Miza uriaşă a Deciziei din 11 mai 2016 a Curţii de Apel din Paris (II)

de instructor yoga Mihai Stoian

 

Citiți prima parte a articolului

Vă reamintim că dintre toţi demnitarii cu mare putere decizională din România, Adrian Năstase a avut un rol determinant în această vânătoare nedreaptă declanşată împotriva lui Gregorian Bivolaru. Adrian Năstase avea funcţia de premier în vremea violenţelor procurorilor şi jandarmilor din 18 martie şi 1 aprilie 2004, ceea ce înseamnă, având în vedere anvergura evenimentelor, că poartă o responsabilitate directă pentru cele întâmplate.

Adrian Năstase a afirmat: „Vinovat sau nevinovat, Bivolaru trebuie să ajungă după gratii”. El a intervenit direct atunci când s-a plănuit arestarea lui Gregorian Bivolaru în ședința delegaţiei permanente a PSD din 27 martie 2004, ale cărei stenograme au fost dezvăluite ulterior:

Ioan Rus: „…Şi celălalt Bivolaru (Gregorian n.n.) se îndreaptă spre o condamnare...”

Adrian Năstase: „Înţeleg că sexul în loc de pâine. Unii dau circ, cum este Băsescu, alţii dau sex la popor, alţii dau…”

Dl…. „Poliţia încearcă să îi scoată afară acuma.”

Cele discutate, care erau cu referire la Gregorian Bivolaru şi vameşul Zsolt Farkas au fost puse în aplicare chiar a doua zi! Astfel, chiar în 28 martie 2004, cei doi au fost reţinuţi de către (atenţie!) Poliţie, sub învinuirea că au ieşit fraudulos din ţară trecând prin loc nepermis frontiera de stat. Astfel, afirmaţia „afară acuma” îşi revelează sensul iar „poliţia” – nu numai – că „încearcă” ci, în acest caz, chiar reuşeşte: declaraţii ale martorilor oculari (existente la dosarul de cercetare penală) arată că Gregorian Bivolaru şi vameşul Zsolt Farkas au fost scoşi cu forţa şi târâţi pe sensul de intrare în ţară (!?), zona unde li s-au făcut poze care să demonstreze presupusa tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.

Cu altă ocazie, în anul 2009, într-un interviu pe care l-a acordat unui celebru jurnalist român, dl Ion Cristoiu, pe un post de televiziune, fostul prim-ministru Adrian Năstase a recunoscut public implicarea sa în această acţiune abuzivă a autorităţilor române împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a MISA şi a afirmat că regretă cele petrecute:

„Ion Cristoiu: Vă reamintesc că dumneavoastră aţi pierdut alegerile, printre altele şi pentru că aceeaşi poliţie – şi chiar era condusă de ministrul dumneavoastră de Interne – şi aceiaşi procurori au ordonat o percheziţie cu mascaţi, brutală, la televizor, la MISA. Vă reamintesc... dacă greşesc, da?...

Adrian Năstase: Nu. Aşa este.

Ion Cristoiu: Şi după asta vi s-a atribuit dumneavoastră. […]

Adrian Năstase: Domnul Cristoiu, sunt de acord cu ce spuneţi. […] Iar în ceea ce priveşte MISA şi mascaţii, aveţi perfectă dreptate. (…) Şi cred că a fost o chestiune absolut stupidă, aşa cum a fost construită. (…) A fost însă un lucru într-adevăr care nu avea, nu trebuia să se întâmple. […]”

(Înregistrarea video poate fi urmărită aici.)

Facem o paranteză şi reamintim faptul că până la urmă justiţia imanentă a lui Dumnezeu a acţionat în cazul lui Adrian Năstase şi s-a dovedit până la urmă că este un politician corupt, deoarece a fost condamnat de două ori de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fapte de corupţie, la 2 ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul Calităţii” şi la 4 ani închisoare cu executare în dosarul „Zambaccian”.

În condiţiile acestei vânători acerbe declanşate împotriva sa, în anul 2005 Gregorian Bivolaru cere azil politic în Suedia şi este arestat la cererea autorităţilor romane pentru a fi extrădat.

Curtea Supremă suedeză a avut însă luciditatea de a analiza cazul cu multă atenţie şi chiar de a o invita pe aşa-zisa victimă a lui Gregorian Bivolaru, Mădălina Dumitru, pentru a îi pune mai multe întrebări. Împreună cu ea au fost audiaţi cu acea ocazie şi alţi martori, împreună cu anumiţi experţi în secte şi mişcări spirituale. Aşadar iată că de fapt autorităţile suedeze au făcut treaba pe care nu au făcut-o (cred că vă daţi seama de ce) autorităţile române. După ce au ascultat cu atenţie mărturia presupusei victime, judecătorii suedezi l-au eliberat la numai câteva zile după aceea pe Gregorian Bivolaru şi apoi i-au acordat statut de refugiat politic, considerând că în ţara sa el nu va putea să beneficieze de un proces echitabil şi că va risca grave persecuţii din partea autorităţilor române. Să fi fost 5 judecători suedezi de la Curtea Supremă mult mai naivi decât colegii lor de pe malurile Dâmboviţei? Aşa ceva este însă imposibil. Având în vedere că în România mărturia presupusei victime a fost smulsă cu forţa iar declaraţiile ei ulterioare ignorate… este clar cine şi-a făcut treaba în mod profesionist şi cine a servit unor interese străine actului de justiţie.

Este de observat faptul că aşa-zisa victimă, Mădălina Dumitru, a depus la Parchet, în prezenţa unui avocat, chiar a doua zi de dimineaţă (după ziua în care a fost audiată şi obligată să dea o declaraţie falsă împotriva lui Gregorian Bivolaru) o Plângere împotriva tuturor abuzurilor săvârşite împotriva ei de către anchetatoriîn data percheziţiei abuzive şi, totodată, și-a retras declaraţiile date cu forța și sub amenințare. Aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr.455/19.03.2004, dar nu a fost atașată niciodată de anchetatori la Dosarul de cercetare penală şi nici, ulterior, la dosarul de instanță. Cu toate acestea, fără ca să fie audiată sau fără să fie efectuate alte cercetări, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti i-a respins personal plângerea ca neîntemeiată şi a ataşat la dosarul de instanţă numai rezoluţia de respingere, fără să mai anexeze şi plângerea efectuată de așa-zisa victimă! Din acea zi şi până la pronunţarea Hotărârii de condamnare din 2013, aşa-zisa victimă a efectuat zeci de plângeri/ memorii/ reclamaţii prin care şi-a negat declaraţia smulsă sub ameninţare şi a reclamat tratamentul extrem de abuziv şi violent al autorităţilor române şi ilegalităţile la care a fost supusă. Memoriile le-a depus la toate autorităţile competente: Poliții, Parchete, Procurorul general al României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Preşedintele României etc, şi cu toate acestea marea majoritate nu au primit răspuns, sau unele (puţine la număr) au fost respinse fără niciun fundament legal şi fără ca petenta să fie audiată măcar o singură dată!

Chiar şi după acordarea statutului de refugiat politic în anul 2005, lui Gregorian Bivolaru, România a continuat să ceară Suediei extrădarea lui de încă două ori. De fiecare dată însă Suedia a refuzat ferm în termeni clari şi fără echivoc orice discuţie pe acest caz. Şi aceasta în condiţiile în care suedezii sunt foarte sensibili şi circumspecţi atunci când vine vorba de cazuri de abuzuri sexuale asupra minorilor sau copiilor. Ce interes ar fi avut Suedia să îl apere în acest mod ferm pe Gregorian Bivolaru dacă realitatea ar fi fost cu totul alta? Este din nou evident că Suedia a luat poziţie dreaptă, intransigentă, dincolo de interesele politice, apărând valorile umane şi împiedicând o nedreptate flagrantă să se producă!

