............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

miercuri, 3 octombrie 2018

Rămas bun emoţionant din partea poporului pentru preşedinta din Chile atunci când aceasta şi-a terminat mandatul

Poporul chilian şi-a luat rămas bun într-un mod emoţionant de la preşedinta Michele Bechellet atunci când aceasta şi-a încheiat mandatul.
Cât timp a ocupat biroul prezidenţial, aceasta a ridicat considerabil nivelul educaţiei şi al sistemului de sănătate, a creat numeroase locuri de muncă şi nu a tolerat deloc corupţia. A plecat după mandat cu aceeaşi avere pe care o avea şi la început: o garsonieră şi o motocicletă.
A plecat mulţumită că şi-a servit poporul cum a putut mai bine, cu coloana vertebrală dreaptă, şi a primit în schimb admiraţia şi iubirea chilienilor. 

Citiți și:
 


yogaesoteric
1 octombrie 2018 
 

marți, 2 octombrie 2018

Ben Fulford (23.07.2018) – Mafia khazară condamnată ca urmare a acordului secret Putin - Trump

Citind The New York Times și alte publicații de propagandă corporativă a mafiei khazare, este ca și cum ați citi Pravda chiar înainte de căderea Uniunii Sovietice. Nimeni nu crede minciunile lor. Cu toate acestea, chiar și ei sunt forțați să informeze că Uniunea Sovietică Socialistă Europeană se confruntă cu probleme profunde. Asta pentru că președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin au convenit că dușmanul lor comun este mafia khazară. Cei doi acționează în acest sens în multe feluri, după cum vom vedea mai jos.
Mai întâi să analizăm două sondaje recente care arată că mafia khazară a pierdut controlul în Statele Unite. Primul este un sondaj Axios, care arată că 92% dintre republicani și 72% dintre americani cred în general că „sursele de știri raportează știri despre care știu că sunt fabricate, false sau intenționat înșelătoare”. 
Celălalt este un sondaj Gallup care i-a întrebat pe americani despre ce sunt îngrijorați. „Încălzirea globală” nu s-a înregistrat deloc printre răspunsuri, iar Rusia a fost la mai puțin de 1%, în ciuda unei campanii masive, prelungite a mafiei khazare de a promova ambele probleme drept cele mai importante preocupări de pe pământ. 
Situația este aceeași ca și în cazul Pravda („Adevărul”) chiar înainte de căderea Uniunii Sovietice controlate de mafioții khazari. Mass-media de propagandă khazară a fost lovită cu o „bombă adevărată” devastatoare, aruncată de președintele rus Vladimir Putin la conferința de presă care a urmat întâlnirii sale cu președintele S. Donald Trump, la summitul din 16 iulie. Putin a declarat sutelor de jurnaliști și propagandiști care s-au adunat că „asociații de afaceri ai brokerului neoconservator Bill Browder au câștigat peste 1,5 miliarde de dolari în Rusia. Ei nu au plătit nicio taxă nici în Rusia, nici în Statele Unite și totuși banii au plecat din țară și au fost transferați în Statele Unite”și că „ei au trimis o sumă imensă de bani, 400 de milioane de dolari, drept contribuție la campania lui Hillary Clinton”.
Numai acest adevăr a aruncat în aer întreaga campanie Rusiagate împotriva lui Trump, prin care khazarii sperau să se salveze. În orice caz, ei nu vor fi salvați, deoarece khazarii au pierdut complet controlul asupra aparatului militar și de informații din SUA. Surse din Pentagon spun că informațiile despre Browder furnizate de Putin vor ajuta la „distrugerea lui Hillary și a cabaliștilor săi”. De asemenea, cel mai recent trădător de nivel înalt din aparatul de control khazar este fostul director al National Intelligence, James Clapper, spun surse din Pentagon. „Clapper nu și-a uitat niciodată jurământul militar și ororile tribunalelor militare, în calitate de general cu trei stele al Forțelor Aeriene în rezervă, și s-a distanțat de Obama”, spun sursele.
Mărturia lui Clapper „îi poate trimite pe Hillary Clinton, fostul director al FBI, James Comey, fostul director al CIA, John Brennan, și pe alți trădători la spânzurătoare și, într-adevăr, Clapper ar fi putut acționa concertat cu directorul Agenției Naționale de Securitate, amiralul Mike Rogers” spun sursele din Pentagon. Faptul că Departamentul de Stat al SUA a eliminat o declarație care blama Rusia pentru doborârea avionului MH17 în Ucraina, la o zi după ce Trump s-a întâlnit cu Putin, ar putea fi un semn că aceasta va fi problema care-l va doborî pe fostul președinte american Barack Obama (candidatul manciurian). Există și alte semne că acest incident ar putea fi important. Unul dintre ele este arestarea fostului președinte malaysian Najib Razak, într-un scandal de corupție de 4,5 miliarde de dolari: 
Este o mare lovitură, deoarece în acest scandal investigația a condus la Rothschild Bank AG din Zurich, Elveția. Această bancă, la rândul său, este o filială a sucursalei franceze a societății Rothschild & Co: https://www.straitstimes.com/world/europe/swiss-regulator-says-rothschild-bank-ag-broke-anti-moneylaundering-rules-in-1mdb-case
Această investigație, împreună cu mărturia lui Clapper, este de natură să implice filiala franceză a Rothschildzilor în deturnarea zborului malaezian 370/17. Acest avion, în realitate o aeronavă second-hand cumpărată din Malaezia, a fost „deturnată” în Malaezia și trimisă via Tel Aviv în Florida, unde a fost încărcată cu arme nucleare și utilizată de Obama pentru a amenința cei 58 de lideri adunați în Olanda pentru „summitul de securitate nucleară”: https://en.wikipedia.org/wiki/2014_Nuclear_Security_Summit
