Nicu Ceaușescu: „Revoluția se putea face foarte simplu - se putea retrage Nicolae Ceaușescu"

Actualizat: 26.12.2017 ,

Mihai Diac

Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al lui Nicolae Ceaușescu, a făcut dezvăluiri importante despre Revoluția din decembrie 1989, în unicul lui interviu acordat presei române.

Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al lui Nicolae Ceaușescu și - neoficial - moștenitorul acestuia la conducerea PCR a acordat un singur interviu presei din România, informează revista Historia.

Astfel, în iunie 1990, în perioada în care era închis la penitenciarul din Aiud, fiul cel mic al dictatorului a acordat un interviu amplu ziariştilor sibieni Lucian Jiman şi Rudolf Kamla.

Actualizat: 26.12.2017 - 09:31

Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al lui Nicolae Ceaușescu și - neoficial - moștenitorul acestuia la conducerea PCR a acordat un singur interviu presei din România, informează revista Historia.

Astfel, în iunie 1990, în perioada în care era închis la penitenciarul din Aiud, fiul cel mic al dictatorului a acordat un interviu amplu ziariştilor sibieni Lucian Jiman şi Rudolf Kamla.

Nicu Ceaușescu vorbește mai ales despre situația din Transilvania, prin prisma ultimei sale funcții oficiale - cea de prim-secretar PCR al județului Sibiu.

"Puteau să fie demonstraţii – asta nu era nici o problemă – dar, ca să se ajungă să se tragă în populaţie, asta n-aş fi putut să cred că se va ajunge", spunea Nicu Ceaușescu.

Întrebat cum s-a ajuns, totuși, să se tragă în populație, fostul prim-secretar PCR răspunde astfel:

"S-a greşit fie din instinct de conservare – care poate să apară în asemenea situaţii –, fie datorită unui plan premeditat. (...)  Plan premeditat în sensul de-a se trage (...) Pe 21 decembrie, lucrurile sînt clarificate. Adică, dimineaţa, primele focuri în Piaţa Republicii, le-a tras Armata, este cert, lucru-i stabilit".

Nicu Ceaușescu susține, în anul 1990, că în România era evident necesară o schimbare.

"Era necesară o schimbare, şi-mi pare un lucru foarte normal şi era evident că se va produce. Toată problema era cum se va produce… După părerea şi dorinţa mea, se putea produce foarte simplu, fără să moară nimeni şi fără nici un act de violenţă".

Despre acest lucru, Nicu Ceaușescu avea o părere categorică: „Revoluția se putea face foarte simplu - se putea retrage Nicolae Ceaușescu".

Fiul cel mic al președintelui nu spune cine i-ar fi luat locul la putere tatălui său, dacă acesta s-ar fi retras.

http://romanialibera.ro/

PSD readuce la viață Ordonanța 13!

Marţi, 26 decembrie 2017 18:22 Sursă: REALITATEA.NET

PSD readuce la viață ordonanța 13. Chiar înainte de Crăciun, zeci de social-democrați au inițiat un proiect de lege prin care dezincriminează infracțiunea de trafic de influență. Totodată, pesediștii vor să reintroducă pragul pentru abuz în serviciu. Acum nu mai este 200 de mii de lei, ca în februarie, ci 200 de mii de EURO.

Inițiatorul acestul proiect de lege este deputatul PSD Cătălin Rădulescu. Liviu Dragnea este beneficiar direct al noii legi. Proiectul apare la siteul Camerei Deputaților. 

Zeci de aleși ai PSD au semnat proiectul de lege prin care pragul traficului de influență a fost stabilit la suma de 200.000 de euro. 

Cătălin Rădulescu a spus pentru Realitatea TV că își asumă acest proiect de lege. 

Potrivit acestui proiect de lege: 

- Mita nu mai poate fi confiscată
- darea de mită pentru altul nu mai e infracțiune
- luare de mită pentru altul nu mai e infracțiune
- pedepsele sub 3 ani, executate la dimiciliu.

Traficul de influenţă este o infracţiune pedepsită destul de dur de Codul penal în România. Astfel, o persoană care are influenţă şi obţine anumite foloase pentru exercitarea acesteia poate intra la închisoare între doi şi şapte ani de zile.

========================================

Reacția jurnalistului Rareș Bogdan în urma acestei vești

Rareș Bogdan a comentat la Realitatea TV că: "Ce se întâmplă acum, a doua zi de Crăciun, mi se pare extrem de grav. Nu cred că vor face asta. Nu poți să legiferezi hoția. Nu arată altceva decât că România devine un rai al hoților. 

Vreau să cred că este o inițiativă izolată și nu va fi luată în considerare. Sunt curios să aflu părerea lui Mihai Tudose. Eu rămân la părerea că PSD nu își va asuma așa ceva pentru că ar scoate România de pe lista țărilor civilizate. 
PSD a reușit performanța să fie considerat un partid extremist. PSD are și o mulțime de oameni valoroși."

Cât valorează cu adevărat libertatea noastră? e-guvernare + e-supraveghere = e balamuc!

Principala problemă a fiecăruia dintre noi ar trebui s-o reprezinte libertatea noastră individuală. Este, prin urmare, vital interesul pentru eradicarea din fașă a tuturor tentativelor de limitare a libertăților individuale. În momentul de față, există în România organizații neguvernamentale care monitorizează cu atenție activitățile instituțiilor predispuse la derapaje în acest sens.

De aceea este relevant interviul pe care jurnalistul Radu Hadârcă l-a realizat cu doamna Nicoleta Andreescu, director executiv în cadrul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki, pe scurt, APADOR-CH. În centrul atenției se găsește o structură a statului, SRI-ul, care prin unele dintre activitățile sale atentează la viața personală, publică și privată a fiecărui cetățean român, iar acest fapt n-ar trebui să ne lase indiferenți pe niciunul dintre noi. Subiectul ar trebui să se afle în centrul interesului fiecărui individ conştient. Odată pierdută libertatea noastră individuală, pentru dobândirea căreia s-au sacrificat tineri în decembrie 1989, aceasta va fi foarte greu de recâştigat, dacă nu imposibil.