Însă în ciuda acestor refuzuri clare din partea Suediei şi a acordării azilului politic, România a continuat procesul împotriva lui Gregorian Bivolaru şi, după ce acesta a fost totuşi achitat PRIMA OARĂ de instanţa de fond iar apoi a fost achitat A DOUA OARĂ de instanţa de apel (deci practic în felul acesta a fost dovedită şi confirmată de două ori la rând nevinovăţia sa), procurorii români au făcut apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Fiind foarte nemulţumiţi de rezolvarea în spiritul dreptăţii a acestui caz, procurorii români au făcut apoi recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se pare că prin anumite acţiuni de culise au dat ordin în secret judecătorului Ionuţ Matei să anuleze cele două decizii de achitare ale celor două instanțe inferioare şi să rejudece din „temelii” acest dosar, aspect care contravine numeroaselor decizii CEDO. Este ilegal să se dispună condamnarea unei persoane pentru prima dată în faza de recurs, după ce a fost achitat în faza de fond şi de apel, fără ca acea persoană să fie audiată.

Judecătorul Ionuț Matei, cel care a prezidat completul care a dispus condamnarea nedreaptă a lui Bivolaru Gregorian, a fost pionul principal al „caracatiței” mafiote care a vizat eliberarea condiționată cu mult înainte de termen a interlopului Nuțu Cămătaru, el (Ionuț Matei) fiind cel care a realizat în acest sens o adevărată potlogărie judiciară: după ce a fost introdus „cu șusta” (după cum vorbeau între ei frații Cămătaru într-o convorbire telefonică interceptată legal – adică a fost pus în acel complet de judecată printr-o intervenție de culise), „onorabilul” Ionuț Matei i-a redus interlopului pedeapsa exact la durata deja petrecută de acesta în arest. Această mizerabilă „scamatorie” a lui Ionuț Matei nu a rămas, desigur, neobservată. IONUȚ MATEI, ÎMPREUNĂ CU ALȚI MAGISTRAȚI, AU FOST CERCETAȚI DE PROCURORII DNA PENTRU DOUĂ INFRACȚIUNI GRAVE: LUARE DE MITĂ ȘI FAVORIZAREA CLANULUI CĂMĂTARILOR! Se pare că tocmai pe baza acestui şantaj posibil, de a nu se finaliza acest dosar penal declanşat împotriva lui, judecătorul Ionuţ Matei a fost dispus să execute el însuşi această comandă de a îl condamna nevinovat pe Gregorian Bivolaru.

Reamintim faptul că exact mai înaintea şedinţei finale, preşedintele completului de judecată, dl Ionuţ Matei, a susţinut o conferinţă de presă la care a chemat toate mijloacele de presă relevante pentru a le prezenta o „scrisoare de ameninţare” pe care susţinea că tocmai o primise. La această conferinţă de presă a participat inclusiv Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Este important să menţionăm că membrii unui complet de judecată nu au voie să organizeze sau să participe la conferințe de presă: comunicarea cu presa se asigură de președintele instanței și de purtătorul de cuvânt al acesteia. Oricum, este interzis unui judecător să facă comentarii cu privire la cauza pe care o soluționează. Or, scopul acestei conferințe a fost tocmai ca judecătorul să transmită că a primit o amenințare și nu se lasă intimidat, că nu îl va face să reducă severitatea sentinţei și că va formula plângere împotriva autorilor.

Este de asemenea relevant faptul că, deşi avocaţii din Dosarul penal 405/85/2005 în care urma să fie judecat reclamantul erau prezenţi în sala de judecată, aceştia au fost evacuaţi din sală şi conferinţa de presă a avut loc cu uşile închise, numai cu jurnaliştii agreaţi de către dl judecător Ionuţ Matei.

După toate aceste evenimente, în loc să amâne dosarul şi să se abţină de la judecarea lui şi să propună numirea unui alt judecător fără vreo implicare emoţională care să-i afecteze imparţialitatea, dl Ionuţ Matei a judecat cauza imediat după conferinţa de presă.

La finele şedinţei de judecată, la nici două ore de la închiderea dezbaterilor, în jurul orelor 22 (seara) completul de judecată a pronunţat condamnarea profund nedreaptă de 6 ani de închisoare.

Întreaga „punere în scenă”: redactarea şi transmiterea „scrisorilor de ameninţare” exact mai înainte de judecata în fond, informarea tuturor jurnaliştilor şi implicit a societăţii civile despre aşa-zisele scrisori de ameninţare, excluderea reprezentanţilor legali ai reclamantului sau ai asociaţiei MISA de la conferinţa de presă, preluarea de către toate posturile de televiziune şi presa scrisă a informaţiei „bombă”, transmiterea aceleiaşi informaţii de către Guvernul României la dosarele CEDO ale lui Gregorian Bivolaru, defăimarea reclamantului şi a membrilor organizaţiei şi „învinuirea” acestora în condiţiile în care nu exista nicio dovadă că între presupusa scrisoare de amenințare și cei judecaţi ar fi vreo legătură, conturează fără echivoc atitudinea lipsită de imparţialitate a instanţei de judecată şi a autorităţilor române cu ocazia judecării dosarului penal în care a fost condamnat Gregorian Bivolaru.

Comportamentul global al magistratului Ionuţ Matei a fost unul profund nedeontologic, incompatibil cu cerinţa imperativă de imparţialitate şi neutralitate ce revine unui magistrat, fiind o veritabilă antepronunţare a sentinţei de condamnare.

(va urma)

Citiți și: 
Ionuț Matei - campion al abuzurilor, discriminărilor şi lipsei de bun-simţ (1) 
Judecătorul – marionetă Ionuț Matei și tenebroasele sale legături cu lumea interlopă (I) 

yogaesoteric

24 aprilie 2016

 

Cartea jucată de Putin în Siria (I)

Acest articol publicat de un  site important al presei alternative din America, arată că atacurile armate care au fost întreprinse de Federaţia Rusă în Siria duc în mod intenţionat şi la o blocare a mafiei mondiale Rothschild şi khazară, ceea ce a cutremurat întreaga agendă a serviciilor secrete CIA şi Mossad.

Când Putin a decimat ISIS în Siria cu curaj, el a dat în acelaşi timp şah-mat Mafiei Rothschild Khazară (RKM) chiar în fieful său sângeros, de răzbunare, direcţionată împotriva ruşilor non-khazari de mai bine de 1300 de ani. Pare să fie mult mai mult din această istorie în spatele îndrăznelii lui Putin şi a apărării aserive a aliatului său pe termen lung, Siria, care a cerut ajutor Federaţiei Ruse.

Notă: Chiar dacă unii directori ai VeteransToday pot avea acces la documente ultra-secretizate (beyond-black) ale Războiului Spaţial Secret (Secret Space War), nimic din materialele referitoare la Războiului Spaţial Secret din acest articol nu a avut drept sursă directorii respectivi sau documente obţinute prin intermediul lor, ci sunt din surse independente din afara site-ului menționat. Cea mai bună sursă care este disponibilă pentru majoritatea aspectelor Războiului Spaţial Secret şi a celui mai mare secret care îl înconjoară este reprezentată de cercetătorul de mare ţinută şi, de asemenea, autorul extrem de popular Richard Dolan. Cine a citit cărţile sale şi a vizionat prezentările sale de pe youtube, are o destul de bună documentare asupra acestor aspecte care sunt cel mai puternic secretizate.

Într-una dintre cele mai neaşteptate turnuri de evenimente din istoria recentă, Putin şi Federaţia Rusă, la cererea aliatului ei, Siria, a mutat forţe aeriene ruse în Siria şi a lansat rachete high-tech pe o rază mai mare de 1000 de mile pentru a decima rapid peste 40% din ISIS. 
Această apărare fulger, curajoasă, neaşteptată a aliatului său de lungă durată, Siria, a decimat ISIS, dar de fapt este o mutare şah-mat împotriva întregii RKM, transmițând unde de şoc în întreaga lume, lăsând Pentagonul complet confuz şi CIA complet discreditată.

