Așa-zisele «atentate teroriste» sunt, de fapt, ritualuri oculte ale grupării satanice a așa-zișilor «Iluminați»

În special după evenimentele dramatice din 11 septembrie 2001, întreaga lume a fost realmente asaltată de fenomenul atentatelor teroriste. Pentru a aminti doar câteva dintre ele, le menționăm pe cele din Rusia și Indonezia în 2002, Madrid în 2004, Londra în 2005, Rusia în 2010, Pakistan și SUA în 2013, iar anul acesta au fost deja două în Paris (în ianuarie și în martie) și unul la Bruxelles. Toate aceste atentate au vizat civili aflați în zone pașnice, cât mai aglomerate, și au condus la mulți morți, răniți, sânge și disperare. De ce toate acestea? Cine și de ce a provocat atâta suferință?

Ceea ce ne spun posturile corporatiste de media este că atentatele au fost în cea mai mare parte provocate de extremiștii islamiști, organizați în rețele teroriste. Nu este însă destul de straniu că deși de 15 ani a început „războiul împotriva terorii”, condus cu autoritate de Statele Unite, rețelele teroriste au devenit tot mai extinse și mai puternice? Organizația ISIS (Statul Islamic), de exemplu, dispune în mod evident de o finanțare extrem de consistentă pentru a susține de ani de zile un conflict ce nu a putut fi stins de o coaliție a NATO. Această situație nu prea poate fi justificată prin actualul nivel de trai, extrem de scăzut, al statelor islamice epuizate după foarte mulți ani de războaie interne provocate chiar de americanii care au venit să „implementeze democrația”.

Informațiile disponibile în media alternativă ne prezintă o cu totul altă fațetă a lucrurilor. Există documente și chiar declarații video ale unor oficiali care arată că, în realitate, ISIS este antrenată, echipată și finanțată de CIA și de serviciile secrete ale mai multor țări vestice. Argumente deosebit de elocvente puteți găsi în articolul ISIS is a US-Israeli Creation. Top Ten „Indications” sau în această declarație dată în urmă cu mai mulți ani de actuala candidată la președinția Statelor Unite, Hillary Clinton, în care ea singură recunoaște că ISIS a fost creată de administrația SUA.

Faptul că adevărații autori, din spatele celor care au executat atentatele, nu sunt extremiștii islamici reiese cu claritate și din alt tip de observații, pe care le vom detalia în continuare.

Ceea ce i-a frapat pe foarte mulți analiști ai atentatelor este că practic întotdeauna acestea sunt marcate de un evident simbolism ocult malefic. Detaliile care au ieșit la iveală au indicat că ele au fost executate întocmai după un plan minuțios, stabilit în funcție de anumite date ce au un caracter ritualic. Merită să observăm că același caracter ritualic a fost constatat și în cazul asasinării prințesei Diana, a lui J.F. Kennedy, a lui Martin Luther și a multor altora. Se pare că mulți președinți de stat (printre care și Ceaușescu) au fost omorâți în deplină conformitate cu așa-numitul „Ritual al uciderii Regelui”, destinat să provoace o traumă la nivel de mase. Mai multe detalii aici.

Unul dintre cele mai evidente aspecte care marchează aproape toate atentatele așa-zis „teroriste” este simbolismul numerologic. Să observăm câteva detalii care țin de numerologie în cazul celui mai celebru „atac terorist”, cel din 11 septembrie 2001, ce a avut loc la New York. În sistemul de notare occidental, data este notată începând cu luna, apoi ziua și în final ultimele două cifre ale anului. Obținem în acest caz notarea de 9/11/01, de unde provine bine-cunoscuta prescurtare de „9/11”, folosită curent pentru a descrie atentatul ce a deschis practic „era războiului împotriva terorii”. Este util să știm că încă din 1968 numărul 911 era folosit în America pentru apelurile telefonice de urgență, în caz de pericole, accidente. Acest număr era deja adânc încărcat cu o semnificație tragică în conștiința americanilor. Data de 11 septembrie este asociată unui puternic simbolism al numărului „11”: este a 254-a a anului, iar 2+5+4=11. După 11 septembrie mai sunt 111 zile în an. 9/11 se mai poate interpreta și ca 9+1+1, numere a căror sumă este tot 11. Tot pe 11 septembrie, dar cu exact 11 ani înainte, în 1990, președintele de atunci al Americii, George Bush, menționa pentru prima dată într-un discurs sintagma „Noua Ordine Mondială”, care așa cum știm reprezintă scopul ascuns al masoneriei mondiale și al sectei satanice a așa-zișilor „Iluminați”. Tot pe 11 septembrie, dar în 1941, a fost demarată oficial construirea clădirii Pentagonului, ce are formă de pentagramă (simbol masonic esențial).

Credeți că toate acestea sunt simple coincidențe statistice?

Ce spuneți de faptul că atentatele de la Madrid din 11 martie 2004 au survenit la exact 911 zile după cele din 11 septembrie 2001? Data atentatelor din Madrid este notată în sistemul vestic prin 3/11/2004. Dacă adunăm 3+1+1+2+0+0+4 ghiciți ce număr obținem? Exact 11. Asasinarea lui Kennedy a avut loc pe 22 noiembrie 1963, adică pe 11/22/63. Identificăm din nou numărul 11 și dublul acestuia, 22. Asasinarea lui Osama bin Laden (care a fost o ucidere ritualică) a avut loc în data de 5/2/2011, unde făcând suma obținem din nou numărul 11. Să mai observăm că și dezastrul de la Fukushima, din 2011, a purtat emblema numărului 11, el survenind mai exact în data de 3/11/11. Conform mai multor dezvăluiri (cum ar fi cele ale lui Benjamin Fulfford), în realitate cutremurul și tsunami-ul care s-au produs atunci nu au avut cauze naturale, ci au fost provocate cu dispozitivul HAARP de către așa-numiții Iluminați.

Putem observa în desfășurarea atentatelor și incidența altor numere care au o semnificație specială pentru ocultiștii magiei negre. Ei au pervertit inclusiv simbolismul numărului sacru șapte. Astfel, este greu să credem că a fost o întâmplare că la atentatele din Londra, din 07/07/2005 (observați că în scrierea anului 2005 dacă facem suma 2+0+0+5 obținem din nou numărul 7) au fost șapte explozii, iar 777 este un multiplu al lui 111. De asemenea, se pare că deloc întâmplător ele au început exact la ora 8:50, oră ce poate fi interpretată ca 8+5+0=13. Se pot da multe alte exemple legate și de incidența numărului 13 în diverse alte atentate sau în sistemul cabalistic masonic (bancnota de 1 dolar, emblema ONU, declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, înființarea URSS, a Uniunii Europene, numărul de membri ai grupului Bilderberg etc.).

