație, scorurile sale oscilând între 9% și 14%.
Cel mai puternic contracandidat al lui Marine Le Pen se anunță, conform anchetei realizate de BVA, fostul prim-ministru Alain Juppé, care ar merge braț la braț în turul 2 cu candidata Frontului Național, fiind despărțiți de doar două procente.
Marine Le Pen și-a deschis o filială și în România, liderul francez sprijinind înființarea Partidului „Forța Națională” de către europarlamentarul Laurențiu Rebega. De altfel, la Sinaia a avut loc întrunirea Europa Noastră – Europa Națiunilor, găzduită chiar de europarlamentarul respectiv.
Franța urmează trendului din Marea Britanie, acolo unde naționaliștii au obținut o victorie răsunătoare în referendumul privind părăsirea Uniunii Europene, dar și din Germania, acolo unde partidul Alternativa pentru Germania s-a clasat pe locurile 2 și 3 în alegerile regionale ținute recent în trei din landurile germane, depășind partidul Angelei Merkel.
În Est, Polonia și Ungaria au adus la putere partide conservatoare, cu puternice politici naționale.
Scrutinul prezidențial din Franța va avea loc peste aproximativ șase luni, în primăvara anului viitor.
yogaesoteric
26 noiembrie 2016 

A câştigat Donald Trump alegerile sau a pierdut Hillary Clinton?

Miracolul s-a înfăptuit... rămâne ca el să se transforme în realitate. Nu trebuie să ne grăbim să îl numim pe Trump preşedinte până la 20 ianuarie. Vor fi două luni de foc.
Să începem cu ceea ce se petrece în acest moment în marile oraşe din SUA, cu manifestaţiile de amploare alimentate de pasivitatea lui Obama & Co şi de lipsa de informaţii pe care ar fi trebuit să le ofere canalele iudeo-americane legate de aceste mişcări de stradă. Cine demonstrează anti Trump? În general tinerii de la licee şi universităţi şi cei care îşi pierd privilegiile oferite de un sistem bolnav, în detrimentul majorităţii.
Cine a câştigat şi cine a pierdut în aceste alegeri? În primul rând, au câştigat visătorii şi cei ce au dorit transformarea, punând în faţă un sentiment de ură împotriva unei clase politice de îmbuibaţi, care le transmiteau în fiecare zi frustrări şi marginalizarea socială.
Au votat pentru Trump: minerii, agricultorii, muncitorii din fabrici, şomerii, tinerii fără şansă şi o pregătire necorespunzătoare şi cu un orizont mai îngust, naţionaliştii, bolnavii fără şansa să îşi procure medicamentele, veteranii de război uitaţi de Obama şi schilodiţi de războaie fără a-şi apăra ţara lor, şi alte categorii defavorizate de sistem care simţeau că nu mai era al lor şi lucra împotriva lor.
Pentru Hillary au votat toţi cei care au călcat în picioare orice regulă a raţiunii şi bunului-simţ şi au considerat că politicienii sunt necesari şi mai ales sunt necesari aşa cum sunt, hoţi, corupţi, manipulatori şi distrugători ai societăţii, la comanda Wall Street-ului.
Unii oameni de rând au votat-o pe Hillary numai pentru motivul că Trump este un bufon, un arogant, un show man şi, în special, pentru că el ar fi incitat la divizarea societăţii, care într-adevăr a atins un nivel inimaginabil şi este în creştere, dar aceasta nu este vina lui, însă o moşteneşte şi va fi una dintre principalele lui sarcini de rezolvat.
Dar cum au putut aceşti oameni să voteze pentru Hillary, văzând că o întreagă clasă politică coruptă, de ambele părţi ale culoarului Congresului American, au fost slugi în spatele lui Hillary? Cum au putut aceşti oameni să voteze pentru Hillary, văzând că întregul Wall Street şi marile bănci, care au pus în genunchi economia americană şi mondială, au fost susţinătorii fervenţi ai lui Hillary? Cum au putut aceşti oameni să voteze pentru Hillary, din moment ce copiii lor au murit în teatrele de luptă generate de Hillary şi măscăricii jewmericani din complexul militar industrial bancar american, așa cum au arătat informaţiile scurse din e-mail-urile trimise de Hillary? Cum au putut părinţii studenţilor din facultăţile americane să voteze cu Hillary, din moment ce această infractoare ţinea cuvântări la aceste universităţi, dar nu numai ea ci şi Bill şi Chelsea, pentru sume de peste 250.000 de dolari pe oră, bani care erau plătiţi o viaţă întreagă de copiii acestor părinţi votanţi? Cum au putut bătrânii să voteze cu Hillary, când fondurile de pensii sunt jucate de fondurile mutuale şi speculative la cazinoul Wall Street, şi în multe state bătrânii sunt permanent ţinuţi sub stresul unei potenţiale incapacităţi de plată a acestor pensii? Cum pot tinerii studenţi să fie în favoarea lui Hillary, când peste 35% dintre ei sunt restanțieri la plata datoriilor financiare către instituţiile de învăţământ urmate, iar peste 65% dintre tinerii până în 35 de ani locuiesc în subsolurile caselor părinteşti, pentru că nu au posibilitatea să se întreţină material?
Cum au putut să voteze pentru Hillary milioanele de drogaţi, aduşi în faza robotizării şi dormitului în stradă, fără şansă şi fără familie, dar cu un plic de „praf” în mână? Cum au putut vota pentru Hillary părinţii celor peste 1,3 milioane de elevi americani care sunt homeless (fără o locuință) – iar numărul lor creşte permanent sub „bagheta” lui Obama? Cum au putut vota cu Hillary cei peste 49 de milioane de americani care primesc lunar cartele de alimente de la guvern pentru a supravieţui – şi numărul lor s-a dublat de la venirea lui Obama şi cu Hillary în calitate de secretar de stat?
Cum au putut vota cu Hillary cei peste 103 milioane de americani care beneficiază pentru a supravieţui de cel puţin un program guvernamental de nutriţie? Cum au putut vota favorabil cu Hillary una din cinci familii americane în care niciun membru nu are un loc de muncă? Cum a putut vota pentru Hillary populaţia de culoare care este majoritară în puşcării, care are cea mai mare rată a divorţurilor la nivel naţional, care este angrenată major în criminalitate, care nu frecventează o şcoală, care şi-a făcut un loc de muncă din vânzarea de droguri, ai căror copii sunt majoritatea în stradă?
Cum au putut toate aceste categorii şi încă mai multe să creadă că aceea care i-a dus la marginea societăţii şi a existenţei îi va ajuta să-și refacă viața şi îi va frustra pe cei de pe Wall Street, luându-le „dreptul” de a chinui o întreagă societate?
Hillary a întruchipat fața coruptă şi fără a putea fi condamnată a stabilimentului politic, iar americanul de rând s-a răzbunat, votând cu Trump într-un procent incredibil chiar și pentru Trump şi Republicani, care acum practic controlează toată scena politică americană.
Crede Trump cu adevărat că el va fi preşedintele SUA, începând de la 20 ianuarie? La întâlnirea cu Obama, Trump părea că s-a trezit din vis şi este confuz asupra modului cum poate prelua realitatea, având în vedere că de abia s-au încheiat alegerile iar demonstraţii de proporţii se ţin lanţ în toate statele americane împotriva lui Trump şi a democraţiei. După unele opinii, la acea întâlnire Trump a arătat ca un om surprins că a avut ocazia să dea mâna cu Obama, un om timorat de complexitatea sarcinilor pe care le are în faţă. Poziţia trupului său, în special a braţelor şi capului, au arătat slăbiciune şi timorare, în timp ce Obama a încercat în fiecare moment să abordeze întâlnirea într-un mod dinamic, familiar, cu zâmbetul lui pervers şi cu mişcări permanente din braţe către Trump şi audienţă, gest care arată un grad mai înalt de familiarism cu atmosfera prezidenţială.
Trump are un tip de personalitate specifică omului de afaceri, care este total diferită faţă de cea a politicianului. Pe acest fond, el este cu mult mai temperamental şi emoţional decât o cere poziţia de preşedinte. Lupta lui cu stabilimentul politic corupt până în detaliu, care reprezintă economia americană sub o formă sau alta, va fi extrem de grea, dar nu imposibil de corectat.
Trump vine într-o zonă „politică” a afacerilor, total diferită faţă de prietenul său, preşedintele Putin. În politica americană au dictat magnaţii, media, bancherii, corporaţiile şi complexul industrial militar bancar, faţă de care preşedintele şi întreaga clasă politica erau şi încă mai sunt supuşi. Preşedintele Putin este în altă situaţie, cea în care toţi aceştia care în America dictează, oligarhii, i se supun lui fără şovăire, iar traseul decizional este dictat de Kremlin.
Știind cât de puternici sunt miliardarii veroși din spatele lui Hillary şi cât de slab pregătiţi politic şi economic sunt americanii în general, în aceste două luni orice este posibil şi nu se poate vorbi despre Preşedintele Trump decât după data de 20 ianuarie şi chiar şi atunci unii cred că este prea devreme…