I-a lăsat, de asemenea, pe membrii Likud, pe Netanyahu şi pe lacheii lor din funcţiile de stat din Israel şocaţi, alarmaţi şi furioşi, încât acum sunt dezorganizați. Israelienii devin din ce în ce mai paranoici, cumpărând din ce în ce mai multe arme şi aşteptând o invazie din toate părţile în fiecare clipă. „Răsplata” faptelor rele este o adevărată pacoste, iar iadul pe Pământ pe care Likud-ul l-a creat pentru palestinieni se întoarce acum la ei acasă.

Dacă nu este curăţat Pentagonul infiltrat şi corupt de RKM şi nu se dez-mafiotizează CIA, DHS (Departamentul Securităţii de Stat din SUA) şi Rezerva Federală (banca centrală a SUA) este foarte posibil ca americanii să se trezească fiind trataţi asemenea palestinienilor de această maşină a terorii israelo-americană care pare acum să susţină o puternică luptă internă împotriva poporului american. Agenda ei? Să atenueze orice dezacord şi să continue fără probleme şi neabătută în dorinţa sa de a transforma America în Gaza II, cea mai nouă şi mai extinsă închisoare în aer liber din lume, şi să transforme americanii în noii săi palestinieni, după ce bineînţeles i-a cumpărat şi i-a vândut pentru profit, lăsându-i fără un sfanţ şi în stare de sclavie. 

Israelienii au fost induşi în eroare de către conducătorii lor, care i-au făcut să creadă că Rusia le vrea răul, dar aceasta nu poate fi mai departe de adevăr, căci mafia RKM şi conducătorii acesteia sunt cei care vor răul ruşilor non-khazari de mult mult timp. Aceste credinţe paranoide în acest caz sunt „proiecţii psihologice”, un sub-produs al procesului de acuzare a altora de ceea ce tu ai făcut în secret și refuzi să admiţi faţă de tine sau alţii. Acesta este un mecanism psihologic prin care RKM şi mulţi conducători israelieni au devenit cunoscuţi şi unul care îi protejează de adevăr cu orice risc, chiar cu riscul propriei „răsplăţi” în viitor.

Aceasta nu este necesară, deoarece tot ceea ce trebuie să facă este să îl dea afară pe Netanyahu şi pe teroriştii din Likud şi să continue procesul de pace care ar fi trebuit să fie încheiat cu mulţi ani în urmă, cu retrocedarea tuturor teritoriilor palestiniene până la frontierele din 1947.

Trist este că pacificatorii din Israel au fost ignoraţi timp de ani de zile şi marginalizaţi de către vulturii de război deţinuţi de RKM, care este incredibil de paranoică şi întotdeauna favorizează o strategie rapidă de prim-atac. De această dată nu au prevăzut apărarea Siriei de către Putin şi au fost prinşi complet descoperiţi.

Au crezut că marioneta lor, Pentagonul, nu va permite niciodată aşa o acţiune precum a realizat Putin. Nu s-au putut înşela mai tare, deoarece Pentagonul a fost declasat de ultimele arme super high-tech ruseşti care chiar funcţionau aşa cum li se cerea şi aceasta a făcut acum Pentagonul de râs.

Pentagonul arată cu degetul spre CIA, acuzându-i pe agenți că sunt dezorganizaţi, iar la rândul ei CIA acuză Pentagonul. Ambele instituţii au funcţionat sub vraja şi controlul RKM şi al Israelului, ajutaţi şi ademeniţi de trădătorii cu dublă cetăţenie israelo-americană, dar „în primul rând israeliană”. Şi pentru prima dată, mulţumită recunoaşterii autorilor atacului din 11 sept. 2001 asupra Americii, majoritatea încep să afle cine sunt aceşti indivizi după nume (PNAC-erii, Neoconservatorii de top şi ai lor lachei care au fost cumpăraţi şi vânduţi de RKM, precum şi fronturile ei de spionaj din America, cum este AIPAC –American Israel Public Affairs Committee – Comitetul de faceri israelo-american). Notă: PNAC = Project for New American Century (proiectul pentru noul secol american).

Este posibil ca acest şah-mat asupra RKM în Siria să conducă la o completă pierdere a puterii pe care o are RKM, la eșuarea „planului Israelul Mare” de a ocupa întregul Orient Mijlociu şi apoi întreaga lume, precum și la eșecul utilizării NATO şi a lacheilor săi, a armatelor de mercenari ale Pentagonului şi CIA care doreau să înconjure Rusia şi să o balcanizeze.

Rezultatul final al acţiunii şah-mat în Siria a fost o cascadă de dezvăluiri şi eşuări pentru RKM, care au fost realizate de neaşteptata decimare de către Federaţia Rusă a grupării ISIS construită de RKM în Siria. Aceasta a deschis posibilitatea unui colaps complet al Imperiului Răului RKM în întreaga lume şi a acaparării sale mizerabile şi parazitare a instituţiilor cheie ale Americii şi a băncii centrale private, cea mai mare fraudă financiară din istorie. 

Acest şah-mat şi expunere a RKM este, de asemenea, posibil să conducă eventual la o boicotare completă a Israelului, la o sancţionare a sa sau la dezinvestire în acesta de către întreaga lume. În fiecare zi, din ce în ce mai mulţi oameni de pe toată planeta încep să înţeleagă că Israelul este acum principala sursă operativă a terorii de tip „steag fals” (false-flag) în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume, incluzând atacul din 11 sept. 2001 şi bombardarea Murrah Building ca şi a turnurilor Khobar.

Ultimul grup american de nave cu armament şi portavioane din Orientul Mijlociu a fost chemat acasă, iar această acţiune a produs confuzie în mulţi care credeau că transportoarele nucleare americane şi scutul anti-rachetă de top Aegis erau invincibile şi ar fi trebuit să rămână pe loc cu scopul de a stopa ISIS.

Dar acum ştim că ISIS este o creaţie a Maşinii de Teroare israelo-americană a RKM şi este lipsit de raţiune pentru Pentagon să continue să ajute şi să susţină mercenarele războaie ale terorii din Orientul Mijlociu, sau să servească pe post de apărător a RKM şi Israel prin extinderea transporturilor Marinei Americane.

Administraţia SUA înţelege în mod clar acum că transportoarele navale americane sunt foarte vulnerabile faţă de aceste rachete noi super-avansate ale Federaţiei Ruse, față de cupola protectoare de blocaj electronic complet a oricărui radar străin, precum și a observării prin satelit, a aparaturii electronice şi a multor alte sisteme. Anumite persoane din interior afirmă că acesta este acelaşi sistem pe care dr. Keshe l-a inventat pentru Iran. Mai jos aveți o diagramă a cupolei pentru protecţie folosită de Federaţia Rusă în cadrul războiului electronic.

Anumiţi experţi de top în armament consideră că această armă rusească ultra high-tech poate să dezactiveze temporar sistemele de alimentare cu apă şi electronicele de pe navele americane, incluzând sistemele radar şi sonar, precum şi sistemul antirachetă Aegis. Există chiar rapoarte referitor la faptul că noile rachete ruseşti pot scufunda majoritatea navelor şi transportoarelor în 4-5 minute de la impact. Se pare că în acest moment navele americane sunt complet lipsite de apărare în faţa noilor arme ale Federaţiei Ruse.

Apărarea agresivă de către Federaţia Rusă a Siriei de ISIS plasează de fapt Maşina de Teroare israelo-americană în poziţie de şah-mat imediat pentru prima dată în istorie. Şi în acelaşi timp îi expune în primul rând pe cei care au creat ISIS, ISIL, Daesh, Al Qaeda şi Al Nusra şi altele asemănătoare, şi care le-au susţinut şi finanţat.