Având în vedere abundența indiciilor de toate tipurile care conduc la concluzia că aceste atentate au fost în realitate puse la cale de secta satanică mondială a așa-zișilor „Iluminați”, este semnificativ să aducem câteva precizări despre importanța pe care o dau numerelor „maeștrii” acestui cult malefic. Unul dintre cei mai importanți magicieni negri care au fundamentat ideologia Illuminati a fost masonul de grad 33 Aleister Crowley. El a fondat în anul 1904 chiar o așa-numită „religie” satanică, pe care a denumit-o „Thelema”. Crowley sublinia că „Sataniştii fac totul pentru ca un eveniment ce este planificat cu atenţie să se întâmple conform numerelor corecte”. Atât Aliester Crowley, cât și alți importanți masoni considerau că numărul 11 semnifică „păcat, rău, imperfecţiune”, iar numărul 22 semnifică „Marele arhitect” sau „semnalul care declanşează un ritual global” (malefic, n.n.). Numărul 13 este considerat unul dintre cele mai puternice în sistemul cabaliștilor negri, având mai ales sensul de rebeliune, anarhie. Acesta a fost întotdeauna asociat cu magia și ocultismul. În una dintre cărțile de ocultism ale masonilor este scris că: „13 poate fi perceput ca reprezentând ghinion pentru cei care se tem de Gnoza secretă, dar adepții Gnozei cred că 13 este (şi întotdeauna a fost) un număr sacru”. În conformitate cu ideologia Illuminati, războaiele, atentatele, și în general toate planurile lor malefice, au scopul de a produce anumite crize și haos care să favorizeze instituirea „noii ordini mondiale”, cea luciferică. Ei repetă adeseori dictonul satanist „Prin haos, la ordine”.

Să observăm acum un alt exemplu de aparente „coincidențe” legate de săvârșirea unor atentate, care de data aceasta au apărut chiar înaintea atentatelor propriu-zise, devenind ulterior extrem de evident că respectivele indicații anunțau în avans pentru „cunoscători” ceea ce deja fusese planificat. Aceste semnale de o evidentă sorginte masonică au apărut în numărul din ianuarie 2015 al cunoscutei reviste financiare The Economist, ce apare în Marea Britanie. Aceasta nu este o revistă oarecare, ci este direct conectată la „Elitele” care guvernează politicile globale. Publicația este deținută de familia Rothschild din Anglia, iar redactorul-șef participă regulat la reuniunile Bilderberg, unde sunt convocați cei mai influenți masoni la nivel mondial, dar unde este strict interzis accesul presei sau al oricărei alte persoane care nu este membru al Bilderberg.

Deși în ansamblul său coperta includea foarte multe simboluri masonice care nu aveau aproape niciun înțeles pentru un „ne-inițiat”, un anumit detaliu a devenit foarte explicit după 11 luni, odată cu producerea atentatelor din 13 noiembrie 2015 de la Bataclan, din Franța. Detaliul părea complet lipsit de sens în ianuarie 2015, erau anumite cifre notate pe două săgeți înfipte lângă o grămadă de mizerie: 11.5 şi 11.3. Și totuși era clar că revista transmitea un mesaj codat că „ceva” urma să se petreacă. Mulți au interpretat că ar fi vorba mai degrabă de niște coordonate. Ceea ce s-a înțeles mai bine ulterior a fost că mesajul se referea la o dată în care se vor regăsi cifrele 1 (de patru ori), 3 şi 5. Ei bine, singura combinaţie de numere posibile pentru o dată din 2015, în care ar fi putut avea loc o „mizerie” era de 13-11-15, adică 13 noiembrie 2015. Iată deci o corelație care ne face să înțelegem multe...

O altă corespondență pe care mulți au considerat-o semnificativă în cazul Bataclan a fost aceea că exact în acea perioadă din noiembrie 2015 era stabilit ca Franța să recunoască independența statului Palestina, poziție care însă nu convenea deloc Israelului. Iată însă că după respectivul atentat au avut loc discuții pline de patos despre pericolul islamiștilor, a fost organizat și un mare marș al reprezentanților de guverne pe plan mondial și ... Franța a renunțat complet la acea inițiativă. Mai credeți după toate acestea că respectivul atac, încifrat și în coperta The Economist, a fost plănuit de „fanaticii musulmani ai deșertului”, așa cum ne-a explicat media corporatistă deținută în totalitate de masoni?

Să remarcăm acum câteva corelații „interesante” (dar cu totul regretabile) cu privire la un alt atentat, cel care a avut loc anul acesta la Bruxelles, în 22 martie. Și aici, vina anunțată imediat de către mass-media a fost atribuită „teroriștilor din ISIS”. O primă „coincidență” bizară care apare legată de atentatul din Bataclan este că pe 22 martie și Belgia se pregătea să recunoască oficial existența Statului Palestinian. Ce credeți? După atentate, ca și în cazul Franței, Belgia a abandonat această poziție. Nu seamănă oare aceasta cu o intimidare?

Din punct de vedere numerologic, simbolul care marchează cel mai mult atentatul de la Bruxelles este numărul ocult malefic „322”, pe care îl regăsim la începutul datei când a avut loc atacul: 3/22/16 sau 3.22.16. Numărul 322 este simbolul predilect al societății secrete „Skull and Bones” (Craniu și oase), organizație masonică aflată la vârful cabalei mondiale și din care au făcut parte majoritatea președinților americani. Gruparea se numea inițial „Societatea 322”, fiind cunoscută și ca „The Brotherhood of Death” (Frăţia Morţii). Pentru membrii Skull and Bones, „322” reprezintă simbolul „iniţierii luciferice” (sau anti-christice), de tip satanic.

Fiind cunoscut că magicienii negri ai așa-zișilor „Iluminați” acordă o foarte mare importanță atât celebrării anumitor date calendaristice, cât și conjuncturilor astrologice, în orice acțiune malefică pe care o pun la cale, putem remarca și alte elemente deosebit de semnificative legate de atentatul din Bruxelles. Astfel, în datele de 23 și 24 martie evreii semitici sărbătoresc Purim-ul. Purim este o sărbătoare evreiască care se comemorează în fiecare an a doua zi după o altă celebrare importantă, victoria evreilor asupra dușmanilor. Luând în considerare că belgienii tocmai se pregăteau să fie favorabili palestinienilor (pe care evreii îi consideră dușmani de moarte), înțelegem cam despre ce victorie ar putea fi vorba aici.

Să mai sesizăm și că anul acesta pe 23 martie a fost Lună Plină, dublată și de o eclipsă (parţială) de Lună. Această conjunctură a avut o deosebită încărcătură energetică malefică și se pare că tocmai de aceea a fost folosită pentru sacrificarea ritualică a unor civili nevinovați. Tot în ziua de 23 martie a fost anul acesta și marțea din „Săptămâna Patimilor” (conform calendarului catolic).

