Cacialmaua evidentă a unei reabilitări. Poezia lui Radu Gyr «Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!», condamnată încă o dată la moarte

… de Justiția Română

Unul dintre cei mai netrebnici și mai înșelători termeni juridici din legislația românească este acela de REABILITARE. Iar cea mai elocventă ilustrare a acestei netrebnicii este sentința din 4 mai 2011, a Tribunalului Bucureşti, în cazul dosarului de revizuire a condamnării lui Radu Gyr pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, prin procesul deschis împotriva Statului Român și a Ministerului Public de fiica sa, Simona-Carmen Popa, în iunie 2010.

Calificativul de „netrebnic” nu se referă la termenul în sine, ci la modul în care a fost și este el instrumentat. Astfel, sentința dată de Tribunalul București nu a fost una de ACHITARE, ci una de REABILITARE, ceea ce a făcut ca, la recurs, Curtea de Apel București să respingă acordarea de daune morale reclamantei (Simona-Carmen Popa, fiica poetului). Misterul acestei sentințe rușinoase pentru Justiția Română ține de manipularea termenului REABILITARE, fie ea de drept sau juridică. Căci iată cum este explicat acest termen în Dicționarul Juridic:

„REABILITARE JUDECĂTOREASCĂ – reabilitare pronunţată de instanţa de judecată la cererea celui interesat, în cazurile în care nu operează reabilitarea de drept. Reabilitarea judecătorească poate fi pronunţată numai după trecerea anumitor termene, la care se adaugă o fracţiune din durata pedepsei pronunţate. Ca şi în cazul reabilitării de drept, termenele pentru reabilitarea judecătorească se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris, ori de la data actului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă. Pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească se cere ca cel condamnat: să nu fi suferit o nouă condamnare; să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, ori să aibă vârsta de a fi pensionat sau să fie incapabil de muncă; să fi avut o bună conduită; să fi achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare. Reabilitarea judecătorească nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării, nici rechemarea în cadrele permanente ale forţelor armate sau redarea gradului militar pierdut. De asemenea, reabilitarea judecătorească nu are efect asupra măsurilor de siguranţă, cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi şi a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. În caz de respingere a cererii de reabilitare judecătorească nu se poate face o nouă cerere decât după un termen legal stabilit. Reabilitarea judecătorească se anulează dacă după acordarea ei se descoperă că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.”

Am redat aproape în întregime explicațiile din Dicționarul Juridic ale termenului REABILITARE JUDECĂTOREASCĂ, din două motive. Primul – pentru a arăta, în toată „splendoarea” ei, cacialmaua justițiară a procesului de revizuire privind poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”. Căci, încă o dată, REABILITAREA JUDECĂTOREASCĂ nu înseamnă ACHITARE. Înseamnă ceea ce explică Dicționarul Juridic actual și „nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării, nici rechemarea în cadrele permanente ale forţelor armate sau redarea gradului militar pierdut”. Sensul juridic al termenului nu lasă nicio șansă de interpretare favorabilă „reabilitatului”, care rămâne captiv în propria sentință. Deci „infractorul” Radu Gyr nu poate fi reintegrat în drepturi nici măcar postum. Iar „infracțiunea” numită „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!” a rămas, practic, imprescriptibilă.

Al doilea motiv pentru care am redat in extensoexplicațiile de dicționar ale termenului amintit este un fapt surprinzător și copleșitor în același timp: REABILITAREA este percepută, în spațiul public, ca o restabilire a dreptății, ca o reparație justițiară. De exemplu, în Evz.ro, un titlu prezenta procesul de revizuire a condamnării lui Radu Gyr ca pe o mare victorie postumă a nedreptățitului poet: „CONTROVERSĂ. Poetul legionar Radu Gyr a fost REABILITAT pentru „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”. INSTANŢA: „A fost o condamnare politică!””. Conținutul articolului este corect în relatarea datelor, dar titlul este, intenționat sau involuntar, profund manipulatoriu, prin acreditarea ideii că, prin REABILITARE, i s-ar fi făcut dreptate lui Radu Gyr. Nu, nu i s-a făcut dreptate! S-a consfințit „justețea” sentinței de condamnare la moarte din 23 martie 1959 (comutată, prin decretul 162 din 5 mai 1960, emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale, la „20 de ani detenţiune grea”).