„Câmpul tactic”, plin de suspecți în masă

SRI se constituie într-un veritabil stat în stat care acționează neîngrădit. În principal pentru că, așa cum veți putea să constatați din acest interviu, nu există niciun control eficient care să se exercite asupra sa din partea societății româneşti, fie că este vorba de controlul legitim care ar trebui să se manifeste de către Parlamentul României prin intermediul comisiilor sale specializate, fie că ne referim la organizaţiile neguvernamentale, componente ale societăţii civile, care nu dispun însă de pârghii adecvate de monitorizare.

Indubitabil, SRI-ul a construit, cu banii noștri, un sistem hipereficient de supraveghere și control al fiecăruia dintre noi. Paradoxal, s-au găsit unii care să spună că toate acestea s-au făcut spre binele nostru, pentru protecția noastră. În privința mult invocatelor atentate teroriste care ar fi posibil să se deruleze pe teritoriul României, protecția noastră nu are nicio legătură cu demersurile de a ne supraveghea și controla în masă. În acest fel, prin punerea în funcțiune a acestui sistem de supraveghere se încalcă un drept juridic inalienabil, și anume prezumția de nevinovăție. În acest fel, suntem suspecți în masă, potențiali infractori, teroriști în germene, cu toții categorisiți și etichetați ca dinainte vinovați, meritând prin urmare să fim ascultați și interceptați în permanență, în calitate de inamici ai statului.

Adăugând aici infiltrarea justiției, numită inspirat (dar ilegal) câmp tactic, ceea ce este deosebit de grav, corelat cu acțiunea de infiltrare a mass-media cu o sumedenie de jurnaliști care activează ca ofițeri sub acoperire, avem astfel amploarea pe care a luat-o acest fenomen care vizează controlul societății românești la toate nivelurile sale.

Crimă prin computer: modificarea datelor medicale

Dacă ar fi să utilizăm un instrument din sociologie care să redea cu acuratețe structura actuală a societății româneşti care se doreşte a fi controlată, acesta ar fi acela al rețelelor sociale, care presupun că în fiecare nod al acestor rețele se află un individ interconectat cu alții prin relații specifice (de subordonare, de supraordonare sau de egalitate), individul fiind integrat în diverse structuri de forță (SRI se găseşte printre ele) pe care le deserveşte în exclusivitate.

Dacă aveam până acum oarecare dubii în legătură cu rolul și statutul SRI-ului în societatea românească, aceste dubii au fost risipite și prin intermediul informațiilor obținute prin acest interviu. Această veritabilă instituție de forță, SRI, este deținătoarea unor informații deopotrivă legal și ilegal obținute. Datorită accesului nemijlocit la ele, aceste informații pot fi implicit alterate (modificate) prin mijloace specifice. Respectiv, datele din aceste baze de date stocate în înregistrări, cum se numesc ele în limbaj informatic, pot fi modificate de către cei care le accesează. Un posibil scenariu ar putea avea drept scop alterarea datelor noastre medicale. Spre exemplu: informația că suntem bolnavi de diabet poate să fie modificată și chiar ștearsă din baze de date digitale de către terţe persoane, altele decât medicii de familie care le-au consemnat ca atare. Pur și simplu, prin accesul informatic realizat direct, ștergând această informație din dosarul nostru medical. Astfel, în cazul în care ne vom găsi în postura unei internări în regim de urgență, vom beneficia de un tratament care să includă medicamente contraindicate diabetului de care suferim, medicaţia astfel prescrisă periclitându-ne viaţa, putând să ne conducă la deces.

SRI-ul se poate substitui statului de drept şi acum chiar o face

Astfel, pe nesimțite, fără să ne dăm seama, vom putea fi cu ușurință controlați prin accesul la toate, repetăm, la toate datele personale, incluzând aici viața publică și privată. Accesul la acele baze de date de către diverse persoane nu reprezintă altceva decât o posibilitate, cât se poate de reală, de a le putea modifica după bunul-plac, incluzând acolo date care sunt false, și care ne pot incrimina, cum ar fi, de exemplu, cazul unui control judiciar.

Cineva îți poate pune întrebarea legitimă: de ce ar face cineva aceste lucruri? Foarte simplu, pentru că poate, mai precis, pentru că i se permite.

De fapt, SRI-ul nu minte când afirmă că a accesat fonduri destinate e-guvernării. Având la dispoziție un instrument (mijloc) atât de puternic și eficient constituit dintr-o infrastructură IT, respectiv echipament hardware – servere, terminale (stații de lucru) și dispozitive de analizare, interceptare, prelucrare și stocare a informației constituite din programe (software) și dispozitive (hardware) specializate –, TAP-uri (dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice), SRI-ul se poate substitui statului de drept și exercită asupra noastră o e-guvernare prin e-supraveghere, facilitând astfel un e-control în masă. Prin intermediul SRI-ului se instituie în România, în momentul de față, o veritabilă dictatură informațională, știindu-se astfel că cel ce deține informația deține puterea.

Orweliana Nouă Ordine Românească

După cum veţi putea să constatați lecturând cu atenție acest interviu, fiecare în parte va beneficia de atenție în calitate de potențial suspect; toate datele despre fiecare individ în parte vor fi stocate într-o bază de date dedicată. În acest fel, nimeni și nimic nu se va mișca la nivelul fiecărui individ, fără știrea SRI-ului, noul Frate mai Mare (Big Brother), expresia statului totalitar din romanul 1984 al lui George Orwell. Astfel, se va institui Noua Ordine Românească, aceasta fiind cu succes integrată în mult clamata Nouă Ordine Mondială.

SRI-ul va deține controlul deplin și absolut la nivelul vieții noastre sociale, publice şi private. Cei care spun cu inconștiență că ei nu au nimic de ascuns, dau dovadă de o imbecilitate acută și este necesar să se uite la regimurile instituite în decursul istoriei de Stalin, Hitler și Kim Jong Il. Dacă nu plângi cum și când trebuie, aceasta reprezintă un afront adus conducătorului iubit și se poate sancționa cu internarea în lagăr sau chiar cu moartea, vezi cazul Coreii de Nord.

Stat-tampon în războiul cibernetic cu Rusia

SRI-ul în integralitate ar trebui să se supună legilor acestei țări și tratatelor internaționale care impun respectul pentru viața privată a fiecărui om. Fiecare dintre angajații SRI ar trebui să se gândească la jurământul pe care l-a depus pentru a-și apăra țara și pe fiecare dintre noi, în calitate de locuitori ai acesteia.