De asemenea, anul acesta în perioada ce a cuprins data de 23 martie, au existat mai multe importante conjuncturi astrologice și celebrări fundamentale în ocultismul negru. Pe 9 martie a fost (în unele zone de pe glob) eclipsă totală de Soare. Pe 20 martie magicienii negri au celebrat Sărbătoarea Supremului Ritual (Invocarea lui Horus) cu ocazia „aniversării” fondării „religiei” satanice Thelema, moment care nu întâmplător a fost fixat chiar în momentul echinocțiului de primăvară, pe care magicienii negri urmăresc să îl încarce cu o influență cât mai malefică. Exact în perioada 21-24 martie, așa-zișii „Iluminați” au alte patru ritualuri importante: „Sărbătoarea Bestiei”, „Omagiul pentru Zeul Morții”, „Mireasa lui Satan” și celebrarea zeiței... Isis (nume care deloc întâmplător îl regăsim și la gruparea teroristă).

Bineînțeles, toate aceste corelații nu sunt decât o mică parte din vârful aisbergului. Ele ne oferă însă o cheie prin care să înțelegem că lumea este o scenă mult mai vastă, pe care se desfășoară lupta dintre puterile Binelui și ale Răului. În orice caz, ceea ce așa-zișii „Iluminați” sataniști nu vor cu niciun chip ca noi să știm este că atunci când cei mulți se asociază pe calea Binelui, a Iubirii și a Adevărului, puterea Luminii Divine care strălucește devine infinit mai puternică decât cea a Întunericului.

Citiţi şi: 
Cu doar câteva ore înaintea atacurilor de la Paris, în oraș au avut loc «exerciții de simulare a unui atac terorist cu împușcături în masă»O ipoteză stranie

yogaesoteric
8 iulie 2016

UE este deja pe punctul de a se destrăma? Şapte factori majori și evidenți care împing Uniunea Europeană spre pragul dezastrului

Documentul numit „Europa, forţată până la limită” (EIU) vorbeşte despre problemele critice cu care se confruntă continentul şi identifică şapte factori majori care zguduie din temelii economia şi stabilitatea sa politică. Una dintre cele mai mari ameninţări este criza refugiaţilor – cea mai acută de după cel de-Al Doilea Război Mondial, potrivit raportului Active News. Există nenumărate probleme pe care continentul le are în interior şi pe care oficialii luptă cu greu pentru a le înăbuşi, cum ar fi criza datoriilor Greciei şi modificările fără precedent ale politicii monetare.

1. Brexit – zbucium politic şi economic garantat

EIU (care a fost întocmit raportul înainte de 23 iunie, data la care a avut loc referendumul prin care britanicii au decis ieșirea țării lor din UE) arată că referendumul din Marea Britanie este o problemă majoră pe care o are continentul. „Dacă britanicii vor vota pentru ieşirea din UE (ceea ce s-a și petrecut, n.n.), măsura va atrage un zbucium economic şi politic, deşi, în mare parte, aceasta va avea efecte pe termen relativ scurt”, se arată în raportul citat.

„Ne aşteptăm deja ca moneda să se deprecieze pe măsură ce ne apropiem de data referendumului, dar un vot pro-Brexit va declanşa o nouă scădere acută, pe fondul unei evaluări serioase a potenţialelor costuri implicate de părăsirea UE. Investitorii vor fi îngrijoraţi în ceea ce priveşte capitalul şi impactul asupra economiei, care ar putea determina subminarea statutului de refugiu fiscal al Marii Britanii”, consemnează EIU.

Experţii estimează, însă, că după şocul iniţial va exista o întoarcere graduală la o stabilitate a pieţei, dar încrederea investitorilor va fi destul de greu de recuperat, iar marjele de credit vor fi mai largi decât înainte, reflectând, astfel, riscuri mult mai mari asociate creditorilor britanici. Incertitudinea asupra perspectivelor economice va conduce şi la o creştere a economiilor şi la o întârziere a deciziilor de investiţii, care, în cele din urmă, vor avea efecte asupra ritmului de creştere economică.

Oricum ar fi, una dintre cele mai mari probleme este legată de efectele pe care le-ar putea avea asupra Uniunii Europene. „Un răspuns probabil la părăsirea UE de către Marea Britanie ar putea fi intensificarea eforturilor de cultivare a unei integrări politice supranaţionale, mai ales în zona Euro. Riscul ca toate acestea să conducă la o criză de legitimitate politică în UE şi, mai departe, la un val de susţinere în statele membre a partidelor eurosceptice nu trebuie subestimat”, mai arată raportul EIU.

2. Economia Greciei este încă fragilă

Recent, Grecia a fost de acord să ia în continuare măsuri pentru a dovedi că economia naţională se reface şi, în consecinţă, pentru a debloca mai multe fonduri. Oricum, EIU notează că este de văzut dacă actualul guvern de la Atena sau oricare altă structură politică este în stare să implementeze măsurile propuse prin al treilea plan de salvare.

„Grexit ar reprezenta un eşec politic uriaş pentru blocul comunitar, cu potenţiale consecinţe destabilizante care ar zdrobi orice fel de principiu al ireversibilităţii”, completează raportul citat.

3. Europa a alunecat într-o zonă de politici monetare fără precedent

Inflaţia şi creşterea economică sunt blocate la niveluri scăzute în zona Euro, după ani întregi în care ratele dobânzilor au stagnat în jurul unei valori aproape nule. În curând va veni timpul în care aceste măsuri ar trebui să se transforme într-unele mai radicale, iar băncile centrale au discutat deja despre folosirea aşa numiţilor „helicopter money” – politică ce presupune realizarea de monedă nouă şi transmiterea ei către populaţie, pentru ca oamenii să cheltuiască pe orice vor ei.

Specialiştii spun că există puţine dovezi potrivit cărora factorii de decizie au dorinţa politică sau capitalul pentru a începe să uzeze de măsuri fiscale şi reforme care să sprijine economia regiunii, încă destul de slăbită.

4. Scăderea bruscă a producţiei este una dintre cele mai mari temeri

„Creşterea productivităţii a încetinit în Europa de la debutul crizei financiare, fapt care reflectă atât factori ciclici rezultaţi din perioada recesiunii, cât şi schimbări structurale profunde. Răspunsurile foarte diferite ale celor mai mari cinci economii ale Uniunii Europene la provocările ridicate de scăderea economiei la nivel global, au dat naştere unor tipare distincte de creştere a productivităţii muncii”, arată EIU.

Aceste modificări atât în economia naţională, cât şi în cea de pe toată planeta, fac destul de improbabilă ideea că ţările vor reuşi să se întoarcă la nivelurile de creştere a productivităţii anterioare crizei. În Spania şi Italia, de exemplu, productivitatea a stagnat din 2014, iar EIU nu estimează o redresare, cel puţin pe termen scurt.

„Oricum, ne aşteptăm la o uşoară fortificare în Marea Britanie şi la o îmbunătăţire sensibilă, dar constantă, în Germania şi Franţa în intervalul 2016 – 2020”, notează specialiştii.

