Pas cu pas, proiectul de distrugere în secret a României, ce se derulează implacabil

 

PRELIMINARII LA DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI
Serial documentar pentru televiziune. Schiţa scenariului

SEZONUL I – România şi românii

8 EPISOADE:

1. Extincţia populaţiei. Emigrare masivă, forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi de existenţa unei sărăcii care plasează România pe locul doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, numai pe parcursul anului 2009, a fost de circa 3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii.

Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători, specialişti din toate domeniile.

Natalitate în picaj accentuat – România se află în al 26-lea an de declin demografic. Dacă la începutul anului 1990 România avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20 de milioane.

Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.

Sistemul medical în colaps – lipsa fondurilor de la bugetul de stat şi a medicilor etc.

Practicarea unui sistem de învăţământ total neperformant – dacă în 1930, potrivit recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de licee din România niciun elev nu a reușit să promovezpe examenul maturității. În 2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4%.

CONCLUZII: „Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo este patria) – sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de Cicero în Cartea a V-a din „Tusculanae Disputationes”, în anul 45 î.Hr. Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!” (Unde este pâine, este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni, de scriitorul J. Hector St. John de Crevecoeur, în cartea sa Letters from an American farmer, publicată la Londra, în anul 1782.

2. Neantizarea teritoriului naţional. Vânzarea şi concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza unor legi inacceptabil de permisive.

S-a terminat cu „Nu ne vindem ţara!”. Jupuirea României prin retrocedări frauduloase de bunuri imobile – case, terenuri, munţi, păduri etc. – chiar şi sate întregi (!) cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate masiv imediat după dobândirea lor în instanţă.

Despăgubiri uriaşe, urmare a unor supraevaluări exagerate – permise de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate inclusiv cetăţenilor străini, printre care chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război (!).

CONCLUZII: „Corruptissima republica plurimae leges” (Statul cel mai corupt are şi cele mai multe legi), dicton al istoricul Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).

3. Spolierea economiei naţionale. În „strategia” haotică a politicilor economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a fost corupţia. Desfiinţarea industriei – site-ul ziar15minute.net prezintă o listă cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti cu peste 1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de către guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani.

Întreaga suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii dezavantajoase statului român.

Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armament etc.

Un sistem financiar bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de miliarde de euro, cu un mecanism de impozitare fiscală neeficient; în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld. euro şi având funcţionari corupţi până la cel mai înalt nivel (vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin Blejnar); cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi BM, aflată la zero în 1989.

La începutul anului 2010, România avea o datorie externă totală de 80,2 mld. euro. Numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. euro.

CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene economice care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă „Lege a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a construit în România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi zile. În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal că, în România, clasa politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu, referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul Victor Eftimiu declama: „M-am săturat de lichele, daţi-mi o canalie!”. O explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România este şi faptul că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste două decenii, evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii.

4. Corupţia endemică. 

Şeful statului (!) – 68 de dosare penale: acuzaţii de fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, bancrută frauduloasă, delapidare etc.; prim-miniştri (!), miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni din întreg spectrul politic, parlamentari, baroni locali, „ciocoi” de toate dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase de corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale; în decembrie 2014, 32 de şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie. Şi, „cireaşa de pe tort”, multe dintre aceste infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată, selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate – a se vedea cazul procurorului şef (!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului CCR (!), Toni Greblă.

În privinţa „dispariţiei” Flotei României (peste 100 de nave comerciale, România era pe locul 9 în topul mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7 persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie (!) a DNA a stabilit „un prejudiciu zero”(!), iar pentru fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că „faptele nu există”(!). Ce se poate deduce din aceste hotărâri ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al Bermudelor înghite nave româneşti, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu zero”). În mintea procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi, proştii de români. Aşa ceva…?!?!

CONCLUZII: „România este mare, cine fură ăla are!”, „Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu să gată!” – ziceri din popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”  – lozincă scandată la demonstraţiile de stradă.
România este percepută drept una dintre cel mai corupte ţări din Europa.

5. Distrugerea patrimoniului cultural naţional. Furtul la dimensiuni monstruoase, mai ales în perioada vidului legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din case populare – vezi şi afacerea GOJDU.

Ministerul Culturii nu are o „Listă a monumentelor istorice” la zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte. Această deficienţă gravă denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise.

Restituiri ilegale de bunuri de patrimoniu. Neglijarea intenţionată a promulgării unei legislaţii protective pentru patrimoniul cultural naţional, lăsând cale liberă jafului generalizat.

Fonduri nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la bugetul de stat – Ministerul Culturii are doar șase angajați (!) care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României, la care se adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu.

Zeci de şantiere arheologice au fost pur şi simplu abandonate.

CONCLUZII: „Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională” – citat din interviul acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, ziaristului Vlad Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în revista Historia (aprilie 2013).

Piese, de câte 1-1,5 kg (!) bucata, turnate din aur provenit de la monede Koson topite au fost vândute în străinătate ca fiind brăţări dacice şi, o parte (13, cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior, prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante (6 milioane de euro). Escrocheria îşi face efectul şi acum!

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?) Castelul Bran, bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării căreia i se cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrăinat şi l-a trecut în testament în proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată cu bani din bugetul statului român, în 1993. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie 2009, intră pe deplin în posesia habsburgilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile împotriva patrimoniul cultural al României este fostul ministru al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc. Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în întregimea ei, pentru elaborarea legislației actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.

La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin scria în Cronica Română: „Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a oferit în condiții perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu să-i intre în cap că se joacă cu focul? Actualul guvern îl apără şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus ca un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile puse astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va rămâne în istorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului cultural naţional şi de soarta culturii, în general… În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Îi dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au acoperit destule matrapazlâcuri.” Ceea ce, din păcate, s-a şi petrecut cu adevărat.

6. Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române – Ortodoxia este percepută ca religie naţională în România, în primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este de această confesiune (conf. recensământului din 2002).

Scoaterea religiei din şcoli.