yogaesoteric
26 noiembrie 2016
 

vineri, 25 noiembrie 2016

DEZVĂLUIRI: Soros îşi vâră oamenii în CSM pe uşa PSD!

Nu a existat parca niciodata o miza mai importanta pentru desemnarea componentei Consiliului Superior al Magistraturii decat acum. Fie si pentru simplul fapt ca Justitia din Romania a ajuns la o cotitura si viitorului CSM ii va reveni un rol hotarator in a decide daca actuala directie este una buna sau ea trebuie corectata din mers. Oricum, nu trebuie sa fii mare initiat al sistemului ca sa banuiesti ca se pregateslte ceva in sistemul juridic romanesc…
Iar dupa cum aratau si dezvaluirile din „National”, noii componenti ai CSM-ului pot face diferenta, fie si prin simpla exercitare a controlului inspectiei Judiciare sau deciderea unor controale tematice la anumite structuri si „spargerea” camerelor cu probe din marile dosare ale procurorilor. Iar judecatorii si procurorii si-au desemnat deja, prin vot, reprezentantii. Culmea este insa ca, in timp ce urla ca din gura de sarpe ca sunt „executati” sistematic in Justitie, marii politicieni ai tarii nici macar nu miros ce se intampla zilele acestea sub nasul lor. Si anume ca atotinfluentul miliardar George Soros tocmai ce este pe cale sa-si implanteze doi oameni extrem de importanti in noul CSM! Si daca PNL-ul oricum nu mai maraie in front in fata societatii civile sorosiste, culmea este ca pana si PSD-ul le deschide acestora usa pentru a accede in cel mai important for al magistraturii.
La oala!
Si asta pentru ca PSD-ul pare pur si simplu amortit si nu se dezmeticeste din aburii asteptatei victorii la alegerile parlamentare. Asa ca nici nu-i pasa ca Senatul va vota cei doi reprezentanti ai asa-zisei societati civile in viitorul CSM strict din randurile „retelei sorosiste”.
Care, dupa ce a detonat „bomba” USR-ista si a penetrat PNL-ul, tocmai ce infiltreaza la greu si PSD-ul. Iar pentru a intelege mai bine „panza de paianjen” intinsa de gruparea sorosista liderilor politici este suficient sa-i enumeram pe candidatii din partea societatii civile. In primul rand este vorba de Razvan Codru Vrabie, acceptat tacit si de pesedisti si care este propus si sustinut in CSM de Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki(APADOR-CH). Apoi, Victor Alistar este propus pentru functia de membru de Transparency International Romania si sustinut de Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului. Antonie Popescu este propus de Fundatia Centrul de Resurse Juridice si sustinut de Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. In fine, Madalina Tomescu a fost propusa de Centrul European pentru Promovarea Nediscrimarii si Egalitatii de Sanse si sustinuta de Asociatia Europeana pentru Drepturile Omului. Practic, toate aceste candidaturi au fost bagate „la oala” de „compania” lui George Soros, asa ca, oricine castiga, promotorul globalismului tot isi va baga oamenii in CSM. Asta in timp ce paralamentarii vor vota ca „orbetii”, fara sa se intrebe de ce nu apare niciun candidat si din partea „celeilalte” societati civile, cea care nu este conectata la finantarile sorosiste.
Sursa: national.ro
http://meritocratia.ro/2016/11/dezvaluiri-soros-isi-vara-oamenii-in-csm-pe-usa-psd