Iată conținutul sentinței din 23 martie 1959: „Tribunalul, în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal. Făcînd aplicarea articolului 193/1 alineatul 3 Cod Penal cu unanimitate de voturi îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare. Îl condamnă şi la 10 ani degradare civică conform articolului 58 Cod Penal şi, în baza articolului 25 punct 6 Cod Penal, i se confiscă în întregime averea personală. Conform articolului 101 Cod Penal se va executa pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa cu moartea, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale.”

În iunie 2010, Simona-Carmen Popa, unicul copil al poetului Radu Demetrescu-Gyr, a cerut magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti, în baza Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic, revizuirea condamnării primite de tatăl său în 1959.

La data de 4 mai 2011, după ce a amânat pronunţarea de trei ori, Tribunalul Bucureşti a constat, totuși, caracterul politic al hotătârii numărul 62/30 martie 1959 pronunţată de Tribunalul Militar Regiunea a II-a, obligând Ministerul Finanţelor la plata sumei de 20.000 de euro daune morale, către Simona-Carmen Popa. Părea că s-a făcut, măcar simbolic, dreptate. Fals! Era un joc de ping-pong între instanțele judecătorești ale statului român, ceea ce avea să iasă la iveală imediat, la recursul judecat de Curtea de Apel Bucureşti la 21 februarie 2012.

După ce, în motivare, această instanță recunoaște că, prin sentinţa penală nr. 62/1959, Radu Gyr a executat „o condamnare care este calificată de legiuitor, potrivit art. 1 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009, ca având caracter politic”, aceeași Curte de Apel București consideră dreptul la despăgubire ca fiind neconstituţional: „Potrivit legii speciale – 221/2009 – chiar dacă acţiunea este imprescriptibilă, dreptul la despăgubiri a fost declarat neconstituţional, iar potrivit legii generale – art. 505-506 Cod procedură penală – aplicată de instanţă, acţiunea este prescriptibilă şi nici nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege menţionate pentru admiterea cererii reclamantei, pentru că nu există o hotărâre definitivă de achitare, iar constatarea caracterului politic al condamnării nu este o noţiune juridică echivalentă cu cea a ACHITĂRII, ci cu cea a REABILITĂRII (s.n.). De aceea, obligarea pârâtului (Statul Român n. n.) la despăgubiri în baza art. 505-506 Cod procedură penală a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea, deoarece aceste dispoziţii legale sunt străine de obiectul cauzei, astfel că recursurile declarate de Statul Român şi Ministerul Public vor fi admise în baza art. 3041 Cod procedură civilă, cu consecinţa respingerii cererii reclamantei având ca obiect obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri morale.”

Îndârjirea cu care se conservă sentința criminală dată în 1959 împotriva lui Radu Gyr nu-și are rațiunea – așa cum ar părea, la prima vedere – în „zgârcenia” statului român, care nu vrea să scoată din buzunar 20.000 de euro, ci în disperarea de a apăra cu orice preț toate sentințele din perioada regimului stalinist. De ce? Iată explicația: în Legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii (așa-zisa Lege anti-legionară), la Art. 2 litera c) se face următoarea precizare: „prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi persoana din conducerea unei organizaţii al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanţe penale internaţionale”.