Presiuni şi sprijin material din partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor – având ca efecte directe disoluţia instituţiei familiei şi subminarea moralei creştine.

Atacuri sistematice în mass-media – propagarea de informaţii denigratoare – şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă plastică – blasfemiatoare: piesa de teatru Evangheliştii scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre evenimente inexistente.

Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi culminează cu un act de sex oral (!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în Biblie este prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat Evangheliştii drept „cea mai bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un „proiect de resuscitare (!) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă în scenă la Ateneul Tătăraşi din Iaşi.

Filmul „După dealuri”, scenariul şi regia de Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere care a murit la o mănăstire izolată din România, după o exorcizare. În fapt, este vorba despre acţiunile unui călugăr şi ale câtorva călugăriţe ale căror fapte psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt proiectate explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de film Mircea Valeriu Deacă susține că „reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu.

CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu este un articol de import. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român. Este temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului, acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi generaţiilor româneşti… Or, eliminarea religiei din şcoli este un atentat la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”.

7. Discreditarea sentimentului naţional. Ridiculizarea noţiunii de patriotism. Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebook-iste – componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste. Intoxicarea tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul „bălălău”, manelismul.

CONCLUZII:
1. „Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor.” – politicianul Columbian Alberto Lleras Camargo

2. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban pe ban, pun ban pe ban / Fac afaceri mari în stil american / Că cel mai mult şi cel mai mult / Un lucru în viaţă mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar fără să ridic un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu / Şi-i dau toţi să fiu al dracu / Şi când îmi vine mie pe chelie / O ţin din beţie în beţie / Vagabond de meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă de tine / Dar dacă te joci cu focul / Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă).

8. Diabolizarea poporului. Promovarea pe plan mondial a unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu generalizări defăimătoare şi profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali. Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai nemilos din lume. „Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul cel mai odios. Oare cine şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a Crăciunului? Nivelul de inteligenţă al românilor printre cele mai scăzute.

Un studiu ştiinţific, publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală şi o rapiditate în gândire peste medie.
O altă cercetare, realizată în 2010, de profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul 27 din 29 de ţări.

Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi. Oportuniştii cei mai jalnici.

CONCLUZII:
1. Dacă este să dăm crezare acestor cercetări privind nivelurile de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să spună sau nu vor să răspundă, se datorează unei degradări continue a societăţii româneşti.

2. Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi larg acceptate, în primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui semnificativ impuls. „Prietenii” ştiu din partea cui vine provocarea, de ce este declanşată şi cum se manifestă.

EPILOGTendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM. Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva – este că nu suntem singurii în această situaţie. Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor şi nu este nicio noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie – au o duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva haosului”.

Citiţi şi: 
Iluzii anesteziante în care cred românii şi care blochează evoluţia şi dezvoltarea poporului român, a societăţii româneşti, a RomânieiMafia internaţională asasinează suveranitatea naţională (I) 
Francmasoneria sfidează România

yogaesoteric
14 martie 2017 

Prof. dr. Constantin Ciutacu: «Clasa politică apare ca un veritabil detaşament al legiunii străine»

Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii? Suntem şi mai săraci şi un pic mai bătrâni… Statul este bolnav, iar economia, câtă a mai rămas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile pe semestru, investiţiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o „reţetă secretă”, originală, dar pierzătoare, la fel ca democraţia. România nu este, cum ne-am fi aşteptat, „tigrul” economic al Europei Centrale şi de Est. Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat politicienii români. Niciodată, în istorie, clasa politică românească n-a fost mai ruptă de popor şi mai puţin iubitoare de ţară. Un fost ministru secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

„În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.”

Reporter: Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată… Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

Prof. dr. Constantin Ciutacu: În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare. Autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane. Avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi. Locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian. La Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania. Centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

R.: În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”. Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

Prof. dr. C. C.: A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim-ministru dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această etichetă? Rămâne o pagină de istorie. Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane. Producea 400.000 tone de aluminiu în anul 2000, o prelungire surprinzătoare a succesului din timpul dictaturii. Azi produce pe jumătate. Eram recunoscuţi ca buni constructori de motoare electrice şi produceam, în 1980, 19 milioane de kilowaţi, faţă de 700.000 kilowaţi, cât producem în prezent. Ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare în 1980; niciunul azi. Ieşeau 71.000 de tractoare; niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit). Fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an în 1984; azi, niciunul. Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Sticlăria e prăbuşită. Săpunul a dispărut (Palmolive a plecat). De altfel, potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!

„Practic, întreaga economie naţională a fost oferită fără nici o logică şi fără a se spune cel puţin că este cadou sau pradă de război.”

R.: Ameţitoare cifre… Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?

Prof. dr. C.C.: Iată situaţia la zi în domeniul petrolului: România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6 milioane azi. Suspect. Cineva nu raportează corect. Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină, şi mai producem doar 2 milioane. Produceam 10 milioane de tone de păcură. Nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale. Azi, nimic. Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră. Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?

R.: După 1990 s-a schimbat, deci, peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen?

Prof. dr. C.C.: Au venit „sfaturi” de la competitorii noștri europeni: faceţi IMM-uri, întreprinderi mici şi mijlocii, daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali. Produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale. Faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria siderurgică de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată şi ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

R.: Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?

Prof. dr. C.C.: Prima a fost restituirea „părţilor sociale” – o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a anunţat totodată că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat, controlul total, fără luptă, şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, economia naţională a fost oferită fără nici o logică şi fără a se spune cel puţin că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

„«Veniţi în românia, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea». Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani.”

R.: Vă rog să continuaţi descrierea peisajului economic românesc de azi, la 25 de ani de la răsturnarea „dictaturii de dezvoltare”.

Prof. dr. C.C.: A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai sunt majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus aproape în totalitate sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărei plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost pur şi simplu pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.

R.: Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film SF cu „terminatori”?

Prof. dr. C.C.: Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă; astăzi, avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură; şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică, veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

R.: A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent de dezvoltare?