5. Relaţiile dintre Europa şi Rusia sunt tensionate

Expansiunea influenţei vestice în spaţiul fost sovietic este percepută de Rusia drept o potenţială ameninţare existenţială. „Acestea sunt provocări pe care Uniunea Europeană este foarte puţin pregătită să le gestioneze, mai ales pentru că există neînţelegeri puternice chiar între statele din interiorul blocului comunitar, referitoare la importanţa acestor aspecte. A fost nevoie de doborârea unui avion de pasageri în estul Ucrainei şi de moartea unor cetăţeni europeni pentru a se putea ajunge la un oarecare consens între statele membre, şi anume impunerea sancţiunilor sectoriale”, consemnează raportul EIU.

De la aceste evenimente, însă, câţiva lideri ai unor ţări din Uniunea Europeană au început să ceară public relaxarea măsurilor privind sancţiunile. Dinamica politică existentă în mai multe state membre demonstrează că există un apetit scăzut pentru dezvoltarea unei strategii proactive de angajamente reciproce cu statele partenere din spaţiul învecinat Rusiei sau, de ce nu, chiar cu Rusia.

Inerţia Uniunii Europene nu poate, oricum, să ofere nicio garanţie că viitoarele conflicte cu Putin vor fi evitate. Chiar dacă atitudinea generală a UE vrea să pară neutră, ţările şi societăţile învecinate Rusiei nu vor putea să procedeze la fel.

6. EIU avertizează că democraţiile europene sunt în pericol

În principiu, guvernele nu minimalizează total întrebările referitoare la motivele pentru care partidele extremiste sau naţionaliste determină mari fracturi în structurile democratice ale societăţii. Totuşi, până în prezent, aşa cum sunt percepute problemele, cauzele lor sunt prost înţelese. Îngrijorările legate de calitatea şi stabilitatea guvernării sunt cele care construiesc o breşă pentru apariţia lor, iar acestea devin din ce în ce mai apăsătoare, arată experţii.

„Aceste lucruri se petrec pentru că sistemul partidelor politice care susţinea de secole un guvern reprezentativ începe să se destrame. Epoca partidelor de masă sau a democraţiei de masă care a început în secolul XX este pe cale să apună”, notează raportul menţionat. Acest lucru determină noi probleme pentru cei care încearcă să formeze guverne în unele dintre democraţiile consacrate ale Europei, aşa cum arată alegerile care au avut loc în regiune în ultima vreme. Rezultatele prevestesc, cel mai probabil, o perioadă lungă de fragmentare politică în continuă creştere, volatilitate electorală şi instabilitate executivă.

7. Criza refugiaţilor este pentru Europa un risc mult mai mare decât recesiunea cu care s-a confruntat anterior

Europa încearcă astăzi să facă faţă celei mai grave crize a imigranţilor cu care se confruntă de la Al Doilea Război Mondial încoace. Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite a confirmat pe 30 decembrie 2015 că mai mult de un milion de refugiaţi şi imigranţi au ajuns pe continent în 2015, comparativ cu doar 219.000 care au venit în 2014.

În vreme ce statele membre al Uniunii Europene încearcă să găsească cea mai bună metodă pentru a integra milionul de imigranţi care ajunge anual în blocul comunitar, alte ţări, precum Grecia, se luptă să gestioneze afluxul care îi pune în şi mai mare dificultate, pe fondul economiei care se află încă la pământ.

Acordul UE – Turcia a lăsat un spaţiu de respiraţie, dar avem oricum de a face cu un val formidabil de probleme politice, legale şi practice. Dacă înţelegerea eşuează, ne întoarcem la punctul 0, acolo unde trebuie să ne confruntăm din nou cu o criză acută ce ameninţă să destrame UE.

EIU anticipează că guvernele naţionale şi instituţiile supranaţionale vor fi în continuare depăşite de situaţie cel puţin pe termen mediu, toate „cu preţul unui cost politic şi economic semnificativ”, conchide raportul.

Citiți și:
Susținătorii ce s-au deșteptat ai «Brexit-ului» descoperă abia acum că «UE a fost dintotdeauna un proiect al CIA»!Destrămarea Uniunii Europene 

yogaesoteric
4 iulie 2016

Viktor Orban: «În Europa Centrală, există o putere din umbră care este legată de George Soros…»

«Ştim cu toţii că în spatele liderilor Partidului Democrat din SUA trebuie să-l vedem pe George Soros»

Candidata democrată la prezidenţialele din SUA, Hillary Clinton a declarat la sfârșitul lunii mai că Ungaria şi Polonia, ţări care nu vor să accepte cotele de imigranţi, „au decis că democraţia este prea complicată” şi de aceea „doresc o conducere în stilul lui Putin”.

Premierul polonez Beata Szydlo a spus că vorbele lui Clinton sunt „nejustificate şi pur si simplu nedrepte”. „Cu tot respectul, Clinton a exagerat şi trebuie să-şi ceară scuze”, a adăugat ea.

Liderul partidului de la guvernare Jaroslaw Kaczynski a spus: „Dacă cineva spune că în Polonia de azi nu e democraţie, atunci trebuie să facă un test medical”.

Premierul ungar Viktor Orban a ripostat şi a spus: „gura este a lui Clinton, vocea este a lui George Soros”. Orban s-a folosit de acest atac al lui Clinton pentru a vorbi despre milioanele de dolari donate de George Soros pentru campaniile soţilor Clinton. În actuala campanie, Hillary Clinton a primit din partea magnatului 13 milioane de dolari, mai mult decât a investit Soros în ultimele două campanii prezidenţiale.

„Dincolo de campania americană, remarcile despre Ungaria şi Polonia au o dimensiune politică. Nu sunt scăpări accidentale. O parte dintre aceste remarci s-au înmulţit de când a început criza imigranţilor.
Şi ştim cu toţii că în spatele liderilor Partidului Democrat trebuie să-l vedem pe George Soros”, a spus Orban.

„George Soros şi-a publicat cele şase puncte prin care susţine migraţia musulmanilor în Europa, prin care a anunţat că ar trebui să fie primiţi cel puţin un milion de musulmani în fiecare an, că trebuie să aibă parte de un drum sigur către Europa, iar Europa ar trebui să fie bucuroasă pentru această şansă şi nu ar trebui să se apere. A spus că va costa mulţi bani, bani pe care îi va împrumuta.

Deci aici, în Europa Centrală, există o putere din umbră care este legată de George Soros. El este unul dintre marii sponsori ai Partidului Democrat şi trebuie să spun că, deşi gura este a lui Clinton, vocea este a lui George Soros.

Ungaria aflându-se unde se află din punct de vedere geografic dorește să-şi protejeze suveranitatea naţională şi securitatea. Suntem o blocadă pentru acest plan sorosist din America. Nu-l vor pune în aplicare cât timp guvernul Ungariei va acţiona pentru interesul naţional”, a mai adăugat Orban.

