Puterea o au cei mulți. De ce noi nu facem precum suedezii?

Suedia,
tara in care politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar alegatorii se prezinta la vot in proportie de peste 80%.
 In topul 2013, al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.

       Tările "fericite"

 au in comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata "cetatii" este tratata cu foarte mare seriozitate.
 
Reportajul "Suedia -Taramul politicienilor fara privilegii" ("Sweden - Land of Politicians Without Privileges"), difuzat de TV televiziunea braziliana Bandeirantes, ne prezinta o lume despre care, obisnuiti cu situatia din Romania, ne e greu sa credem ca exista cu adevarat.
 
Cateva date generale: 

Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971, Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2 milioane de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.
 
Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solida.
 Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.
 
 Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat.
                 
 Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.
 
Fara privilegii sau lux pentru politicieni.
 ara este condusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de cei carora le dau votul, motiv  pentru care acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux.
           Până in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse gratuit la dispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea Parlamentului.

               
 In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.  
                    
 Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte:
 "Pastrati curatenia".              
Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.
 
 "Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux", explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.
Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati  Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.
 
 Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.
 Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. "Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile
 noastre slujbe", a explicat o consiliera.
Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.
 Fara indemnizatii speciale.         
 Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.
  
Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.
                
Fara imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.
Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit
 cardul guvernamental si a platit scump - si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90, fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidulu Social Democrat.
                
Transparenta si control cetatenesc.
 Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emisede guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.
Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia 

doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii.
In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.
Administratia
 Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.
 Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.
 
Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara.

 Checked by AVG - http://www.avg.com/
 Version: 2012.0.2247 / Virus Database: 3722/6671 - Release
 Date: 03/09/14(pentru conf. C.Mihăilescu)

Dezvăluiri pentru o mai bună înţelegere a situaţiei din Siria

Conflictul din Siria, care a debutat în urmă cu câțiva ani, nu dă semne că este pe cale să fie soluționat. Dimpotrivă, implicarea marilor puteri, fiecare având propriile interese, amenință să transforme luptele din regiune într-un război mondial. Montajul video de mai jos permite o mai bună înțelegere a situației din Siria, din Orientul Mijlociu și din lume.

 

 

Planuri similare cu cele care au răscolit Orientul Mijlociu au fost puse în aplicare chiar și în Europa, în fosta Iugoslavie, dar și în restul țărilor foste comuniste, unde au funcționat strategii mai simple, ce nu au impus și o intervenție militară externă. În lumina acestor informaţii puteți trage singuri concluzia cine sunt teroriștii care au acționat la „revoluție”, cei care acționează acum în Orient etc.; cel puțin devine clar că au același stăpân.

Iată cum se poziționează principalii „jucători” față de situația din Siria.

Bashar al-Assad

Interesele celor care conduc lumea nu țin seama de soarta popoarelor, ci doar de bunăstarea unei categorii sociale restrânse, deja privilegiată, afirmă președintele Siriei, Bashar al-Assad.

„Problema nu este dacă Europa primește sau nu refugiați ci necesitatea de a înlătura cauza acestui fenomen. Dacă europenii sunt îngrijorați de soarta refugiaților, ar trebui să înceteze să-i mai sprijine pe teroriști”, a precizat Bashar al-Assad.

Președintele sirian a afirmat că își dorește să ajungă la un acord cu opoziția, însă nu aceasta este prioritatea sa. Bashar al-Assad își dorește ca grupările care i se opun să i se alăture pentru ca terorismul să fie eradicat. „Este foarte greu, aproape imposibil să ajungem la un acord cât timp oamenii mor, cât timp este vărsare de sânge și oamenii nu se mai simt în siguranță. Chiar dacă vom ajunge la un acord politic, acesta este imposibil de implementat cât timp prioritatea cetățenilor sirieni este securitatea. Mai întâi trebuie să combatem terorismul”, a mai declarat Bashar al-Assad.

Bashar al-Assad a fost reales în 2014 preşedinte al Siriei, pentru un nou mandat de şapte ani. Liderul de la Damasc a obţinut 88,7% din voturi. A fost pentru prima dată când Bashar al-Assad a avut contracandidaţi. Mii de sirieni au ieşit în stradă pentru a sărbători victoria zdrobitoare a lui Bashar, care conduce Siria din anul 2000, după moartea tatălui său. Alegerile desfăşurate în plin război civil au fost calificate de Occident drept o farsă.

Redăm mai jos transcriptul interviului acordat de președintele sirian Bashar al-Assad jurnalistului Charlie Rose, de la CBS News:

Charlie Rose, realizator CBS News: De ce credeţi că Occidentul vă contestă legitimitatea?

Bashar al-Assad, preşedintele Siriei: Nu-mi pasă ce spun, atâta vreme cât am sprijinul poporului sirian. Ei îmi dau legitimitate. Vine din interior. De ce mă contestă? Pentru că, înainte, Vestul avea în aceste ţări marionete, nu lideri independenţi. De aceea au probleme cu Putin, pe care îl demonizează pentru că el poate spune „Nu” şi vrea să fie independent. Vestul şi în special SUA nu acceptă parteneri, ei acceptă doar supuşi. Deşi Europa nu face parte din SUA. Sincer vorbind, aceasta este şi problema lor cu Siria. Le trebuie cineva care să-i tot aprobe, o păpuşă, o marionetă.

Bashar al-Assad: În principiu, în Siria considerăm că orice dialog este pozitiv. Suntem deschişi pentru orice dialog cu oricine, inclusiv cu SUA, un dialog bazat pe respect reciproc.

Charlie Rose: Care este comunicarea dintre guvernul sirian şi guvernul american?

Bashar al-Assad: Nu există o comunicare directă.

Charlie Rose: Niciun fel?

Bashar al-Assad: Nimic până acum.

Charlie Rose: Nimic încă?