Apoi avionul a fost revopsit din zborul 370 în zborul 17, umplut cu cadavre și trimis în Ucraina, unde a fost doborât într-o încercare deșartă de a începe un război nuclear cu Rusia. Ideea este că mărturiile lui Razak și Clapper, împreună cu traseul hârtiilor din scandalul malaezian, au condus direct la filiala franceză a Rothschild. Rothschildzii francezi au o influență enormă în Asia. De exemplu, Zhou Enlai, primul premier al Chinei Comuniste, precum și fostul lider de vârf Deng Xiaoping și mulți alții au fost educați în Franța de către comuniștii francezi. Acești comuniști francezi erau agenți mafioți khazari, cel mai probabil finanțați de filiala franceză Rothschild, conform unui profesor comunist francez care a participat la revoluția comunistă chineză.
Fiica ministrului japonez de finanțe Taro Aso este, de asemenea, căsătorită în filiala franceză Rothschild. Ei o folosesc, printre altele, pe Aso pentru a-și cumpăra sprijinul gangsterilor chinezi și japonezi pentru guvernarea lor secretă în Asia, potrivit unui asociat apropiat al lui Aso. Aceste informații vin să confirme ceea ce ne-a spus de mult timp NSA despre influența Rothschild în China și Japonia.
Filiala Rothschild franceză a trimis, de asemenea, un reprezentant pentru a se întâlni cu Societatea Dragonul Alb (WDS), după atacul nuclear și tsunamiul din 11 martie 2011 din Japonia, pentru a amenința cu alte astfel de atacuri, potrivit surselor WDS. Ei s-au retras după ce au primit contra-amenințări cu atacuri cu arme ce produc cutremure, similare cu cel care a lovit insula La Palma din Atlantic, și a generat un tsunami de 100 de metri spre coasta de est a SUA, spun sursele. Putem confirma că a existat un imens și inexplicabil cutremur în La Palma imediat după atacul de la Fukushima: https://ruffletheteacher.com/2011/08/12/la-palma-canary-islands-700-earthquakes-since-july-2011/
În orice caz, sucursala britanică a familiei Rothschild s-a predat deja. După moartea lui Jacob Rothschild din noiembrie 2017, Nathan, noul șef al familiei, și-a declarat disponibilitatea de a coopera cu WDS. Surse din Pentagon, la rândul lor, informează că „După ce regina s-a predat lui Trump, fosta soție a lui Nathaniel Rothschild a fost «sinucisă» la Londra 
http://www.dailymail.co.uk/tvshowbiz/article-5960035/Final-photo-Kate-Moss-reality-star-BFF-tragic-death-pair-attended-lavish-wedding.html
 iar bazele și portalurile subterane din Marea Britanie au fost distruse”. Pentru cei care încă nu cred că aceste informații sunt reale, aruncați o privire la înregistrările seismografelor din Marea Britanie din 18 iulie în linkul de mai jos. Aceste tipuri de rezultate seismografice sunt posibile numai cu explozivi. Mai mult, Marea Britanie nu este predispusă la cutremure naturale: https://www.thesun.co.uk/news/6808043/surrey-earthquake-magnitude-gatwick-airport-latest/
Acum, când Rothschildzii britanici s-au predat, sucursalele franceze, germane și elvețiene trebuie să fie anihilate pentru ca umanitatea să fie eliberată. Faptul că garda de corp a președintelui francez sclav Rothschild, Emmanuel Macron, a fost acuzată de poliție după ce a bătut protestatarii, este un semn că luptătorii lui Macron sunt vizați ca un prim pas spre eliminarea lui Macron și eliberarea Franței: https://www.theguardian.com/world/2018/jul/22/macron-bodyguard-alexandre-benalla-cancels-wedding-to-face-police-questions
Cancelarul german Angela Merkel se agață de putere din partea sucursalei germane a familiei, însă faptul că nu mai merge în vacanța de vară anul acesta pentru prima dată în ultimii 10 ani, arată că ea este, de asemenea, sub asediu: https://www.express.co.uk/news/world/990796/angela-merkel-holiday-cancelled-germany-government-latest
Filiala elvețiană a fost somată politic de către familiile regale asiatice să înapoieze aurul furat pe care l-au folosit pentru a finanța BIS și G7. Dacă nu primesc un răspuns satisfăcător, forțele speciale și, eventual, armele nucleare vor fi dislocate, promit membrii WDS.
Faptul că Trump a declarat pentru CBS News, că UE deținută de Rothschild a fost un „dușman” și a sugerat de asemenea că nu va risca cel de-al treilea război mondial pentru a proteja țările europene, arată că aceste țări nu mai au nicio forță militară adevărată care să le sprijine. Deci, este doar o chestiune despre cum și când Rusia și SUA își vor elimina controlorii Rothschild:https://www.cbsnews.com/news/donald-trump-interview-cbs-news-european-union-is-a-foe-ahead-of-putin-meeting-in-helsinki-jeff-glor/
https://www.politico.eu/article/donad-trump-nato-montenegro-defending-could-mean-world-war-iii/
Între timp, în SUA, multe bătălii sunt gata de a fi duse.
Surse din Pentagon au oferit următoarea idee cu privire la ce să ne aștepăm: „După ce și-a numit suporterii super-elita, Trump a fost împuternicit să preia nu doar Silicon Valley și Hollywood, ci și Federal Reserve Board și Big Pharma”. De asemenea, surse din Pentagon spun că alegerile din Zimbabwe, care au avut loc pe 30 iulie, sunt importante pentru a obține aurul african necesar pentru a susține o nouă monedă africană, ca parte a resetării monetare mondiale viitoare.
În semn că vechii conducători știu că pericolul este iminent, Henry Kissinger, care tocmai a prezidat o întâlnire Bilderberg în Italia, a declarat că Trump „poate fi una dintre acele figuri din istorie care apare din când în când pentru a marca sfârșitul unei epoci și a o forța să renunțe la pretențiile ei vechi”. 
Sună ca o declarație de capitulare.

Citiți și:
yogaesoteric
1 octombrie 2018

luni, 1 octombrie 2018

Conflictul de interese la nivel înalt sau cum arată manipularea maselor!

Goldman Sachs Group Inc., bancă de origine anglo-saxonă, creată în 1869 de Marcus Goldman și Samuel Sachs, prezentă din culise pe tot mapamondul, a ajuns „acționarul majoritar“ al (firmei) Uniunii Europene.