Mai există, de altfel, un aspect dezvăluit un ofițer SRI: și anume că această infrastructură mixtă software-hardware este datorată și statutului pe care România și l-a asumat, și anume de stat-tampon care asigură securitatea cibernetică în această zonă geopolitică. România se află în linia întâi a războiului cibernetic susținut cu Federația Rusă. Nu există niciun motiv să ne îndoim de acest fapt. Totuși, această supradimensionată infrastructură IT este destinată și altor aspecte mai puțin ortodoxe, menționate anterior.

Libertatea în cadrul societății românești este un fapt care ne apare în momentul de față de la sine înțeles, îl luăm ca pe un dat firesc. Dar libertatea se constituie într-un aspect fragil care poate să dispară din existența noastră, în anii ce vor veni, dacă nu adoptăm o atitudine fermă față de toate tentativele de limitare a ei.

Interviul cu Nicoleta Andreescu, director executiv în cadrul APADOR-CH, se constituie într-un veritabil avertisment de integritate pentru societatea românească.

SII Analytics integrează baze de date de la mai multe instituții într-una singură, mamut

Radu Hadârcă: Să ne referim la ultimul demers făcut de cei din cadrul SRI, pentru care dumneavoastră i-ați criticat: accesarea fondurilor europene pentru constituirea unei structuri tehnologic-informaționale în vederea unificării anumitor baze de date. Aspectele sunt destul de neclare. Puteți preciza despre ce este vorba?

Nicoleta Andreescu: Nu e doar vorba, nu sunt foarte neclare. Este vorba de ultimul demers al SRI despre care știm noi. Este vorba de SII Analytics, așa se numește acest proiect. O platformă de baze de date care există de mulți ani, înființată într-un alt proiect care s-a numit SII Infrastructură, ce dă posibilitatea SRI să utilizeze la valoare maximă și practic să integreze baze de date de la mai multe instituții: ANAF, Evidența Populației ș.a.m.d. Practic, prin această posibilitate dată de achizițiile de acum din SII Analytics, bazele acelea de date devin una singură, integrată.

R.H.: Adică informații care există, inclusiv cele care vizează aspectele din sănătate, vor constitui elementele esenţiale stocate în această unică bază de date. Astfel, se poate crea fiecărui individ în parte câte un profil psihosomatic, care poate fi accesat şi utilizat în funcţie de obiectivele şi scopurile pe care le nutresc cei care au gândit această structură informatică.

N.A.: Chiar dacă bazele de date sunt separate, să zicem, cu aceste noi tehnologii achiziționate, ele pot fi accesate și transformate într-una singură. Atâta vreme cât eu pot să caut, spre exemplu, cine și-a cumpărat mașină în ultimul an în zona cutare și are venit între și între, identificând trei oameni; după care aflu despre ei tot, și dacă și-au plătit impozitele, și informații legate de starea de sănătate… Iar atunci, având această posibilitate dată de noile achiziții, să facă orice cu ele, devin practic o singură bază de date mamut, integrată.

R.H.: Este foarte interesant, pentru că s-a achiziționat un echipament hardware care are o valoare considerabilă – pe undeva pe la 1 miliard de euro (se vehiculează chiar o cifră dublă) –, care a fost destinată achiziţionării unor servere plasate în Centre de Date (Data Centers) specializate pe care le au doar giganții Google, Facebook. Ei și-au exprimat însă stupefacția în legătură cu scopul și destinația acelor aparaturi, care înțeleg că s-au cumpărat cu bani proveniți de la statul român; bani care sunt de fapt rezultatul impozitelor plătite de către fiecare dintre noi.

N.A.: Eu nu pot să estimez valoarea achizițiilor de la SRI. Singurele chestiuni pe care le putem ști cu siguranță sunt cele legate de accesarea fondurilor europene, pentru că acestea, având niște reguli de transparență, nu pot fi ascunse total. Cum s-a ajuns la discuția aceasta despre SII Analytics? A fost o întâmplare, cineva a găsit cererea de ofertă pe sistemul public de achiziții publice, pe e-licitație.

TAP-rile pot cotrobăi prin mesaje

R.H.: Deci pe SEAP s-a văzut această achiziție.

N.A.: Dacă acel cineva nu era un om foarte priceput în domeniul IT, nu-și dădea seama ce înseamnă asta. La prima vedere, eu m-aș fi uitat acolo ca un profan, nu înțeleg ce înseamnă denumirile acelea de echipamente, despre unele dintre ele am aflat ulterior. TAP-urile (tapping devices – dispozitive de înregistrare), de exemplu, sunt niște sisteme care pot intercepta, dar și căuta după conținut, după orice comunicație electronică și au capacitatea de a intercepta și filtra volume foarte mari de date. Dacă este mufat undeva la un mare furnizor de servicii de Internet ISP (Internet Service Provider) și de comunicații electronice în general, incluzând aici furnizorii de telefonie fixă și mobilă, un singur echipament din acela poate accesa și căuta în conținutul mesajelor.

SRI: proiectul n-are legătură cu e-guvernarea

R.H.: Demersul SRI de a accesa fonduri europene în vederea realizării unei supravegheri în masă este sau va putea fi stopat în urma intervenției dumneavoastră publice? Care a fost feedback-ul din partea lor?

N.A.: SRI a venit cu niște așa-zise explicații, printr-un comunicat de presă, explicații care mai mult ne-au întărit convingerea că ceea ce am identificat noi ca fiind periculos așa este. Tot în acel comunicat al SRI, se spunea că proiectul respectiv nu are nicio legătură cu e-guvernarea, respectiv cu linia de finanțare de pe care au fost accesate fondurile. Acum, noi avem speranța că va fi analizat modul de finanțare.

R.H.: Există vreo informație că, în urma acestui demers, s-a stopat accesarea acelor bani? Bănuiesc că și statul ar trebui să participe cu ceva, nu?