Într-un episod din serialul CSI, cine vorbește despre geoinginerie, despre florul din apă sau despre chemtrails este un posibil... TERORIST

 
Într-un episod din popularul serial CSI, personajul negativ, despre care va reieşi că este un terorist, era îngrijorat în legătură cu fluorizarea apei, chemtrails și bombele-tsunami (geoinginerie). Anchetatorii din serial corelează în mod direct aceste îngrijorări cu ideea de a fi anti-american.
 
 
 
Iată transcrierea fragmentului respectiv din serialul CSI New York, episodul Punct de vedere(Point of View):
Femeia 1: „Profesorul Scott are antecedente cu privire la teorii ale conspiraţiilor, iar prezentarea acestor conspiraţii studenţilor săi i-a adus probleme.”
Femeia 2 (Peg): „În fiecare universitate este cel puțin câte un profesor neconvenţional.” 
Bărbatul: „Haide, Peg, ideile tipului acestuia sunt total anti-americane! Uită-te la asta: fluorizarea apei, bombe-tsunami, chemtrails… fluorizarea apei, bombe-tsunami, chemtrails… fluorizarea apei, bombe-tsunami, chemtrails… Tipul acesta este anti-american!
Aceasta este o tentativă evidentă de a-i demoniza pe aceia care pun la îndoială folosirea substanţelor toxice în reţeaua de apă potabilă, care demască răspândirea de substanțe nocive în atmosferă pentru otrăvirea pe ascuns a populației, sau pe cei care dezvăluie metodele criminale de geoinginerie. Astfel se urmărește programarea mentală a celor care nu au făcut încă vreun demers de cercetare în direcțiile amintite mai sus, prin inducerea ideii că aceia care dezvăluie realitatea conspirației pot fi nebuni, „terorişti” şi „anti americani”.

yogaesoteric
24 noiembrie 2016
 

miercuri, 23 noiembrie 2016

Islamul se expansionează... încotro?