Iezuitul Peter Sutherland, cunoscut ca fiind „Părintele Mondializării“, este fostul președinte al băncii Goldman Sachs și președintele pentru Europa al „trans-atlantic policy network“, care este un grup de „gândire” (think tank) având ca obiect principal elaborarea acordurilor comerciale transatlantice (crearea imperiului comercial euroatlantic, patronat de capitalul cosmopolit anglo-saxon), în care statele-națiuni sunt sortite dispariției, urmând ca societățile și națiunile să fie transformate într-o masă compactă, fără identitate, de pseudo-consumatori sub autoritatea (tutela) Majorelor.
Iezuiți
Peter „îți mănânc guvernul la micul dejun” Sutherland l-a numit pe Mario Draghi, în 2011, la direcția Băncii Centrale Europene (B.C.E.), în locul lui J.C. Trichet.
Înainte de asta, Mario Draghi ocupa postul de vicepreședinte la Goldman Sachs. Făcând uz de influența pe care o are Goldman Sachs, „Super-Mario“ nu s-a oprit aici și a făcut în așa fel încât la președinția Consiliului Italiei, în locul lui Silvio Berlusconi să fie ales Mario Monti, fără ca acesta să treacă prin alegeri!

Mario cu „Bibi” Netanyahu
Ca și cum în România ne-am trezi într-o dimineață și am afla că membrii consiliului de administrație al Coca-Cola ar fi decis să ne schimbe președintele fără ca acesta să fie supus alegerilor…. Cu toate că, în cazul României din ultimii ani, parcă se potrivește!
Este important de precizat că chiar dacă Silvio Berlusconi nu este ușă de biserică, niciun scandal privat, public sau financiar nu i-au afectat cariera politică. În schimb, când dictatorii mondialiști precum Peter Sutherland și Manuel Barroso au decis că Berlusconi trebuia să fie răsturnat din cauza unui comportament suspectat de a fi prea patriotic, Berlusconi nu a mai rezistat nici măcar zece zile!
Înaintea promovării în fruntea Consiliului Italiei, Mario Monti a fost consultant la Goldman Sachs și comisar european… „Democrație, dulce melodie – de mă iubești, de ce mă amăgești…”
Schiță de portret al lui Mario Monti pe când era consilier la Goldman Sachs
Acelaşi procedeu a fost aplicat și în Grecia-SRL, unde Giorgos Papandreou, primul ministru, a decis să organizeze un democratic referendum în problema condițiilor impuse de Uniunea Europeană și B.C.E. cu privire la datoria publică față de creanțierii privați, adică Goldman Sachs. În urma acestei inițiative, considerată ca fiind „colaboraționistă“ (cum să implici poporul în destinul propriu, ai înnebunit?!), Giorgos Papandreou, considerat și el prea legat de poporul său și nesănătos de apropriat sufletește de acesta, a devenit imediat victima unui linșaj mediatic… După o săptămână de teroare, având elanul democratic serios avariat, domnul Papandreou a renunțat la referendum, pretextând: „probabil că până la urmă acest referendum nu este o idee chiar atât de bună!“ – să mori de râs nu alta!
Imediat după linșaj, mediul mafiot cosmopolit l-a doborât din funcție pe Papandreou, după care, tot fără să treacă prin alegeri, în locul lui a fost numit prim-ministru ireproșabilul Loukas Papadimos. În CV-ul domnului Papadimos observăm legătura absolut inocentă pe care o întreținea cu mafia bancară transnațională.
Mafia bancară transnațională (O parte)
Printre altele, Loukas Papadimos a fost consilier federal al băncii din Boston (S.U.A.), guvernator al Băncii Centrale din Grecia (proprietatea familiei Rothschild) în anii 1994-2002 și, bineînțeles, a trecut și prin B.C.E., unde a fost vicepreședinte până în 2010. Acest domn distins este cunoscut ca fiind, împreună cu Goldman Sachs, falsificatorii conturilor Băncii Centrale din Grecia pentru a forța aderarea poporului grec la U.E. – Dacă nu intri de bună voie în subordinea crimei organizate, te bagă ea cu forța!
Cred că avem o imagine destul de explicită, care permite fiecăruia să înțeleagă pericolul pe care îl reprezintă Uniunea Europeană pentru națiunile și popoarele pe care le are în subordine.
 Uniunea
Uniunea Europeană arată prin toate pozițiile sale și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional, adică aceeași care au finanțat și provocat Primul și prelungirea acestuia, al Doilea Război Mondial – Ce serviți la aperitiv… o colonie, o măslină, un val de musulmani, niște Sodoma?
Faptul că politicienii se arată ori neputincioși, ori în acord total cu acest sistem mafiot neasumat, demonstrează caracterul dominant și, mai ales, dimensiunea antidemocratică disimulată în spatele acestei temnițe populare, adevărat penitenciar politic care s-a impus prin forță, șantaj financiar, manipulare de masă și dezinformare globalizată!
Identitatea națională, neamul, religia, memoria (experiența) strămoșească, limba, tradițiile, familia și frontierele sunt ultimele obstacole care mai stau în fața mondializării și împotriva cărora se duce o luptă disimulată și extrem de agresivă. In mod firesc, nicio piesă din ansamblu nu trădează cacealmaua; nici politicienii și nici mass-media nu vorbesc despre această agresiune permanentă împotriva oamenilor, libertății și democrației.
Anumiți intelectuali, atâta timp cât au mai putut fi văzuți, auziți și publicați, au avut curajul să scrie și să vorbească despre această stare de fapt numind-o „războiul silențios împotriva națiunilor“. Dar, după linșajul mediatic, atacurile ad hominem, procesele, amenzile și cenzura… intelectualii care deranjau Sistemul, așa-zișii „complotiști“ și alți „conspiraționiști”, au fost interziși de televiziuni, de ziare și de alte publicații, nemaiputând nici măcar să-și tipărească lucrările!
Astăzi puțin sunt cei care mai au curajul să critice Sistemul și, totuși, nivelul de stres, conflictele sociale permanente, insecuritatea, năvălirea populațiilor musulmane, șomajul de masă, lipsa încrederii în viitor, imposibilitatea occidentalilor de a mai fonda o familie și a avea copii demonstrează, într-un fel deloc „silențios“, că, măcar din punct de vedere instinctual, oamenii au început să-și dea seama că în „paradisul“ european ceva nu este în regulă, e ceva putred pe la vârf!
Când vine vorba de „Majore” (marile firme transfrontaliere) – adică „partidele” capitalului transnațional care, după modelul „partidelor politice”, sunt utilizate ca să creeze iluzia pluralității economice – trebuie să știm un aspect esențial, deținătorii capitalului cunoscând faptul că poporul are în general neplăcutul obicei să fie lipsit de încredere și temător în fața sistemelor centralizate, pun totul în aplicare pentru a da impresia unei pluralități în mediului economic.
Pentru a întreține această iluzie, se folosesc printre altele de holdinguri (Societăți Portofoliu); spre exemplificare Banca Română de Dezvoltare (B.R.D.) are ca acționar majoritar Société Générale, în timp Banca Comercială Română (B.C.R.) are ca acționar majoritar Erste Bank… etc.
Acest procedeu „legal” este folosit în toate departamentele economice și face ca, în aparență, marile societăți naționale, care se bucură de încrederea oamenilor, să pară independente (româneşti) – prin acest procedeu de expatriere profanul nu poate constata evoluția centralizării capitalului, care distruge în întregime țesutul economic național.
Așa s-a ajuns în lume în situația în care Majorele au ajuns mai bogate decât ţările care le găzduiesc cu ospitalitate, întru jefuirea populațiilor și a resurselor cu concursul politicienilor de paradă – slugile de casă.
Prin trădarea speței politice, îndeosebi după debarcarea Europei și nu a „aliaților”, raportul de forță între capitalul privat și națiune s-a inversat definitiv; de aici putem să deducem forța de influenţă și presiunea de care este capabil. Instituțiile europene au fost elaborate și organizate de la bun început de capitalul transnațional, lucru care se observă prin faptul că națiunile nu mai au nicio putere împotriva Majorelor, care au avut grijă ca, utilizând șantajul datoriilor suverane – acumulate tot prin trădare politică internă – să-și poată scrie propria Constituție!
Ca să mergem repede, în primul act, Majorele (băncile anglo-saxone) au reușit să pună mâna pe Statele Unite, provocând și finanțând războiul de secesiune (1861-1865), care le-a permis, în cele din urmă, înființarea Rezervei Federale – care este o bancă privată, dar lasă iluzia că ar fi banca națională a S.U.A.!
În actul doi, după conflicte centenare, culminând cu Al Doilea Război Mondial, Majorele au reușit să pună mâna și pe Europa. Instituțiile cunoscute de toți ca fiind naționale, precum guvernele, parlamentele, Justiția… etc, au fost deposedate de sens, în favoarea instituțiilor supranaționale, care dirijează cu măiestrie realitatea (iluzia) cotidiană în care trăim.
Ca să mergem la obiect și fără ocolișuri, cei dintre voi care mai cred că sunt reprezentați în țară sau pe la Bruxelles/Strasbourg de politicienii lor, ei bine, se înșală amarnic și, pe undeva, chiar îşi merită soarta.
Este necesar să înțelegem un aspect esențial: sunt două feluri de politicieni. Prima categorie începe în politică, fiind deja vânduți altor interese (trădătorii de neam și slugi de casă). A doua categorie, dacă au avut la începutul carierei ceva gânduri nobile, ori sunt striviți de tăvălugul Sistemului, care-i împiedică să întreprindă orice inițiativă în favoarea țării lor, și renunță, devenind şi ei simplii figuranți – ori își intră în „rol“ pe de-a întregul și devin trădători de neam și slugi de casă în solda intereselor străine.
La Bruxelles ori Strasbourg se petrece exact aceleași lucru: demnitarii ori sunt deja vânduți cosmopolitismului, ori se vor vinde în curând, din cauza sistemului de lobby-iști (mercenarii Majorelor), care o să năvălească peste ei, 24 de ore din 24, în instituții, la birou, pe holuri, acasă, la telefon, pe mail, pe contul din Panama sau cel din Delaware.
Cei care se încăpățânează, neînțelegând „fenomenul politic european” și neavând pe nimeni de partea lor, sfârșesc prin a renunța la luptă; unii mai și mor din cauze naturale…