Bashar al-Assad: Nimic încă. Până acum, nu.

Charlie Rose: Dar aţi vrea să fie?

Bashar al-Assad: Orice dialog este pozitiv, cum am spus, în principiu. Desigur, fără să încalce suveranitatea Siriei.

Charlie Rose: Aveţi multă putere în mâinile dvs. ca să iniţiaţi acest proces. Dacă vor cere să demisionaţi ca să se poarte negocieri, vi se pare inacceptabil?

Bashar al-Assad: La militanţi vă referiţi?

Charlie Rose: Nu, mă refer la Statele Unite, sau Rusia, sau alţi participanţi la dialog.

Bashar al-Assad: Nimeni din exterior nu are legătură cu viitorul Siriei, cu Constituţia sau preşedintele. Nu vom discuta cu ei aşa ceva. Este problema Siriei. Dacă sirienii vor să-şi schimbe preşedintele, o pot face, în aceeaşi zi. Exagerez, desigur. Se face printr-un proces politic, unul constituţional. Aşa se schimbă preşedinţii. Nu prin terorism şi nu prin intervenţii externe.

Charlie Rose: Sunteţi de acord că nu se poate încheia printr-o acţiune militară?

Bashar al-Assad: Întru totul de acord. Orice conflict, inclusiv un război, trebuie să se încheie printr-o soluţie politică.

Cel mai puternic şi mai vocal susţinător al regimului Bashar al-Assad este Vladimir Putin. El se opune unei intervenţii externe pentru înlăturarea de la putere a președintelui sirian şi cheamă comunitatea internaţională să găsească o soluţie politică în Siria. De altfel, Putin a anunţat că Assad este dispus la concesii.

Apelul la dialog politic cu puterea de la Damasc a venit într-un moment în care Moscova a fost, practic, nevoită să confirme că a trimis experţi militari în Siria, pentru a-i instrui pe ofiţerii sirieni cum să folosească tehnica militară primită din Rusia.

Cum se poziționează Rusia

Rusia a explicat: „Nu am ascuns niciodată că livrăm tehnică militară autorităţilor siriene în lupta lor împotriva teroriştilor”, a afiramt Ministerul de Externe de la Moscova. Şi preşedintele Vladimir Putin a completat: Rusia nu vrea ca Siria să treacă prin acelaşi scenariu prin care au trecut Libia şi Irakul şi atrage atenţia că Statul Islamic are arme mai bune decât au trupele guvernamentale.

Vladimir Putin, preşedintele Rusiei: „(Ne temem că) Siria ar putea deveni la fel ca Libia sau Irak. Ştiţi că, în Irak, înainte de distrugerea autorităţilor şi răsturnarea lui Saddam Hussein, acolo nu erau terorişti. Să nu uităm. Oamenii preferă să nu vorbească despre asta. Dar cine a creat condiţiile pentru apariţia terorismului în acele teritorii? Nu este clar? După invazia Irakului, distrugerea autorităţilor şi spânzurarea lui Saddam, a apărut ISIS, Statul Islamic. Ce s-a întâmplat în Libia? S-a dezintegrat complet. Statul nu mai există. Chiar şi eforturile diplomatice ale SUA au eşuat. Nu dorim un scenariu similar în Siria. Este punctul de plecare al sprijinului nostru pentru preşedintele Assad şi guvernul său. Credem că este o poziţie corectă.”

„Cerem găsirea unei soluţii politice, care, cu certitudine, va duce la transformarea regimului politic. Suntem pregătiţi să discutăm acest lucru şi cu preşedintele Assad. Apropo, recent, la ONU, s-a făcut apel la colaborare cu regimul lui Assad, care se luptă cu ISIS şi cu alte grupări teroriste. Suntem pregătiţi să colaborăm cu preşedintele (Assad) pentru o transformare la nivel politic în beneficiul tuturor sirienilor, care să aibă acces la pârghiile de putere, şi pentru evitarea unei soluţii militare a conflictului”, a adăugat președintele Rusiei.

Charlie Rose, jurnalist CBS News: Sunteţi pregătit să-i cereţi lui Assad să renunţe la putere? Pentru obţinerea unei soluţii politice alternative, care să împiedice avansul ISIS către Damasc?

Vladimir Putin: Moderatorul este american get-beget! Fără intervenţii externe, asta sunt pregătit să discut. Doar sirienii îi pot cere preşedintelui să demisioneze. E logic. Am mai spus că suntem pregătiţi pentru un dialog cu preşedintele Assad, care să facă reforme politice împreună cu reprezentanţii „opoziţiei sănătoase”. E constructiv şi poate fi aplicat.

Dacă lucrurile ar sta astfel, intervine o întrebare esenţială: e dispus preşedintele sirian să împartă puterea? Vladimir Putin susţine că da.

Vladimir Putin: „Înţelegem că este nevoie de schimbări politice. Colaborăm cu partenerii noştri din Siria şi din lume pentru a ne uni eforturile în lupta antiteroristă, care trebuie să meargă în paralel cu procesul politic din Siria. Preşedintele sirian a acceptat organizarea de alegeri legislative anticipate şi a luat legătura cu «opoziţia sănătoasă», pe care o invită la guvernare.”

Vladimir Putin propune formarea unei coaliţii internaţionale de luptă împotriva terorismului şi extremismului. A discutat despre un asemenea plan cu preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, cu preşedintele Turciei şi al Egiptului, cu liderii din Arabia Saudită şi cu regele Iordaniei.

Americanii sunt cumva reticenţi. Se tem că implicarea militară a Rusiei alături de regimul lui Bashar al-Assad va complica lucrurile şi mai tare.

Cum se poziționează Statele Unite

Americanii insistă că Bashar al-Assad trebuie să renunţe urgent la putere. Condiţie pentru iniţierea unor posibile discuţii cu Damascul. Şi, susţin americanii, singura soluţie pentru salvarea Siriei.