 
Islamul are componente religioase, juridice, politice, economice, sociale şi militare. Componenta religioasă serveşte pentru a le masca pe toate celelalte.
Islamizarea demarează atunci când o ţară are suficient de mulţi musulmani încât aceştia încep să pretindă concesii de natură religioasă. Când societăţile deschise la diversitatea culturală, la corectitudinea politică şi la toleranţă consimt să îndeplinească cererile de natură religioasă ale comunităţii musulmane, celelalte componente se infiltrează treptat.
Iată cum funcţionează:
Atâta timp cât populaţia musulmană rămâne în jurul valorii de 2% sau mai puţin, indiferent de ţară, va fi percepută de către alţi cetăţeni ca fiind o minoritate paşnică, şi nu ca o ameninţare. Acesta este cazul în prezent în:
- Australia: musulmani 2,25%;
- Spania: musulmani 2,3%;
- Statele Unite ale Americii: musulmani 2%;
- Italia: musulmani 2,6%.
Între 2% şi 5%, începe prozelitismul – conversia din celelalte minorităţi etnice şi din grupurile marginalizate se face prin recrutarea de deţinuţi în închisori şi de tineret din zona marginalizată a bandelor de stradă. Acesta este cazul în:
- Germania: musulmani 5%;
- Canada: musulmani 3%;
- Danemarca: musulmani 4,1%;
- Norvegia: musulmani 3%;
- Marea Britanie: musulmani 4,6%.
Când ajung la 5%, musulmanii au deja o influenţă excesivă în raport cu procentul lor în populaţie. Ei vor începe să facă presiuni pentru introducerea de produse alimentare „halal” (curate, conform standardelor islamice), asigurând angajarea musulmanilor în prepararea lor. Vor spori presiunea asupra lanţurilor de desfacere/ comercializare a alimentelor, astfel încât acestea să introducă asemenea produse în vânzările lor, ameninţându-i cu represalii până la faliment dacă nu se conformează cererilor lor. Asta se întâmplă în:
- Olanda: musulmani 5,5%;
- Suedia: musulmani 4,9%;
- Elveţia: musulmani 5,7%;
- Trinidad și Tobago: musulmani 7%.
Ajunşi în acest stadiu, musulmanii se vor infiltra treptat în toate sferele de influenţă şi vor acţiona pentru ca guvernele să le permită să se guverneze ei înşişi (în interiorul unor enclave de tip „ghetou”) în conformitate cu legislaţia șaria (legea islamică), scopul final al islamiştilor fiind instaurarea șaria în toate ţările din lume.
Când numărul musulmanilor se apropie de 10% din populaţie, se amplifică nerespectarea legilor mergând până la provocări deschise, și pledează pentru condiţii de viaţă conforme cu credinţele şi cultura lor. La Paris, vedem cu regularitate incendieri de automobile în enclavele musulmane. Orice acţiune percepută ca anti-musulmană are ca rezultat revolte şi ameninţări ale mulţimilor, ca în Amsterdam, unde s-au opus violent la benzile de desene animate cu Mohamed şi filmele despre Islam. Astfel de tensiuni apar zilnic, în special în enclavele musulmane din:
- China: musulmani 10%;
- Franţa: musulmani 9,6%;
- Guyana: musulmani 7%;
- Israel: musulmani 16%;
- Filipine: musulmani 10%;
- Thailanda: musulmani 10%.
Când ajung la 20% din populaţie, ţările receptoare se confruntă cu focare de violenţă declanşate chiar pentru probleme minore, formarea miliţiilor jihadiste, crime, incendierea de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti, ca în:
- India: musulmani 20%;
- Kenya: musulmani 33%;
- Rusia: musulmani 19%.
La 40%, naţiunile gazdă vor experimenta masacre – mai rar, atacuri teroriste şi de gherilă – în mod repetat, incendieri de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti – foarte frecvent, cum se petrece în prezent în:
- Ciad: musulmani 50%;
- Etiopia: musulmani 50%.
De la 60%, naţiunile vor asista la persecuţia neîngrădită a cetăţenilor nemusulmani (necredincioşi) aparţinând tuturor religiilor (inclusiv musulmani care nu se conformează ideologiei fundamentaliste), purificarea etnică, utilizarea legii șaria ca o armă de represiune şi aplicarea „Jizya” (taxă asupra necredincioşilor), astfel ca în:
- Albania: musulmani 79,9%;
- Bosnia: musulmani 60%;
- Malaezia: musulmani 60,4%;
- Qatar: musulmani 77,5%.
Dincolo de 80%, intimidarea este permanentă, opresiunea şi jihadul violente şi agresive, epurarea etnică este etatizată mergând până la genocid. Fundamentaliştii persecută sau elimină toţi necredincioşii (neconvertiţii) căci ţările pe care le ocupă trebuie să devină 100% musulmane, ca în:
- Bangladesh: musulmani 90,4%;
- Egipt: musulmani 95%;
- Indonezia: musulmani 88%;
- Iran: musulmani 99%;
- Irak: musulmani 97%;
- Iordania: musulmani 94%;
- Liban: 99% musulmani;
- Maroc: musulmani 99%;
- Pakistan: musulmani 96,3%;
- Palestina: musulmani 98%;
- Sudan: musulmani 97%;
- Siria: musulmani 90%;
- Turcia: musulmani 99,8%.
Când scopul final este atins şi populaţia a devenit 100% musulmană, s-ar putea presupune că aceasta va conduce la „Dar es Salaam”, Casa Islamică a Păcii. Toţi locuitorii sunt musulmani, madrasa-ele sunt singurele şcoli, iar Coranul este singura carte sfântă admisă, aşa ca în:
- Afganistan: musulmani 100%;
- Arabia Saudită: musulmani 100%;
- Somalia: musulmani 100%;
- Yemen: musulmani 100%.
Este foarte important să înţelegem că, în unele ţări cu populaţii musulmane mult sub 100%, cum ar fi Franţa, s-au format enclave (ghetouri) în care sunt 100% musulmani; această populaţie trăieşte în conformitate cu legea șaria. Poliţia naţională franceză nu intră în interiorul acestor enclave. Acolo nu există nici jurisdicţie de stat, nici şcoli, nici facilităţi religioase nemusulmane. Copiii frecventează madrasa (şcoli islamice) și învaţă doar Coranul. Simplul fapt de a avea contacte cu necredincioşii este pasibil de pedeapsa cu moartea. În consecinţă, în unele locuri din aceste ţări, imamii musulmani şi extremiştii exercită mai multă putere decât autorităţile alese ale statului şi forţele de poliţie…
Astăzi, cei peste 2 miliarde de musulmani constituie 28% din populaţia lumii. În acelaşi timp, rata natalităţii la musulmani depăşeşte cu mult rata natalităţii la creştini, hinduşi, budişti, evrei şi alţi credincioşi sau necredincioşi. În acest fel, musulmanii vor depăşi 50% din populaţia lumii până la sfârşitul secolului.
Este acest curent religios malefic pentru viitorul umanităţii?

yogaesoteric
22 noiembrie 2016
 

luni, 21 noiembrie 2016

Chiar vine RĂZBOIUL MONDIAL?


Oameni buni, chiar vine războiul? Acest articol scris de Tobias Stone și preluat din Huffingtonposttradus și publicat cu acordul autorului de către Moise Guran pe blogul său, Biziday.ro, asta ne spune. Este un material care chiar te pune pe gânduri. Și așează într-o logică istorică multe dintre lucrurile pe care și noi le vedem, le simțim, le intuim. Ceva cu care nu ne-am mai confruntat până acum, o acumulare uriașă de întâmplări nefirești care chiar se petrec sub ochii noștri de câțiva ani. Cu o rapiditate care-ți dă fiori!