Extras din lucrarea Manifest Cartea Neagră a României, de Mihai Șerban


yogaesoteric
27 septembrie 2018

duminică, 30 septembrie 2018

Facebook s-a înfrățit cu globaliștii de la Consiliul Atlantic pentru a interveni pe ascuns în alegerile electorale din întreaga lume

Facebook a încheiat un parteneriat cu Consiliul Atlantic, printre ai cărui membri se numără globaliști arhicunoscuți precum Henry Kissinger și Dina Powell, pentru a „proteja alegerile libere și corecte din întreaga lume”. Cu alte cuvinte, rețeaua de socializare, zguduită de imensul scandal Cambridge Analytica, se va pune cu trup și suflet în slujba unui think-tank globalist pentru a distinge „dezinformarea” și a contracara acțiuni care caracterizează practic orice alegeri democratice.
Facebook va folosi, de asemenea, Misiunile de Monitorizare a Unităților Digitale de Cercetare ale Consiliului Atlantic (Atlantic Council’s Digital Research Unit Monitoring Missions) în timpul alegerilor și în alte momente extrem de sensibile. Acest fapt ne va permite să ne concentrăm asupra unei anumite zone geografice – monitorizând dezinformarea și intervenția străină și, de asemenea, sprijinind educarea cetățenilor, precum și a societății civile”, susține compania americană.
Ideea că un think-tank globalist ar putea fi părtinitor față de anumiți politicieni din întreaga lume și că acest aspect ar putea afecta opinia lor despre o așa-zisă „dezinformare”, nu pare însă să îi deranjeze pe cei de la la Facebook, comentează jurnaliștii de la Breitbart.com.
Exemplul pe care îl dau jurnaliștii americani este cel al premierului ungar Viktor Orban, pe care globaliștii din Consiliul Atlantic l-au etichetat deja ca „autocrat de extremă dreaptă”, care conduce un „regim cvasi-autoritar ce abia dacă seamănă cu democrația care a permis aderarea țării la UE și NATO”.
Cu alte cuvinte, Facebook va avea grijă să blocheze publicitatea pe Facebook a oricărui partid sau lider care nu este corect politic și care nu servește agenda globalistă. Aceasta înseamnă că îi înarmează cu arme grele (Facebook fiind cea mai puternică rețea de socializare) pe promotorii imigrației arabe și ai comunității gay, spre exemplu, discriminându-i pe cei care apără valorile tradiționale. Este încă o dovadă a amestecului nepermis în treburile interne ale unui stat pe care și-l permite o corporație globalistă, sub masca apărării democrației!
yogaesoteric
26 septembrie 2018

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Chinezii cumpără Europa bucată cu bucată. Beijingul a investit sume colosale pe bătrânul continent. Câți bani din China au intrat în România