N.A.: E adevărat, dar, din punctul nostru de vedere, speranțele sunt la Comisia Europeană, cea care finanțează întreaga linie. Deoarece nu este normal să se finanțeze din fonduri europene un proiect care are potențialul de a aduce atingere unor drepturi și valori fundamentale pe care Uniunea Europeană le respectă și ar trebui să le promoveze. Adică nu mă apuc eu, Uniunea Europeană, care am interzis pedeapsa cu moartea, nu mă apuc să finanțez pe cineva care lucrează pentru a reintroduce pedeapsa cu moartea. E aberant.

R.H.: Dacă UE a dat niște legi care consfințesc drepturile și libertățile individuale, care includ dreptul la viață privată, nu este normal să finanțeze simultan un proiect care realizează contrariul.

N.A.: Există astfel de directive europene, există decizii CEDO, există decizii ale Curții de Justiție ale Uniunii Europene, care scriu negru pe alb că nu este normal să integrezi baze de date, că nu este rezonabil să utilizezi mijloace de supraveghere în masă. Fiindcă principiul în baza căruia utilizezi mijloacele de supraveghere în masă îi transformă pe toți cetățenii în suspecți și se găsește în contradicție flagrantă cu prezumția de nevinovăție, baza oricărui sistem juridic democratic, încălcând astfel total dreptul la viață privată.

Problema de fond: lipsa de control civil asupra SRI

R.H.: În urma acestui demers pe care l-ați făcut împreună cu alte organizații către Comisia Europeană, credeți că răspunsul se va concretiza în nefinanțarea acestui program de supraveghere în masă deghizat în e-guvernare?

N.A.: Nu știu să estimez care va fi răspunsul.

R.H.: Ar putea să vă răspundă sau ar trebui să vă răspundă?

N.A.: De regulă, în 95% dintre mesajele transmise către Comisia Europeană primesc un răspuns. Nu neapărat unul care să te mulțumească, însă foarte rar se petrece să nu primești niciun răspuns.

R.H.: În ce interval de timp procedural se poate primi un răspuns?

N.A.: Depinde de organismul căruia i te adresezi, de Comisie. Depinde, regula generală este tot cea de 30 de zile, dar sunt anumite organisme care răspund în trei zile, altele mai mult. Dacă mă întrebați pe mine care este mecanismul de funcționare, nu vă pot răspunde cu acuratețe la această întrebare.

R.H.: Ați primit vreun răspuns din partea Comisiei Europene, singura în măsură să opereze acțiuni concrete de stopare a acestui demers?

N.A.: Nu, nu am primit. Deși ar fi trebuit. Comisia ar trebui să intervină prin Direcția de Luptă Antifraudă, care se ocupă cu problemele legate de accesarea, cu utilizarea nelegală a fondurilor care provin de la Uniunea Europeană. Ne aduce la problema care, de altfel, constituie esența. Pentru că modul în care sunt finanțate investițiile și acțiunile SRI este până la urmă o chestiune de procedură, de formă. Problema de fond o constituie de fapt lipsa reală de control civil asupra activității SRI. E adevărat că nu trebuie să-și bage cineva nasul în tot ceea ce face SRI pe partea operațională și așa mai departe. Pentru că de aceea SRI este un serviciu secret. Însă dacă ne uităm că legea de organizare și de funcționare este din 1900 toamna, dacă ne uităm că multe dintre acțiunile pe care le întreprinde SRI, inclusiv aceste proiecte, stau sub umbrela unor hotărâri ale CSAT, care nu sunt publice, dacă ne uităm la simulacrul de control pe care îl exercită Comisia de Control al SRI din Parlament, reiese foarte clar problema: lipsa de control civil asupra activității SRI!

Comisia Europeană: „Dacă acele fonduri au fost acordate SRI-ului, aşa a trebuit să se petreacă”

La data apariţiei acestui interviu, în urma sesizării făcute la Comisia Europeană, reprezentanta acestei Comisii în România, Angela Filote, a oferit un răspuns organizaţiei Active Watch, care a parvenit şi APADOR-CH, prin care s-a afirmat că, dacă acele fonduri au fost acordate SRI-ului, aşa a trebuit să se petreacă. Straniu şi profund semnificativ în acelaşi timp, aspect care dovedeşte conexiunile care există între SRI şi structurile europene suprastatale.

Prin urmare, Comisia Europeană binecuvântează instituirea unui regim dictatorial de control în România, prezidat de SRI, prin finanţarea acestuia din fonduri europene.

Citiţi şi: 
SRI primeşte fonduri europene în valoare de 25 de milioane de euro pentru un proiect de supraveghere generalizată a cetăţenilor deghizat în eGuvernare 
Operaţiunea ilegală SII Analytics a SRI: Big Brother 

 

 

yogaesoteric
22 decembrie 2017 

Ilie Șerbănescu: «Cum pot tolera așa ceva serviciile secrete românești?! Este nu numai trădare de neam și țară, ci și o mare prostie în sine!»

Nu este greu a „inventaria” acțiunile de luptă ale autorităților de la București împotriva colonialismului la care Bruxelles-ul supune România. Nu este greu, pentru că această luptă nu există! Lipsește total vreo opoziție față de dispariția economiei naționale și pierderea deciziei naționale. Orice fâs tras pe la Bruxelles este luat la București drept suflu dătător de viață, chiar dacă înseamnă lichidarea ultimei fărâme de valoare identitară românească.

Este nu numai trădare de neam și țară, ci și prostie în sine. Experiența de peste un sfert de veac a demonstrat fără echivoc că cedarea activităților de monopol (utilitățile publice, resursele subsolului, serviciile bancare) către privați, de fapt, străini, este un lucru dramatic, soldându-se doar cu dublarea prețurilor pentru consumatori!

Cu toate acestea, într-o manifestare de întârziere mentală, strategiile din orice minister, sector sau domeniu din România au în frunte privatizarea, ca o obsesie a prostului, ce convine însă stăpânului străin. Contrar cerințelor, reclamate de însăși apartenența la UE, România își distruge în continuare sistematic statul.

Lichidarea parametrilor naționali ai economiei a devenit o profesie, slăbirea statului – un crez! Necum să fie vorba de vreo recuperare națională de la străini. Astea sunt idei subversive! Cine le debitează riscă să fie taxat „naționalist”, comunist și „cu rușii”! Dimpotrivă, semn nu numai al întârzierii mentale, al neevoluării, ci și al servilismului sordid, ajutoarele de stat sunt acordate firmelor străine, cărora li se „montează” priorități în licitațiile publice, astfel încât firmele românești să fie scoase din joc încă de la caietele de sarcini. Cum pot tolera așa ceva serviciile secrete românești?! Bun, nu sunt cu rușii, nu sunt cu comuniștii, nu sunt cu naționaliștii, dar ce au cu capitaliștii români?!