Barack Obama, preşedintele SUA: „Regimul lui Bashar al-Assad trebuie să se încheie.”

John Kerry, secretat de stat: „Assad trebuie să plece!”

Statele Unite cer demisia preşedintelui sirian încă din 2011, după sângeroasa înăbuşire a revoltelor populare.

Barack Obama: „În Siria, singura cale pentru încheierea războiului civil şi pentru unitate împotriva ISIS este o tranziţie politică către un nou guvern, fără Bashar al-Assad. Un guvern pentru toţi sirienii. Am discutat acest lucru cu partenerii noştri din Golf şi recent, la telefon, cu preşedintele Putin. Am spus foarte clar că SUA vor continua să acţioneze pentru a obţine o astfel de tranziţie. Ţinând cont de ameninţarea extraordinară a ISIS, este important să colaborăm şi să asigurăm condiţiile pentru un nou guvern sirian.”

În aceste condiţii, toată lumea se întreabă dacă nu cumva este începutul sfârşitului pentru Bashar al-Assad. Americanii caută să-şi întărească alianţa cu partenerii tradiţionali din zonă, dar să şi găsească alţi aliaţi în regiune. Alianţe noi posibile doar acum şi doar datorită unui numitor comun: lupta cu ISIS.

Barack Obama: „America este în fruntea luptei pentru a slăbi şi a distruge în final grupul terorist cunoscut ca Statul Islamic. Am cerut lumii, în special comunităţilor musulmane, să respingă ideologia extremismului violent şi să facă mai mult pentru a atrage potenţialul extraordinar al tinerilor lor.”

Ashton Carter, secretarul Apărării SUA: „Încercăm să identificăm şi să recrutăm persoane pe care ne putem baza. Care din punct de vedere mental, dar şi al ideologiei, să nu fie angrenaţi în grupări precum ISIS. A fost foarte dificil să-i găsim.”

Cine este de vină pentru apariţia ISIS?

Sunt răspunzătoare Statele Unite pentru că au neglijat pericolul, deşi deţineau informaţii despre grupările jihadiste? Generalul american Michael Flynn, fost şef al Agenţiei de Informaţii Militare, DIA, a recunoscut, într-un interviu pentru postul Al-Jazeera, că administraţia americană a ignorat pericolul reprezentat de ISIS şi a făcut greşeli strategice.

Mehdi Hassan, jurnalist Al-Jazeera: Preşedintele Obama a spus, citez, că «va slăbi şi în cele din urmă va distruge gruparea Statul Islamic». La un an de la lansarea raidurilor aeriene împotriva ISIS, cât de aproape sunt SUA de acest ţel? S-a reuşit distrugerea, slăbirea ISIS?

Lt. Gen. Michael T. Flynn, fost şef al Agenţiei de Informaţii Militare: Cred că gruparea ISIS a fost slăbită. Dar o aşa organizaţie nu va putea fi distrusă niciodată. Poate vom reuşi să-i facem să-şi schimbe numele, nu şi să-i distrugem. Să distrugi înseamnă să elimini complet. În termeni militari ar însemna... Nu ar fi trebuit să se exprime aşa. Nu a vorbit corect. Ar fi trebuit să fie mai precis. Ar fi trebuit să prezinte, cred eu, ţeluri realistice, schimbări de comportament.

Jurnalist Al-Jazeera: Nu a fost realist?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu. Cred că am pierdut foarte mult timp, am pierdut aşa de mulţi ani în care am fost doar ineficienţi, deşi puteam să învingem acest inamic, această ameninţare.

Jurnalist Al-Jazeera: Se vorbeşte prea puţin despre responsabilitatea SUA în acest conflict. Este adevărat că ISIS nu ar fi existat azi în Irak dacă SUA nu ar fi invadat şi ocupat ţara în 2003?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Uitându-ne înapoi, cred că s-au făcut mai multe erori strategice. Trebuie să vedem ce s-a petrecut în ultimii 15, 16, 17 ani, chiar mai mult. Cu siguranţă, am pus paie pe foc. Cu siguranţă. Nu există niciun dubiu. Istoria nu va ierta deciziile luate în 2003.

Jurnalist Al-Jazeera: În Siria, aţi spus că politica americană a fost greşită. Mulţi au comentat că Statele Unite au văzut cum apare ISIS, dar au închis ochii. Chiar au încurajat asta. SUA au văzut cum apare Califatul ISIS şi nu au făcut nimic.

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Cred că n-am înţeles. Am ratat tot. La început, acum patru ani. Mulţi nici nu-şi mai amintesc de Armata Liberă Siriană, de acea mişcare. Ce face astăzi? De Al-Nasra. Unde sunt azi? Cât de mult s-au schimbat?

Jurnalist Al-Jazeera: Să clarificăm. Spuneţi că nu ar fi trebuit să îi sprijiniţi pe rebeli. Spuneţi că guvernul era de acord...

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Trebuia să fi făcut mai multe eforturi şi mai devreme decât am făcut.

Jurnalist Al-Jazeera: Dar în 2012... Acum trei ani, să fim clari... În 2012, Agenţia dumneavoastră spunea, citez: „Salafiţii, Frăţia Musulmană şi Al-Qaida din Irak sunt principalele forţe care conduc insurgenţa din Siria”. În 2012, SUA au ajutat coordonarea transferurilor de arme către aceste grupări. De ce nu v-aţi opus, dacă eraţi îngrijorat?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu-mi place să spun, dar nu era treaba mea. Treaba mea era să mă asigur de acurateţea datelor prezentate de servicii.

Jurnalist Al-Jazeera: Spuneţi că, în timpul acelei guvernări, ştiaţi de prezenţa acelor grupări, aţi văzut acele analize şi aţi pus problema. Cine nu vă asculta?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Cred că Administraţia.