 
În contextul în care China a devenit cel mai mare investitor din Europa Centrală și de Est și cumpără tot mai multe proprietăți și companii în vestul Europei, Bloomberg a făcut o analiză a investițiilor pe care Beijingul le-a făcut pe bătrânul continent, începând din 2008.
De la infrastructură și companii high-tech în estul Europei, la preluarea unor giganți economici în vestul continentului, bani chinezești au fost investiți aproape în fiecare țară de pe bătrânul continent. Fapt care i-a făcut pe liderii UE, între care și Angela Merkel și Emmanuel Macron, să se gândească la o strategie comună pentru a face față avântului de neoprit al Chinei în Europa, strategie care ar nemulțumi însă statele de la periferie, care se dezvoltă masiv cu bani chinezești.
Bloomberg a analizat 678 de afaceri finalizate pe care companii de stat și private din China le-au încheiat în 30 de țări europene, începând cu 2008. Astfel, China a investit în ultimii 10 ani cel puțin 255 de miliarde de dolari pe continentul european.
Aproximativ 360 de companii au fost preluate, începând cu producătorul italian de cauciucuri Pirelli sau compania de leasing aerian irlandeză Avolon Holdings. Totodată, chinezii dețin în totalitate sau parțial patru aeroporturi în Europa, șase porturi (între care și un terminal în Portul Constanța), parcuri eoliene în cel puțin 9 țări și 13 echipe profesioniste de fotbal.
Bloomberg precizează, însă, că ambițiile Chinei în Europa sunt mult mai mari de atât, dacă luăm în considerare și cele 355 de fuziuni, investiții și joint ventures, ale căror valori nu au fost dezvăluite. Agenția de presă americană estimează că acestea ar putea valora în total alte 13,3 miliarde de dolari. La aceste sume se adaugă parcurile greenfield sau operațiunile pe bursă, care ar putea să totalizeze cel puțin 40 de miliarde de dolari, plus participația de 9 miliarde de dolari pe care grupul chinez Geely Holding a cumpărat-o la Daimler.
Câți bani au investit chinezii în România

Potrivit Bloomberg, în România au avut loc patru tranzacții cu bani chinezești, în valoare de 3,2 milioane de dolari, între care cea mai mare a fost preluarea, în 2016, a concesiunilor petroliere și de gaze deținute de Zeta Petroleum în România, pentru 2,9 milioane de dolari. Zeta Petroleum este o companie înființată în Marea Britanie, care are ca obiect de activitate exploatarea și producția de petrol și gaze în statele din Europa de Est.
Însă companiile chineze nu au nicăieri în Europa mai multe investiții ca în capitala Marii Britanii, unde dețin în jur de 20 de clădiri de birouri în cartierul financiar londonez Canary Wharf.
2016 a fost de departe anul cel mai bun al Chinei în Europa, atunci când ChemChina a anunțat preluarea producătorului de pesticide elvețian Syngenta, pentru 46,3 miliarde de dolari. Până la această mega-afacere, investițiile chineze în Europa nu depășeau 20 de miliarde de dolari anual.
Mai mult de jumătate din banii investiți de China în Europa au intrat în primele cele mai mari cinci economii ale continentului. Numai în Marea Britanie, chinezii au investit 70 de miliarde de dolari. Dar nici țările mai mici și mai slabe din punct de vedere financiar nu au fost lăsate la o parte. În Grecia, chinezii au cumpărat portul Pireu și deși Germania, Franța și Italia insistă pentru crearea unui mecanism european de investiții în țările cu probleme financiare, state precum Grecia, Portugalia sau Cipru sunt sceptice și apelează tot la bani chinezi pentru a aduce în țară capitalul de care au nevoie.
Iar ofensiva chineză în Europa nu se oprește aici. Companii de la Beijing și-au exprimat intenția de a construi reactoare nucleare în România și Bulgaria, de a cumpăra porturi în Croația și Suedia, sau de a prelua producătorul de mașini ceh Skoda. Chinezii mai sunt interesați de un producător de petrol și gaze din Irlanda, de o stațiune de schi din Franța, de construcția unui pod în Croația sau a unei linii ferate care să lege Budapesta de Belgrad.
Potrivit raportului M&A Emerging Europe 2017/2018, publicat de CMS în colaborare cu EMIS, Europa emergentă a depăşit, anul trecut, nivelul de 2.000 de contracte de fuziuni şi achiziţii, iar China a devenit cel mai mare investitor străin din regiune. China a crescut valoarea investiţiilor sale în regiune cu 78%, până la 7,7 miliarde de euro, după un avans de 96% în 2016. Statele Unite au rămas primul investitor ca volum, cu 92 de tranzacţii în 2017.

yogaesoteric
26 septembrie 2018

vineri, 28 septembrie 2018

Momente DRAMATICE pentru FAMILIA DRAGNEA.

 Ce a PĂȚIT FIUL din cauza TATĂLUI. Bodyguarzii N-AU MAI PUTUT FACE NIMIC!



Valentin Dragnea, fiul șefului PSD, a fost asaltat de o mulțime de oameni furioși la ieșirea de la meciul echipei sale de fotbal. Indivizii îi reproșau acestuia că a obținut totul din bani furați.


Valentin Dragnea, fiul lui Liviu Dragnea, a asistat la meciul echipei sale, Turris Turnu Măgurele, disputat împotriva Rapidului. El a fost însoțit în permanență de bodyguarzi.
Oamenii prezenți au ținut să-i spună că tatăl său s-a îmbogățit din corupție, iar el a ajuns patron de fermă de porci și de club de fotbal tocmai din acei bani furați.
„Ești patron pe banii furați de tac-tu! La pușcărie, băi, infractorilor”, i-a strigat un bărbat la ieșirea de pe stadionul Giulești, scrie DCNews.

evz.ro

joi, 27 septembrie 2018

De ce ne urăsc?