Este acum clar pentru întreaga lume faptul că ISIS, ISIL, Al Qaeda, Al Nusra şi altele asemănătoare nu sunt altceva decât grupări de mercenari plătiţi ai Maşinii de Teroare israelo-americană, ce sunt create în mod artificial, manevrate şi răspândite în stilul gladiatorilor, făcute doar pentru a se avansa pe agenda globalistă a Noii Ordini Mondiale a Mafiei Rothschild Khazare. 

De altfel, acum se cunoaște în mod sigur că această Maşină israelo-americană de Teroare este puternic implicată în acţiunile NATO, care a fost metamorfozat într-un agent de teroare internaţională răspândită pentru a se realiza obiectivele de pe agenda globalistă a Noii Ordini Mondiale, dictată de Mafia Rotschild Khazară.

RKM lucrează prin lacheii săi şi prin agenţi de acţiune complet compromişi, controlaţi mental şi bine plătiţi. Membrii de top ai RKM care trasează direcţiile politice preferă să rămână în umbră dar amprentele lor sunt peste tot unde această Maşină a Terorii israelo-americană îşi scoate capul hidos, cum se petrece în Irak şi Siria cu ISIS, ISIL, Daesh, Al Nusra şi altele asemenea.

Maşina de Teroare israelo-americană este compusă din maşina de război israeliană şi servitorul ei infiltrat şi captiv, Pentagonul, care este acum specializat în utilizarea transportului aerian global cu control de la distanţă pentru a transporta opium din Afganistan în America şi în alte ţări, cu scopul de a obţine venituri masive neimpozabile, pentru a finanţa mare parte din aceste operaţiuni mizerabile de teroare.

Acum ştim cu siguranţă că această Maşină a Terorii israelo-americană, a RKM, a fost răspândită pentru a destabiliza state naţionale suverane, sau pentru a le distruge sistemele bancare independente de RKM, care au apărut independent de sistemul financiar privat fără acoperire al RKM, sau pentru a permite accesul la furtul resurselor naturale pentru corporaţiile asociate. Această Maşină a Terorii a fost, de asemenea, răspândită pentru a distruge orice ameninţare politică pe care orice naţiune suverană ar putea să o pună expansiunii imperiului RKM, un imperiu ascuns, secret, care operează printr-o răspândire fără limită a susţinerii sistemului financiar FIAT cu acoperire zero – „bani contrafăcuţi” – împreună cu lacheii numiţi şi aleşi, cumpăraţi şi deţinuţi de RKM. 
Notă: Sistemul financiar FIAT implică utilizarea de bani fără acoperire, care sunt o monedă stabilită prin reglementare de către guvern sau lege. Denumirea vine de la latinescul „fiat” care înseamnă „să fie”, folosit în sensul de ordin sau decret.

Când sistemul colonial al imperiului britanic a început să se degradeze, păpușarii de top ai RKM care trasau direcţiile politice au decis să treacă acoperirea imperiului RKM într-un imperiu bancar secret RKM. Astfel, RKM a decis să coopereze cu şi să controleze acţiunile de independenţă din multe dintre coloniile care doreau să devină independente. Dar imediat mafia RKM a produs mulţi lachei în fiecare dintre naţiunile independente, care puteau menţine controlul său financiar secret asupra fiecărei naţiuni care dorise independenţa. Așa că, de fapt, nu a avut loc niciodată un sfârşit real al RKM sau al imperiului Coroanei britanice şi, de fapt, acesta este chiar mai puternic ca niciodată.

Păpușarii de top care trasează direcţiile politice ale imperiului RKM au fost furioși când ruşii au interferat cu Războiul Revoluţionar; de aceea au decis să preia America înapoi mai târziu, prin diferite mijloace. Războiul civil a fost un alt efort al RKM de a câştiga controlul asupra Americii încă o dată dar, iarăşi, datorită interferenţei ruşilor, RKM a eşuat în mod mizerabil. Apropo, RKM a lucrat de ambele părţi, pentru a crea şi a susţine atât de multă discordie între Nord şi Sud, pe cât de mult a fost posibil, ca manevră a strategiei lor uzuale de a destabiliza prin divide et impera.

Manevra RKM de destabilizare pentru a recoloniza America în secret a fost întotdeauna principala strategie pentru a face SUA o parte din Imperiul Bancar secret al acestei mafii. Dar aceasta, de asemenea, a eşuat în mod mizerabil, deoarece preşedintele Andrew Jackson a expus pe deplin planul şi i-a dat de gol complet pe bancherii mafioți ai RKM care încercau să deturneze producţia monetară americană şi sistemul de distribuţie.

RKM a ordonat asasinarea preşedintelui Lincoln pentru acelaşi motiv pentru care a ordonat marionetelor de la JCS (Joint Chiefs of Staff – corp de comandă al Departamentului Apărării SUA) şi CIA să îl asasineze şi pe Kennedy, deoarece fiecare dintre aceştia a decis să tipărească şi să pună în circulaţie bani americani reali, fără să ceară dobândă pentru folosirea lor. Când Lincoln a negociat cu bancherii-mafioți de la RKM finanţarea cheltuielilor iniţiale ale războiului civil, se pare că i s-a cerut o rată a dobânzii de 39%. El a respins imediat aceasta şi a început să tipărească şi să pună în circulaţie dolari fără dobândă pentru utilizarea lor. Aceasta i-a înfuriat pe mafioții RKM care imediat au început să comploteze pentru uciderea sa. Cei care au fost spânzuraţi erau doar membri periferici.

Actorului John Wilkes Booth, cel care l-a ucis pe Lincoln în timp ce acesta se afla la teatru, i s-a permis să scape deoarece Secretarul de Război era parte dintr-un complot secret al francmasoneriei britanice, care a mers direct la vârf şi a implicat securitatea prezidenţială complet compromisă, exact ca oamenii din serviciile secrete care au renunţat la protecţia normală a lui JFK şi au făcut parte din acţiunea de ucidere a sa, ca accesorii, mai ales şoferul Greer, şi care au participat, de asemenea, la acoperire deoarece le era frică să nu fie demascați. Banii mulţi ai RKM au fost întotdeauna folosiţi pentru a infiltra şi a cumpăra lachei adânc în interiorul guvernului SUA şi al Pentagonului. Un alt individ a fost omorât într-un hambar care a fost incendiat, iar Booth a trăit.

Această ardere mocnită trans-generaţională a urii RKM a ieşit în sfârşit la iveală în Rusia în 1917când bancherii-mafioți (inclusiv unele bănci mari de pe Wall Street) au finanţat şi creat bolşevismul şi au folosit fraţii şi surorile lor, „falşii evrei” khazari, pentru a face o revoltă şi a pune mâna pe Rusia, cu scopul de a tortura şi a ucide în masă peste 20 de milioane de ruşi iniţial, şi până la 100 de milioane în total. Înainte ca această operaţiune RKM să se desfăşoare, au existat masive operaţiuni psi, care au folosit grupuri politice plătite şi manifeste pentru a controla mental membri ai armatei ruse pentru realizarea acţiunii propuse.

Dar sistemul bolşevic din Rusia a căzut, deoarece orice face RKM, în cele din urmă se transformă în ruine datorită zgârceniei minţilor înguste a membrilor săi şi a urii parazite pentru umanitate, a angajării lor continue de a crea războaie fără sfârşit, ucideri în masă şi distrugeri cu scopul de a dobândi tot mai multă bogăţie şi putere.

Am înțeles acum de unde provine și cum s-a dezvoltat imperiul malefic RKM, precum şi modul în care sunt realizate tacticile sale prin lacheii cumpăraţi şi deţinuţi de această mafie. RKM este un grup de familii khazare care nu au deloc sânge evreiesc printre strămoşi dar care au pretins că au, cu scopul de a juca din plin cartea holocaustului (pe care ele l-au pus la cale) şi a pretinde că sunt persecutaţi rasial ca minoritate (când de fapt nu sunt), totul doar pentru a suspenda orice critică şi corecţie a modalităţilor lor de acțiune.