Nu vreun protest, dar nici măcar o simplă vorbuliță nu există la adresa celui mai teribil atentat colonialist împotriva României pe care îl constituie începerea, cu bani de la UE, a conductei care să ducă gazele românești exploatate de OMV în largul coastelor Mării Negre direct la Viena, fără ca România să aibă vreun rol în stabilirea prețurilor și destinațiilor și la care românii n-au acces nici de-ar vrea să le plătească (adică să-și cumpere propriile resurse!), când peste trei pătrimi din satele țării se încălzesc cu lemne!

Prin alte țări sau zone ale lumii, așa ceva din panoplia colonialismului primitiv și scârbos primește nu consimțământ trădător din partea autorităților naționale, ci replici statale sau, în caz că statul „doarme”, răspunsuri numite impropriu astăzi asimetrice, în care terorismul religios răzbună cu mijloacele guerilei urbane, jaful și umilințele din partea terorismului colonialist. Se bucură măcar de o nevinovată referire faptul colonialist tragicomic că România este singura țară din regiune fără o companie sub control național de distribuție de carburanți, cu toate că este singura țară din regiune care deține resurse de petrol?!

Amețitor este că nimic nu s-a făcut și nu se face pentru limitarea înstrăinării pământurilor. Suntem unica țară din UE care lasă libertate completă vânzării terenurilor agricole, de parcă în România pământurile ar costa cel mai scump, nu cel mai ieftin din UE! În vreo doi ani, românii vor rămâne chiriași în țară și pe acest tărâm, așa cum au rămas în privința activelor industriale, resurselor subsolului și intermedierii bancare.

Cât despre retail, aici este apocalipsă! După criza de acum un deceniu, consumul s-a prăbușit o bună perioadă, până la o nouă revigorare în ultimul timp, dar marile lanțuri vestice – făcând ceea ce pe la ele pe acasă nici nu se gândesc să facă – au tot prosperat, fără vreo întrerupere, cu circa două cifre pe an. Cum? Prin eliminarea a peste 80.000 de chioșcari români. A existat vreo replică? Da! Așa-numita „lege 51%”, care să sprijine prezența de peste 51% a mărfurilor românești la raft. Ridicolul acestei legi dă dimensiunea lașității întregii clase politice. Această lege nu îndrăznește măcar să vorbească de produse românești ca atare, ci de produse de pe „circuitul scurt”, să nu se supere cumva stăpânul de la Bruxelles, care oricum n-a aprobat-o. Și zace „sub raft”, din lipsă de norme de aplicare.

Și să nu uităm absența penibilă a vreunei replici oficiale la jignirile Germaniei, Austriei și Olandei, după declarațiile încurajatoare ale președintelui Comisiei Europene privind nevoia unui statut de egalitate pentru România în UE.

Penibilul absolut a fost atins când Apelul prin care 84 de academicieni (nu au îndrăznit mai mulți!) își exprimaseră, de altfel tardiv și firav, preocuparea față de pierderea economiei, deciziei și identității naționale, a fost retras de pe site-ul înaltei instituții la cererea expresă a dlui Iohannis, președintele cică al României!

S-a vorbit de trădare! Total inexact! Ca etnic german, dl Iohannis nu are nicio obligație față de nația română! Dar, pretind unii, a fost votat de români! Corect! Dar asta este problema lor, și nu a dlui Iohannis!

Autor: Ilie Șerbănescu

Citiți și: 
Ilie Șerbănescu: «Satan de la Bruxelles sau de fapt, de la Berlin, îți mai pregătește una…» 
Avocatul Marian Nazat: «România n-are curajul de a-și înfrunta stăpânii, după ce și-a distrus întreaga economie ca să intre în grații» 

yogaesoteric 
23 decembrie 2017 

Donald Trump dezvăluie aberaţiile Acordului de la Paris

Site-ul francez Dreuz.info a publicat un discurs al preşedintelui Donald Trump despre motivul retragerii SUA din Acordul de la Paris (referitor la schimbările climatice și măsurile ce vor fi adoptate la nivel mondial pentru a limita încălzirea globală).

Jean-Claude Junker şi Martin Schulz

Presa din România a ascuns cu grijă, sub preş – ca de obicei – opiniile unui înalt oficial al statelor lumii. Motivul: acestea nu coincid cu „directivele şi indicaţiile preţioase” ale circarilor de la Bruxelles, gen Jean-Claude Junker şi Martin Schulz, care amestecă şi încurcă discreţionar vitezele UE. Desigur, şi ei, la rândul, lor, sunt slugi ale altora.

Trump, Putin sau Orban luptă pentru interesele ţărilor lor. Românii n-au pe nimeni! Încă. Nici măcar să-i apere în propria lor ţară.

Donald Trump spunea înainte de a fi ales: „Make America great again!”

Donald Trump spunea imediat după ce a fost ales: „Cooperarea la nivel mondial, a întreţine relaţii cu alte naţiuni, a te înţelege bine cu ele, este un lucru foarte bun. Este un aspect foarte important. Dar nu există niciun imn internaţional, sau o monedă mondială, ori un drapel mondial. De aceea eu nu reprezint globalizarea. Eu îmi reprezint ţara!”. Şi pentru că îşi reprezintă ţara, adică se comportă cu totul altfel decât marea majoritate a liderilor politici occidentali, care gândesc numai în termeni globali şi consideră că suveranitatea propriilor ţări înseamnă declin, dacă nu este subordonată acordurilor şi instituţiilor internaţionale, Donald Trump a scos Statele Unite din Acordul de la Paris asupra climatului.

Acest lucru a declanşat un uriaş val politico-mediatic de condamnare şi înfierare a celui care a comis o „greşeală istorică faţă de ţara sa” şi, mai mult, care „pune în pericol viitorul planetei”.