Se pare că intrăm într-una dintre acele perioade stupide cu care ființele umane se pedepsesc singure, la intervale de timp destul de regulate. Sunt arheolog, dar am experiență, de asemenea, în istorie și antropologie. Asta mă face să privesc Istoria în mari modele repetitive. Teoria mea este că perspectiva celor mai mulți oameni asupra Istoriei este limitată la experiența comunicată de părinții și bunicii lor, deci este limitată la o memorie de 50-100 de ani. Pentru a vedea Istoria dincolo de această memorie trebuie să citești, să studiezi și să înveți să descâlcești propaganda, care este inevitabilă în relatările specifice unei epoci. Pe scurt, în mediul universitar o lucrare nu are valoare dacă nu compară cel puțin două, dacă nu chiar trei puncte de vedere opuse cu privire la un subiect. Luând o singură relatare de Evanghelie, aceea nu este cercetare comparativă așa cum cer regulile universitare britanice. (Nu pot vorbi pentru alte sisteme, dar cu siguranță nu toate sunt precum cel britanic.)
Privită mai de sus în timpul istoric, omenirea are obiceiul de a merge către faze de distrugere în masă, faze auto-impuse într-o anumită măsură, mai mică sau mai mare. (Aici găsiți o listă cu toate războaiele cunoscute din istoria omenirii.)
Războaiele sunt de fapt regula pentru oameni, dar, din când în când ceva cu adevărat catastrofal se petrece. Am studiat Moartea Neagră (ciuma de la mijlocul sec XIV), care a devastat Europa. Boccaccio descrie în deschiderea Decameronului Florența în ghearele ciumei. Nu îți poți imagina așa ceva, literalmente nu te poți pune în locul acelor oameni care au trăit ciuma, la fel cum nu te poți pune în locul celor care au fost în Bătălia de pe Somme (Primul Război Mondial), al celor de la Hiroshima sau al celor care au murit în Holocaust. Acei oameni trebuie să fi simțit că trăiesc sfârșitul lumii.
Dar, o trăsătură definitorie a oamenilor este capacitatea lor de adaptare. Chiar dacă acum noi știm că omenirea a supraviețuit ciumei, oamenilor de atunci trebuie să li se fi părut imposibil ca societatea lor să mai poată continua cumva. Mulți dintre cei care analizează azi Ciuma Neagră spun că aceasta a avut un impact pozitiv asupra omenirii pe termen lung.
Selectând și eliminând organismele umane mai fragile, de toate vârstele, cu sutele de mii într-o perioadă extrem de scurtă de timp, s-ar putea ca Ciuma Neagra să fi reprezentat o forță puternică de selecție naturală pe o scară foarte largă în Europa.… În plus, Ciuma Neagra a schimbat în mod semnificativ structura socială a unor regiuni europene, dramatica depopulare a creat o criză de forță de muncă, iar asta a dus la creșterea salariilor. În același timp, produsele s-au ieftinit și, pe cale de consecință, standardele de viață au crescut. De exemplu, oamenii au început să consume mai multe alimente și de calitate mai bună.
Dar, pentru oamenii care au trăit acea tragedie, ca și pentru cei care au trecut prin războaiele mondiale, prin Holodomor (foametea ucraineană 1932) sau Holocaust, trebuie să fi fost de neconceput ca omenirea să poată supraviețui. Prăbușirea Imperiului Roman, Ciuma Neagră, Inchiziția spaniolă, Războiul de 30 de ani, Războiul Rozelor, Războiul civil englez… lista este lungă! Au fost momente de distrugere masivă din care omenirea a scăpat totuși, ba chiar a mers mai departe, de multe ori într-o formă mai bună.
Într-un anume moment și într-un anume loc, oamenii pot crede că totul este bine, apoi brusc evenimentele escaladează într-o spirală rapidă până când devin de neoprit, noi înșine fiind cei care ne răzbunăm printr-o distrugere masivă executată tot asupra noastră. Pentru oamenii care trăiesc aceste evenimente, ele sunt greu de înțeles și greu de prevăzut. Pentru istoricii de mai târziu, totul are sens, putem chiar înțelege retroactiv cum un eveniment istoric a condus omenirea către un altul.
Participând la Centenarul Bătăliei de pe Somme am avut revelația că ea a fost un rezultat direct al asasinării unui oarecare arhiduce austriac în Bosnia (e vorba de Franz Ferdinand, în 1914). Mă îndoiesc că la momentul respectiv cineva și-a putut imagina că asasinarea unui moștenitor minor al unui tron european ar putea duce la moartea a 17 milioane de oameni.
Încerc să vă spun că aceste tragedii sunt ciclice. Se petrec din nou și din nou, dar, pentru că majoritatea oamenilor au doar o perspectivă istorică de 50-100 de ani, ei nu văd atunci când ciclul de distrugere se repetă. În timp ce se desfășurau evenimentele care au dus la începerea Primului Război Mondial, au existat câteva minți sclipitoare care au avertizat că o mare greșeală s-a produs, că țesătura de alianțe dintre diferite țări europene ar putea duce la un război, dar acele avertismente au fost respinse, iar autorii lor numiți isterici, nebuni sau proști, așa cum se petrece acum cu cei îngrijorați de Putin, de Brexit sau de Trump.
Apoi, după un război ce părea că a pus capăt tuturor războaielor, a mai venit încă unul. Din nou, pentru un istoric, al Doilea Război Mondial era destul de previzibil. Trebuie doar să faci oamenii să simtă că au pierdut controlul asupra propriei țări și asupra propriului destin, apoi ei vor căuta un țap ispășitor, apare apoi un lider carismatic ce captează atenția populației oferindu-i țapul ispășitor. Retorica unui astfel de lider este generală, evită detaliile, dar bate tobele furiei populare și ale urii. Imediat masele se mobilizează fără nicio logică și totul devine de neoprit.