Or, singurele instanțe care au decis condamnarea lui Radu Gyr, dar și a altor personalități de marcă ale istoriei și culturii (mareșalul Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, ÎPS Bartolomeu Anania, N. Steinhardt, Arsenie Boca, Mircea Vulcănescu, Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Ilie Rădulescu) sunt tribunalele staliniste, în speță Tribunalele Poporului sau, în unele cazuri, Tribunalul Militar. „Vinovăția” lui Radu Gyr, invocată de Tribunalul Militar Regiunea a II pentru a-l condamna pe acesta la moarte, prin sentinţa penală nr. 62/1959, are, conform Legii anti-legionare, caracter genocidar. Dacă Tribunalul București ar fi dat, la 21 februarie 2012, o sentință de ACHITARE a lui Radu Gyr, aceasta ar fi creat un precedent stânjenitor în revizuirea altor procese politice, căci ar fi putut duce la anularea SURSEI DE DREPT a Legii 217. Căci, așa cum bine remarca redutabilul analist Ioan Roșca într-o emisiune televizată, singurele surse de drept în condamnarea legionarilor și a mișcării legionare sunt sentințele politice de după 1945, în special cele date de Tribunalul Poporului – principalul instrument al GENOCIDULUI COMUNIST. Dacă, printr-un miracol, sentințele criminale ale Tribunalelor Poporului ar fi anulate, Legea 217/2015 și-ar pierde atât sensul, cât și efectele, căci nu ar mai avea pe cine sau ce să incrimineze. Or, în condițiile actuale, această lege nu numai că validează și protejează GENOCIDUL COMUNIST generat de acele sentințe, dar și obligă instanțele judecătorești să-și „alinieze” de-acum sentințele în procese similare, cu impunerile acestei legi.

Mascarada procesului Radu Gyr este, de fapt, o reconfigurare a vechilor procese politice din perioada 1945-1964, care se desfășurau în conformitate cu punctul 41 din „Directivele NKVD pentru ţările din Europa de Est”: „Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi”. În cazul lui Radu Gyr, din motive de „corectitudine politică”, condamnatul nu a fost ACHITAT, ci doar REABILITAT. Iar reabilitarea… am văzut ce înseamnă.

Reamintim că Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, una dintre cele mai frumoase și mai tragice din literatura română, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Condamnarea indirectă, printr-o sentință perfidă de REABILITARE, a faptei lui Radu Gyr (poezia) de către Tribunalul București, în tandem cu Curtea de Apel București, pune Justiția Română în cea mai clară și mai proastă lumină care, de fapt, o definește: complice și continuator loial al misiunii Tribunalelor Poporului.

Martor peste veac al acestei complicități criminale rămâne poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”. Care este, iată, încă o dată, osândită. Iar Justiția română își apără cu îndârjire statutul de asasin al istoriei și demnității naționale.

P.S. Radu Gyr a fost poet, dramaturg, eseist și gazetar român, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A fost membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia. În timpul scurtei coguvernări legionare, în cadrul regimului antonescian (septembrie 1940 – ianuarie 1941), Radu Gyr a fost director general al teatrelor. În această calitate a avut iniţiativa înfiinţării Teatrului Evreiesc Baraşeum din București, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcționat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Radu Gyr a fost întemnițat de patru ori: prima dată în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, când a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali de extremă dreaptă din perioada interbelică. A doua oară în timpul regimului Ion Antonescu, după care a fost trimis, spre „reabilitare”, pe front, în linia întâi, în așa-zisele „batalioane de la Sărata”. S-a întors din război rănit, dar în viață. A treia oară a fost arestat în 1945, când regimul comunist l-a încadrat în „Lotul II al ziariștilor” (Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Ilie Rădulescu), iar justiția l-a condamnat la 12 ani de detenție politică. A revenit acasă în 1956 dar, după doi ani, a fost arestat din nou (pentru a patra oară) și condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”.