Jurnalist Al-Jazeera: Administraţia a închis ochii la analizele dvs.?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu cred că a închis ochii. A luat o decizie. O decizie proastă.

Jurnalist Al-Jazeera: O decizie proastă de a susţine insurgenţa condusă de salafiţi, Al-Qaida şi Frăţia Musulmană?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: O decizie proastă de a face ce au făcut. Trebuie să-l întrebaţi pe preşedinte ce face el de fapt, care e politica actuală. Pentru că totul este foarte confuz.

Senatorul republican de Virginia, Dick Black, a declarat într-un interviu pentru postul de televiziune Russia Today că „în cazul în care ne-am opri (Statele Unite, n.red.) din acţiunea de formare și înarmare a jihadiștilor, războiul se va termina”.

Senatorul a acuzat Turcia şi Arabia Saudită de sprijinire a jihadiştilor, dar a acuzat şi Statele Unite de implicare în Orientul Mijlociu şi de sprijinire a ISIS!!! „Este speranța și rugăciunea mea că Statele Unite se va trezi și va spune că este timpul să se încheie acest măcel. Este timpul pentru a opri încercarea de a răsturna regimurile din Orientul Mijlociu şi a opri vărsarea de sânge. Dacă ne oprim din acţiunea de formare şi înarmare a jihadiștilor, războiul se va termina”, a spus Black.

Citiţi şi: 
Cum au pus umărul americanii la nașterea monstruosului Stat IslamicVladimir Putin s-a adresat către elita occidentală: «Timpul jocului s-a terminat…»Rusia este deja acolo, China e pe drum: riscul declanșării celui de-Al Treilea Război Mondial e în creștere

yogaesoteric

6 ianuarie 2016

SCANDAL: Klaus Iohannis, făcut praf de toată lumea

„Un preşedinte surd şi mut”

Autor: Gabriel Zamfirescu, Redactor

Scandal după scandal pentru Klaus Iohannis. Preşedintele ţării este făcut praf de toată lumea. Ultimii care l-au atacat pe Iohannis sunt cei din partidul lui Traian Băsescu, MP.

"Preşedintele Iohannis conduce ţara prin delegare. România are un preşedinte surd și mut, dar şi absent de la cârma ţării. Fiind în vacanţă prelungită în America, departe de ţară, președintele Iohannis a uitat de obligaţiile şi îndatoririle generate de votul românilor din noiembrie 2014. Astăzi, 06 ianuarie 2016, are loc şedinţa de alegere a noii conduceri a CSM.

Importanţa evenimentului impunea prezenţa preşedintelui ţării la conducerea şedinţei, cel puţin pentru a marca evenimentul şi legitimă de la cel mai înalt nivel al statului viitoarea conducere a CSM. Să nu fie contestată de unii sau de alţii. În loc de a conduce personal şedinţa CSM, preşedintele Iohannis a delegat această obligaţie unui consilier prezidenţial. La şedinţele Consiliului European de la Bruxelles, preşedintele Iohannis nu s-a deranjat să meargă. L-a delegat pe primul ministru Cioloș, deşi este clară diferenţa de legitimitate şi greutate politică între cei doi.

Interesele României n-au avut prioritate în faţa concediului prelungit al preşedintelui Iohannis. În Republica Moldova se întâmplă evenimente politice care ar fi impus medierea României, a preşedintelui Iohannis. O ţară în derută, fără guvern de multe săptămâni, cu posibilitatea declanşării alegerilor anticipate care ar aduce la guvernare partidele pro ruse. Situaţie în care traseul european al Republicii Moldova ar fi dinamitat, pur şi simplu. Criza migranţilor din Uniunea Europeană a atins o nouă fază, după actele de violenţă cu care aceştia au terorizat în noaptea de Anul Nou femei şi adolescente germane.

Cu toată Europa oripilată de aceste acte de barbarism, preşedintele Iohannis ar fi avut obligaţia să readucă în discuţie cotele de migranţi, înainte de a se trezi şi România în situaţii similare. În loc de prezenţa la cârma ţării, dl Iohannis trimite populaţiei, prin facebook, din îndepărtata Americă, salutări cordiale şi multe succese. Nu credem că pentru aşa ceva l-au votat românii", se arată într-un comunicat de presă.

http://www.stiripesurse.ro
------------------------------------------------------------------------------------------------------
„V-am votat, dar ne-aţi pierdut”

Autor: Gabriel Zamfirescu, Redactor

Klaus Iohannis e atacat din toate părţile. Chiar şi unii dintre foştii alegători s-au întors împotriva actualului şef al statului. Un român stabilit în Florida, acolo unde preşedintele Klaus Iohannis a ales să-şi petreacă vacanţa de Sărbători vacanţă, i-a transmis şefului statului o scrisoare prin care îi reproşează, printre altele, că e mai preocupat de vacanţe decât de ţară.

În urmă cu un an, Klaus Iohannis câştiga alegerile prezidenţiale cu ajutorul Diasporei care se revoltase împotriva lui Victor Ponta pentru lipsa urnelor de vot în afara graniţelor.

Iată scrisoarea:

"Stimate domnule președinte,

Vă scriu aceste rânduri, care sunt în ultimă instanță un ultim apel la bunăvoință, cu mare tristețe și cu profundă speranță să ne înșelăm. Numele meu este Sorin Roiban. Sunt specialist în domeniul IT, stabilit în Statele Unite din anul 1999. În Florida, aici, unde v-ați petrecut vacanța de iarnă, la soare. Vă scriu în numele meu, al familiei mele, cât și al majorității sutelor de mii de români cu drept de vot stabiliți în Statele Unite, integrați și apreciați în comunitate.