Emmanuel Macron, globalistul tipic ajuns preşedintele Franţei, nu a scăpat ocazia să se evidenţieze global, gândind „planetar”: „Make our planet great again”. Donald Trump a ţinut-o însă pe a lui, vorbind în ultimul său discurs despre ceea ce niciun alt mare lider politic nu a avut curaj să vorbească – despre aberaţiile Acordului de la Paris, care, spune el, „nu protejează climatul, ci redistribuie bogăţia noastră către alte ţări”.

În articolul publicat pe site-ul dreuz.info, Jean-Patrick Grumberg scrie: „A fost discursul unui lider adevărat, care are împotriva lui ansamblul conducătorilor politici europeni şi mass-media, a fost în realitate discursul unui om mare şi curajos, pătruns de misiunea sa în serviciul poporului”.

Potrivit Acordului de la Paris, Statele Unite trebuie ca până în 2040 să-şi reducă producţia de cărbune cu 86%, dar, în acelaşi timp, China este autorizată să deschidă sute de noi mine de cărbune. „Reflectaţi la asta – a spus Trump – India poate să-şi dubleze producţia de cărbune, iar noi ar trebui să o eliminăm pe a noastră! Chiar şi Europa este autorizată să construiască în continuare mine de cărbune noi. China este autorizată să-şi mărească emisiile de CO2 timp de 13 ani! Ei pot să facă tot ce vor timp de 13 ani, noi nu! – a spus Trump – Și atunci cu ce contribuie asta la lupta împotriva încălzirii globale?”

Pentru a-şi respecta angajamentele, Statele Unite trebuie să-şi reducă producţia de gaze naturale cu 13%, cea de hârtie cu 12%, cea de ciment cu 23%, cea de fier şi oţel cu 38%. Dar, de aceste materii prime Statele Unite are nevoie. Trebuie, aşadar, să le importe. Deci să lase alte ţări să le producă. Unde este logica? Unde este reducerea gazului cu efect de seră? „În rezumat, acordurile nu elimină locurile de muncă, ci se mulţumesc să le transfere în afara Statelor Unite, trimiţându-le în alte ţări”, a remarcat Trump, care a adăugat „aceste acorduri sunt mai puţin despre climat, şi mai mult despre avantajele financiare pe care le dobândesc alte ţări în dauna Statelor Unite”.

Prostia Acordului de la Paris

Donald Trump: „Chiar dacă Acordul de la Paris ar fi pus în practică în totalitate, chiar dacă toate ţările l-ar respecta ad-litteram, el estimează că va reduce temperatura globală cu două zecimi de grad Celsius de acum şi până în 2100! […] În realitate, 14 zile de emisii de CO2 în China anulează toate câştigurile datorate Statelor Unite – este vorba de o statistică uluitoare –, anulează total reducerile obţinute de Statele Unite până în 2030, asta după ce noi am cheltuit miliarde şi miliarde de dolari, am închis uzine, am pierdut locuri de muncă şi am avut de plătit un cost mai ridicat al energiei, atât de către întreprinderi cât şi de către cetăţenii obişnuiţi”.

În afara prevederilor draconice impuse Statelor Unite, acordurile prevăd un alt instrument de distribuire a bogăţiilor către alte ţări. Este vorba de aşa numitul Fond verde pentru climat al ONU, care cere ţărilor industrializate să verse 100 miliarde dolari/an altor ţări (printre care India şi China)! Fără a mai spune că directorul executiv al Fondului a indicat că această sumă trebuie să fie reevaluată la 450 miliarde de dolari până în 2020! Şi fără a mai spune că ţările care poluează cel mai mult nu contribuie deloc la acest fond! Şi nimeni nu e în stare să spună la ce servesc aceşti bani şi cine beneficiază de ei.

Preşedintele Donald Trump a promis în timpul campaniei sale să nu mai risipească banii pe discutabila încălzire globală, ci să creeze locuri de muncă şi bogăţie pentru clasa de mijloc americană. El a fost ales democratic pe baza acestui program, pe care acum îl pune în aplicare; aceasta se numeşte democraţie, un concept care nu mai prezintă niciun interes pentru stânga, care crede că elitele trebuie să decidă ce este mai bun pentru popor.

Potrivit studiului făcut de National Economic Research Associates, părăsirea acordului de la Paris va permite salvarea a 2,7 milioane de locuri de muncă până în 2025. Wall Street Journalscria la 1 iunie 2017: „Realitatea este că această retragere este în interesul economic al Americii, şi nu va avea nicio influenţă asupra climatului. […] În calitate de preşedinte am o obligaţie şi această obligaţie este faţă de poporul american. Acordul de la Paris subminează economia noastră, ne afectează muncitorii, ne slăbește suveranitatea, impune riscuri legale inacceptabile şi ne plasează într-o poziţie dezavantajoasă faţă de celelalte ţări ale lumii. A venit momentul să părăsim Acordul de la Paris (aplauze) şi este timpul să îl înlocuim cu un nou acord care să protejeze mediul, întreprinderile noastre, cetăţenii şi ţara noastră.”

Citiți și:
Au Donald Trump şi economiile mondiale şansa supraviețuirii? Există o singură soluţie: Eliminarea Rezervei Federale şi a băncilor naţionale!
Administraţia Trump: o contra-revoluție culturală cu implicaţii globale? (I) 

yogaesoteric
22 decembrie 2017 

Topul celor mai absurde taxe din ţară. Cum au ajuns autorităţile locale să impoziteze umbra animalelor pe câmp

Campioana națională: Primăria Bistrița

Autorităţile locale din România se dovedesc a fi extrem de inventive când vine vorba despre taxe. În mai multe localităţi din ţară sunt taxate cu câteva sute de lei căsătoriile din weekend, iar în Bistriţa a ajuns să se taxeze şi umbra făcută de animale.

Pe lângă taxele impuse de statul român prin diferite instituţii, autorităţile locale se dovedesc a fi extrem de inventive când vine vorba despre taxarea unor servicii şi nu numai. Iată un top al celor mai neobişnuite astfel de dări.

1. Taxa pe umbrire. Taxa născocită în urmă cu câţiva ani de Primăria Bistriţa poate fi bătută doar cu greu. Aceasta pune la plată, practic, umbra făcută de animalele ieşite la păşunat în zonele limitrofe pădurii de lângă Bistriţa. Proprietarii de animale care folosesc păşunile de lângă oraş trebuie să plătească Primăriei Bistriţa 110 lei pe hectar.