Cu câteva săptămâni înainte, premierul Orban a declarat că legea fundamentală a Ungariei interzice „islamizarea” ţării, obligând guvernul să „promoveze şi să salvgardeze moştenirea noastră, limba noastră unică şi cultura ungară”.

La câteva zile după aceste declaraţii dure ale premierului, şeful său de cabinet, Janos Lazar, cel mai puternic personaj politic al cabinetului Orban, a ţinut o conferinţă de presă în care l-a atacat tot pe Soros. De data aceasta, Janos Lazar a aruncat o bombă. El arată că există rapoarte ale serviciilor ungare despre activităţile lui Soros, că organismele specializate din Ungaria monitorizează activităţile magnatului. Imediat, presa ungară s-a întrebat care sunt motivele pentru care cetăţeanul Soros este monitorizat.

Lazar a declarat că Soros are o influenţă disproporţionată în Ungaria, prin ONG-urile pe care le finanţează. Politicianul maghiar susține că Soros se află în spatele opiniilor politice de stânga în ceea ce privește criza imigranţilor.

„Aşa luptă el pentru crezul său, iar noi luptăm pentru al nostru, în felul nostru”, a spus Lazar.

„Nu există organizaţii pro-imigranţi, organizaţii de opoziţie care să nu fie finanţate de Soros”, a declarat Lazar în dorinţa de a lovi într-o opoziţie social-democrată cvasi-inexistentă la Budapesta.

El a mai spus că se aşteaptă ca miliardarul să lanseze în curând un atac împotriva guvernului Orban, „care este considerat unul dintre cei mai importanţi rivali politici ai săi în Europa”.

Citiți și:
George Soros: «Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum»
Serviciile secrete austriece acuză: SUA şi George Soros finanţează fuga imigranţilor spre Europa
Pașoptiștii lui Soros preiau puterea în România 

yogaesoteric
2 iulie 2016

Este mult mai rău decât credeţi. Unde ajung copiii ce sunt răpiţi de sistem? Norvergia este doar un vârf de iceberg…

„De îndată ce copilul a fost răpit în mod «legal» este foarte posibil ca el să fie molestat sexual şi/sau violat. Cei din serviciile pentru protecţia copiilor care se ocupă de cazuri cât şi lucrătorii sociali sunt cel mai adesea vinovaţi de fraudă. Ei ascund şi distrug dovezi. Ei urmăresc în mod fraudulos să împiedice drepturile părinţilor. Toate acestea în timp ce sunt protejaţi de imunitate federală.” 

Senator Nancy Schaefer

„Ceea ce descoperim în urma investigaţiilor este faptul că traficul de copii este cu mult mai extins şi cu mult mai conectat la nivel politic decât ar dori oamenii să observe sau decât ar vrea mass-media să prezinte. Tuturor le este frică deoarece responsabilii fac parte dintre cei «mari, grei şi foarte influenţi».” 
Tammi Stefano, director executiv al Coaliţiei Naţionale pentru siguranţa copilului din SUA

Oameni buni, de fapt problema este că sistemul nu e doar corupt, ci e chiar satanic, de la lucrători sociali până la poliţişti şi judecători. În vreme ce unii dintre cei care aleg să profeseze în astfel de domenii sunt dedicaţi idealurilor umane de integritate morală şi ajutorare a celor aflaţi în nevoie, din ce în ce mai multe dovezi arată că se petrec, fără îndoială, unele abuzuri covârşitoare. Acestea duc la dezintegrarea unităţii familiei şi la distrugerea viitorului pentru mii de copii.

Oricât de incredibil ar părea la prima vedere pentru omul de rând, mărturiile pe care le aduc victimele, alături de investigaţiile amănunţite desfăşurate de-a lungul timpului, întăresc dovezile despre existenţa unor cercuri oculte, elitiste care abuzează şi exploatează copii. La o privire mai atentă, sub masca sistemului social de protecţie a copiilor descoperim unele dintre cele mai sumbre si cutremurătoare interese oculte, malefice, care transpar din relatările celor care au avut curajul, în ciuda presiunilor şi a ameninţărilor, să investigheze ceea ce se petrece. În SUA, mulţi copii sunt răpiţi, de multe ori chiar pe cale „legală” pentru a fi daţi spre adopţie cuplurilor de homosexuali care plătesc bani grei. Mai rău, unii dintre ei ajung să fie folosiţi în ritualuri satanice, unde sunt abuzaţi în moduri inimaginabile şi apoi, de multe ori, unii dintre ei sunt ucişi.

Printre cele mai semnificative exemple de acest gen care au fost aduse cu curaj în faţa publicului se află investigaţiile senatorului John DeCamp care, în anul 1994, a publicat cartea Conspiraţia Franklin: Abuz asupra copiilor, Satanism şi Crimă în Nebraska. În lucrarea senatorului, care a fost avocatul a doi dintre tinerii orfani abuzaţi de către unele personalităţi din elita satanică pedofilă a SUA, se află şi mărturiile lui Ted Gunderson, un fost angajat al FBI la nivel înalt. Gunderson a afirmat public în mod repetat faptul că deţine informaţii şi dovezi certe despre existenţa unui grup elitist pedofil, satanic care are multă influenţă şi este infiltrat în poliţie, justiţie, politică, guvernare şi care îşi procură copii pentru „distracţii” perverse, sau pentru participarea la ritualuri satanice. Departe de a fi cazuri singulare, abuzurile la care au fost supuse victimele care depun mărturie în lucrarea lui DeCamp confirmă faptul că sistemul care ar trebui să protejeze copiii este corupt şi de multe ori este folosit drept paravan pentru acţiuni criminale.

Vestul, în mare parte, este condus de satanişti pedofili, iar acest fapt cutremurător, pentru a putea fi oprit, este necesar să fie cunoscut de cât mai multe fiinţe umane. Sunt mii si mii de cazuri de abuzuri realizate asupra copiilor prin intermediul serviciilor pentru protecţia lor, în toată lumea, cele mai multe în SUA, Anglia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia.

Traficul sexual de copii prin intermediul serviciilor de protecţie a copilului din SUA

Nu există un coşmar mai mare pentru un părinte decât acela de a-şi pierde copilul. Majoritatea părinţilor au un instinct înnăscut de a-şi proteja copiii cu preţul propriilor vieţi. Totuşi, ce pot părinţii să facă atunci când oficiali importanţi, corporaţii imense, precum şi instituţii puternice guvernamentale se află în spatele furtului de copii şi al abuzului sexual asupra acestora?

Dave Hodges, jurnalist şi investigator din media alternativă afirma în 2014: „În anii pe care i-am petrecut investigând aceste crime împotriva umanităţii am ajuns la concluzia că mulţi dintre cei care fac parte din elita mondială nu consideră răpirea şi abuzul asupra copiilor ca fiind o crimă. Copiii noştri sunt doar nişte jucării sexuale pentru mulţi din elita mondială, fie că vorbim despre familia regală a Angliei, familia Bush, sau alţii asemenea.