Acum se înţelege că grupul RKM este un grup inter-generaţional de „familii descendente din Cain” care deseori foloseşte controlul mental bazat pe traumatizare şi acţiuni oculte avansate, violenţă extremă şi abuz sexual pentru fracturarea minţilor copiilor şi crearea de sub-personalităţi multiple subconştiente necontrolate de ei, care vor putea fi scoase la suprafaţă de către cei care controlează respectivul copil.

Aceste „familii cu aceeași descendență” sunt cunoscute pentru folosirea francmasoneriei de rang înalt ca acoperire şi, de asemenea, a unui sistem de cult satanic răspândit în întreaga lume numit „Procesul”, pe baza învăţăturilor lui JohnDee, Alister Crowley şi a altora precum Alice Bailey, Jack Parsons şi col. Michael Aquino.

 
„The Draco”, gardianul oficial al Districtului Financiar al City-ului Londrei, stat-naţiune separat cu propriii diplomaţi. Ar putea această statuie să reprezinte mai mult decât o ficţiune, cum ar fi extratereștrii reptilieni draconieni?

Alister Crowley a vizitat Egiptul şi, când a fost în interiorul unei piramide, un extraterestru mare gri a trecut printr-un perete şi i-a apărut. Numele acestei entităţi era Seth, iar ulterior templul lui Set a fost creat în asociere cu aceste entităţi mari, gri, extraterestre. Cu ajutorul lui Alister Crowley am putea să documentăm în primul rând o asociere clară cu extratereştrii gri mari şi oculţi, care acum se ştie că lucrează ca şi servitori ai extratereştrilor draconieni.

Mai târziu s-a zvonit că persoanele din comanda supremă a naziştilor au fost implicate în ritualuri negre ale Reich-ului la castelul Wewelsburg şi au dezvoltat o asociere cu extratereştrii malefici care le-au furnizat tehnologie. Deoarece Hitler deseori respingea recomandările conducătorilor armatei sale şi a lăsat americanii şi francezii la Dunkirk să scape, aceștia au complotat să predea serviciilor secrete americane toate secretele lor referitoare la extratereștri, în schimbul imunităţii totale şi a unor funcţii de consultanţi în serviciile secrete americane, pentru a fi folosiți împotriva bolşevicilor lui Stalin.

Astfel serviciile informative americane au rămas cu clopotul nazist (Die Glocke) şi cu alte sisteme de armament foarte avansate, incluzând desene de portavioane şi planuri pentru rachete balistice intercontinentale, ca şi cu o semnificativă cantitate de plutoniu rafinat care a fost folosită la învingerea Japoniei, dar, de asemenea, au ajuns să fie în posesia sistemului de control mental bazat pe traume, dezvoltat de Mengele şi echipa sa.

Înțelegem, de asemenea, că aceste familii RKM au o puternică dorință de răzbunare împotriva oricărui grup care le-a blocat „progresul” şi sunt cu totul dedicați în distrugerea completă a acestora, după ce le vor fi furat şi ultima picătură de proprietate şi bogăţie pe care au obţinut-o, aşa cum au făcut în Rusia în 1917 prin instrumentele lor bolşevice khazare.

RKM încă blamează Rusia şi Persia (Iranul de azi) pentru distrugerea naţiei Khazare în jurul anului 1000 d.C., ceea ce s-a petrecut pentru că aceasta refuza să înceteze să mintă, să înşele şi să fure la drumul mare. Khazarii îşi făcuseră o reputaţie din prădarea şi uciderea călătorilor şi asumarea identităţii acestora. Naţiunile din jur, Rusia şi Persia, i-au avertizat pe khazari să înceteze cu astfel de practici în anul 700 d.C., şi au cerut naţiunii khazare să se convertească la creștinism, islam sau iudaism, cu scopul de a deveni oameni mai buni, cu simţ al moralităţii şi cu caracter.

Mafia RKM, adică „imperiul răului”, este cel mai mare Cult al Morţii din lume. A cuprins lumea în ghearele sale inimaginabile chiar de la începutul anilor 1800, în cea mai mare parte prin control asupra sistemului monetar FIAT privat central şi sistemului bancar de camătă dăunătoare. RKM a folosit „banii magici babilonieni”, războaie continue şi ucidere în masă pentru a-şi creşte puterea şi bogăţia.

Dar mulţumită apariţiei internetului cu răspândire în întreaga lume, o adevărată invenţie revoluţionară, cel mai bine denumit – noua presă Gutenberg, toate secretele ies la suprafaţă şi lumea află de toate tainele murdare şi diabolice care susţin puterea mafiei RKM. Fără o secretizare abjectă, RKM devine pe deplin expusă iar acum este dezasamblată de întreaga lume, bucată cu bucată. Şah-mat-ul dat de Federaţia Rusă în Siria mafiei RKM i-a produs deja afectări serioase şi a dat în vileag pe larg Maşina de Teroare israelo-americană, un instrument important al RKM folosit pentru a extinde puterea sa şi abilitatea de a accesa resursele naturale şi bogăţiile naţiunilor invadate, dând în schimb mai nimic, contribuabilii americani fiind nevoiți să plătească şi această factură.

Această diabolică Maşină a Terorii americano-israeliană a instigat la ucideri în masă care nu erau necesare, a provocat mizerie umană fără sfârşit şi suferinţă, doar pentru a creşte puterea şi profitul RKM, a băncilor asociate şi a marilor corporaţii internaţionale. Multe naţiuni din întreaga lume construiesc acum programe de protecţie împotriva RKM şi a petro-dolarului american, care este cheia de a fura bogăţie de la oricine îl foloseşte. În curând petro-dolarul american va cădea în dizgrație şi va înceta să mai fie moneda cea mai folosită din lume. Aceasta va însemna căderea guvernului saudit care va fi înlocuit probabil cu un guvern popular total nou, şi probabil acelaşi lucru se va petrece în Israel, Turcia şi chiar SUA.

Regele Khazariei a ales iudaismul, dar a selectat stilul numit iudaism talmudic babilonian secret, un iudaism bazat pe vrăji şi magie neagră luciferică, asasinări secrete prin otrăvuri, şi răul cu două feţe care o arată doar pe cea frumoasă, la fel ca arta babiloniană secretă de a face „bani din nimic”, utilizând o schemă ocultă de magie neagră de camătă dăunătoare şi de bani contrafăcuţi, fără nicio acoperire.

Deoarece comportamentul de tâlhari la drumul mare al khazarilor a continuat fără schimbări, în cele din urmă ruşii şi perşii nu au mai tolerat aceasta, așa că au atacat şi au distrus Khazaria.Conducătorii khazari au scăpat înainte de a putea fi prinşi şi au luat multe bogăţii cu ei pentru a pune bazele RKM şi a deveni cei care schimbau sau dădeau cu împrumut bani în Europa, ulterior devenind bancherii mafiei RKM, cu centrul în districtul financiar al City-ului Londrei.

(va urma)

Citiți și:Itinerariul straniu al unui copil ce a fost inclus într-un «Program Secret Negru» (Black Program) (I) 

yogaesoteric

23 aprilie 2016

Miza uriaşă a Deciziei din 11 mai 2016 a Curţii de Apel din Paris (I)

de instructor yoga Mihai Stoian

 

Aşa cum s-a anunţat deja, în data de 11 mai 2016, judecătorul de la Curtea de casaţie din Paris va anunţa decizia sa în dosarul 2016/01312 cu privire la executarea mandatului european de arestare în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. Această decizie poate să îl elibereze pe Gregorian Bivolaru din arest sau să îl trimită într-o închisoare din România, în condiţii de detenţie extrem de dure şi inumane (iar mai mult decât atât, îi poate pune în pericol integritatea fizică şi chiar viaţa datorită campaniei furibunde de linşaj mediatic ce a fost dezlănţuită împotriva sa în ultimele luni).