2. Taxa pentru uşă. Această taxă este născocită tot de către autorităţile locale din Bistriţa. Practic, Primăria Bistriţa te taxează cu 240 de lei dacă vrei să îţi faci încă o uşă de acces la casă, pe lângă cea existentă. Dacă este vorba despre uşa de acces în curte, taxa este de 120 de lei.

3. Taxa pe căsătorie. Deşi pare greu de crezut, această taxă a fost instaurată în mai multe oraşe din ţară. Aceasta ajunge la câteva sute de lei. Unele primării o aplică indiferent de ziua în care mirii îşi unesc destinele, în timp ce altele se referă doar la zilele din weekend.

4. Taxa de scară. Dacă vrei să îţi amenajezi un spaţiu comercial, birou, cabinet medical, stomatologic sau veterinar la parterul unui bloc din Bistriţa şi ai nevoie de scări de acces, ai de plătit 95 de lei lunar, taxa de scări.

5. Taxa pe şanţ. În Bacău, firmele care au de săpat şanţuri trebuie să plătească primăriei o taxă de doi lei, pe metru, pe zi.

6. Taxa pe apa de ploaie. Oricât de aberantă ar fi, această taxă se aplică în mai toată ţara. Românii plătesc zeci de lei lunar pentru un metru cub de apă de ploaie. Raţionamentul furnizorilor de apă este că orice cantitate de apă care trece printr-un sistem de canalizare şi epurare naşte costuri.

7. Taxa pe artificii. La Timişoara, firmele care se ocupă de serviciile pirotehnice plătesc autorităţilor locale 200 de lei pentru un minut de artificii.

8. Taxa pe cărucior. Dacă eşti din Bistriţa şi ai un cărucior cu care transporţi diferite obiecte dintr-o parte în alta a oraşului, chiar şi ocazional, ai de plătit Primăriei Bistriţa 35 de lei pe an.

Citiţi şi:
Profesorul Avram Fițiu: «România este singura țară din UE care a interzis accesul animalelor în pădure, ca să poată fi jefuită în liniște»

Să se îngrozească şi europenii de ororile din România 

yogaesoteric

21 decembrie 2017

Ceva de excepție: Chinezii au descoperit o ciupercă capabilă să descompună… deșeurile de poliuretan. Aceasta este o soluție pentru controlul poluării!

După cum se știe, deșeurile de material plastic

, din păcate prezente din belșug pe pajiștile, în pădurile și în albiile râurilor din România, sunt atât inestetice, cât și distructive pentru mediul ambiant. Despre deșeurile de plastic se spune că se descompun cu mare greutate, că durează „1000 de ani” până când dispar din mediul natural. Cât privește acumularea deșeurilor non-degradabile de poliuretan, acestea produc o poluare severă a apelor și solului.

Poliuretanul constituie o importantă și versatilă clasă de polimeri, fiind prezent într-o mare varietate de produse – printre care fibrele sintetice, garniturile, anvelopele auto, produsele de etanșeizare, prezervativele, produsele de ambalare etc.

Grupul de cercetători chinezi condus de către omul de știință Xu Jianchu, de la Institutul de Botanică Kunming, din cadrul Academiei Chineze de Științe, a identificat, în sol, ciuperca Aspergillus tubingensis. Rezultatele studiului lor se regăsesc în jurnalul Environmental Pollution. Aspergillus tubingensis este prima ciupercă ce s-a dovedit capabilă, până acum, să descompună deșeurile de poliuretan.

Cercetătorii cred că descompunerea poliuretanului de către această specie fungică (ciupercă) ar putea deveni foarte importantă pentru controlul poluării mediului. În ce mod este distrus poliuretanul? Ciupercile Aspergillus tubingensis sunt capabile să secrete enzime puternice, care atacă și destructurează esterii din compoziția poliuretanului, acesta fiind principalul mod în care sunt descompuse deșeurile de acest fel.

Citiţi şi:Studiu: «Deșeurile ce provin de la materialele plastice din oceane vor depăși cantitatea de pește până în 2050»Substanţele toxice din mediu afectează nu numai organismul expus ci şi urmaşii fiinţei respective, prin moştenire epigenetică trans-generaţională 

yogaesoteric
19 decembrie 2017

Cum au reuşit brazilienii să încurajeze asocierea în agricultură şi să integreze în societate căutătorii în gunoaie

Două soluţii braziliene pentru două probleme sociale generate de condiţiile economice au fost prezentate în cadrul unui turneu susţinut în România, în perioada 1 - 8 februarie 2017, de către două personalităţi din domeniul economiei sociale din Brazilia: Maria Elisabeth Grimberg şi Gilberto Ohta de Oliveira.

Cei doi specialiști brazilieni, veniţi în România la invitaţia fundaţiei Terra Mileniul III, au oferit exemple viabile de agricultură bazată pe cooperare şi de gestionare a deşeurilor reciclabile prin integrarea căutătorilor în gunoi într-un sistem de întreprinderi sociale.

România şi Brazilia sunt două ţări care se confruntă cu o mare discrepanţă între categoriile sociale. În Brazilia, în special în zona urbană există locuri cu o mare concentrare de populaţie, cum ar fi Sao Paolo, oraş cu 12 milioane de locuitori. Metropola generează multe deşeuri, care sunt gestionate prost, şi în care o bună parte din populaţia săracă şi-a găsit o sursă de venit.
Întreprinderea socială Coopamare a găsit o soluţie pentru a gestiona cu succes deşeurile reciclabile: persoanele care adunau pe cont propriu aceste materiale au format o organizaţie, care în timp a luptat pentru drepturile acestora şi a obţinut recunoaşterea meseriei de culegător de reciclabile.

Iniţial, colectorii informali de deşeuri, majoritatea oameni ai străzii, primeau doar o masă caldă prin intermediul unui ONG caritabil. Lucrătorii acestui ONG au reuşit să-i convingă să pună la comun veniturile pe o săptămână pentru a organiza o petrecere. Văzând avantajele efectuării unor cheltuieli în comun, a luat naştere mai întâi o asociaţie care în 1989 s-a transformat în cooperativa Coopamare. Scopul ei era de a-i ajuta pe cei peste 20.000 de oameni fără adăpost care adunau gunoaie cu ajutorul cărucioarelor pe străzile din Sao Paulo să devină productivi. Astfel, au câştigat respectul cetăţenilor iar autorităţile au realizat că aşa se poate gestiona o problemă de mediu.