I-ați văzut, nu-i așa? Atacurile personale violente, înjurăturile, amenințările cu moartea? Dacă ați citit articole precum cele scrise de mine – scrise de un evreu care recunoaște umanitatea palestiniană – și v-ați făcut timp să aruncați o privire peste câteva dintre comentariile cititorilor, știți despre ce vorbesc.
Dacă nu – ei bine, de dragul simplicității, haideți să luăm în considerare doar atacurile adresate mie. (Gideon Levy, Amira Hass, Norman Finkelstein și prietenul meu Jonathan Ofir, printre alții, toți și-au atras astfel de insulte.) Un evreu religios de fațadă m-a numit în mod public „deviant”, „dușman”, „un evreu din cea mai josnică speță”; ba chiar m-a comparat cu colaboraționiștii naziști, concluzionând că din moment ce „nu am nici măcar moralitatea unui șobolan de canal”, ar fi mai potrivit pentru un evreu religios să mă omoare.
Un caz excepțional? Mi-aș dori să fie așa. Unul dintre articolele mele recente trăgea atenția asupra dezumanizării palestinienilor care se opun ocupației israeliene. Ca răspuns, o serie de cititori evrei m-au descris ca pe un „căpcăun”, „un sub-om”, „o ființă dezgustătoare”, „un dușman al iudaismului” și un „bufon nebun ce-și acordă prea multă importanță” cu „opinii bolnave, diforme”. Un alt evreu ortodox – împrumutând o pagină din pamfletul nazist Entartete Kunst – sugera că preocuparea mea pentru drepturile palestiniene nu ar putea însemna decât că există o pată undeva în descendența mea evreiască.
Și așa mai departe.
Sigur, aș putea să ignor toate aceste comentarii. Dar prefer să le înțeleg. Pentru că dacă nu înțelegem ce îi îndeamnă pe evrei la asemenea calomnieri bizare – toate acestea în timp ce se consideră a fi mai presus de orice reproș – este evident că nu vom putea să le schimbăm opiniile. Și dacă nu reușim să o facem, numai drepturile palestinienilor vor avea de suferit: oamenii incapabili de un discurs civilizat despre instituțiile pe care le prețuiesc sunt eo ipso incapabili să își păstreze civilizația vie. Așa că este periculos să întorci complet spatele invectivei – oricât de stupidă și superficială – însăși stupiditatea atacurilor indică faptul că autorii acesteia sunt o amenințare la adresa propriei lor culturi – care este și a mea.
Deci, de ce aruncătorii cu noroi ne urăsc atât de mult? Iată câteva aspecte pe care le pot discerne în spatele gălăgiei lor.
1) S-au autoiluzionat. Vreme de zeci de ani, mulți evrei – mai ales evreii israelieni și cei crescuți așa încât să se identifice cu Israelul – au fost învățați că aparțin unei rase superioare, una care, prin natura sa, nu face rău dacă nu este necesar. La fel ca cetățenii lui Mark Twain din Hadleyburg, ei cred în superioritatea lor morală deoarece asta li s-a predicat, fără încetare, ca fiind esența identității lor: a pune la îndoială aceasta ar însemna să se îndoiască de sine.
Astfel că, renumitul scriitor evreu-american Jeffrey Goldberg, care a îmbrățișat cetățenia israeliană la timp pentru a asista la torturarea prizonierilor palestinieni și la represiunea militară brutală care a caracterizat răspunsul IDF-ului la copleșitor de nonviolenta primă Intifadă, a putut să transpună pe hârtie mândria resimțită în legătură cu bărbăția marțială a Israelului și să insiste cu pioșenie că evreii israelieni sunt superiori din punct de vedere moral palestinienilor pe care îi ucid.
Și nu e vorba că Goldberg ar fi prost sau nesincer în mod intenționat. Doar că este atât de devotat fanteziei purității evreiești încât nu poate să recunoască ceea ce vede cu ochii proprii fără să-și primejduiască simțul identității. La fel ca Heinrich Himmler, care se lăuda că ofițerii SS, deși au văzut „sute de cadavre unele peste altele”, „au rămas oameni de treabă” datorită „sufletului german nevinovat” și „idealismului” – calități niciodată întâlnite la „oamenii străini” pe care au fost forțați să îi extermine – Goldberg trebuie să insiste că, în ciuda tuturor evidențelor, palestinienii sunt în mod natural violenți, în timp ce „noi [israelienii], nu încercăm să omorâm copii”.
2) Au antrenamentul fricii. La fel cum au fost învățați să își asume propria superioritate, criticii noștri au fost învățați să urască și să se teamă de cei pe care îi reprimă. Și de ce nu? Dacă vrei să asuprești un alt popor cu o conștiință curată, trebuie să te convingi – sau să îți permiți să fii convins – că victimele tale sunt monstruoase, rele prin definiție. Acum mai bine de doi ani, am citat într-unul dintre articolele mele o slujbă despre care s-a vorbit mult, în care un rabin ortodox își sfătuia turma să evite toate alimentele non-cușer deoarece „arabii nu caută altceva decât sângele evreiesc” – sugerând că palestinienii nu sunt doar criminali, ci și vampiri, tânjind să sugă sângele din venele evreiești, dar ar fi împiedicați să facă asta atunci când sângele este pur. (Din cauză că ei nu sunt, presupun.) Încă nu am dat peste un evreu ortodox căruia să i se pară grotesc acest pasaj, dimpotrivă, mai mulți m-au denunțat pentru că l-am pus sub semnul întrebării.