Prof. dr. C.C.: Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate. „Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”. Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program de neguvernare.

R.: Care sunt predicţiile dv. pentru următorii 25 de ani din viaţa economică a României?

Prof. dr. C.C.: Dacă şi în următoarele două decenii şi jumătate guvernul nu va putea să cumpere, din banii proprii, de 1 milion de lei piramidon, vaccinuri sau aspirină din producţia internă, fără avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic.

Citiţi şi: 
Francmason, ministru, prim-ministru. Guvernele masonice ale României 
Iluzii anesteziante în care cred românii şi care blochează evoluţia şi dezvoltarea poporului român, a societăţii româneşti, a României 
Mesajul unui britanic pentru români: «Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!» 
 

yogaesoteric
11 martie 2017 

Cutremure provocate de tehnologia HAARP în România?

 

Nu trece o zi fără să auzim că România a fost iar şi iar zdruncinată de câte un cutremur, fie mai mic, fie mai mare.

Scurt istoric:

În 1983, Brooks Agnew, expert în tomografia Pământului, folosind doar 30W energie, realiza tomografii ale scoarţei terestre şi descoperea zăcăminte petrolifere şi de gaze în diferite zone ale lumii. Acurateţe: 100%! HAARP foloseşte însă... 1 miliard de waţi, cu care bombardează ionosfera pentru „experimente”! Imaginaţi-vă corzile unui pian, corespunzând straturilor scoarţei terestre. Fiecare strat are propria sa frecvenţă de rezonanţă. Se emit fascicule de unde radio în pământ. Când acestea sunt reflectate înapoi, ele apar cu frecvenţa specifică a straturilor prin care trec. Aşa se poate citi: acestea sunt zăcăminte de gaze, acesta e zăcământ de petrol etc. Și aşa, cu numai 30 de wați energie, se poate identifica fiecare frecvenţă specifică. Dacă faci asta cu 1 miliard de waţi, întreagă scoarţă se va cutremura, încât se va putea provoca... un cutremur!

Programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program – Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvențe Foarte-Înalte) reprezintă cea mai perfecţionată şi eficientă tehnologie contemporană în domeniul războiului. Este un program demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks, de către Departamentul Apărării al Statelor Unite. Acest program ştiinţific are un buget anual, recunoscut oficial, de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că, în realitate, finanţarea este mult mai mare. HAARP este conectat la unul dintre cele mai mari calculatoare din lume, iar sistemul propriu-zis se află într-o bază militară de lângă Gakona, statul Alaska. Acesta constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, strategică şi cosmică) de energie dirijată.

Teoria cutremurelor provocate

România este cunoscută azi ca având o activitate seismică destul de intensă. Există însă voci care susţin că aceste cutremure atât de dese nu au loc în mod natural, ci sunt mai degrabă provocate! Şi de unde să vină cutremurul? Există voci care susţin că se fac experimente şi se provoacă cutremure cu ajutorul tehnologiei HAARP chiar de pe teritoriul României: 

- Fenomenul HAARP filmat la Timişoara.

- Fenomenul HAARP combinat cu chemtrails deasupra Mării Negre. 
- Reputatul doctor Bacalbaşa vorbeşte despre fenomenul HAARP şi modul în care este atacată România.

Tehnologia HAARP constă într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se realizează „controlul modificărilor din ionosferă”, care afectează ulterior grav atmosfera şi scoarţa terestră. Schimbările climatice dramatice care au afectat în ultima vreme România (şi nu numai) sunt puse pe seama acestei tehnologii. Conform generalului Emil Străinu, există, nu întâmplător, cel puţin trei astfel de instalaţii active în România, cu care ne-am pricopsit odată cu aderarea noastră la UE şi NATO. Se spune că aceste instalaţii pot influenţa chiar comportamentul uman. Amintiţi-vă de cele 29 de zile fără soare din 2014 şi efectul deprimant asupra oamenilor. Cum chemtrails sunt actualmente împrăştiate zi de zi asupra marilor oraşe din România, iar vremea se schimbă şi ea... brusc, după cum bate... aparatul, ne punem firesc întrebarea: Cărui scop servesc aceste manipulări ale vremii şi vremurilor? Că de folos, sigur nu ne sunt.

Instalaţia HAARP, aflată lângă localitatea Corbu din judeţul Constanţa, a intrat în funcţiune pe la sfârşitul lui august 2010, iar de atunci, seismologii români sunt din ce în ce mai alarmaţi cu privire la activitatea faliei de la Vrancea și a faliei din Dobrogea, de la Sabla, dar şi de faptul că se înregistrează seisme în Marea Neagră. Baza din Dobrogea este şi foarte aproape de centrala nucleară de la Cernavodă, ceea ce dă alte motive de nelinişte opiniei publice. Ministerul Apărării a refuzat să răspundă la cererile adresate în legătură cu această instalaţie, iar temerile ruşilor în ceea ce o priveşte sunt justificate.

Din Dobrogea se poate emite cu o frecvenţa uriaşă înspre ionosferă, cu o reflexie asupra Iranului, de pildă, ţară în care ar putea fi induse schimbări climatice majore, cutremure, implicit foamete, dar şi, cel mai important, mind control (controlul minţii) asupra cetăţenilor de acolo. Deja se zvoneşte că în lumea musulmană, actualele revolte, începute în Tunisia şi Egipt, războiul din Libia şi starea de fapt din Yemen au la bază inducerea electromagnetică de energii, care să determine voinţa indivizilor într-un plan de acţiune unitar şi susţinut, adică ceea ce face proiectul HAARP. Şi este foarte posibil ca toate acestea să vină de la antenele din Dobrogea, mai ales că revoltele locale au izbucnit după instalarea acestora şi după cele câteva luni de probe.