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Citiți și: 

Datorită Legii 217/2015 Stalin a înviat din morţi «cu moartea pre moarte călcând» 
Linșat moral și profesional pentru că s-a opus schimbării denumirii străzii Radu Gyr din Cluj-Napoca 
De ce trebuie demis Alexandru Florian, komisarul rasist, xenofob și antisemit de la Institutul «Elie Wiesel» 

yogaesoteric
30 mai 2018

 

Parodie

Nu se cunoaște autorul ...

(Parodie după "Acuarela" lui Ion Minulescu)

"SIC TRANSIT GLORIA MUNDI..."

 

În metropola din care, am plecat pe-a vieții cale,

Cetățenii pe trotuare merg încet, pășind agale.

La costum şi la cravată, îmbrăcați de sărbătoare,

Trecătorii, cu mirare, se întreabă: „Cine-s oare?”

 

Este floarea cea vestită, toți cu câte-o facultate,

Adunând de-atunci încoace șaptezeci de ani etate.

Hotărâți sa se-întâlnească, cam în fiecare an,

Până când n-o mai rămâne decât unul... în final.

 

Am venit din toată țara, unii chiar din larga lume,

La-ntâlnirea cu colegii, să ne ținem iar de glume!

Am fost prieteni buni la școală, şi-așa am rămas mereu,

Dorul de-a-i vedea la față ne apasă tot mai greu.

 

Pupături, strângeri de mână, glume, vorbe amicale,

Amintiri din tinerețe, când nu prea aveam parale,

Dar aveam o calitate: eram veseli, geniali,

Hotărâți şi noi s-ajungem... ingineri sau... generali...

 

Ne uităm unii la alții, ne-ntrebăm chiar cu mirare:

Cum a fost, măicuță, oare, o atare transformare?

Am plecat cu toți-n viață, tineri, veseli şi frumoși

Şi ne-ntoarcem în postură ... cu par alb sau chelioși.

 

După ani de trudă multă, am ajuns cum ne e scris,

Să acumulăm, firește, bogății de nedescris:

Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist,

Plumb atârnă la picioare, pietre scumpe-n colecist...

 

La Snagov nu avem vile, nu avem nici șase case,

N-am făcut nimic pe pile, precum alții fără oase,

N-am avut şi n-avem firme, intrate în insolvență,

N-am intrat la pușcărie... niciunul din intendență!

 

Însă mergem înainte, nu ne dăm deloc bătuți,

Căci avem umor şi farmec, chiar şi oarece bănuți.

Şi acum, la vârsta-aceasta, ne mai ținem de femei,

...Să ne-ajute-a trece strada sau să nu cădem pe-alei..

Enigma formațiunii Kummakivi din Finlanda: bolovanul imens care se află într-un echilibru «precar» de cel puțin… 12.000 de ani

În îndepărtata Finlandă se află una dintre cele mai neobișnuite formațiuni de piatră din nordul Europei. Este vorba despre o imensă bucată de stâncă având o lungime de 7 metri, așezată, parcă, de către mâna unui uriaș pe o altă rocă de dimensiuni ceva mai mici, ce are o formă convexă.

Stânca cea imensă aflată deasupra pare gata să se prăbușească în orice clipă, dată fiind suprafața de contact extrem de redusă dintre cele două roci. Și totuși, imensul stei stă neclintit de mii și mii de ani, timp în care nu puțini au fost cei care au încercat să-și dovedească puterile și iscusința, răsturnându-l.

Cele două pietre par să fie sudate. Însă numai imensa greutate a bolovanului superior, amplasarea centrului său de greutate, precum și potrivirea suprafețelor de contact sunt cele care au făcut ca ciudata structură (naturală?) din regiunea Ruokolahti să reziste timpului.

În trecut, s-a încercat, cu mijloace rudimentare din fericire, atât răsturnarea stâncii superioare, care părea să se afle în echilibru precar, cât și modificarea poziției sale prin rotire. Aceste tentative nu au reușit. Forța umană nu a fost suficientă pentru a modifica poziția bolovanului superior.

Structura este, în prezent, aflată sub protecția autorităților.