Am intervievat experţi care mi-au relatat în detaliu despre modurile în care copiii noştri sunt răpiţi prin intermediul diferitelor Servicii pentru protecţia copilului (CPS) ale statului şi apoi traficaţi în cadrul unor reţele de pedofilie care servesc evenimente cum ar fi binecunoscutul Super Bowl (campionat anual al ligii de fotbal americane, urmărit de milioane de oameni) din oraşul New York. Chiar de curând FBI a prins o reţea de trafic de copii asociată cu evenimentul Super Bowl care a avut loc recent. Media corporatistă a prezentat situaţia ca şi cum problema ar fi fost rezolvată complet.

Sunt zeci de astfel de reţele de pedofilie care fură copii într-o formă sau alta, şi care apoi îi furnizează ca marfă sexuală în cadrul diferitelor sectoare ale Super Bowl-ului. De multe ori, copiii sunt exploataţi chiar sub nasul celor care se ocupă cu securitatea Ligii Naţionale de Fotbal American (NFL) şi a autorităţilor locale, deoarece «dă bine pentru afacere».”

Într-un articol pe care l-a scris în 2014, Hodges a prezentat cazul unei mame şi a fiului său în vârstă de cinci ani, caz care reprezintă un exemplu grăitor al abuzurilor flagrante pe care le poate face CPS în SUA: „Dylan a fost furat de la mama sa, Monika Wesolowski, de către CPS aparţinând statului Virginia, care a plasat în schimb copilul unui cuplu de homosexuali.

Mama a descoperit apoi că fiul său este abuzat sexual şi cel mai probabil traficat pentru sex. Cei doi tați adoptivi homosexuali au făcut comentarii, în discuțiile cu Monika Wesolowski în timpul vizitelor la care aceasta avea dreptul, despre dezirabilitatea băiețelului şi despre părui lui blond atrăgător.

Un fapt la fel de tulburător a fost să descopăr, scrie Hodges, cum CPS al statului Illinois a încercat să-i convingă pe părinţii mamei să semneze o declarație pe proprie răspundere în care aceasta era acuzată că şi-ar fi abuzat propriul copil. Oficialii CPS din Illinois au făcut afirmaţii clare prin care demonstrau că sunt «mână în mână» cu CPS din Virginia în scopul de a obţine scoaterea permanentă a lui Dylan de sub custodia mamei.

Dacă cineva îşi rezervă timpul să investigheze programul Obamacare (reforma sistemului american de sănătate) care s-a autoproclamat drept autoritatea care controlează toate cele 50 de organizaţii CPS de pe întregul teritoriu al SUA, prin intermediul Serviciilor pentru sănătate umană (Human Health Services), atunci va putea cu uşurinţă să facă legătura dintre CPS din Virginia şi Illinois în ceea ce priveşte furtul şi traficul sexual de copii.

Nu glumesc când avertizez asupra faptului că atunci când funcţionari CPS vă apar în prag ei trebuie priviţi ca oficiali care realizează răpiri federale şi care se află acolo pentru a procura copilul dumneavoastră pentru posibila sa folosire ca sclav sexual în cadrul cercurilor pedofile conduse de către elită.”

În acelaşi articol, Hodges a mai amintit un caz de necontestat care evidenţiază cât de criminale pot fi aceste cercuri pedofile ale elitei care funcţionează în America: 
„Marea majoritate a americanilor cred că atunci când fostul antrenor de fotbal Jerry Sandusky din Statul Pennsylvania a primit o pedeapsă de 60 de ani de închisoare pentru cele 45 de capete de acuzare cu privire la exploatarea sexuală de minori, cazul a fost rezolvat. Aceasta este exact ceea ce industria de trafic sexual controlată de elita globală împreună cu aliaţii săi din mass-media corporatistă doreşte ca publicul să ştie.

Sandusky a fost prima dată acuzat de abuz sexual al unui minor în anul 1999. Cazul a fost investigat de către poliţia locală şi de procurorul districtual Ray Gricar, care au refuzat să înainteze cazul deşi mama presupusei victime avea casete audio cu înregistrări ale conversaţiilor explicit sexuale dintre Sandusky şi fiul său.

Mai târziu, în 2005, la cazul care fusese respins în 1999 s-au alăturat şi alte victime ale lui Sandusky, iar Gricar a redeschis investigaţiile. Puţin timp după aceea, în ziua sa liberă, Gricar a fost dat dispărut iar trupul său nu a mai fost găsit niciodată. Laptopul său a fost descoperit într-o pădurice din apropiere dar de pe el nu s-a putut lua nicio informaţie, după cum afirmă un raport al FBI.

Gricar a fost declarat, din punct de vedere legal, mort în anul 2011, după ieşirea la suprafaţă a scandalului Sandusky. Investigaţia aparentei răpiri şi asasinări a lui Ray Gricar ar putea fi descrisă politicos ca fiind incompletă. Soarta acestuia este una comună celor care investighează sau fac dezvăluiri despre reţelele mondiale pedofile.

Media corporatistă era foarte interesată de cazul Sandusky până când s-a descoperit existenţa Fundaţiei A Doua Milă (The Second Mile Foundation) şi a fost făcută publică dispariţia lui Gricar.

Fundaţia A Doua Milă a lui Jerry Sandusky (o fundaţie «caritabilă» pentru băieţii orfani sau provenind din familii cu situaţie dificilă) s-a descoperit că avea legături cu familia Bush, aflându-se printre cele mai importante «o mie de puncte luminoase» (expresie popularizată de către preşedintele George W Bush şi mai târziu numele unei organizaţii non-profit create de acelaşi preşedinte pentru a susţine voluntariatul).

Interesant de reţinut este că Marvin P. Bush face parte din comisia executivă a Asociaţiei Naţionale Universitare a Sportivilor (National Collegiate Athletic Association), cea care a selectat Fundaţia lui Sandusky în topul celor «o mie de puncte luminoase».
Membrii consiliului de administrație al Fundaţiei A Doua Milă nu au fost tocmai îndrăzneţi să iasă în faţă cu dovezi împotriva lui Sandusky pe parcursul procesului acestuia. Aceiaşi membri nu şi-au asumat responsabilitatea pentru acţiunile «entităţii» create de Sandusky care s-a descoperit că era responsabilă de exploatarea sexuală a copiilor.

Membrii consiliului nu şi-au asumat responsabilitatea de complicitate în cadrul acestor crime teribile şi niciunul nu şi-a dat demisia. Tăcerea generală care a cuprins consiliul de administrație în urma deconspirării lui Sandusky ar trebui să ne îngrijoreze.