Invocăm această majoritate, Excelență, din considerentul că majoritatea am votat Klaus Iohanis președinte. Înțelegem că vă aflați la odihnă, într-o altă binemeritată vacanță, din cele patru, după puțin mai mult de un an de mandat în care, pas cu pas, v-ați recuperat România.

Citeşte şi: Băsescu, atac şocant la Germania: 'Avem obligaţia să nu fim aliaţii lor'

În schimb, Excelență, ne-ați pierdut pe noi.

La 16 noiembrie am votat peste 17.000, dintre care 92 la sută pentru Klaus Iohanis. Am fi ieșit la vot, cu siguranță, mult mai mulți, dacă am fi beneficiat de mai multe secții de vot. În Florida, Excelență, suntem peste 30.000 de români. Am beneficiat de o singură secție de vot. Cu siguranță vă amintiți ce ne-ați promis, nouă și tuturor celorlalți români din diaspora, după ce ați fost declarat câștigător.

În pofida acelor promisiuni, vă informez, Excelență, că românii din Diaspora vor fi reprezentați în legislativul ce va rezulta în urma scrutinului din toamnă de 2 senatori și 4 deputați. mai bine zis, tot de 2 senatori și 4 deputați. Comparativ, vă informăm, Excelență, că județul Sibiu, unde vă mai sunt casele nepierdute în instanță, va fi reprezentat de 3 senatori și 6 deputați. Excelență, suportăm că un ministru al Guvernului pe care l-ați girat vrea să ne impoziteze banii câștigați. În cele din urmă, miliardelor trimise anual ACASĂ le mai putem adăuga ceva. Excelență, răbdăm că mii, zeci de mii dintre noi se întorc ACASĂ de sărbători și trec, an de an, prin același coșmar al vămilor aglomerate.

Citeşte şi: China întoarce spatele Coreei de Nord: Fără teste nucleare

Excelență, ne deranjează prea puțin că am votat pentru un parlament cu 300 de reprezentanți și vom avea și pentru următorii 4 ani unul cu peste 466. Excelență, înțelegem că sunteți prea ocupat și preocupat, mult mai ocupat decât predecesorul președinte, care în 2 mandate a făcut ZERO concedii în afara României.

Ce nu înțelegem, ne deranjează și nu răbdăm, Excelență, este că fugiți de noi, pas cu pas. Cum spuneam, sper să mă fi înșelat scriind aceste rânduri, motiv pentru care, Excelență, vă rugăm respectuos să ne faceți onoarea unei întâlniri. Dacă nu acum, Excelență, poate cu ocazia următoarei vizite de iarnă în Florida.

Palm Beach, Florida

5 ianuarie 2016", a spus Roiban conform asociatiaromanilor.

Citeşte şi: 'Eram fugărite ca vitele': Mărturiile zguduitoare ale tinerelor din Germania violate de refugiaţi

În decembrie, Sorin Roiban a scris şi un mesaj pe Facebook: "Dragi romani din Florida. Mr prezident isi face sarbatorile aici la doi pasi, in Palm Beach. Haideti sa-i uram Sarbatori Fericite si sa-l invitam la o intalnire. Ocazie cu care vom vedea daca este cu adevarat presedintele nostru sau ne-am inselat."

http://www.stiripesurse.ro

Refugiaţii şi schimbarea la faţă a lumii

Odată cu milioanele de refugiaţi revărsându-se asupra Europei, se schimbă nu doar chipul Bătrânului Continent. Se metamorfozează întreaga lume şi – nu în ultimul rând – Orientul Mijlociu. Dar UE se zbate singură. „De ce?” se întreabă şi răspunde Petre M. Iancu pentru Deutsche Welle. 

În Europa, frica, până la un punct firească, de import terorist, a luat o amploare fără precedent chiar şi în ţări ca Germania, în care partidele politice parlamentare au realizat un consens anti-islamofob şi pro-imigraţionist.

Dar e o lume şi dincolo de semnalele clare de umanitate, amabilitate şi civilitate, lansate de liderii Germaniei, în frunte cu preşedintele Joachim Gauck şi cancelarul Angela Merkel. Şefa guvernului de la Berlin a recoltat huiduieli la scenă deschisă, pentru că i-a vizitat în 26 august pe refugiaţii asediaţi brutal de gloata xenofobă din localitatea saxonă Heidenau. Deşi ignorat în largă măsură de mass-media, acest spaţiu extra-parlamentar musteşte de ostilitate, resentimente, furie şi angoase refulate.

N-ar trebui măturate sub covor spaimele, fricile şi temerile iscate unor largi segmente ale vechilor europeni de apariţia în masă a emigranţilor din lumea arabă şi islamică. Cresc văzând cu ochii idiosincraziile generate multora din păturile mai puţin educate de ciocnirea lor de un univers cultural străin, cu toate neplăcerile şi pericolele aferente, ca şi groaza de eventualitatea de a-şi pierde poziţiile sociale inferioare, cucerite cu eforturi mari.

E clar că o parte extinsă a Uniunii Europene, întinzându-se din Austria până în Normandia şi Scandinavia, icneşte din greu sub povara nou-veniţilor, care trebuie hrăniţi, adăpostiţi, şcoliţi şi îngrijiţi. Toţi ridică spinoase probleme bugetare, economice, tehnice, sociale şi psihologice. Trebuie depăşite obstacole din ce în ce mai redutabile la toate nivelurile administraţiei şi vieţii publice din ţările europene către care se îndreaptă refugiaţii. Toate aceste probleme sporesc sensibil tensiunile generate de actualul aflux.

Extrem de dificilă se prefigurează, ca atare, prezervarea păcii interne în unele zone luate cu asalt, pe de o parte, de o imigraţie musulmană dificil de integrat şi în epoci mai blânde, iar pe de alta, de intoleranţa extremiştilor angrenaţi în lupta cu intoleranţa ideologilor corectitudinii politice.