În vechime, locuitorii Finlandei credeau că, de vreme ce piatra de sus nu poate fi deplasată – nici măcar prin acțiunea mai multor oameni – ciudatul „ansamblu” s-ar afla sub efectul unei forțe supranaturale. În mitologia nordică, în care abundă legendele cu uriași, se credea că aceste creaturi mitologice ar fi fost cele care deplasau stâncile enorme, așezându-le, uneori, în poziții neobișnuite.

În secolele mai apropiate de vremurile noastre, când vechile legende erau contrazise una după alta de către spiritul raționalist ce începea să predomine, ciudata structură Kummakivi ridica, încă, semne de întrebare: cine fuseseră cei care așezaseră imensul bloc de piatră peste bolovanul convex, rotunjit, de dedesubt? Cum ajunseseră cele două pietre una deasupra celeilalte, având în vedere că proveniența lor este diferită?

Cei care au adus o explicație au fost geologii. În opinia lor, neobișnuita structură datează de la sfârșitul ultimei glaciațiuni (Würm). Atunci când clima a început să se încălzească iar stratul gros de gheață care acoperea Europa de Nord a-nceput să se topească, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, un colos de stâncă s-ar fi deplasat odată cu masele enorme de gheață aflate în curs de topire și s-ar fi oprit taman în vârful bolovanului convex, într-o poziție pe care forțele naturii și forța omului n-au mai reușit s-o modifice. Așa pare să se fi format neobișnuita formațiune Kummakivi, „piatra ciudată” a finlandezilor.

Vreme de 12 milenii ea a rămas de neclintit!

Citiți și: 

O scurtă incursiune în istoria mai puţin cunoscută a omenirii (1)

 yogaesoteric 

27 mai 2018 

Megalitul Al Naslaa din Arabia Saudită – Petroglifa este împărțită în două cu o precizie demnă de laserele moderne

Cine sau ce a tăiat uriașa piatră cu semne din secolul al VIII-lea î.Hr? 

Imaginați-vă că sunteți într-o expediție prin deșert, când deodată întâlniți o piatră uriașă tăiată în jumătate printr-o linie perfectă. Care ar fi primul lucru care îți vine în minte? 

Megalitul Al-Naslaa este unul dintre cele mai neobișnuite și misterioase petroglife antice din Arabia Saudită. Descoperirile arheologice arată că încă din cele mai vechi timpuri regiunea în care se află piatra a fost locuită.

Megalitul a fost descoperit de Charles Huver în 1883 și, încă de la descoperirea sa, a fost subiect de dezbatere în rândul experților care și-au împărțit opiniile în ceea ce privește originea și modul în care piatra a ajuns să fie împărțită perfect în două. De la fulgere și până la tăierea cu ajutorul unor lasere, speculațiile internauților din întreaga lume a readus acest loc plin de legendă și mister în atenția opiniei publice.

Piatra nu se află chiar în mijlocul pustiului. Potrivit istoricilor, aici, în secolul al VIII-lea î.Hr., se afla o așezare asiriană numită „Oaza Tamya”. Un oraș prosper, bogat în puțuri de apă și clădiri frumoase. În plus, arheologii au descoperit inscripții cuneiforme la baza rocii, care datează din secolul al VI-lea î.e.n. Ce este și mai interesant, pentru o lungă perioadă de timp, regele babilonian Nabonidus s-a retras la Tayma pentru a se închina și a căuta profeți, încredințând împărăția Babilonului fiului său, Belșațar.

Ce l-a făcut pe rege să vină aici, nimeni nu știe cu exactitate, însă a lăsa conducerea unui imperiu atât de mare pentru a căuta profeți, nu este un lucru tocmai obișnuit fie și pentru acele timpuri. Acest lucru înseamnă că în această oază din deșert s-a petrecut ceva demn de luat în seamă și extrem de neobișnuit, dincolo de puterea de înțelegere a acelor oameni.