Sistemul este format dintr-un ansamblu de cca 40 de antene, dispuse pe două rânduri, aflate în vecinătatea unor containere militare, care ar constitui centrul de comandă. Caz concret: cutremurul din 2015 cu magnitudine de 4,2 pe scara Richter în judeţul Vâlcea, în zona seismică Făgăraş-Câmpulung, care a avut loc la o adâncime de numai 2 km. În aceeași zi, la ora 13:12, a mai avut loc un cutremur, dar în zona seismică Vrancea, judeţul Buzău, de mai mică intensitate, respectiv 2,8 grade pe scara Richter, şi la o adâncime de 110 km. În decembrie au mai avut loc două cutremure de peste 4 grade pe Richter, ambele în zona seismică Vrancea, unul de 4,1 grade pe 16 decembrie, şi altul de 4,2 grade pe 18 decembrie. De asemenea, un cutremur cu magnitudinea de 4,2 grade pe Richter a avut loc pe 15 decembrie, în Marea Neagră. În 2015, cel mai puternic seism, cu magnitudinea de 4,9 grade pe scara Richter, s-a înregistrat în data de 29 martie, în judeţul Buzău. Cea mai importantă mişcare tectonică din România în ultimii ani a fost înregistrată în 2014, pe 22 noiembrie, când s-a produs un cutremur de 5,7 grade pe scara Richter.

Există informaţii că folosirea HAARP şi a armelor cu plasmă influenţează Terra şi locuitorii săi. HAARP este amplasat în Alaska, regiune care înregistrează nu numai cutremure, ci şi erupţii vulcanice. Zona dă impresia unui proiect cu scopuri academice, dar zvonurile indică posibilitatea utilizării HAARP în scopuri militare, cum ar fi perturbarea zborului avioanelor, bruierea sistemelor de ghidare ale rachetelor şi ale sistemelor de comunicaţii sau chiar... controlul populaţiei. Au apărut speculaţii şi privind posibilitatea ca HAARP să se afle în spatele isteriei referitoare la încălzirea globală.

Ar putea HAARP să afecteze vremea? În 1958, consilierul prezidenţial Cpt. Howard T. Orville declara că Departmentul Apărări al SUA caută metode de a manipula vremea folosind o rază electronică pentru a ioniza sau dezioniza atmosfera într-o anumită zonă.

Este scopul tehnologiei HAARP acela de a studia vremea pentru a ajuta agricultura sau de a influenţa vremea? În cartea sa Angels Dont Play This Haarp: Advances în Tesla Technology (Îngerii nu cântă la această haarpă – Cercetări în tehnologia Tesla), Nick Begich furnizează date care arată că speculaţiile cu privire la HAARP nu sunt chiar de domeniul SF.

Cutremurul din Haiti, cel mai puternic din regiune din 1751 încoace, practic a distrus o ţară ai cărei locuitori trăiesc sub limita sărăciei, o ţară lovită în trecut de patru uragane devastatoare. Urmarea: bogaţii din casele de cărămidă şi beton au fost zdrobiţi, în timp ce săracii din corturi au supravieţuit. Încearcă natura sau Dumnezeu să le comunice ceva locuitorilor din Haiti, sau este vorba de o forţă distructivă, de fabricaţie umană? În preajma zilei de 12 ianuarie 2010, ziua cutremurului, au fost mediatizate mai multe evenimente de natură celestă, inclusiv apropierea de Pământ a asteroidului 2010 AL30. O zonă de circa 2.500 km² s-a putut vedea desprinzându-se din banchiza Filchner-Ronne, într-o serie de imagini luate pe 12 şi 13 ianuarie 2010. MODIS (Moderate Resolution Imaging Spectroradiometer), aflat pe sateliţii NASA Terra şi Aqua, a capturat imagini cu gheaţă care se desprinde în Antarctica.

Simptome resimţite de cei din zona afectată de cutremur:

- Cazul 1. Cutremur de 4,3 mai sus de Brezoi (Vâlcea)... L-aţi simţit?
Senzaţii: Agitaţie, greţuri, nelinişte... câinii urlau ca nebunii... M-am certat ca niciodată cu apropiaţii. Vremea a luat-o razna, sau oamenii? Ciudată vreme...

- Cazul 2. De azi dimineaţă mi-a fost rău. Interesant e că în jurul orei 21:00, cam când a avut loc cutremurul, răul a dispărut. Poate e o coincidenţă, m-a făcut însă atent la acest aspect relatarea cu senzaţiile premergătoare cutremurului, ca agitaţie, greţuri, nervozitate etc.

Pânza de apă freatică din zona unde a avut loc cutremurul s-a încălzit de la emisiile HAARP, fapt descoperit întâmplător de cei care au fântâni.

Este interesantă coincidenţă între anumite sărbători tradiţionale şi folosirea tehnologiei HAARP.

Ideea de bază a HAARP este generarea de fascicule de electroni şi accelerarea acestora pe liniile de câmp electromagnetic naturale ale Pământului până aproape de viteza luminii, care să formeze astfel o carapace, care nu numai că blochează comunicaţiile în întreaga lume, dar poate distruge în plin zbor rachete care coboară din spaţiu! Procedeul constă în crearea unei găuri în ionosferă cu diametrul de 30 de kilometri şi a unei zone de plasmă incandescentă prin care orice ar trece – rachete, avioane etc. – ar fi distruse! O astfel de zonă, în care s-ar crea o gaură în ionosferă deasupra unei regiuni suprapopulate dintr-o ţară inamică, ar provoca iradierea de către radiaţia solară a zonei respective, care nu ar mai fi astfel protejată!

Se spune că nu iese fum fără foc, aşa că aceste zvonuri se pot dovedi 100% adevărate. Motive ar fi: al III-lea Război Mondial a început demult, iar mijloacele de a îngenunchea duşmanul au evoluat enorm şi pot fi mai ascunse decât ne-am aştepta. Cutremurele, dezastrele naturale sau epidemiile sunt mijloace de distrugere mult mai eficiente şi mai de durată decât armele.

Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ, dispus pe orizontală, a fost vizibil pe o plajă din Florida. A apărut apoi ceva extrem de asemănător şi la Eforie Nord, în 2013! Acest gen de fenomene apar tot mai des pe întregul glob.