Prinşi la mijloc, moderaţii, tot mai răzleţi şi timoraţi, dar şi tot mai perplecşi, se refugiază în izolare şi tăcere. Deşi e limpede că nu tot ce se petrece e catastrofal, de vreme ce ţări îmbătrânite, cu demografii negative, ca Germania, au nevoie ca de aer de imigranţi tineri, dornici de muncă şi de prosperitate, spre a-şi păstra, pe termen lung, forţa de muncă, şi deci vitalitatea economică, vocile moderaţilor se sting. Mulţi dintre ei se tem să-şi vadă comunităţile prăbuşindu-se sub povara unei misiuni aparent sisifice de absorbire a maselor de străini. Pentru ai căror copii nu există nici destule şcoli, nici destui dascăli. Pentru ai căror bolnavi e greu să se găsească suficiente paturi de spital.

Pe de altă parte, Europa n-ar fi Europa dacă nu şi-ar lua în serios datoria umanitară şi spiritul legislaţiei, acordând prigoniţilor un drept de azil. Care numai pentru ultranaţionalişti şi comunişti nu înseamnă absolut nimic. În România se lărgesc cetele daco-romanilor şi securiştilor autohtonişti ce rezonează puternic la alarmismul populist, anunţând cu nemiloasă stridenţă prăbuşirea intempestivă a Europei creştine sub greutatea valurilor de imigranţi.

Or, se ştie că de acordarea de azil ori drept de şedere au profitat şi generaţii întregi de români, mânaţi peste Dunăre şi graniţe de neomenia, inepţia şi corupţia regimului comunist, de ceauşism, de barbaria mineriadelor şi de sărăcia parcă fără leac a deceniilor de FSN-ism postcomunist.

Dar toate acestea nu înseamnă că Europa occidentală ar fi obligată ori bine sfătuită să primească străini în mod nelimitat. Căci dreptul la azil poate fi omorât şi prin abuz. Sau, după cum scria recent editorialistul german Ştefan Aust, prin supraextinderea acestui drept, dacă, precum în aceste zile, paragrafele legii azilului – una sacrosanctă pentru o ţară ce-şi ia în serios despărţirea de trecutul nazist – nu mai fac faţă unui aflux de proporţii gigantice.

Dincolo de necesitatea coordonării paneuropene întru aplanarea crizei, Bătrânul Continent n-ar trebui să se complacă în a se confrunta cu ea fără ajutor extern. În fapt, deşi afectează acut Europa, e vorba de o problemă globală. Ca atare, Uniunea Europeană are dreptul şi datoria să ceară intervenţia de urgenţă a acelor guverne şi forţe care, prin erori, omisiuni, acţiuni şi inacţiuni au provocat criza indirect, favorizând extinderea flagelului terorismului islamist.

În cauză e, desigur, America, a cărei gestiune defectuoasă a conflictelor regionale a favorizat puternic exacerbarea extremismului şi accelerarea procesului metastazării teroriste într-o regiune vulnerabilizată puternic, între altele, de retragerea prematură a trupelor SUA din Irak şi Afganistan. În cauză sunt şi regatele şi emiratele din Golf, al căror export de islamism de sorginte wahabită, deci saudită, se află la originea actualei crize, una care depopulează galopant regiuni vaste şi ţări întregi.

În fine, în cauză sunt şi sutele de milioane de musulmani moderaţi din întreaga lume. Care, după cum pe drept cuvânt reliefa regina Rania a Iordaniei, „nu fac destul să lupte contra jihadismului pretinsului Stat Islamic”. Astfel că jihadiştii „au modificat”, potrivit reginei, „percepţia Orientului Mijlociu, continuând să-şi răspândească doctrina diabolică”, în timp ce „moderaţii nu se străduiesc suficient să învingă în lupta ideologică aflată în centrul acestei bătălii”.

O Uniune Europeană cu un leadership competent ar trebui să ţină seama de toate acestea. În fapt, ar fi trebuit să prevadă neajunsurile actuale şi să le înlăture, prevenind apariţia altora.

yogaesoteric, 5 ianuarie 2016

Când n-o să fie românii tâmpiți exemplari?

Autor: Alexandru Petria, Scriitor

Dacă pe vremea comuniștilor era proclamată, fie și propagandistic, grija statului față de cetățeni, acum conducătorii s-ar zice că au în vedere numai grija cetățenilor față de stat. Prin plata a tot felul de impozite aiuristice. Să dea bani, nu contează de unde, nu contează și dacă n-au, sunt înscriși la plată. Și, dacă plătesc, sunt buni cetățeni, tâmpiți exemplari. Spălați de minune pe creiere.

S-a ajuns să se se guverneze doar cu ochii pe indicatorii de stabilitate economică, după dictat străin, nu pe căile de-a obține bunăstatea majorității populației. De exemplu, termenul de sărăcie, ca și combaterea ei, a fost eliminat din planurile guvernamentale. De parcă n-ar exista, de parcă e o pecingine. Dacă se amintește accidental de săraci, în discursul politic dominant, se vorbește ca despre niște oameni second-hand. Numai nu se afirmă explicit că merită exterminați, pe un parcurs fascist în haine noi.

Sunt extrem de curios până unde se poate întinde această coardă. Când se va sătura lumea să achite costurile ticăloșiei politicienilor și a instituțiilor de forță, cu salarii umflate, cu pensii speciale, cu facilități anevoios cuantificabile, cu înțelegeri subterane. Când o să ajungă cuțitul la os după restrângerea treptată a libertăților individuale. Când protestele o să fie hotărât articulate. Și nu de serviciile secrete. Într-o societate în care obligațiile potopesc drepturile, democrația e o poveste golindu-se de conținut.