După multe lupte cu abuzurile autorităţilor, căutătorii fiind adesea bătuţi pentru că „furau” deşeurile considerate proprietatea municipalităţii, cooperativa a ajuns la 600 de organizaţii în toată Brazilia şi integrează în câmpul muncii în jur de 800.000 de colectori de materiale reciclabile.

„A fost dificil să începem munca colectivă, muncitorii erau fără adăpost şi a trebuit să înveţe să vadă sensul de a lucra în colaborare. Un alt aspect dificil a fost repartizarea sarcinilor, dar şi managementul administrativ şi financiar. Am avut nevoie de consultanţi pentru o lungă perioadă de timp pentru a ne gestiona finanţele şi sarcinile administrative ale cooperativei”, îşi aminteşte Elisabeth Grimberg provocările pe care cooperativa le-a întâmpinat de-a lungul timpului.

 Elisabeth Grimberg

După aproape 30 de ani de eforturi susţinute, muncitorii beneficiază de condiţii decente şi contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. Foarte important este şi faptul că având acces direct la clienţii colectori de reciclabile şi eliminându-se intermediarii, rămân mai mulţi bani care se transformă în remuneraţii considerabile pentru culegători. Toate acestea îi fac pe mulţi dintre culegători să declare că nu şi-ar părăsi locul de muncă.

Un alt exemplu pe care Brazilia îl poate oferi României este în zona rurală. Astfel, Gilberto Ohta de Oliveira a prezentat exemplul Cooperagua, o cooperativă agricolă care a reuşit să aducă bunăstare familiilor dintr-o zonă rurală de lângă Sao Paolo, şi care sprijină agricultura efectuată cu tehnici de permacultură pentru a conserva natura într-o zonă din pădurea tropicală, cu o puternic dezvoltată biodiversitate.

În zona în care locuieşte Gilberto s-a creat o reţea solidară care include 21 de asociaţii şi care acoperă 45 de comune. Unindu-şi forţele s-au construit 6 cooperative agricole şi una de logistică. Pentru a se întreţine şi dezvolta, cooperativa a dezvoltat mai întâi o producţie convenţională de banane pe care a distribuit-o în zona Sao Paolo. Pe structura acestor cooperative şi beneficiind de rezultatele lor financiare s-a dezvoltat partea de agricultură organică şi permacultură, douăzeci la sută din producţie fiind ecologică.

Producţia cooperativei este absorbită în piaţă cu ajutorul a două programe guvernamentale care sprijină alimentaţia sănătoasă. În ceea ce priveşte preţul produselor ecologice, acesta poate fi menţinut la un nivel acceptabil atât pentru producător cât şi pentru consumator prin faptul că sunt eliminaţi intermediarii. Prin cele două programe guvernamentale, cooperativele livrează direct şcolilor, şi-n plus cu ajutorul parcului auto de 15 camioane pe care cooperativele şi l-au creat se distribuie şi coşuri de produse ecologice, direct grupurilor de consumatori. Acesta este şi unul dintre principalele argumente pentru care agricultorii se asociază, lipsa intermediarilor, fapt care oferă posibilitatea ca mai mulţi bani să intre în conturile cooperativei.

„Fiind asociaţi, am beneficiat mai uşor de asistenţă tehnică din partea autorităţilor, dar probabil cea mai bună motivație a fost un exemplu de succes. În momentul în care oamenii au văzut că o cooperativă funcţionează, ceilalţi şi-au dorit şi ei să se asocieze. Aşa au observat că tot ceea ce se obţine din produsele noastre se împarte egal între membrii cooperativei, după ce sunt achitate costurile pentru dezvoltarea cooperativei în prealabil. Dar cel mai important factor în menţinerea încrederii în cooperativă este că gestiunea se face de către toţi membrii cooperativei”, a arătat Gilberto Ohta.

Cei doi invitaţi au efectuat un turneu în Bucureşti şi regiunea Sud Muntenia în perioada 1-8 februarie, în cadrul proiectului „SUSY – Sustainable and solidarity economy”, cofinanţat de Uniunea Europeană, în care sunt implicate 26 de organizaţii din 23 de ţări europene cu scopul de a promova bunele practici privind economia socială şi solidaritatea din Europa şi din lume. Turneul a cuprins vizite la structuri de economie socială din România cât şi mai multe întâlniri publice.

„SUSY – Sustainable and solidarity economy” este implementat la nivel european de organizaţia COSPE (Italia) şi în România de către Fundaţia Terra Mileniul III şi are o durată de trei ani, finalizându-se în ianuarie 2018.

Elisabeth Grimberg 
Elisabeth este cercetător şi activist în domeniul organizării colectării de materiale reciclabile în Brazilia, are o vastă experienţă in procesul înfiinţării unei cooperative profitabile, modelul de management din spatele acesteia, precum şi beneficiile sociale şi ecologice pentru investiţiile guvernamentale în economia socială şi solidară ca strategie de incluziune socială.

Gilberto Ohta de Oliveira 
A studiat economia în afaceri, ca mai târziu să se reorienteze spre o afacere de familie în agricultură în pădurea tropicală de lângă Sao Paulo, acolo unde familia sa avea o fermă. Începe să utilizeze tehnici de permacultură pentru a evita îngrăşămintele chimice. În 2003 a fost co-fondator la cooperativa Cooperagua pentru agricultură durabilă şi solidară în zona rurală Guapiruvu.
În 2012, Gilberto a primit premiul Kiyoshi Yamamoto pentru multiplele sale calităţi de conducere şi pentru iniţiativele ecologice şi sociale în cadrul procesului de dezvoltare regională.

Citiţi şi: 
Ambasadorul Braziliei i-a mulțumit postum lui Eminescu pentru… creșterea economică spectaculoasă a țării sale!!! 
Mesajul unui britanic pentru români: «Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!» 
Şapte minciuni mortale ale agriculturii industriale (I) 

yogaesoteric
19 decembrie 2017