În aparenţă, această decizie este una strict juridică şi nu ar trebui să fie mare lucru, însă faptele care se adună în jurul acestei decizii indică o miză uriaşă, nejustificat de mare, dacă este să luăm în considerare datele oficiale.

Cazul pare simplu la prima vedere: profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a fost acuzat în anul 2004 de relaţii sexuale cu o minoră. În 2013, procesul ajunge în ultima fază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi acolo Gregorian Bivolaru este condamnat definitiv la 6 ani de închisoare pentru nişte – aşa-zise – relaţii sexuale cu o minoră. Datorită faptului că nu era în ţară la acea dată, locuind în Suedia, unde deja obţinuse statut de refugiat politic, judecătoria emite totuşi un mandat european de arestare. Trei ani mai târziu şi la o lună după ce numele lui Gregorian Bivolaru apare (într-un mod total abuziv) pe lista cu cei 10 cei mai căutaţi infractori ai Europei, el este arestat la Paris. Judecătorul de instrucţie francez trebuie acum să decidă dacă va da curs mandatului european de arestare şi îl va trimite pe Gregorian Bivolaru în România pentru a-şi ispăşi pedeapsa de 6 ani de închisoare.

Punând însă toate evenimentele semnificative la un loc şi privindu-le din perspectiva corectă, se evidenţiază faptul că această decizie din Franţa poartă în ea o miză mult mai mare, iar judecătorul are o sarcină nu tocmai uşoară.

În primul rând este necesar să amintim că Gregorian Bivolaru este, începând din 2 ianuarie 2006, protejat de statul Suedez în baza convenţiei de la Geneva. Curtea Supremă de Justiţie din Stockholm a decis, la finalul anului 2005 şi după multe luni de investigaţii serioase, să îi acorde lui Gregorian Bivolaru statutul de refugiat politic. La scurt timp după aceea guvernul suedez i-a oferit acestuia rezidenţă permanentă în Suedia şi documente de călătorie specifice azilanţilor politici. Motivele ce au stat la baza acestei decizii, radicale în felul său, sunt: acuzaţiile pe care le-a adus România şi modul în care a fost tratat cazul Gregorian Bivolaru încalcă flagrant condiţiile unui proces echitabil, viaţa lui Gregorian Bivolaru fiind pusă în pericol dacă s-ar întoarce în România. Ţinând cont de faptul că în acelaşi an când s-a luat această decizie Suedia a ratificat şi tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, este clar că acordarea statutului de azilant politic s-a luat cu maximă precauţie de către autorităţile suedeze şi numai anumite argumente în mod evident zdrobitoare ar fi putut să o determine.

Apoi firul evenimentelor este semnificativ dacă îl privim în perspectivă.

În anii 2000 – 2002, parchetul cere ascultarea telefoanelor lui Gregorian Bivolaru şi ale apropiaţilor săi invocându-se motive de securitate naţională. După mai multe discuţii pro şi contra, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decide ca începând din 2002 operaţiunea de ascultare a telefoanelor să aibă loc pe motiv de atentat la securitatea naţională. În anul 2004 procurorii obţin mandat de percheziţie (şi sprijin din partea forţelor speciale!) în mai multe locaţii unde locuiesc cursanţi ai cursurilor de yoga MISA. Motivul: săvârşirea unor presupuse infracţiuni informatice! Se declanşează astfel cea mai mare operaţiune a forţelor de poliţie după 1989, operaţiunea intitulată deloc întâmplător „OPERAŢIUNEA CHRIST”, şi este evident pentru noi ca de fapt aşa-zisul CHRIST al acestei operaţiuni gigantice era profesorul yoga Gregorian Bivolaru şi nimeni altul. Ca urmare a acestei operaţiuni mamut este adusă la secţia de poliţie şi o minoră (cu vârsta de 17 ani) ce este forţată sub ameninţare să declare că a avut relaţii sexuale cu Gregorian Bivolaru.

Datorită fricii imense pe care au trezit-o în ea feluritele amenințări ale procurorilor că va fi arestată şi că nu îşi va mai vedea niciodată familia, convinsă fiind de autorităţi că dacă nu declară toate cele ce îi vor fi dictate de procuror săvârşeşte astfel fapte ilegale, datorită epuizării fizice şi psihice în care se afla după numeroasele ore de percheziţii, bruscări şi reţinere în biroul de la parchet, Dumitru Mădălina a fost practic forţată să scrie o declaraţie care nu era în acord cu realitatea şi nici cu voinţa ei. Ea a declarat, astfel, că îl cunoaşte pe Gregorian Bivolaru din 2001 (când de fapt a fost dovedit că l-a cunoscut şi a început prima oară cursurile de yoga după toamna lui 2002 când împlinise deja 16 ani). A mai fost ameninţată să declare că tot din anul 2001 s-ar fi mutat în Bucureşti cu şcoala, când de fapt actele de transfer şcolar dovedesc că aceasta s-a petrecut abia în anul şcolar 2002-2003, şi că – zice-se – ar fi întreţinut raporturi sexuale cu acesta, fiind primul ei bărbat, cu toate că în realitate primul ei iubit şi bărbat a fost un alt bărbat, pe numele de Grigore Țiplea, care a confirmat apoi aceasta în fața judecătorilor. Prin urmare, nimic din toate cele ce a fost forţată să declare nu era adevărat! Mădălina Dumitru a demonstrat ulterior cu prisosinţă (cu documente oficiale, cu martori, cu fotografii, cu memorii) că tot ceea ce a fost obligată de procurori să declare în noaptea acelei percheziţii brutale erau numai minciuni ce i-au fost dictate chiar de procurori.

Apoi, afirmând în mod fals că Gregorian Bivolaru ar fi fost cel care era profesorul ei de yoga, deşi în realitate Mădălina Dumitru era înscrisă la cursul de yoga susţinut de Claudiu Trandafir, iar Gregorian Bivolaru nu mai preda yoga din anul 1995, procurorii l-au acuzat pe Gregorian Bivolaru de relaţii sexuale cu o minoră în vârstă de 16 ani de pe o poziţie de aşa-zisă „autoritate”, care în realitate nu a existat niciodată.

Adică, pe scurt, iată că autorităţile române solicită în 1999 serviciilor secrete să îl monitorizeze pe Gregorian Bivolaru pe motivul fals că acesta ar reprezenta o ameninţare la securitatea naţională.

În anul 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus însă neînceperea urmăririi penale (N.U.P.) pentru săvârşirea unor infracţiuni privitoare la siguranţa naţională, având în vedere că nu exista nici cea mai mică probă în acest sens. Soluţia a fost infirmată în anul 2002 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se reluarea cercetărilor. Parchetul a dispus şi de această dată, pentru a doua oară, neînceperea urmăririi penale și a constatat încă o dată că înregistrările convorbirilor telefonice nu conţin elemente de fapt care să confirme săvârşirea vreunei infracţiuni privind siguranța națională. Aceasta dovedeşte că a fost făcută o cercetare inutilă pentru infracțiuni contra siguranței naționale timp de aproximativ 2 ani doar cu scopul de a fi interceptate fără drept convorbirile lui Gregorian Bivolaru.