Aștept vremea când, cu privirea mai lungă ca nasurile individuale, românii se vor sătura să fie niște tâmpiți exemplari.

http://www.stiripesurse.ro/

Gabriel Oprea, sfârșitul unui animal politic de care ne-am temut prea tare

de Petre Badica , 05 ianuarie 2016 

A crede că plecarea lui Gabriel Oprea de la guvernare și ieșirea sa din prim planul politicii s-au datorat unei nefericite întâmplări – tragedia din clubul Colectiv – este o judecată simplistă. Ridicat din neant, fără să se fi remarcat ca un elev eminent, plimbat o vreme prin eșalonul doi al politicii, folosit ca un plasture prin tot felul de guverne care stăteau să plesneacă în lipsa unei majorități confortabile, Gabriel Oprea își încheie cariera politică pentru că a acumulat un număr de vulnerabilități atât de mare încât nici o conjuctură politică, oricât de nefericită, nu îl mai poate reșapa. Să nu uităm că Oprea a fost ministru de Interne timp de aproape doi ani și ministrul al Apărării Naționale pentru doi ani și jumătate în guverne conduse de Victor Ponta, respectiv Emil Boc, rivali de moarte în politică.  Din acest moment, doar un miracol sau un caz de amnezie colectivă a populației i-ar mai putea aduce președintelui UNPR o funcție la vârf în politică. 

Judecând cu mintea limpede de azi, ne putem da seama că și în momentele din toamna anului trecut, când Victor Ponta părea dus de la guvern, domnul Gabriel Oprea era la fel de departe de funcția de premier la care visa cu ochii deschiși precum este și astăzi.

În timpul carierei sale politice fulminante din ultimii ani, Gabriel Oprea nu a înțeles că există două fețe ale monedei. El a încercat să profite, la maxim, de rolul său de manta de vreme rea pentru guvernele Boc sau Ponta (pe care le-a ajutat să supraviețuiască oferindu-le sprijin politic, trădând pe unul în favoarea altuia, rupând politicieni dintr-o formațiune pentru a-i atrage în alta). Dar a uitat că, din exterior, lumea îl percepe cât se poate de corect: ca pe un șef partid de care te poți folosi până trece vremea rea, gata să intre în tot felul de combinații politice controversate. O imagine neatrăgătoare pentru opinia publică, lucru care explică stagnarea partidului său la 1-3% în sondaje. Un alt aspect pe care Gabriel Oprea nu l-a înțeles este faptul că cv-ul său nu îi permitea să țintească atât de sus în politică. Prea multe semne de întrebare, prietenii politice împotriva firii, suspiciuni de fraudă. 

Gabriel Oprea spune că s-a născut în localitatea Fundulea, dar o investigație a României libere nu a găsit nicio persoană care să își amintească de copilăria viitorului general, iar primarul nu l-a recunoscut drept fiu al satului. Nu a fost un elev eminent la Școala de ofițeri activi pe care a terminat-o la Sibiu. Colegii săi s-au declarat sceptici în ceea ce privește  cariera sa de până la dobândirea gradului de general de patru stele. Ei vorbesc de faptul că Oprea ar fi obținut aceste distincții militare cu sprijin politic și dintr-un orgoliu foarte mare.

Între 1993 și 2001 nu se știe mai nimic despre Oprea, perioadă din care datează un scurt film ce îl arată în apropierea lui Miron Cosma, o figură sinistră a acelor timpuri. A ajuns prefect de București, apoi ministru în guvernele Adrian Năstase, Emil Boc, Victor Ponta și candidat la funcția de premier. Un salt enorm ținând cont că Oprea bifase anterior doar pozițiile de ofițer economist în Ministerul Apărării și apoi angajat în cadrul Rezervelor Statului. 

A fost lăsat să își facă de cap și în mediul academic, unde a ajuns doctor printr-o lucrare suspectă de plagiat (președintele Comisiei de Etică a Universității București, Marian Popescu, a etichetat-o în acest fel). A vrut mai mult și a coordonat o serie de alte doctorate (unele la fel de suspecte de fals academic) ale unor magistrați, procurori și primari. Asta, în timp ce, ajuns în guvern, se comporta asemeni unui vătaf care, oricând poftește (și se pare că a poftit de mii de ori) poate chema poliția să îi deschisă drum cu girofarul.

Într-o țară normală, oricare aspect de acest fel apărut în cv-ul unui politician ar fi însemnat sfârșitul carierei. Într-o țară precum România, acestea au contat prea puțin și doar schimbarea contextului politic a făcut ca prezența lui Oprea să nu mai fie necesară în politică. 

Cazul Gabriel Oprea este edificator pentru modul în care este promovat, domnește, își pierde mințile și se prăbușește un om politic în România. El ajunge la finalul carierei sale politice măcinat de toate bolile și, mai trist, după ce a fost lăsat, ani de zile, să ni le arate în toată splendoarea lor (studii mediocre, o carieră controversată, pivilegii de care a abuzat, duplicități și trădări politice, titluri obținute prin fraudă academică). De tot eșafodajul politic a lui Gabriel Oprea se va alege praful după ce doi dintre vectorii săi politici, extrem de populari până de curând s-au prăbușit la rândul lor.
Cristian Popescu-Piedone, edilul Sectorului 4 ales cu 89% din voturi, era anunțat drept candidat cu șanse reale la primăria Capitalei. A demisionat și s-a retras din politică după ce a fost trimis în judecată, fiind suspectat că a avut un rol major în tragedia de la Colectiv.
Primarul de la sectorul 2, Neculai Onțanu, este în pierdere de viteză și imagine, după ce a devenit suspect de plagiat în redactarea lucrării sale de doctorat.
Partidul fondat de Oprea se va desumfla la fel de rapid, după ce parlamentarii oportuniști pe care i-a înregimentat în ultimii ani vor simți că UNPR nu le mai poate asigura încă un mandat. 