Dimpotrivă, astfel de oameni au fost învățați să identifice virtutea exclusiv la cei pe care îi cunosc. În loc să vadă loialitatea, dreptatea, compasiunea, ca pe niște calități pe care le împărtășesc cu omenirea în general, expunerea lor la aceste trăsături în propriile lor comunități nu face decât să le consolideze simțul unicității: dacă noi suntem așa, atunci ei nu pot fi așa. Asta a avut în minte Sartre atunci când a scris că „dacă evreul nu ar fi existat, antisemitul l-ar fi inventat”. Și tot de aceea, așa cum a remarcat Laith Saud, acei americani (și evrei) de astăzi care vor să vadă în ei „o înțelepciune pură” trebuie să și-i imagineze pe ceilalți – palestinieni, arabi, musulmani în general – ca fiind „pur barbari”. Pentru prizonierii acestei concepții, binele pe care îl știu la ei trebuie să fie numai al lor ca să fie real.
3) Sunt demoralizați. În spatele bravadei și al discursului plin de ură, adepții sloganului „Israelul înainte de toate” sunt un grup confuz, tulburat, nefericit. Statul care părea odată olimpian în ochii lor și-a dezvăluit picioarele de lut. Utopismul găunos al primilor lideri ai Israelului a croit drum unei societăți de tip Jim Crow în care grămezi de tineri evrei scandează lozinci rasiste în timp ce Ministerul Justiției, nu mai puțin pe față, tolerează crima. Suporterii Israelului care pe bună dreptate critică politicile anti-imigrație ale lui Donald Trump sau condamnă violența armatei siriene împotriva civililor, în interior sunt stânjeniți când iau în considerare faptul că Israelul face exact aceleași lucruri de zeci de ani. Ei vor să creadă în superioritatea lor, dar faptele le cam stau în drum.
James Baldwin observa cu ascuțime în anii ’60 că „prețul absolut prohibitiv pe care Sudul a trebuit să îl plătească pentru a-l ține pe negru la locul lui” nu „a reușit decât să creeze ceea ce este, cu certitudine aproape absolută, cea mai derutată și mai demoralizată populație albă din lumea vestică”. Același lucru este valabil pentru israelienii de astăzi și, la fel de adevărat, mi-e teamă, în cazul evreilor care mă condamnă pentru că repet anumite adevăruri din istoria Israelului și despre continua sa ocupație a pământului palestinian. Păcatele mele, oricum ar vrea acești oameni să le descrie, sunt minore față de violența la care și-au supus ei propriile conștiințe. Eliminați principiile morale dacă acestea nu accentuează și mai tare supremația evreiască; vă debarasați de realități, de fapte; întoarceți spatele drepturilor omului atât de migălos încorporate în jurisprudența internațională după ororile celui de-al Doilea Război Mondial; spuneți nu dreptății și da apartheidului; vă descotorosiți de orice cunoștință, de orice fost prieten care vă indică adevărurile inconfortabile; faceți negoț cu religia voastră (dacă sunteți religioși) pentru o bucată de pământ furat – și pentru ce aveți să trăiți, cu excepția unei țărâne care nu a fost niciodată a voastră? Acești zioniști nu au de ce să fie invidiați; în spatele furiei lor le aud durerea.
Deci, ce este de făcut cu ei? Din păcate, antidotul evident – informarea pentru a contracara ignoranța – nu prea este eficient. Dacă acești oameni voiau adevărurile, le-ar fi absorbit cu mult timp în urmă: astăzi, adevărata dificultate este să păstrezi capul cuiva suficient de adânc în nisip pentru a evita să cunoască adevărurile. Deci ignoranța lor este doar carapacea unei maladii mai profunde.
Eu propun o abordare diferită. În loc să ne educăm criticii noștri cu adevăruri, eu sugerez ca întâi să le demonstrăm forța convingerilor noastre morale. Facem asta nu răspunzând insultelor cu insulte, ci adresându-ne lor ca unor ființe umane – așa cum ne adresăm palestinienilor. Fără a ne opri vreo secundă din căutarea dreptății, putem, cu calm, cu tristețe, să îi provocăm insistent pe dușmanii noștri să se justifice. Susțin ocupația? De ce? Pot justifica apartheidul? Cred că pot împăca eticile evreiești cu furtul și violența? Dacă da, cum?
Astfel de întrebări mi se par mai logice decât apologetica. Până la urmă, nu noi, ci criticii noștri sunt cei care trebuie să se justifice, ei, nu noi, sunt cei care datorează o explicație și o autoapărare. Și trebuie să vadă că știm asta și că nu vom înceta să o afirmăm, orice s-ar petrece. Poate că asta nu va opri atacurile la persoană. Dar cred că poate schimba accentul discursului.
Apropo, nu mă aștept ca dușmanii mei să fie domoliți de încercarea mea de a le înțelege motivele. Ei nu vor să fie înțeleși; în adâncul adâncurilor, ei sunt terifiați că s-ar putea înțelege pe ei înșiși.
Eu fac efortul deoarece dreptatea pentru Palestina nu poate fi căutată într-un vacuum. Lui Edward Said îi plăcea să citeze un vers frumos al poetului Aimé Cesaire: „Există loc pentru toate randevuurile victoriei”. Idealurile mărețe pentru care ne luptăm sunt destinate tuturor. Și cuvintele pe care le rostim despre aceste scopuri este necesar să ia în considerare pe toată lumea – chiar și pe cei care ne urăsc.
yogaesoteric
25 septembrie 2018