Așa a fost cazul lui Hitler, dar, de asemenea, și al lui Mussolini, Stalin, Putin, Mugabe, a fost cazul multor alți lideri. Mugabe (până de curând dictatorul Republicii Zimbabwe) este un exemplu foarte relevant. El a incitat mânia națională și ura față de minoritatea albă (care deținea terenurile agricole dar care știa și cum să conducă fermele), a confiscat terenurile pentru a le redistribui populației, o măsură ce a pus la pământ agricultura și toată economia națională, lăsând populația muritoare de foame, dar proprietară de terenuri. Vezi de asemenea, foametea produsă de Uniunea Sovietică, sau de comuniștii chinezi în secolul trecut, în care au murit între 20 și 40 de milioane de oameni. Pare de neconceput că oamenii ar putea crea o situație în care zeci de milioane de oameni mor fără motiv, dar omenirea repetă din nou și din nou același scenariu.
Atâta doar că, la momentul respectiv, oamenii nu realizează că au intrat pe scenariul care duce la o perioadă de distrugere. Ei cred că au dreptate, își strigă furia și își bat joc de criticii liderilor care îi conduc la distrugere. Un astfel de ciclu, cum ar fi, de exemplu, cel de la Tratatul de la Versailles, până la ascensiunea lui Hitler și la al Doilea Război Mondial, pare să se desfășoare acum din nou. Dar, la fel ca de fiecare dată, cei mai mulți oameni nu pot vedea asta deoarece:
1. Privesc doar în prezent, nu în trecut, nici în viitor;
2. Privesc numai în jurul lor, nu la modul în care evenimentele se conectează la nivel global;
3. Majoritatea oamenilor nu citesc și nu-i ascultă pe cei care au un alt punct de vedere.
Cam asta face Trump cu America. Aceia dintre noi, care mai știu câte ceva despre Istorie pot vedea că se petrece din nou. Citiți acest lung dar genial eseu, din New York Magazine, pentru a înțelege modul în care Platon a descris această situație (Prea multă democrație distruge Democrația), căci se petrece exact cum a prezis el. Trump spune că va face America din nou Minunată (Make America Great Again), când, de fapt, America este în prezent minunată, potrivit oricărei statistici [dar realitatea este foarte diferită de ceea ce arată statisticile, n.n.]. Se folosește de sentimente, de furie și de aceeași retorică ambiguă la fel ca toți predecesorii săi – un narcisist carismatic care se hrănește cu ajutorul maselor pentru a deveni tot mai puternic, creând un cult în jurul său. Poți da vina pe societatea americană, pe politicieni, pe mass-media, pentru faptul că America a ajuns la punctul în care este pregătită pentru un Trump, dar o perspectivă mai amplă asupra momentului istoric ne arată că istoria joacă, în general, de fiecare dată la fel atunci când unul ca Trump vine la conducere.
Haideți să lărgim și mai mult tabloul… Rusia este o dictatură dar tot cu un lider carismatic ce folosește frica si pasiunea pentru a-și face un cult al personalității. Turcia este acum și ea în aceeași postură. Ungaria, Polonia, Slovacia sunt și ele pe același drum și în întreaga Europă mai mulți Trumpi și Putini prind aripi, de fapt, finanțați de Putin, în așteptarea valului popular pe care îl vor deturna în modul lor.
Ar trebui să ne întrebăm care va fi „momentul Arhiducelui Ferdinand” pentru această generație. Cum va declanșa un eveniment, aparent mic, o nouă perioadă de distrugere masivă. Noi vedem Brexit, Trump, Putin, ca pe fenomene izolate. Nu sunt. Lumea nu funcționează așa – toate lucrurile sunt conectate și se influențează reciproc. Am prieteni pro-Brexit care spun: „Oh, Brexit e de vină pentru toate!?”. Dar ei nu-și dau seama că, de fapt, da, istoricii vor urmări linii de cauzalitate între evenimente aparent fără legătură, care îi vor conduce înapoi către schimbări politice și sociale majore, cum este Brexit-ul.
Brexit – victoria unui grup de oameni furioși – inspiră cu ușurință alte grupuri de oameni furioși pentru a începe o luptă similară, dându-le încredere că pot câștiga. Este o reacție în lanț. O explozie nucleară nu este cauzată de fisiunea unui singur atom, ci prin impactul primului atom care se scindează provocând apoi alți atomi să fisioneze, iar ei la rândul lor, provocând scindarea și mai multor atomi. Creșterea exponențială a numărului atomilor care fisionează dezvoltă energia combinată cunoscută sub numele de bombă nucleară. Așa a început Primul Război Mondial și, în mod ironic, așa s-a încheiat al Doilea Război Mondial.
Un exemplu despre modul în care Brexit ar putea duce la un război nuclear ar putea fi aceasta:
Ieșirea din UE a Marii Britanii poate duce la referendumuri similare în Italia sau Franța. Le Pen câștigă apoi alegerile din Franța iar rezultatul este o Europă fracturată. În ciuda greșelilor sale îngrozitoare, Uniunea Europeană este totuși modalitatea de a împiedica un război pentru o perioadă mai lungă decât oricare alta din istorie. UE este, de asemenea, o forță majoră în suprimarea ambițiilor militare ale lui Putin. Sancțiunile europene asupra Rusiei i-au lovit într-adevăr economia și i-au temperat atacurile asupra Ucrainei (există un motiv pentru care băieții răi doresc întotdeauna o Uniune Europeană mai slabă). Trump câștigă apoi în SUA, devine izolaționist iar asta slăbește NATO. A declarat deja că nu va onora în mod automat angajamentele NATO în fața unui atac rusesc asupra Țărilor Baltice.