În ultimii ani asistăm neputincioşi la modificări climatice drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este legată de încălzirea globală a planetei. Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune. Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele prezentului. Întrebarea este: Cum putem răspunde? Cum contracarăm efectele? Din păcate, răspunsul este unul singur: Nu putem! Cel puţin deocamdată.

Doar China a reuşit, se pare, să doboare un avion care împrăştia chemtrails deasupra sudului țării, și a prezentat imagini de la locul prăbuşirii pe câteva posturi locale. La scurt timp, a început, ca din senin, seria de explozii la combinatele sale chimice. Aşa că, probabil răspunsul nu-l vom afla decât atunci când unii vor scăpa de absolut toate datoriile, asta în urma războiului declanşat, cum altfel, tot de ei, şi evident, doar dacă vor fi încoronaţi ca învingători. Dacă nu, asta e... Aşa ne-a fost scris, să nu aflăm nici măcar din ce cauză am murit. Singura noastră problemă este că în acest război, noi, românii, vom fi privilegiaţi de soartă să avem din nou (cum altfel) rolul ingrat de carne de tun.

Citiţi şi: 
Generalul Emil Străinu dezvăluie: «Peste România a căzut zăpadă a cărei structură a fost modificată electronic!» 
Japonia nu a fost victima unei catrastrofe naturale, ci a fost atacată cu HAARP 
„Dialogul” între scoarţa terestră şi ionosferă poate fi manipulat 

yogaesoteric
9 martie 2017

Frăţia masonică a penalilor: chestorul Liviu Popa şi judecătorul Ovidiu Galea s-au făcut masoni şi îşi protejau «fraţii» în anchete şi procese

Dezvăluiri DNA

 

 

(O)CULŢI ÎN LOJĂ. Deşi masoneria e legal recunoscută în România, judecătorul Ovidiu Galea, afaceristul-politician Ioan Mintaş şi chestorul Liviu Popa – prezentaţi, de la stânga la dreapta, într-o imaginară consfătuire masonică, cu recuzita de rigoare – şi-au ascuns apartenenţa la Loja Ţara Crişurilor. Procurorii spun că însăşi adeziunea le era motivată de dorinţa de a se alătura unui „club” exclusivist din care fac parte „persoane cu funcţii şi poziţii importante, pentru a le obţine protecţia şi a-şi disimula postura infracţională”. Acesta ar fi fost, de fapt, secretul pe care nu-l voiau descoperit…

Lovitură uriaşă a DNA Oradea: cercetând fapte de corupţie din categoria „muscă” ale unor mărunţi subofiţeri de Poliţie comunală, procurorii anticorupţie au descoperit încrengăturile penale ale unor „super-grei” din business, politică şi administraţie, între VIP-urile vizate fiind fostul şef al Poliţiei judeţului, chestorul Liviu Popa, şi un judecător al Tribunalului Bihor, Ovidiu Galea, care au aderat în secret la masonerie.

Dar nu de dragul unor idealuri sau pentru ca, echipaţi cu şorţuleţe şi dotaţi cu echer şi compas, să maimuţărească ritualuri care le-ar legitima elitismul aristocratic, ci pentru ca dincolo de culisele scenei publice, unde jucau roluri de apărători ai legii, să mânărească ocult afaceri, anchete, sentinţe...

După ce a consultat rechizitoriul în baza căruia DNA a trimis în judecată agenţi şi ofiţeri de Poliţie şi aleşi locali, Bihoreanul a prezentat în serial cele mai grele acuzaţii aduse acestora, primul episod zugrăvind felul în care apartenenţa la Loja Masonică Ţara Crişurilor a fost paravan pentru a proteja interesele „fraţilor masoni” bihoreni.

Corupţie în lanţ

Dosarul trimis recent în judecată dezvăluie nu doar corupţia generalizată din Poliţie, cu ofiţeri şi agenţi care se şpăguiau reciproc, ci şi cea „trans-instituţională”, oamenii legii încasând „taxe de protecţie” de la afacerişti şi aleşi locali pentru a-i ierta de anchete.

Protagonişti sunt fostul şef al Poliţiei Bihor, chestorul Liviu Popa (pentru 3 luări de mită şi fals în declaraţii), comisarul şef Remus Indrei, fost şef al Poliţiei Beiuş (5 luări de mită), comisarul şef Dorin Vesa, fost şef la Poliţia Rurală Beiuş (3 şpăgi şi instigare la luare de mită), agentul Gheorghe Bat, fost şef la Postul de Poliţie Pietroasa (4 luări de mită, trafic de influenţă şi complicitate la luare şi dare de mită), fostul şef al Postului Cărpinet, agentul Raul Rotar (complicitate la luare de mită şi dare de mită). Tot pentru şpăgi e acuzată şi Minodora Pătroc, consilier la Agenţia pentru Protecţia Mediului, în vreme ce fostul viceprimar PDL din Remetea, Nicolae Bodea, acum consilier judeţean PNL, e inculpat pentru acte de comerţ incompatibile cu funcţia, iar vicele liberal din Roşia, Ioan Simea, pentru dare de mită.

După cum se ştie, dosarul DNA a pornit de la corupţia poliţiştilor din Cărpinet şi Pietroasa, pentru care şpaga era la ordinea zilei, agenţii intervenind unii la alţii să-şi scape cunoştinţele de amenzi, concomitent ungându-şi şefii care, la rându-le, îi „recompensau” cu calificative „foarte bine”, concedii peste rând şi scutirea de sarcini de serviciu. Pe fostul primar PNL al Beiuşului, Adrian Domocoş, l-ar fi instigat să încalce legea chiar şeful Poliţiei Bihor, chestorul Liviu Popa, cerându-i să procure termopane pentru sediu şi mobilier pentru biroul şefului Poliţiei Beiuş taman când edilul era suspect că deconta lucrări de apă-canal neexecutate şi ancheta o făcea tocmai Poliţia Bihor.