Oare membrii acestui consiliu chiar se aşteaptă ca publicul să fie atât de naiv și să îi creadă că din 1977 până în 2011 absolut niciun oficial al Fundaţiei înafara lui Sandusky şi a copiilor abuzaţi nu a ştiut despre abuzurile care aveau loc? Reţineţi că victimele erau exploatate sexual «pe faţă, la lumina zilei».

Dar în ceea ce îl priveşte pe Ray Gricar? Cum se face că un procuror care a arătat interes pentru cazul Sandusky este dat dispărut iar asta nu declanşează imediat din partea consiliului Fundaţiei o anchetă internă?

Cel mai bun scenariu este că aceşti indivizi sunt vinovaţi de o depravată indiferenţă faţă de crimele comise de Sandusky. Cel mai rău scenariu sugerează o mușamalizare condusă de la cele mai înalte niveluri, a crimelor comise de această organizaţie.

Mai rămâne faptul că fostul procuror Ray Gricar este mort şi nu este investigată crima. Conexiunile evidente dintre Sandusky şi A Doua Milă au fost ignorate considerabil de către mass-media corporatistă şi în mod uimitor nicio investigaţie cu privire la legăturile dintre Sandusky, Gricar şi A Doua Milă nu a fost vreodată efectuată.

Este de asemenea important să remarcăm cât de repede a dispărut din mass-media afacerea Sandusky imediat ce a fost relevată legătura acesteia cu Fundaţia A Doua Milă.”
Eforturilor lui Hodges pentru deconspirarea traficului de copii efectuat cu ajutorul CPS se alătură şi investigaţiile altor americani care, cu riscul vieţii lor, şi-au asumat dezvăluirea existenţei indubitabile a acestor reţele de pedofilie şi a corupţiei din cadrul CPS.

Unul dintre aceşti oameni este Tammi Stefano, director executiv al Coaliţiei Naţionale pentru Siguranţa Copilului (NSCC).

Într-un interviu difuzat în 2015 pe Buzzsaw, un canal alternativ de informare, ea a dezvăluit o mare parte din corupţia care există în cadrul Serviciilor pentru Protecţia Copiilor (CPS) şi a Curţilor de justiţie pentru Familie (Family Court). Acesta este unul dintre rarele interviuri disponibile pe internet care furnizează atât de multe informaţii despre odioasa afacere a traficului de copii şi de fiinţe umane care există în districtul Los Angeles, California şi peste tot în America.

Conform spuselor lui Stefano, „această uriaşă afacere ilegală aduce profituri mai mari decât traficul ilegal de droguri şi traficul ilegal de arme luate împreună”.

Vă oferim în continuare principalele idei expuse de Tammi Stefano cu ocazia interviului respectiv.

Serviciile pentru protecţia copilului nu protejează copiii, sute de minori fiind ucişi când se aflau în grija CPS

Atunci când există o reclamaţie de abuz asupra unui copil, forţele de ordine împreună cu CPS sunt cele două entităţi care se implică. De fapt, lucrătorii sociali din cadrul serviciilor pentru protecţia copilului nu sunt cu adevărat pregătiţi pentru a investiga abuzul asupra copiilor, deoarece aceasta este o crimă.

Americanii ar trebui să facă apel la forţele de ordine şi nu la CPS atunci când întâlnesc abuzul fizic sau sexual asupra copiilor. „În momentul în care ai sunat la CPS poţi fi sigur că investigaţia nu va fi realizată după standarde adecvate. Există şanse ca acel copil să nu fie protejat”, a spus Tammi Stefano.

Ea a mai dezvăluit că în anul 2013, în districtul Los Angeles, CPS a luat mii de copii de lângă părinţii lor şi că 570 dintre ei au fost omorâţi cât timp erau în „grija” CPS.

Copiii aflaţi în centre de plasament aduc profituri uriaşe statului

Statul California beneficiază financiar atunci când ia copii în custodie. Adulţii care sunt încarceraţi în sistemul penal costă statul în medie 48.000 de dolari per deţinut pe când un singur copil aflat în grija statului îi poate aduce finanţare de până la un milion de dolari.

Mai mult, copiilor care necesită „extra-atenţie” le sunt prescrise puternice medicamente (droguri) psihotrope. Conform unor investigaţii, unuia din patru copii aflaţi în centre de plasament li se prescriu astfel de medicamente.

Într-un caz amintit în timpul interviului, un judecător din Los Angeles a trimis fiul unei mame într-un „centru de modificare comportamentală” deoarece fusese etichetat ca fiind „sfidător”. I-au fost prescrise tratamente cu electroşocuri iar acestea fuseseră trecute în contul mamei, la un preţ de 7.000 de dolari pe săptămână. Femeia încă mai plătea taxele respective când fiul ei împlinise 23 de ani, și încă mai avea de plătit timp de 10 ani. În plus, nici la acea dată ea nu ştia unde fusese trimis fiul său pentru acele „servicii medicale”.

CPS din Los Angeles încredinţează copii în grija unor delincvenţi sexuali condamnaţi

Ziarul Los Angeles Times a publicat rezultatele şocante ale investigaţiilor lui Stefano, conform cărora 1.000 de delicvenţi sexuali condamnaţi fuseseră acceptaţi de CPS să devină părinţi adoptivi, şi asta doar în districtul Los Angeles.

CPS plasează copii în cadrul reţelelor de trafic de copii

Tammi Stefano a mai afirmat că în anul 2014, în districtul Orange din California, din 105 victime ale abuzului sexual, 65% erau în grija CPS.
„Copiii fuseseră vânduţi şi au existat cazuri în care ei fuseseră traficaţi şi de 75 de ori într-o zi. Deci copiii sunt priviţi ca nişte surse de câştig financiar.”

„În 2014 am avut un caz, o fată de 15 ani care începuse să aibă un anturaj nepotrivit. Mama sa era îngrijorată și vroia să o readucă pe calea cea bună. A sunat un prieten de la departamentul de Poliţie şi i-a spus «Hai să o speriem un pic, aş vrea să fac ceva să stiu că va fi bine şi că totul e sub control». Prietenul a sfătuit-o să sune la CPS. Aceştia au spus că trebuie să o ia de acasă şi să o ajute într-un centru specializat.

Mama s-a dus să o viziteze, în preajma Sărbătorilor, gândind că fiica ei şi-a învăţat lecţia. Dar a descoperit şocată că aceasta împreună cu alte trei fete tinere dispăruseră din acel centru CPS. Trebuie să reţineţi că gardurile unei astfel de clădiri sunt foarte înalte, uşile au coduri iar personalul este numeros. Responsabilii acelui centru i-au spus că ei nu ştiu cum au dispărut copiii şi că de fapt personalul era redus.

Femeia şi-a căutat copilul timp de un an de zile fără încetare şi a găsit-o în cele din urmă prin eforturile unei comunităţi întregi. A descoperit că fiica ei fusese abuzată, traficată, ţinută prizonieră. Ea şi cu încă trei fete din acel centru de plasament. Şi cum anume fuseseră deschise uşile pentru ca ele să fugă? CPS nu au niciun răspuns.”