Potrivit membrilor comisiei saudite pentru turism și arheologie (adică varianta oficială), fenomenul care a împărțit megalitul în două este cât se poate de natural, bucata de rocă fiind fisurată de niște activități vulcanice subterane care au modificat ușor terenul de sub cele două suporturi care susțin megalitul. Oricât de ridicol sună pentru orice om cu bun-simț, aceasta este părerea experților!

Mare artistă natura asta, cum a știut ea să fisureze prefect stânca, absolut vertical și pe aceeași lățime de sus până jos!!! Că de, dacă Piramida lui Keops a fost realizată cu „unelte primitive”, de ce nu ar fi și această stâncă „operată laser” de natură? 

Citiți și:
Mai mare decât Stonehenge. Situl megalitic din inima Europei prea puțin mediatizat și cercetat
Un artefact misterios – Decalogul de piatră de la Los Lunas, versiunea prescurtată a celor Zece Porunci
Discurile misterioase de la Bayan-Kara-Ula. Istoria unei civilizaţii vechi de 12.000 de ani


yogaesoteric 
17 iunie 2017

Deutsche Welle despre Florian Coldea: Fostul șef operativ al SRI este în neregulă

Nu se poate avea nicio încredere în cei care nu spun nimic, care tac cu pretextul secretului de stat, pretinzând în același timp să li se acorde încredere nelimitată.

Declarațiile lui Florian Coldea sunt în cele din urmă semnificative, dar nu în sensul în care se așteaptă, poate, cei mai mulți. Postura sa profetică și martirică a făcut senzație și unii s-au declarat de pe acum înspăimântați, dar pentru ca „profeția” lui să aibă sens ar fi necesar poate ca el însuși să fie crucificat. Ne referim la partea în care prevestește trădătorului un sfârșit tragic: „Aș vrea să amintesc și – cred că e momentul potrivit – și de un celebru personaj biblic, al cărui nume nu aș vrea neapărat să-l dau, care în urmă cu circa 2000 de ani a trădat pentru 30 de arginți. Ce dacă, ulterior, l-au apucat remușcările, lucrurile nu s-au putut repara și răul făcut nu a fost rezolvat! Evident, ca orice trădător, destinul lui a fost tragic!”.

Se pare că destui s-au simțit vizați. Poate chiar fostul președinte Traian Băsescu, deși el sincer sau doar bravând a sugerat că fostul ofițer SRI s-ar fi referit la unii dintre colegii sau subordonații săi. În orice caz, fostul președinte a dezavuat declarația lui Coldea pe un ton de alertă: „Nu ştiu, pur şi simplu pe mine finalul declaraţiei lui Coldea m-a stupefiat. Nu se proferează o asemenea ameninţare. E o ameninţare pentru cei care au vorbit până acum, dar şi pentru cei care vor să mai vorbească.”

A reacționat rapid și Sebastian Ghiță care a declarat că se simte personal amenințat și că se teme că ar putea fi asasinat după modelul Skripal. Ce-i drept, chiar dacă nu s-ar simți vizat, în cazul său dă bine să o spună.

Dar, așa cum spuneam, pentru ca „trădătorii” să sfârșească tragic (Coldea s-a referit la mai mulți) ar trebui în prealabil ca el, Coldea, să cunoască un martiriu adevărat, căci altfel tragismul ar rămâne o simplă parodie. Dar, în ciuda pozei sale martirice, Coldea are o viață liniștită, predă lecții la universitate și își dă din când în când importanță cu declarații pe care i le scrie altcineva. De fapt replica lui a fost mai curând comică. Și nu este exclus ca autorul mesajului să fi premeditat efectul, căci Coldea spune citind îngrijit: „aș dori să amintesc de un personaj biblic, al cărui nume nu aș vrea să-l dau…”

Or, să mimezi discreția „trecând sub tăcere” numele lui Iuda e, într-adevăr, o subtilitate, pe care presa a ignorat-o, căci absolut toate relatările îi suprimă pasajul.