Trei „fraţi” foarte pătaţi

Cu totul nou în rechizitoriul DNA e modul în care atât şeful Poliţiei Bihor, cât şi judecătorul Ovidiu Galea de la Tribunal şi-au ascuns şi folosit apartenenţa la o organizaţie secretă pentru a-şi proteja amicii, faptul că cei doi oameni ai legii au aderat la masonerie fără a menţiona asta în declaraţiile de interese fiind de altfel unul dintre capetele de acuzare.

Potrivit procurorilor, Liviu Popa s-a înscris în Marea Lojă Naţională din România în 2007, ca „ucenic” în Loja Ţara Crişurilor nr. 162, devenind în martie 2009 Maestru, iar apoi „Venerabil”, adică şef, precum şi „Naş”, iniţiind la rându-i alţi noi membri. Ofiţerul n-a menţionat, însă, adeziunea în nicio declaraţie de interese din 2008 până în 2015.

În martie 2014 a intrat în Lojă şi judecătorul Ovidiu Galea, în „Petiţia de iniţiere” arătând inclusiv că absolvise Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, iar printr-un „Angajament” obligându-se să respecte Constituţia şi Regulamentul masonic, ce fixau ca îndatorire esenţială ca „fraţii” să se ajute în orice împrejurare.

Aşa-numita „fişă masonică” semnată de secretarul Lojei, Kristo Gheorghe-Zoltan, patronul West Expo&Consulting, şi de „Venerabilul” de atunci al Lojei, Marius Rotar, şeful ITM Bihor, arată că judecătorul a fost „năşit” de chestorul Liviu Popa şi de Ioan Mintaş, patronul CIAC, pe atunci vicepreşedinte PSD Bihor, acum vice la ALDE, fost prodecan la Facultatea de Mediu.

Detaliul privind „naşii” noului „frate” Galea este esenţial, rechizitoriul arătând că cei trei s-au „acoperit” şi ajutat reciproc, afaceristul încasând bani nelegal de la Universitate şi câştigând procese judecate de Galea şi de soţia acestuia, în timp ce şeful Poliţiei e bănuit că îl „servea” pe patron cu blocarea unor anchete, iar pe judecător cu informaţii confidenţiale din anchete în care Galea era suspect.

Secret la secret

În condiţiile în care nu au putut dovedi că Mintaş, Popa şi Galea se ajutau pe bani, procurorii DNA au putut demonstra doar că „oamenii legii” au intrat în masonerie fără să fi consemnat acest lucru în declaraţiile de interese, cum le impunea legislaţia privind prevenirea şi combaterea corupţiei, integritatea în funcţiile publice şi normele profesionale. Obligaţia ca magistraţii să precizeze inclusiv apartenenţa la masonerie e chiar explicit reglementată, printr-o Hotărâre din 2013 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Deşi pare o bagatelă, nedeclararea calităţii de mason, ca de altfel a oricărei alte organizaţii, chiar recunoscute legal (cum e şi cazul Marii Loji Naţionale din România, căreia îi este afiliată Loja Ţara Crişurilor) este extrem de importantă. Motivul? Un judecător mason, explică DNA, poate să nu fie imparţial „în situaţia judecării unei cauze cu părţi având calitatea de fraţi masoni”, iar „cunoaşterea apartenenţei unui judecător la masonerie este imperios necesară pentru ca atunci când magistratul judecă un dosar în care una dintre părţi este mason, cealaltă parte să poată cere ca dosarul să fie judecat de un alt magistrat, imparţial”. Implicit, în caz contrar, ascunderea apartenenţei la masonerie îi permite unui magistrat mason să-şi favorizeze „fratele” pe care îl anchetează ori îl judecă.

„Finul” pentru „naş”

Judecătorul Galea nu doar că nu şi-a declarat intrarea în masonerie, ci şi-a şi favorizat unul din cei doi „naşi”. Concret, pe 30 iunie 2016, magistratului de la Tribunal i s-a repartizat un dosar în care firma lui Ioan Mintaş se judeca cu Agenţia Naţională a Locuinţelor, dându-i câştig de cauză. Concomitent, CIAC a fost implicată şi în alte litigii, dintre care unul, contra Primăriei Oradea, l-a soluţionat, tot favorabil, soţia sa, Irina Galea, judecătoare la Curtea de Apel.

„În lipsa completării declaraţiei de interese de către judecătorul Galea Ovidiu, părţile cu interese contrare implicate în litigiile cu SC CIAC SA au fost lipsite de posibilitatea recuzării judecătorului mason Galea Ovidiu ori a soţiei sale Galea Irina, părţile neavând de unde să cunoască strânsa legătură care exista între masonii Galea Ovidiu şi Mintaş Ioan, administratorul CIAC SA”, explică DNA.

Procurorii arată, de asemenea, că în perioada în care soţia sa judeca procesul CIAC vs Primărie (ianuarie-iunie 2016), Galea „a avut 36 convorbiri telefonice şi comunicaţii cu Mintaş Ioan” (8 convorbiri şi 28 sms-uri), iar când el însuşi judeca procesul CIAC vs ANL (iunie-noiembrie 2016) a avut 11 discuţii şi 4 sms-uri, „fapt ce demonstrează o legătură foarte apropiată între cei doi fraţi masoni”.

De frica DNA

Nu ştia magistratul că încălca legea judecându-şi „naşul”? Ba da. Ca dovadă, Galea a făcut cerere de abţinere de la judecarea dosarului, dar abia pe 16 noiembrie 2016, a doua zi după ce DNA a preluat dosarul de la Tribunal. Adică imediat ce şi-a dat seama că „incompatibilitatea sa a fost descoperită”, scopul fiind, zic acuzatorii, „de a disimula adevărata relaţie cu reclamantul Mintaş Ioan”.

Nu doar că gestul era tardiv, dar pentru a ascunde adevăratul motiv, adică „frăţia” cu afaceristul, Galea a prezentat ca argument simplul fapt că avea cu Mintaş „relaţii de respect reciproc”, frecventând „cercuri comune de cunoştinţe”. Tocmai pentru că n-a spus adevărul, cererea de abţinere i-a fost respinsă, conducerea Tribunalului considerând că doar atât lucru nu-l punea în conflict de interese.