Pe 17 septembrie 2015, Gabriel Oprea declara că se vede o soluție pentru funcția de premier în locul lui Ponta. La 9 noiembrie 2015 anunța că și-a dat demisia din guvern.
Gabriel Oprea va pleca din politică de parcă nu ar fi fost niciodată. Nu îl va regreta nimeni. Toți acești ani cu Oprea în politică au fost decontați de clasa politică și se văd în sondajele care evidențiază încrederea din ce în ce mai scăzută pe care guvernul și parlamentarii o au în rândul populației.   

http://www.romanialibera.ro/

Răstălmăciri și speculații marca DCNEWS

Biroul de Presă MISA solicită acordarea dreptului la replică în urma publicării de către redacțiadcnews.ro a articolului cu titlul „Azil politic pentru occidentali în România? Bivolaru-Macovei, la schimb cu Bodnariu”. Articolul a apărut în data de 24 decembrie 2015 şi a fost semnat de Val Vâlcu. Solicităm publicarea în aceleaşi condiţii editoriale a următoarei replici:

Biroul de Presă MISA sesizează caracterul nedocumentat și tendențios al unor afirmații referitoare la Gregorian Bivolaru cuprinse în articolul publicat în data de 24 decembrie 2015 de redacția dcnews.ro.

Pe fondul prezentării unui caz social, autorul face anumite conexiuni cu faptul că Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia. Redactorul dcnews își exprimă însă unele păreri personale prin care răstălmăcește realitatea, ceea ce conduce la o dezinformare a cititorilor.

Cazul social prezentat se referă la o situație în care serviciul de protecție a copilului din Norvegia a instituit măsura coercitivă de a lua în grija sa cei cinci copii ai unei familii în care tatăl este român, iar mama norvegiană. Motivele ar fi acelea că „părinții le aplică corecții fizice" copiilor sau că „autoritățile s-ar teme de îndoctrinarea religioasă a micuților norvegiano-români”. Articolul descrie diferența foarte mare dintre atitudinea pe care o au autoritățile din România, unde „părinții pot face tot ce vor cu copiii lor”, „statul nu are cum să intervină” sau „la noi foarte rar se sesizează cineva” și atitudinea pe care o au autoritățile statelor nordice, care au standarde mult mai înalte în acest domeniu.

Autorul Val Vâlcu afirmă că e curios ce va spune „cruciata anticorupție” Monica Macovei despre acest caz având în vedere că „în 2004 l-a sprijinit pe celebrul guru fugit în Suedia, care era urmărit în România pentru corupere de minore”. Mai mult, ziaristul de la dcnews își dă cu părerea afirmând „Bine că (Gregorian Bivolaru, n.n.) nu s-a refugiat la Oslo, că-i răpeau minorele cei de la protecția copilului, pentru îndoctrinare yoga.”

Biroul de Presă MISA ține în primul rând să reamintească redacției dcnews că în conformitate cu codul deontologic al jurnalismului, „Știrea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale”. Fără să țină cont de această reglementare, articolul dcnews conține părerile personale și impresiile autorului, care denotă însă atât o lipsă de documentare, cât și o elementară deficiență de logică.

Dacă, așa cum se afirmă în articol, în România abuzurile față de minori sunt foarte ușor trecute cu vederea - spre deosebire de țările nordice, unde drepturile acestora sunt mult mai protejate - cum se face atunci că în cazul fostei minore în raport cu care Gregorian Bivolaru a fost acuzat, lucrurile au stat exact invers?

Astfel, autoritățile suedeze nu doar că au considerat că respectiva minoră nu a fost abuzată de către Gregorian Bivolaru, ci chiar au dat declarații categorice în care au arătat că el este supus la o încrâncenată persecuție de către autoritățile române și tocmai de aceea i-au acordat statutul de refugiat politic.

Deși redactorii dcnews caută să sucească logica cititorilor, este totuși ușor de  înțeles că dacă autoritățile suedeze ar fi fost constatat – după cum urmăreau cu mult sârg să le convingă autoritățile române, atât de pasive de obicei în aceste chestiuni - că ar fi fost, într-adevăr, înfăptuit un abuz asupra minorei, atunci este cert că, chiar mai mult decât procurorii români, suedezii l-ar fi considerat vinovat pe Gregorian Bivolaru. Sesizăm așadar aici, cu claritate, intenția redacției dcnews de a manipula opinia publică.

De asemenea, pentru restabilirea adevărului, Biroul de Presă MISA subliniază că ceea ce a făcut Monica Macovei în cazul lui Gregorian Bivolaru a fost să solicite, în calitate de ministru român al Justiției, efectuarea unei anchete care să explice contradicția flagrantă care plasa poziția autorităților române și pe cea a autorităților suedeze la doi poli diametral opuși. Solicitarea a fost legală și necesară, chiar dacă ieșea din blocul de gândire al celor care îl acuzau vehement în România pe Gregorian Bivolaru fără a-i respecta nici măcar prezumția fundamentală de nevinovăție. Este, de altfel, mai mult decât semnificativ că între timp a fost emisă și o decizie judecătorească – hotărâtă anul acesta de Tribunalul Cluj - ce stabilește că acuzațiile din anul 2004 ale procurorilor, difuzate furibund de mass-media, nu au avut niciun suport probatoriu.

Referitor la sintagma atribuită batjocoritor de dcnews Monicăi Macovei, caracterizată ca și „cruciata anti-corupție”, nu este cazul să insistăm aici pe importanța rolului de epurare politică pe care îl joacă de ani buni în România departamentul de stat DNA pe care tocmai actuala europarlamentară l-a fondat. Faptul că redacția dcnews ironizează acest rol este, se pare, edificator pentru orientarea pe care o are.

Biroul de Presă MISA
31 decembrie 2015