CINE SUNT AMERICANII?
Americanii, rușii și românii
După al Doilea Război Mondial americanii au fost aliații rușilor bolșevici, ambele forțe fiind obediente masoneriei internaționale, care urmărea diferite strategii planetare pentru a ataca şi distruge naţiuni. Scopul masoneriei a fost și este acela de a-i aduce pe cetăţenii tuturor naţiunilor într-o stare de sclavie față de așa-numita Nouă Ordine Mondială.
S-a urmărit îndeplinirea acestui scop prin intermediul NATO și al serviciilor secrete (CIA din partea americană și FSB-KGB-GRU din partea sovietică-bolșevică). Una dintre principalele direcții a fost și este aceea de a fura resursele naturale ale solului şi subsolului țărilor vizate, respectiv petrolul, gazele, aurul, diamantele şi multe altele.
Este promițător că actualul președinte al SUA, Donald Trump, se opune – cel puțin la nivel declarativ – mafiei masonice și sataniste care conduce de facto America. Puterea reală a lui Trump este însă foarte limitată, în procesul legislativ el nefiind sprijinit nici măcar de majoritatea membrilor Partidului Republican din care face parte, deoarece mulți dintre aceștia fac și ei parte din sistemul corupt, dominat de interesele masonice și evreiești.
În Rusia, pe de altă parte, a avut loc o fundamentală transformare, pe care mafia criminalilor internaționali se străduiește din răsputeri să o ascundă, în special prin mass-media occidentală pe care o controlează în totalitate. Tocmai de aceea mulți americani și europeni încă nu înțeleg că Federația Rusă nu mai este condusă în prezent de cei care au instaurat după 1917 regimul comunist bolșevic (și anume evreii masoni), regim prin care au fost criminal dominate numeroase națiuni prin ciuma roșie comunistă. După destrămarea URSS din decembrie 1991 și mai ales după venirea la putere a lui Vladimir Putin, în mai 2000, Federația Rusă a scăpat în mare parte din ghearele mafiei criminalilor internaționali, care tocmai de aceea fac acum tot posibilul ca prin slugile lor din SUA și UE să distrugă Rusia pe orice cale.
În România este de râsul curcilor cum cetățenii români, după o dominaţie sovietică-rusă-bolșevică de 45 de ani (până în 1989) şi mai apoi după 27 ani de dominaţie evreiască (ce a devenit preponderent americană), se lasă în continuare păcăliţi de masonii și evreii americani. Aceşti criminali internaţionali ai fiinţelor umane şi-au instalat puternice baze militare în România, pe motiv că au venit „să ne apere de ruși”. De fapt americanii nu au venit să ne apere de ruşi şi nici să ne scape de sărăcie şi foamete. Ei au venit pentru intimidarea și ținerea sub papuc a poporului român.
Statele Unite ale Americii sunt în realitate de foarte mult timp conduse de o elită masonică şi satanistă, a cărei strategie este axată pe războaie, lovituri de stat şi asasinate politice. Această afirmație este demonstrată cu prisosință (pentru cei care gândesc cu propriul cap) de faptul că majoritatea acţiunilor militare externe ale guvernului SUA în lume au fost soldate cu crime în masă, haos, sărăcire, înfometare şi jaful naţiunilor pe care le „apără” și cărora le aduc „democrația”. Gândiți-vă la situația actuală a țărilor pe unde și-au băgat coada americanii: Vietnam, Afganistan, Irak, Libia, Yemen, Somalia, Pakistan, Liban, Sudan, Egipt, Palestina, Ukraina, Siria...
Un exemplu de politician satanist american: Henry Kissinger
Toate aceste intervenții militare agresive au fost finanţate, provocate, dirijate şi controlate de grupări evreiești sau masonice care au o orientare satanistă. Un exemplu elocvent de astfel de persoană îl reprezintă Henry Alfred Kissinger care este evreu, mason din Ordinul Cavalerilor de Malta şi satanist. Kissinger a fost secretar de stat al administraţiei americane în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford, poziție din care a condus toate acţiunile militare americane şi ale CIA din întreaga lume în perioada 1969-1977.
Kissinger l-a susţinut şi consiliat pe guvernatorul de New York, Nelson Rockefeller, în campaniile prezidenţiale ale anilor 1960 şi 1964, şi l-a susţinut şi consiliat pe Richard Nixon în campania prezidenţială din 1968. Kissinger a deţinut funcția de consilier pe probleme de securitate naţională între 1969-1973 şi apoi secretar de stat în timpul mandatului lui Richard Nixon (între 1973-1974) și respectiv pe timpul administraţiei lui Gerald Ford (între 1974-1977).