Galea, însă, a fost „finuţ” cu „naşul” Mintaş şi pe penal, nu doar în cauze civile, ca de altfel şi şeful Poliţiei. Rechizitoriul dă în acest sens ca exemplu un dosar din 2014 în care Mintaş era anchetat de Parchetul Bihor pentru că firma sa încasase nelegal 1,3 milioane lei de la Universitate (al cărei angajat este şi cu care avea contracte de construcţii) în baza unui act antedatat, în anchetă fiind implicaţi poliţişti din subordinea lui Liviu Popa, care nu ar fi grăbit-o. Pe de altă parte, Galea era unul dintre judecătorii de drepturi şi libertăţi cărora procurorii le adresau cereri privind instituirea unor măsuri în caz. Cam degeaba, se înţelege, de vreme ce Mintaş n-a fost niciodată cu adevărat deranjat...

Aduceţi „metale”

Procurorii demonstrează cu lux de detalii adeziunea şi apartenenţa la masonerie atât a şefului Poliţiei, cât şi a judecătorului, cu probe culese din percheziţiile desfăşurate pe 19 septembrie 2016 atât acasă, cât şi în biroul chestorului Popa, cu mărturii de la „fraţi” din Loja Ţara Crişurilor, şi cu interceptările unor convorbiri care, între altele, indicau felul în care aceştia îşi plăteau calitatea de masoni achitând cotizaţii botezate conspirativ „metale”.

Astfel, rechizitoriul arată că în biroul chestorului au fost găsite numeroase documente şi obiecte, ca de pildă un dosar cu antetul MLNR ce conţinea „Brevetul 1692” prin care „Fratelui Liviu Popa” i s-a conferit „Ordinul Meritul Masonic”, o broşură „Oracolul Divinatoriu”, o medalie având pe o parte menţiunea „Vincere aut Mori” (Învingi sau mori) şi „Marea Lojă Naţională din România”, iar pe cealaltă menţiunea „Ordinul Meritul Masonic”.

Popa fusese chiar avansat la gradul de „Maestru Venerabil”, adică şef peste Loja Ţara Crişurilor, între „puterile şi atribuţiile” sale fiind „conducerea lucrărilor şi reprezentarea Lojii în toate ocaziile, convocarea membrilor, stabilirea ordinii de zi a Ţinutelor (n.r. – şedinţelor), supravegherea Demnitarilor Lojii, prezidarea iniţierilor, exercitarea autorităţii disciplinare, verificarea regularităţii şi calităţii de mason a oricărui vizitator (...), neputând fi întrerupt de nimeni în timpul Ţinutei”.

În această calitate, pe 17 septembrie 2015 un „frate” îl informa pe şeful Poliţiei că în Oradea ajunsese un pakistanez cu „paşaport masonic” ce voia să-i contacteze, cerând indicaţii dacă să-i răspundă sau nu, iar Popa l-a instruit să-l „evalueze un pic” înainte. Tot aşa, pe 19 septembrie, şeful Poliţiei era sunat de o angajată a MLNR care îi cerea situaţia încasărilor „taxei de Templu”.

Cu alte ocazii, Popa îi comunica prin sms secretarului Lojei locale, Kristo, datele pentru convocarea „ținutelor”, primind de la acesta textul convocărilor. De cele mai multe ori membrii Lojei erau instruiţi să se prezinte „la templu, pregătiţi pt echilibrare cu metale la voi”. Deşi rechizitoriul nu „traduce” ce înseamnă asta, este vorba despre bani.

„Turnaţi” de „fraţi”

Pentru a demonstra apartenenţa şefului Poliţiei la masonerie, DNA a adunat şi mărturiile altor „fraţi”, între care Dacian Palladi (foto), fost procuror, universitar, şef peste filiala Fondului Proprietăţii de Stat şi consultant în afaceri, fost viceprimar, acum city-manager la Primăria Oradea, singurul personaj local care şi-a declarat public această calitate.

Pe lângă Palladi, care le-a povestit în detaliu despre cum se intră în masonerie, despre avansarea de la stagiile de ucenic şi calfă la gradele de Maestru şi Venerabil, martori în dosar sunt şi alte VIP-uri care au ţinut secretă apartenenţa la „frăţie”, precum afaceristul şi politicianul Gavrilă Ghilea, fost viceprimar PSD, prefect, senator PDL şi acum deputat PNL. O mărturie substanţială a depus însuşi Mintaş, care a mărturisit că este mason din 2006, pe când era vicepreşedinte PSD, „fiind iniţiat la propunerea naşilor Filip Petru şi Seremi Ştefan”, adică primarul Oradei şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean.

Tot Mintaş a povestit cum a ajuns împreună cu Liviu Popa să-l „năşească” la rându-i pe judecătorul Galea, în baza unei vechi amiciţii. Relevant e că tocmai în acea perioadă procurori de la Parchetul judeţean şi ofiţeri ai Poliţiei Bihor percheziţionaseră sediul CIAC, ridicând documente privind încasările de la Universitate, dar Mintaş a pretins că, deşi a fost audiat la Poliţie, n-a discutat cu „fratele” Popa, bazându-se pe faptul că nu avea „motive de îngrijorare”, cum „nu ştia” nici dacă judecătorul Galea ori soţia sa i-au soluţionat dosare. Procurorii s-au mulţumit să-l păstreze pe afacerist doar ca martor şi să se concentreze pe culpa şefului Poliţiei şi a judecătorului, de fals în declaraţiile de interese.

Picaţi pe interceptări

Cum au ajuns anchetatorii să cerceteze această infracţiune a celor doi „oameni ai legii”? Atenţia le fusese atrasă de faptul că în 18 septembrie 2015 Galea l-a sunat pe Popa să-l întrebe dacă va merge la Timişoara pentru „Deschiderea Anului Masonic”. Procurorii erau cu ochii pe el în contextul în care, din 2013, colaborau direct cu şeful Poliţiei Bihor „pentru probarea unor infracţiuni de corupţie comise de judecător, inclusiv prin folosirea unor investigatori cu identitate protejată”. Suspiciunea era una extrem de gravă: că judecătorul ar fi luat mită într-un dosar de omor, doar că „metodele speciale de cercetare au fost ineficiente, existând suspiciuni de deconspirare” a investigatorilor, bănuielile mergând spre chestorul Popa.