Cu o Uniune Europeană fracturată și un NATO slăbit, Putin, care se confruntă cu o criză economică și socială în Rusia, are nevoie de o altă diversiune în jurul căreia să adune unitatea poporul său, distrăgându-i atenția de la propria criză. Finanțează activiștii de extremă dreaptă (anti-UE) din Letonia, pe care îi folosește apoi într-o revoltă a etnicilor ruși din estul țării (care este granița UE cu Rusia). Rusia trimite „forțe de menținere a păcii” și „camioanele cu ajutoare” în Letonia, așa cum a făcut-o în Georgia și în Ucraina. Rupe apoi estul Letoniei așa cum a făcut cu estul Ucrainei (apropo, Crimeea are aceeași populație ca și Letonia).
O Europă divizată, cu Franța, Ungaria, Polonia, Slovacia și altele având lideri acum pro-Rusia, anti-UE, va anula sancțiunile economice la adresa Rusiei și va bloca un răspuns militar. NATO întârzie și el cu un astfel de răspuns căci Trump nu vrea implicarea Americii iar restul Europei este indiferent. Rusia, văzând că nu întâmpină nicio rezistență reală, continuă în Letonia, iar apoi în estul Estoniei și în Lituania. Statele Baltice ripostează și declară război Rusiei, căci nu au de ales. Jumătate din Europa le susține, câteva țări își declară neutralitatea, iar o altă parte a Europei trece de partea Rusiei. Dar ce ar face Turcia în această situație? Ce ar face ISIS? Întrebarea este, de fapt, cine folosește primul și o armă nucleară?
Acesta este doar un scenariu de tip Arhiducele Ferdinand. Numărul de scenarii posibile este infinit, din cauza complexității mutărilor pe care le poate face oricare dintre multiplele părți implicate. Și, desigur, multe scenarii duc la nimic dintre toate acestea nu se va petrece. Dar Istoria ne arată, pe baza mai multor indicatori, că intrăm într-o altă perioadă de distrugere.
Aceasta va veni în moduri pe care noi nu le putem vedea apropiindu-se, și va scăpa de sub control atât de repede încât nimeni nu va fi capabil să o oprească. Istoricii vor privi înapoi și vor spune da, era previzibil, toate se leagă și au sens, oare cum a putut fi omenirea atât de naivă? Cum pot scrie eu însumi așa ceva, stând comod într-o cafenea drăguță din Londra, fără să simt nevoia să o iau la fugă? Cum a fost posibil ca oamenii să citească și să facă comentarii sarcastice la adresa celor care plâng copilărește ieșirea Marii Britanii din UE dând toată vina pe referendumul britanic? Este ușor să te pripești cu alte concluzii decât cele bazate pe greutatea istoriei și a învățării. Trump a câștigat în fața altor republicani dându-le porecle în batjocură și refuzând populist dezbaterea. Este o cale ușoară de a câștiga, dar este una greșită.
Ignorarea altor opinii și mișto-urile la adresa experților, așa cum s-a petrecut în campania lui Trump, dar și în cazul Brexit, este la fel ca ignorarea unui medic ce vă spune să renunțați la fumat. Apoi veți afla că ați dezvoltat un cancer incurabil. Un lucru mic duce la o distrugere de neoprit, care ar fi putut fi prevenită. Dar oamenii preferă să fumeze iar apoi să moară din cauza asta. Aceasta este calea omenirii.
De aceea mi se pare acum totul inevitabil. Nu știu ce va fi, dar intrăm într-o fază urâtă. Va fi neplăcută pentru cei care o trăiesc, poate chiar va fi infernală, dincolo de ceea ce ne putem imagina, ca de fiecare dată în istorie. O parte dintre noi vor depăși această fază și vor duce omenirea mai departe. Rasa umană va fi bine, va fi schimbată, poate în mai bine. Dar, pentru cei care înfruntă această perioadă – pentru miile de profesori turci care tocmai au fost concediați, pentru jurnaliștii și avocații turci din închisoare, pentru disidenții ruși din gulag, pentru persoanele rănite în atentatele teroriste din Franța, pentru cei care încă n-au căzut, dar urmează, aceasta va fi bătălia lor de pe Somme.
Ce putem face? Ei bine, din nou, privind înapoi, probabil, nu prea multe. Intelectualii liberali sunt întotdeauna în minoritate. Oamenii care cred în societăți deschise unele către altele, în politețe, oamenii care nu sunt rasiști, care nu poartă războaie, ajung, în general, să piardă. Ei nu luptă murdar. Apelurile lor către populație sunt jalnice. Sunt mai puțin violenți, așa că ajung cel mai des în închisori, lagăre și morminte. Trebuie să fim atenți să nu devenim divizați, să nu ne pierdem în certuri și în capcane logice, să contracarăm mesajele populiste, pline de ură și furie cu propriile noastre mesaje. Avem nevoie să înțelegem și să folosim social media.
Dar trebuie să exploatăm o altă teamă. Teama de un nou război mondial aproape că a oprit al Doilea Război Mondial, dar, totuși nu a reușit să îl împiedice. Trebuie să evităm propriile noastre camere de ecou, cercurile închise în care auzim doar ceea ce ne place să auzim. Suporterii lui Trump și Putin nu citesc Guardian, așa că dacă scrii acolo e ca și cum ți-ai spune opiniile unor prieteni care deja îți știu punctul de vedere. Trebuie să găsim o cale, un pasaj, din grupurile noastre închise către alte grupuri închise, încercând să depășim barierele sociale.
(Poate că am scris acest articol doar pentru ca Istoria să își amintească de mine ca fiind unul dintre cei care au văzut-o venind.)
Notă Moise GuranAm adaptat cât m-am priceput de bine traducerea acestui articol. Am făcut un efort destul de mare pentru a-l traduce pentru că mi se pare mie că (așa cum și Toby Stone arată în concluzie) cu cât mai mulți înțelegem vremurile, cu atât cresc șansele de a evita pericolul lor.