Am crede de aceea că Florian Coldea a jucat puțin teatru, ceea ce nu înseamnă că el nu crede sincer că există trădători și că el însuși va fi slujit corect interesele țării. Dar aici se găsește adevărata problemă. Cine definește interesele de securitate ale țării? Căci din declarația lui Coldea reiese că el însuși și comperii săi erau aceia care hotărau singuri ce e bine și e ce rău pentru România.

Declarația sa de presă este înșelătoare. El nu spune nimic despre linia strategică pe care a urmat-o, despre obiectivele ei și eventual victimele colaterale, încât publicul s-ar putea lăsa convins de patetismul, fie și parodic, al tonului său că ceva dreptate tot trebuie să aibă.

El are dreptate cu siguranță, dar numai cât privește forma. Trădare a existat, dar pentru a putea evalua lucrurile până la capăt ar trebui să știm ce punea Coldea la cale, care era viziunea despre patrie și patriotism pe care o slujea. Căci astăzi noțiunea de patrie este într-o mare criză, iar patriotismul este redefinit în fiecare zi. Și de aceea nu se poate avea nicio încredere în cei care nu spun nimic, care tac cu pretextul secretului de stat, pretinzând în același timp să li se acorde încredere nelimitată.

Așa cum ne arată istoria, politica unei țări, în liniile ei esențiale, poate rămâne necunoscută publicului larg. Cu excepția momentelor de derută și prăbușire, s-au aflat mereu la conducere – și nu neapărat ca principi, ci și ca sfetnici – oameni remarcabili, dar nu întotdeauna a existat democrația. Or, democrația pretinde în mod necesar ca noțiunea de patriotism și interesele statului să fie definite public și nu în manieră ocultă. Prin urmare, știm sigur că fostul șef operativ al SRI este în neregulă, căci el se raportează la ceva care ne scapă complet și care a scăpat oricărei dezbateri democratice, fie și într-un cadru selectiv.

Citiţi şi:
«Consilierul», dezvăluiri explozive: Masoneria s-a infiltrat în SRI şi Armată în epoca Constantinescu, Coldea și Kovesi poartă amprenta comunismului
Liviu Dragnea, Florian Coldea, vinul «Opus One» și iudeo-masonii

yogaesoteric

28 mai 2018

Site-ul Qanon.pub – informații codate despre ce ne pregătesc mai marii lumii?

 Poate ați auzit despre site-ul Qanon.pub, un fel de Anonymus dar cu date mult mai precise. Unii spun că ar fi vorba chiar despre Donald Trump, care ar expune codat ce ni se pregătește, alţii că este vorba de un grup de patrioţi compuşi din veterani şi membri activi în armata SUA sau chiar NSA.

Nu se ştie sigur cine sunt şi ce urmăresc de fapt prin intermediul acestui site. Pe de-o parte, este ciudat să le fie permis să dezvăluie aceste informaţii, dar pe de altă parte, având în vedere că sunt codate şi este nevoie de destulă muncă pentru a face conexiunile, este posibil să fie totuşi cineva cu bune intenţii.

Trump părând să facă semnul Q al site-ului Qanon:

Site-ul dezvăluie informaţii despre controlul CIA asupra Facebook, Google, Amazon, Microsoft, întâlniri între oameni importanţi ai planetei, comploturi economice, militare, pregătiri pentru războiul care se pare că este pus la cale de elite şi multe altele.

Urmăriţi acest clip şi poate înţelegeţi mai multe: Qanon New Posts –Flynn Free in 30 – Seal Team 6 Ready!

Citiţi şi:
Anonymous avertizează omenirea să se pregătească pentru cel de al Treilea Război MondialEpopeea înfrângerii definitive a așa-zișilor «iluminați» este confirmată și chiar continuă!

yogaesoteric
27 mai 2018