Rechizitoriul arată că „din exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică emise în respectiva cauză a rezultat” că între Popa şi Galea „exista o relaţie apropiată”, aşa că procurorii „au procedat la investigarea amănunţită a acestei relaţionări, rezultând astfel legătura infracţională dintre poliţist şi magistrat”.

Concluzia? „Demersurile inculpatului Popa Liviu pentru descoperirea şi probarea infracţiunilor de corupţie despre care existau informaţii că ar fi comise de către judecătorul Galea Ovidiu au fost doar formale, având alt scop decât combaterea corupţiei în mediul judiciar local, şi anume acela de a verifica şi afla dacă magistratul se află în atenţia instituţiilor anticorupţie, pentru a-l proteja.”

Tăcerea e de aur

Rechizitoriul arată că, deşi teoretic masoneria are „deziderate umane şi spirituale înalte, urmărind cultivarea în rândul membrilor a unor importante valori morale”, chestorul şi judecătorul au fost în „incompatibilitate vădită cu aceste idealuri”, devenind „fraţi” doar „pentru a se integra într-un cerc de persoane cu funcţii şi poziţii importante pentru a obţine protecţia acestora şi a-şi disimula postura infracţională”.

Cum s-au apărat cei doi? Faţă de Bihoreanul, în niciun fel. În faţa procurorilor, Liviu Popa a invocat că în ultima declaraţie de interese, completată anul trecut, a consemnat apartenenţa la „MLNR”, fără însă a explicita ce organizaţie desemnează acronimul, în condiţiile în care era mason încă din 2007.

Ovidiu Galea, în schimb, a făcut pe prostul, susţinând pur şi simplu că „nu avea reprezentarea calităţii sale de membru al Marii Loje Naţionale din România întrucât nu i-a fost predată o legitimaţie şi nu i s-a adus la cunoştinţă explicit această calitate”, ba chiar credea că „reprezenta doar un ordin spiritual, iniţiatic”, ca atare nu ştiuse că trebuia s-o menţioneze în declaraţia de interese.

Galea a încălcat însă nu doar prevederile legale ce-l obligau să-şi completeze corect declaraţiile de interese, ci şi Statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi Codul deontologic al profesiei de magistrat, supusă unor interdicţii şi incompatibilităţi. Dar, până la urmă, e de înţeles: băieţi formaţi prin şcoli militare, servicii secrete şi instituţii de forţă, având secretul „în sânge”, marii masoni ai Bihorului au uitat de legi şi responsabilităţi, concentrându-se pe combinaţii „de gaşcă”. O adevărată Frăţie a penalilor, etalată acum în toată splendoarea...

CE ESTE MASONERIA

Discretă, nu secretă

Potrivit declarațiilor celor ce fac parte din Masonerie, aceasta este un ordin iniţiatic ai cărui membri se consideră înfrăţiţi prin idealuri comune morale, spirituale şi sociale, prin iniţierea conformă unui ritual, prin jurământul depus pe una din cărţile sfinte ale marilor religii (Biblia creştină, Coranul islamic, Tora evreiască etc) şi prin credinţa într-o „Putere Supremă” denumită „Mare Arhitect al Universului”. Masoneria e prezentă în majoritatea ţărilor, funcţionând sub forma unor „Mari Loje” sau „Mare Orient” (grupări de loji). Simbolurile sale sunt „cele trei lumini”: „echerul”, „compasul” şi „volumul Legii Sacre”, plus litera „G” din iniţiala cuvintelor „God” (Dumnezeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză”. Legendele plasează formarea masoneriei în epoca Turnului Babel şi a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon.

În România, masoneria s-a răspândit în epoca paşoptistă, între membri numărându-se personalităţi ca Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu, apoi Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nicolae Titulescu etc. Comuniştii au interzis-o, dar după 1990 a fost re-legalizată. În total, în România sunt circa 9.000 de masoni, iar organizaţiile se autodefinesc ca „discrete”, nu secrete, fiind de altfel înregistrate legal ca asociaţii.

În realitate francmasoneria este o sectă satanică, care în cârdășie cu așa-zișii „iluminați” conduce din umbra întreaga planetă. Scopurile sale sinistre sunt ascunse în spatele unor idealuri umanitare și caritabile de fațadă. Faptele însă dovedesc din plin ce este în realitate această grupare malefică.

MASON ŞI ORTODOX

Şef la Lojă, şef la Eparhie

Ca detaliu picant, la percheziţia făcută în septembrie 2016 în biroul şefului Poliţiei Bihor a fost găsită şi o cerere pe care chestorul Liviu Popa o adresase pe 3 aprilie 2014 episcopului ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec, între timp cercetat şi el pentru corupţie, în scopul primirii sale în Adunarea Eparhială Bihor. În epistola adresată „Preasfinţiei Sale, Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei”, chestorul cerea: „Cu fiască supunere Vă rog să binevoiţi a acorda arhiereasca binecuvântare pentru depunerea candidaturii ca membru mirean în vederea ocupării unui mandat în Adunarea Eparhială, pentru perioada 2014-2018. Rămânând pe mai departe al Preasfinţiei Voastre supus fiu duhovnicesc, Vă sărut sfinţita dreaptă”. Deşi „Maestru” şi „Venerabil” întru masonerie, poliţistul-şef s-a pus, deci, şi la masa cu bucate a Episcopiei Ortodoxe.

Citiţi şi:

Francmason, ministru, prim-ministru. Guvernele masonice ale României 

Cutremur de proporții. Masoneria CONDUCE din umbră România. Dovezi edificatoare despre Năstase, Băsescu și Ponta 

Mărturiile unui fost francmason, Albert Vigneau 

yogaesoteric

7 martie 2017