De asemenea, la 16 martie 2004, judecătoarea Lia Savonea, preşedinta Tribunalului Bucureşti, a autorizat percheziţionarea imobilelor unde locuiau yoghini și ridicarea bunurilor acestora. În ciuda faptului că se urmărea a se descoperi infracțiuni săvârșite prin sisteme informatice, Procurorul General al Parchetului Curții de Apel București, Bălan George a solicitat în data de 17.03.2004 şefului Jandarmeriei Române, General Corp Armată, dr. Tudor Cearapin, în vederea efectuării acestor percheziții la locuința lui Gregorian Bivolaru și a altor yoghini, efective necesare pentru desfăşurarea unor activităţi în combaterea traficului de droguri şi a prostituţiei. Datorită acestei solicitări exprese care conținea elemente false referitoare la anchetă, au fost puși la dispoziţie jandarmi şi mascaţi special antrenaţi şi pregătiţi pentru astfel de misiuni. Această gravă ilegalitate este deosebit de semnificativă pentru înţelegerea întregului cadru complet ilegal şi chiar fraudulos în care s-a efectuat ancheta de către procurori, numită chiar de către autorități „Operațiunea Christ”. Aceste efective speciale au fost înarmate și au procedat la efectuarea unor percheziții barbare în urma cărora au fost ridicate zeci de obiecte personale şi chiar intime, fără legătură cu obiectul percheziţiei (infracțiuni informatice), iar persoanele identificate în imobilele percheziţionate au fost supuse unui regim de tortură psihică şi chiar fizică ore în şir.

În concluziile Raportului APADOR-CH din luna aprilie 2004, acţiunea respectivă este descrisă în felul următor: „Descinderile brutale, nemotivate, efectuate la data de 18 martie 2004, la Bucureşti, la care au luat parte peste 300 de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI sunt un eveniment dintr-o lungă serie de acţiuni care au avut ca ţintă MISA şi mişcarea yoga din România. Acţiuni represive şi campanii calomniatoare contra MISA şi simpatizanţilor yoga au avut loc şi anterior, şi în alte locuri din ţară. Dar intervenţia parchetului, jandarmilor şi Serviciului Român de Informaţii în evenimentele din martie 2004 nu a atins totuşi niciodată asemenea proporţii. Este vorba despre cea mai gravă încălcare a democraţiei de la mineriade încoace.” (APADOR-CH, „Cazul MISA – Raportul cu privire la campania împotriva Mişcării pentru Integrarea Spirituală în Absolut”, Revista Română de Drepturile Omului nr. 28, 2004, p.83.)

Prin urmare, conţinutul Mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui Gregorian Bivolaru și cel al Mandatelor prin care s-a autorizat efectuarea de percheziții la locuința acestuia și a altor yoghini este incompatibil cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat Gregorian Bivolaru.

Este cât se poate de suspect că s-a făcut un efort considerabil de către autorităţi în scopul de a fi descoperite fără succes aşa-zise infracţiuni contra siguranţei naţionale prin interceptarea în anii 2002-2003 a convorbirilor lui Gregorian Bivolaru și s-au efectuat percheziții în martie 2004 pentru descoperirea unor așa-zise infracțiuni săvârșite prin sisteme informatice, iar până la urmă s-a ajuns la trimiterea în judecată a inculpatului Gregorian Bivolaru pentru infracțiunea de act sexual cu minora Mădălina Dumitru, în vârstă de 16-18 ani în anii 2002-2004. Curat murdar, coane Fănică!

Pentru orice om cu bun simţ desfăşurarea aceasta de evenimente evidenţiază un singur aspect ce este evident: VÂNĂTOAREA ACERBĂ ŞI FURIBUNDĂ A OMULUI GREGORIAN BIVOLARU.

(va urma)

Citiți și:Interceptarea convorbirilor lui Gregorian Bivolaru a fost ilegală!Gregorian Bivolaru arestat… din nou. Abuzurile împotriva sa îmbracă forme stranii și grotești (I) 

yogaesoteric
22 aprilie 2016

Scrisoarea unui irlandez către un înalt comisar european: «România e ţara ultimei civilizaţii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism»

Irlandezul Peter Hurley, implicat în numeroase proiecte de promovare a satelor româneşti, a trimis o scrisoare deschisă comisarului european pentru agricultură, Phil Hogan. În document, Hurley îi cere oficialului să sprijine acei mici producători români, cei care nu sunt suficient de bine susţinuţi de statul român, amintindu-i că România este „ultima civilizaţie rurală autentică a Europei”.

Peter Hurley a trimis o scrisoare deschisă comisarului european pentru agricultură, Phil Hogan. Scrisoarea a postat-o pe Facebook, dar a trimis-o comisarului şi pe mail.
„Trebuie ajutaţi mai mult acei mici producători care sunt şi cei mai numeroşi, şi cei mai săraci, şi în cea mai dezavantajată poziţie. Actualul Plan Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) are nişte acţiuni pentru ei, dar acestea nu sunt suficiente. Actualul PNDR ar trebui să îi ajute şi pe acei mici producători care nu s-au asociat, ar trebui să le creeze condiţii pentru asociere. Şi 8 miliarde de euro nu sunt destul pentru a-i ajuta pe fermierii mari, dar nici pe micii întreprinzători. Banii sunt prea puţini”, spune Peter Hurley, pentru Adevărul.

În opinia sa, o mână de ajutor ar putea fi găsirea unor mijloace pentru ca aceşti mici producători să-şi poată vinde produsele lor şi o soluţie eficientă ar fi ca ei să se asocieze şi să formeze cooperative. „Asta ar ajuta mai mult la comercializarea produselor lor şi ar aduce bani în comunităţile sărace”, adaugă Hurley.

Românul prin adopţie îi cere, în scrisoare, comisarului european, să facă o evaluare în România şi să verifice în ce măsură, practic, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală chiar îi ajută pe aceşti mici producători şi să găsească soluţii pentru ca aceştia să facă faţă cu brio pe piaţa economică a ţării.

Irlandezul a ajuns în România în urmă cu mai bine de 20 de ani, când avea 26 de ani. A lucrat 15 ani ca şi consultant de marketing pentru stat şi pentru firme private, iar de ceva vreme este freelancer şi preşedintele Asociaţiei Interculturale de Tradiţii. În această din urmă calitate, Peter Hurley a investit până acum zeci de mii de euro în organizarea celor cinci ediţii ale Festivalului Intercultural de Tradiţie Maramureşeană Drumul Lung spre Cimitirul Vesel.

Iată conţinutul integral al scrisorii:

„Scrisoare deschisă către Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

17 martie 2015, 18:05

Comisare,

Numele meu este Peter Hurley. Sunt din Irlanda. Trăiesc în România de peste 20 de ani. În ultimii şase ani am fost implicat în proiecte civice de promovare a României rurale, pentru care în 2011 am fost decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit. În 2012, am fost director de promovare în cadrul Unităţii de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală, fiind responsabil cu încurajarea cooperativelor agricole, turismul rural şi produsele tradiţionale.

Ştiu că mulţi ar dori să vă vorbească astăzi. De aceea, am condensat punctul meu de vedere la câteva minute şi aş dori să vă cer permisiunea să vi-l împărtăşesc.

Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la rolul PNDR în lupta împotriva sărăciei din mediul rural – răspunsul este suficient de clar. Ca şi în cazul versiunii consultative a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 4.1 – «Investiţii în exploataţii agricole», resursele concentrate pe exploataţii mai mari de 8.000 unităţi exclud marea majoritate a gospodăriilor agricole. Este dificil a vedea planul ca având impact semnificativ asupra sărăciei.

În decembrie 2008, am cinat cu un membru al Comisiei Parlamentare pentru Agricultură din Camera Deputaţilor care mi-a spus: «În România sunt 120.000 de fermieri. Aceştia reprezintă interesul nostru. Cele 4 milioane de gospodării ţărăneşti nu sunt problema noastră. Dacă doriţi să vorbiţi despre ele, luaţi legătura cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale».

Totuşi nu este firesc să lăsăm responsabilitatea exclusiv în sarcina administraţiei româneşti. Cred că trebuie să cercetăm mai profund.