Un alt fapt şocant este că în America CPS nu sunt obligate să raporteze dispariţia copiilor care se află sub tutela statului.

Stefano aminteşte despre un studiu efectuat de Alianţa Umanitară (The Humanitarian Alliance), conform căruia s-a descoperit că în maxim două zile după ce un copil a fost eliberat din centrul de plasament pentru că a împlinit 18 ani, 65%-70% dintre ei sunt capturaţi de organizații de trafic uman.

Ea este de părere că cei din cadrul CPS aranjează ca lucrurile să se petreacă astfel în schimbul unei sume de bani.
 
Adevăraţii criminali care se ocupă cu traficul de copii nu vor ca aceste informaţii să fie făcute publice

Tammi Stefano nu este singura persoană care a îndrăznit să iasă în faţă şi să dezvăluie proporțiile uriașe ale traficării sexuale a copiilor. În anul 1989, binecunoscuta publicaţieWashington Times a publicat un raport despre un presupus cerc de prostituţie pedofilă homosexuală care implica membrii ai Congresului şi ai Casei Albe din capitala Americii.

Băieţi prostituaţi au făcut turul Casei Albe înainte ca agenţi federali să fie trimişi pe străzi pentru a strânge şi a distruge toate copiile acestei ediţii a Washington Times de joi, 29 iunie 1989, în care apărea știrea șocantă cu titlul: „Anchetă despre prostituția homosexuală, sunt cercetate VIP-uri care au legături cu Reagan și Bush. «Băieți de serviciu» au făcut turul Casei Albe în toiul nopții.”

În cele din urmă scandalul a fost înnăbuşit şi nicio măsură clară nu a fost luată.

În anul 2010, un raport care făcea legătura dintre 5.000 de funcţionari ai Departamentului Apărării şi deţinerea de pornografie infantilă a fost deconspirat în presă, dar investigaţia a avut în vedere doar câteva sute de angajaţi ai armatei şi a fost oprită după opt luni. Senatorul Grassley a amintit despre aceasta la CNN.

Politicienii sunt conştienţi de amploarea traficului de persoane (inclusiv de copii) și au fost votate noi legi în legătură cu această problemă. În data de 29 mai 2015 a fost adoptată în SUA, după numeroase eforturi, legea S. 178, intitulată „Dreptate pentru victimele traficului de persoane” (The Justice for Victims of Trafficking Act).

Dar investigaţiile lui Tammi Stefano şi cele ale altor experţi sugerează că fondurile primite de la guvern constituie de fapt un punct important al problemei şi nu soluţia! În mod ironic, această lege ar putea să perpetueze criza şi chiar să o înrăutăţească prin investirea mai multor fonduri federale în sistemul CPS. 
Vor reuşi oare, responsabilii din mediul politic şi juridic, care cunosc cu adevărat situaţia, să aducă o rezolvare acestei probleme?

Senatoarea de Georgia Nancy Schaefer a fost una dintre puţinii oficiali americani care au vorbit despre abuzurile sexuale asupra copiilor şi care a încercat să facă ceva pentru a opri aceste crime. Ea a sfârșit tragic, fiind ucisă de soțul său care apoi s-a sinucis. Cel puțin așa susține versiunea oficială, însă cumplita tragedie este înconjurată de multe întrebări care deocamdată nu au primit niciun răspuns. Condiţiile suspecte i-au făcut pe mulţi să afirme că totul a fost o înscenare pentru a o pedepsi pe îndrăzneața senatoare în urma publicării raportului scandalos Afacerea coruptă a serviciilor pentru protecţia copilului.

Nancy Schaefer a îndrăznit să lupte pentru adevăr, chiar dacă asta a costat-o postul de senator şi în cele din urmă viaţa
Nancy Schaefer a fost o oponentă înflăcărată a CPS. Ea a autorizat o investigaţie în cadrul căreia, printre altele, a descoperit următoarele:

„Separarea familiilor este o afacere în creştere din cauza faptului că guvernele locale s-au obişnuit cu aportul de dolari din taxele civile pentru a echilibra bugetele lor în continuă expansiune. Legea pentru Adopţie şi Protecţia Familiilor, care a fost aprobată de către preşedintele Bill Clinton, oferă bonusuri financiare statului pentru fiecare copil adoptat înafara centrelor de plasament. Pentru a primi aceste bonusuri, CPS locale au nevoie de mai mulţi copii. CPS trebuie să deţină marfă (copii) pe care să o poată vinde şi aceasta trebuie să fie suficientă încât cumpărătorul să aibă de unde alege.

Unele districte sunt recunoscute că oferă un bonus de 4.000 de dolari pentru fiecare copil adoptat şi un adaos de 2.000 de dolari pentru copiii cu nevoi speciale. Angajaţii lucrează astfel pentru a întreţine curgerea de dolari federali.

Centrul Naţional pentru Abuzul Copiilor şi Neglijenţei Acestora (The National Center on Child Abuse and Neglect) a raportat în anul 1998 că în cadrul mediului de adopţie au murit de şase ori mai mulţi copii decât în general şi că îndată ce aceşti copii sunt oficial plasaţi în «siguranţă», ei devin mult mai predispuşi să sufere abuzuri, inclusiv molestări sexuale decât cei din restul populaţiei.

În conformitate cu Raportul Comisiei Little Hoover din California (California Little Hoover Commission Report) din anul 2003, 30% până la 70% din copiii din centrele de plasament din California nu ţin de fapt de ei şi nu ar fi trebuit să fie luaţi niciodată din familiile lor.

Părinţii săraci sunt de cele mai multe ori ochiţi pentru a li se lua copiii deoarece nu au ceea ce este necesar pentru a angaja avocaţi şi pentru a lupta cu sistemul. A fi sărac nu înseamnă că nu eşti un bun părinte sau că nu îţi iubeşti copilul sau că acesta ar trebui să îţi fie luat şi dat unor străini.”

În acest raport, Schaefer a expus clar modul în care organizaţii precum A Doua Milă îşi procură victimele minore, plasând mai întâi copiii sub tutela statului. CPS deţin autoritatea legală – în fapt neverificată – pentru a îndepărta copiii de familiile lor cu sau fără motiv. CPS şi complicii lor, care sunt judecătorii corupţi ai instanțelor pentru minori, pot plasa aceşti copii conform propriilor interese (de exemplu, la Casa Franklin, Oraşul Băieţilor, Casa Elm, Fundaţia A Doua Milă etc.), acolo unde au loc orori inimaginabile.

Citiţi şi:
Operaţiunea Franklin – cercul politicienilor pedofili
Persoane de rang înalt din Europa se distrează vânând – în mod sadic – şi omorând copii dezbrăcaţi???
Cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra de la Bohemian Grove 

yogaesoteric
29 iunie 2016