marți, 25 septembrie 2018

Adevărul este că ne aflăm în război; un război fratricid şi total

Trăim, fără a realiza pe deplin, în plin război. Deşi la o primă vedere ar părea că ne bucurăm de pace, noi, românii, traversăm un climat extrem de tensionat, supurând de conflicte în desfăşurare. Grav este că nu realizăm primejdia, pericolul pentru existenţa noastră ca stat. Grav este că nu ne preocupă viitorul acestei ţări. Ne batem între noi ca orbii şi atunci când ne întreabă cineva „Voi nu vedeţi că vă distrugeţi?”, ipocriţi, ne grăbim să dăm vina pe străini.
Este război pe plan politic. Lupte pe viaţă şi pe moarte se duc zilnic, în văzul tuturor, afectându-ne prezentul şi viitorul. Oriunde te uiţi, vezi bătălii. Nici dacă i-am fi ales pentru asta, politicienii noştri nu ar fi fost mai dedicaţi conflictului. Se luptă preşedintele cu guvernul, preşedintele cu Curtea Constituţională, preşedintele cu partidele de la putere. Demonstranţi de profesie care au adoptat ca simbol „#” se bat din stradă cu statul.
Parlamentarii se lovesc cu proiectele de lege în cap, desfăşoară lozinci belicoase peste scaunele goale şi se înjură ca la uşa cortului de la înalta tribună a Parlamentului țării. Partidele politice au renunţat la orice program dedicat cetăţeanului şi au adoptat tacticile de luptă ale gherilei micilor grupuri de partizani. Organizaţi în cete, grupe, plutoane sau regimente de culori diferite, oamenii politici îşi artă muşchii adunându-şi susţinătorii în stradă, trimiţându-şi trupele urlătoare în incinta parlamentului sau înjurându-se la televizor. Sunt lupte pentru putere, lupte pentru accesul la finanţele statului, lupte pentru a câştiga simpatia populaţiei şi pentru sprijin politic extern. Sunt lupte numai pentru ei!
Este război pe plan economic. Se duc lupte pentru controlul resurselor, pentru păstrarea sau pentru risipirea lor în lume, spre propriul câştig. Se luptă din greu pentru acapararea pieţei interne, pentru menţinerea pe pieţele externe, pentru a câştiga în concurenţa cu puternicii competitori străini protejaţi de propriile guverne, pentru a nu fi înghiţiţi de prostia sau de impostura propriului guvern.
Este război informaţional. Se bat cap în cap ştiri false cu ştiri corecte, se utilizează informaţia pe post de proiectil exploziv. Manipularea ţine loc de atacuri pe flanc şi minciuna acoperă ca un fum de praf de puşcă întregul câmp de bătălie. Kenneth Payne, fost producător la BBC, cercetător în domeniul comunicaţiilor, al războiului şi terorismului, afirma de curând, şi nu fără temei, că „mass-media reprezintă un instrument de război”.
Este război juridic. Legile se bat cap în cap. Ele au devenit armamentul greu în bătălia pentru controlul societăţii. Procurorii se luptă cu judecătorii sau fac alianţe oculte cu ei şi cu serviciile secrete. Avocaţii dezertează dintr-o tabără şi intră în cealaltă, spionând, trădând şi ţesând intrigi subtile. Ordonanţele de Urgenţă sufocă tendinţa de legiferare prin parlament. CCR înlocuieşte legislativul şi dirijează executivul supervizând orice iniţiativă legislativă, fiind chemată de toate părţile aflate în luptă să soluţioneze conflicte reale sau închipuite, pentru ca apoi nimeni să nu mai ţină seamă de deciziile ei.
Este război în sistemul sanitar, război în sistemul asigurărilor sociale şi în sistemul naţional de pensii.
Este război în sistemul financiar. Taxele se bat cu impozitele, salariile de la stat cu cele de la privat. Procentele din PIB pentru educaţie se luptă cu cele pentru apărare şi fondurile pentru sănătate sunt în conflict deschis cu cele destinate infrastructurii. Banca Naţională aduce la disperare cetăţenii care de nevoie s-au împrumutat şi sufocă moneda naţională. Timp în care, guvernatorul BNR ne comunică ironic şi senin ca cerul de vară deasupra podgoriilor sale din Drăgăşani că nimeni n-a murit vreodată din cauza creşterii ROBOR.
Doamnelor şi domnilor, este Război! Este război pentru păstrarea identităţii naţionale, pentru asigurarea unităţii şi independenţei României… O spune cu voce tare şi Ioan Sabău Pop, prof. la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial: „După părerea mea, este o tendinţă dirijată ca românii să fie scoşi din toate centrele mari ale Transilvaniei. Dacă s-ar petrece doar în Târgu Mureş, aş zice că e un accident. Dar se petrece în toate oraşele Ardealului, se petrece la Cluj, unde 160 de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu. Aceeaşi situaţie este şi cu pădurile sau terenurile agricole transilvănene. Sunt restituiri către foştii grofi maghiari sau către instituţii, în majoritatea lor ilegale sau abuzive.”
Voci liniştitoare ne asigură că nici vorbă de bătălii, că totul este normal, că asta-i democraţia. Trebuie să fii idiot şi orb în acelaşi timp ca să poţi crede aşa ceva. O mulţime de semnale, tot mai acute, asurzitoare uneori, ne arată altceva. Nu degeaba ne pleacă tinerii din ţară. Nu întâmplător suntem a doua ţară din lume, după Siria, la exodul de populaţie. Pe locul doi după o ţară transformată în ruine, unde războiul civil (şi nu numai) continuă, neîntrerupt, de peste şapte ani! Nu ne putem preface că nu auzim vocile unor personalităţi de marcă ale ţării, a unor jurnalişti iubitori de ţară, a unor adevărate conştiinţe naţionale, care atrag atenţia asupra conflictului real în care suntem angajaţi şi asupra consecinţelor dezastruoase pentru România.
 România nu mai deține nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corporație. Capitalul străin este cel care deține puterea, deține peste 60% din activele țării, peste 50% din profit și ceea ce este cel mai grav: stăpânește pârghiile strategice, de condus, ale țării […] Industria ca atare, marile întreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României. Cel mai grav e că a fost vândut pământul. Și a fost vândut de cei care sunt astăzi la putere, pe vremea când erau miniștri ai agriculturii. Pădurile, apele, se vând. Totul este de vânzare […] În 26 de ani, România a pierdut, și pot spune asta cu certitudine, peste 1 trilion de euro. Toate pierderile României, de la Ștefan cel Mare încoace, sunt mai mici decât ce s-a pierdut în acești 26 de ani.” – Călin Georgescu, 2014, în direct la Televiziunea Română.
A dispărut întregul sector al industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.” – Prof. dr. Constantin Ciutacu, 2014.
Suntem în plin război. Un război fratricid. Un război în care, din nefericire, nu putem fi învingători. An după an pierdem bătălie după bătălie, complăcându-ne cu această stare. Mai mult, în mod ipocrit, multe dintre bătăliile pierdute le sărbătorim cu fastul destinat unor victorii de răsunet. Mulţi mor. Pier acum, sub ochii noştri nepăsători, sau vor fi ucişi (fizic, moral, psihic, material) de inamici invizibili, fără uniformă. Este plin cotidianul de morţi anonime sau de decese încununate cu nume ilustre. Sunt victimele unor adversari vicleni, niciodată la vedere, ascunşi cu bună ştiinţă în instituţii special create pentru ei. Din adăpostul acelor instituţii, aflaţi sub platoşa unor legi strâmbe, ei ne distrug prezentul şi ne desfiinţează viitorul, ne ostracizează familia şi ne spoliază bunurile.
După Steimetz, războiul ar fi piatra de încercare a naţiunilor, exercitând funcţia de selecţie biologică colectivă, în scopul eliminării naţiunilor slabe şi formării unor „supernaţiuni” puternice, superioare. Trebuie să fim conştienţi de faptul că urmare a nepăsării noastre, a unei clase politice de slabă calitate, a conducătorilor lipsiţi de viziune şi captivi ambiţiilor personale meschine, România riscă să dispară ca naţiune de sine stătătoare. Ar fi timpul să înţelegem că măcinată de conflicte interne, după decenii de convulsii distrugătoare, într-un viitor deja previzibil România riscă să fie înghiţită pentru veşnicie de supernaţiunile aflate azi în plină expansiune. Proces grăbit de participarea directă, entuziastă şi hotărâtoare a românilor.
În încheiere, un citat din Scrisoarea pe care Arhimandritul Justin Pârvu, un autentic patriot, a adresat-o poporului român cu puţin înainte de plecarea sa din lumea aceasta: „Dacă ar fi ca tot ceea ce se petrece să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu, popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam. Cât o să mai taci ?”.

yogaesoteric
24 septembrie 2018