NOTA bloggerului C.M.: 

Subscriu la conținutul articolului de mai sus, mai puțin cu insinuarea că ne-am putea îndrepta spre un război nuclear.
Și iată de ce: 

-) materialiștii, precum autorul acestui articol, scot din ecuație (din necunoaștere sau lipsă de credință) realitatea spirituală a creației. Ei uită, nu știu sau se fac că nu știu de existența DECRETULUI promulgat de CREATOR (la începutul anilor 2000), prin care se interzice pentru totdeauna utilizarea armelor nucleare. Acel DECRET a fost acceptat și adoptat și de Dumnezeul universului nostru. 
(http://spirituletern.blogspot.ro/2014/05/matei-2-mai-2014.html;https://www.youtube.com/watch?v=gUf97CZmwBM, cartea „Iluminări pentru o nouă eră” de Sezanne Ward etc).

-) există numeroși militari de rang înalt sau specialiști, din armatele lumii care știu, și recunosc în mod discret, că de fiecare dată când s-au făcut pregătiri de război, focoasele nucleare au fost dezamorsate, fără a se cunoaște de către cine și în ce scop.

-) la încercările de detonare  a unor focoase nucleare experimentale, rata de eșec a crescut extraordinar de mult de la începutul anilor 2000 (n.m: după promulgarea Decretului).

-) în declarațiile beligerante ale unor conducători de state, mereu se amintește că orice conflict nu va degenera într-unul atomic.

După părerea mea, concluzia este și trebuie să fie următoarea:

-) Într-adevăr, există o ciclicitate în comportamentul uman al acestei planete, care pare a fi de cca 50 de ani. În aceste intervale de timp, lumea trece prin fazele de reconstrucție, bunăstare, polarizare politică și economică, declin, contradicții și beligeranță. După ultima fază vine implacabil războiul care șterge și aplatizează totul, reorganizează și reia procesul. De obicei, războiul provoacă atât de multe distrugeri încât, în ciclul următor, omenirea abia de se reface. În felul acesta, evoluția este puternic ponderată, dar ea există.

-) Ne găsim acum la sfârșitul unui astfel de ciclu. Numai că acesta coincide și cu ciclul universal de cca 36000 de ani, ceea ce particularizează perioada aceasta față de celelalte.

-) Fără îndoială că ceva se va întâmpla, numai că de data aceasta, trebuie să ne așteptăm la ceva mult mai grandios. Fiecare dintre noi simte că ceva „plutește în aer”, ceva urmează să se producă; și, inevitabil, se va produce.

-) Intrarea în vigoare a DECRETULUI a schimbat și va schimba mult similitudinile cu ciclurile  anterioare de manifestare ale umanității. Dacă anterior, războiul era cel care reseta totul, făcând ca lumea s-o ia de la capăt, acum cursul evenimentelor va fi modificat.

Factorii care vor determina originalitatea acestui sfârșit de ciclu pământean sunt următorii:
1 - Hotărârea umanității de a ascensiona în dimensiuni superioare, ceea ce înseamnă o creștere importantă a nivelului de conștiință;
2 - Suprapunerea peste perioada ciclului planetar a sfârșitului de ciclu universal;
3 - Existența Decretului, așa cum am mai spus;
4- Programul de ajutorare a fiecărei ființe umane, inițiat de foarte mult timp de un grup restrâns, printre care St. Germain, program care, așa cum ni se spune, este practic demarat;
5 - Faptul că deja tehnologii avansate încep să ne fie transmise (printre care, cea mai importantă, până acum, este Tehnologia Keshe), pe căi care fac imposibilă interferarea forțelor întunecate („iluminații”)
6 -  Slăbirea puternică a influenței și puterii forțelor întunecate asupra Pământului.
7 - Nu în ultimul rând, ajutorul pe care ni-l acordă civilizațiile prietene din univers, pe mai multe planuri.

Cum vor continua lucrurile:
Cred că lumea întreagă va intra într-o sincopă, care, inițial, va însemna: căderi de bănci financiare, modificări drastice ale cursurilor valutare, creșteri alarmante de prețuri la unele produse (mai ales alimente și combustibili). Aceasta va impulsiona puternic omenirea să impună dezvoltarea și generalizarea rapidă a tehnologiei Keshe dar și a altor tehnologii „descoperite” (în fapt, inspirate de civilizațiile avansate și de Divinitate) ascunse în sertare, sub presiunea celor care au deținut controlul asupra resurselor și tehnologiilor „clasice”. Implicațiile existenței energiei libere, produsă aproape fără costuri și dintr-o sursă inepuizabilă, la îndemâna oricui, va revoluționa totul, în toate domeniile, ceea ce va face ca omenirea să-și asigure un nivel de trai extrem de ridicat, fără niciun fel de constrângeri. Hrana, apa potabilă, căldura  (sau frigul, după caz), mijloacele de transport, mediul curat, se vor obține aproape gratuit. Sănătatea va fi asigurată, căci nu vor mai exista factorii care să ne îmbolnăvească; în consecință, durata de viață va crește extraordinar de mult. Și, gândiți-vă, fiecare dintre noi, avem chiar acum, dacă vrem, posibilitatea simplă de a ne construi un echipament de captare și producere a energiei libere, după modelul distribuit de Fundația Keshe fiecărei țări (inclusiv României). Cine dorește poate găsi expusă pe internet toată tehnologia de construire a unui asemenea dispozitiv, fiecare unitate-model asigurând o putere electrică consumabilă de 2 KW - (dar, cine ne oprește să construim oricâte dorim?)

Pe măsură ce nivelul conștiinței va crește (echivalent cu creșterea frecvenței de vibrație), omenirea va păși în Noua Eră, adică în dimensiunea 4D (zona ei superioară) și 5D. 
Omul își va redescoperi menirea lui universală, calitatea de ființă multidimensională. 

Const. Mihăilescu

Citiți și:


yogaesoteric
21 noiembrie 2016