Soluţia costă bani, cred că mult peste cele 9,5 miliarde de euro stabilite pentru Pilonul 2 în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2014-2020.

În anii 1920, clasa țărănească a României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îşi trimitea copiii la scoală în Franţa. În 1930, în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de acţionari, în timp ce populaţia totală a ţării era de 10 milioane de persoane.
Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de graţie: 1949 – 1990 – 2007.

Comuniştii au considerat clasa ţărănească cel mai mare duşman al lor. I-au numit pe ţărani «micii capitalişti». Cu ani în urmă, l-am întrebat pe un «capitalist mic» de 80 de ani: «Cum a fost când a venit colectivizarea?» «Într-o zi, au venit în curtea mea şi au luat totul. Au luat calul, vacile, toate animalele. Căruţa, plugul, toate instrumentele noastre mari şi mici. Au luat toate seminţele şi tot din magazie. Au luat chiar şi mica râşniţa pe care o foloseam pentru măcinarea porumbului. Au dus totul la ferma colectivă. Şi din acea zi, dacă nu doream să murim de foame, a trebuit să lucrăm pentru ei.»

«Şi cum a fost în 1990, când ţi-ai recăpătat terenurile?» «În 1990?», a spus el. «Mi-au dat înapoi terenul! Dar nu mi-au dat niciun instrument pentru a-l lucra. A trebuit să încep iarăşi de la zero. Numai că de data aceasta eram cu 45 de ani mai în vârstă şi nu mai eram tânăr.»

Am auzit despre colectivizarea forţată începută în 1949. Se vorbeşte doar foarte puţin despre de-colectivizarea forţată din 1990 şi efectul său devastator asupra unei populaţii rurale deja sărăcite. Milioane de săteni au fost catapultaţi înapoi la Epoca Fierului, luptând pentru existentă pe 3 sau 4 parcele de teren, situate la kilometri distanţă, muncă istovitoare, fără umbră, câteva unelte manuale, poate un cal şi o căruţă folosite în comun. (M-am întrebat întotdeauna, unde au fost în ultimii 25 de ani organizaţiile umbrelă, responsabile pentru promovarea spiritului de cooperare al Europei? De ce au abandonat acestea micii producători din România?)

Şi odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur şi simplu distruşi. Au fost spulberaţi de complexul agro-industrial, care se întinde din Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culeşi în Germania (probabil de români), spălaţi în Italia şi transportaţi în România. De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subvenţionat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educaţional, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial.

Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai fiind forţat să-şi părăsească ţara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comuniştii, UE reuşeşte să finalizeze. Şi poate mai presus de toate, ca urmare a acestei dizlocări, între 200.000 şi 300.000 de copii români cresc fără unul sau ambii părinţi pentru o parte sau întreaga lor copilărie.

Vă puteţi imagina, Comisare, protestele publice dacă jumătate dintre elevii din clasele primare din Irlanda ar fi lipsiţi de unul sau ambii părinţi pentru întreaga lor perioadă de educaţie ca urmare a participării la Uniunea Europeană? Şi e doar o dimensiune a dificultăţilor sociale suportate de către copiii români astăzi.

Uniunea Europeană asistă – în spaţiul rural românesc – la cea mai mare nedreptate socială din istoria sa. Este echivalentul în secolului 21 al «La dracu sau la Connacht!» (zona cea mai săracă a vestului Irlandei).

România este ultima civilizaţie rurală autentică a Europei. Este o moştenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Şi totuşi strategiile noastre nu par să fi avansat fată de politica de «laisssez-faire» din secolul al XIX-lea.

Piaţa deschisă produce avantaje pentru unii oameni în detrimentul altora. Aceşti alţii, din cauza poziţiei, educaţiei lor, istoriei lor poate, se trezesc excluşi de la beneficiile pieţei comune. Ei ar trebui să primească sprijin.

Aceasta nu este o idee nouă. Aristotel a vorbit despre justiţie: oamenii inegali (diferiţi) trebuie trataţi inegal. Dacă aceasta nu se potriveşte situaţiei săteanului român…

Acum pot auzi în acelaşi timp şi întrebarea contribuabilului european: de ce ar trebui să ne pese? Eu cred că putem identifica o mulţime de motive sociale şi economice foarte solide pentru care ar trebui să ne pese tuturor de această problemă.

Dar care este cea mai importantă cauză pentru mine după 21 de ani de când sunt aici? Aceşti fermieri şi strămoşii lor au ţinut prima linie a Europei de sute de ani. Şi nu sunt doar români. Există 400.000 de mici fermieri maghiari aici. Şi până în 1991 au existat şi o jumătate de milion de săteni germani. Împreună au ţinut sus drapelul astfel încât toţi ceilalți europeni să poată prospera şi dormi bine. Ei au fost pacificatorii neplătiţi şi tăcuţi ai Europei, timp de mai multe generaţii. Zona tampon. Pentru a păstra pacea, de multe ori au trebuit să meargă la război. Şi niciodată nu s-au eschivat de la responsabilităţile lor. Au plătit timp de 45 de ani, preţul fără milă sub comunism, abandonaţi de vest şi având unghiile smulse în timpul programelor de reeducare. Şi ce primesc în schimb? Locuri de muncă de livrare pizza în Scunthorpe şi documentare pe Channel 4 numite «The Romanians are coming! (Vin românii)».

Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se află la sat. După ce am trăit timp de 21 ani aici pot confirma multe lucruri. Unul dintre ele este că irlandezii şi românii sunt exact la fel. Singura diferenţa este aceea că Irlanda este o insulă. În 800 de ani am avut doar un singur vizitator. Românii mereu la mijloc, literalmente, au avut un alt vizitator în fiecare generaţie.
Cel mai recent vizitator este Uniunea Europeană.
Cel imediat anterior era Uniunea Sovietică.
Şi adevărul dureros este că toţi aceşti vizitatorii iau mult mai mult decât aduc.

Povestirea mea finală este referitoare la bancherul pe care l-am întâlnit în 1997, când au început să intre pe piaţa româneasca: «Există 6 milioane de case şi apartamente în România. Iar toate proprietăţile sunt 100%, fără a fi ipotecate. Nicăieri altundeva nu există aşa ceva. Aceasta reprezintă un «stoc de locuinţe» în valoare de 300 miliarde de euro pe care noi le vom transforma în datorii, care să producă profit.»

De 15 ani, cel mai mare import în România a fost cel de euro.

Comisare, România este o tară fascinantă şi complexă. Într-un mod ciudat, destinul său pare a fi testarea fermităţii şi verticalităţii tuturor celor care se nasc sau se aventurează pe aici, indiferent că sunt oameni sau imperii. În cazul în care mesajul nostru este «Bine aţi venit în UE, lăsaţi demnitatea la uşă!», e greu de crezut că acesta nu va avea un efect de bumerang.

Fac apel la dvs. pentru că trebuie să existe un mecanism pe care să îl puteţi declanşa, care ar precipita o evaluare independentă a ceea ce eu numesc «nedreptatea din mediul rural al României» (Rural Romania’s Raw Deal), o evaluare care ar putea permite Comisiei să şi asume responsabilităţile reale în România, pentru securitatea pe termen lung a tuturor cetăţenilor UE. Românii nu sunt doar o piaţă. Sunt cei care menţin pacea. Nu pare să existe nicio limită pentru ceea ce cheltuim pe arme şi protecţie bancară. Deci, o dată am putea, vă rog, să punem un preţ pe pace?

Am cu mine o fotocopie a unei cărţi rare. A fost scrisă în 1921 de către un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeşte «Mişcarea cooperatistă din Iugoslavia şi România – lecţii pentru reconstrucţia postbelică». Cândva micii producători ai României au fost un model pentru Irlanda în perioada de tranziţie. Nu există niciun moment mai prielnic decât cel de acum pentru a dărui ceva în schimb.”

yogaesoteric

18 aprilie 2016