În perioada falsului Război Rece dintre Uniunea Sovietică şi America (ce a durat practic între 1945 și 1989), Kissinger a încheiat anumite protocoale cu Moscova pentru limitarea înarmării strategice (Strategic Arms Limitation Talks – SALT I) şi pentru limitarea folosirii rachetelor anti-balistice.
Numeroşi analişti (de exemplu Christopher Hitchens) l-au acuzat pe diplomatul american de crime de război pentru toată perioada cât a fost în fruntea administraţiei americane, întrucât a promovat o politică externă agresivă, a susținut invazii militare în Vietnam şi multe lovituri de stat.
Astfel, cu acordul administrației americane conduse de Kissinger, în 1967 Israelul a atacat şi cucerit Peninsula Sinai (ce aparține Egiptului), Fâşia Gaza, Iordanul (malul stâng) şi Ierusalimul estic, iar Siria a pierdut punctul strategic numit „Înălţimile Golan”.
Anwar Al-Sadat a devenit preşedintele Egiptului în 1970 şi, ca urmare a acțiunilor de ocupație înfăptuite ilegitim de Israel în 1967, a conceput împreună cu liderii sirieni un plan pentru a ataca Israelul. Ei au stabilit să facă aceasta chiar atunci când israelienii, asistați de americani, se așteptau mai puțin, și anume în ziua de Yom Kippur, 6 octombrie, cea mai sfântă zi a calendarului evreiesc. Egiptul şi Siria au pregătit la începutul lui octombrie 1973 câteva simple exerciţii aeriene şi terestre care însă s-au schimbat într-un atac fulger, luând prin surprindere Forţele Israeliene de Apărare. Trupele egiptene au intrat atunci adânc în Peninsula Sinai, iar concomitent Siria a demarat lupta de înlăturare a trupelor israeliene de ocupaţie din Înălţimile Golan. Războiul pentru recucerirea teritoriilor ocupate de Israel s-a terminat pe 24 octombrie 1973, iar Kissinger a negociat la rândul său cu egiptenii și sirienii sfârşitul războiului.
Dar prețul plătit pentru atacul Israelului a fost foarte scump. Anwar Al-Sadat, preşedintele Egiptului, a fost asasinat exact de Yom Kippur, la data de 6 octombrie 1981, în timpul unei parade militare la care au participat agenți CIA, FSB-KGB, Mossad, MI6, SDECE şi alţii, infiltraţi în coloanele mecanizate. Ajungând în dreptul tribunei oficiale unde se afla Anwar Al-Sadat, aceștia s-au oprit şi au atacat cu arme şi grenade tribuna oficială asasinându-i pe Anwar Al-Sadat şi pe alţi demnitari egipteni. Atacul a fost pus, bineînțeles, pe seama islamiştilor. La organizarea acestui asasinat politic a participat şi Hosni Mubarak, viitorul preşedinte al Egiptului, care a fost pregătit ca înlocuitor al lui Al-Sadat timp de cinci ani la Moscova.
În viziunea criminalilor internaționali, Anwar Al-Sadat trebuia înlăturat de la putere întrucât a atacat şi gonit Israelul din Peninsula Sinai şi a expulzat în 1972 peste 20.000 de consilieri sovietici din Egipt.
Ulterior, în 11 septembrie 1973, Henry Alfred Kissinger alături de serviciile secrete CIA, MOSSAD şi FSB-KGB a orchestrat lovitura de stat din Chile, care a dus la înlocuirea preşedintelui ales al Republicii Chile, Salvator Allende, cu Augusto Pinochet. Pinochet era protejat politic şi juridic de către mafia masonică tocmai pentru a ascunde crimele comise de SUA şi Israel în Chile.
Doi ani mai târziu, în decembrie 1975 Kissinger şi Gerald Ford l-au sprijinit pe preşedintele Suharto al Indoneziei să invadeze Timorul de Est, fapt care a dus la masacrarea a peste 200.000 de oameni.
Și totuși, în anul 1973, Kissinger, un veritabil criminal de război, a primit Premiul Nobel pentru Pace, fiind nominalizat împreună cu vietnamezul Le Duc Tho pentru contribuţia lor la stabilirea unui acord de pace între cele două ţări. Le Duc Tho a dat dovadă de verticalitate și a refuzat premiul explicând că nu se poate compromite în condițiile în care tocmai Alfred Kissinger a fost cel care a supervizat intensele campanii de bombardament asupra Vietnamului.
Cu privire la acest mason, Kissinger, mai trebuie precizat că printre sarcinile care îi erau trasate de către Ordinul masonic al Cavalerilor de Malta s-a numărat și „crearea unei Europe unite ca reprezentând unul dintre evenimentele cele mai revoluţionare ale epocii noastre”.
Premisele unei lovituri de stat
Ca principiu, loviturile de stat nu se declanşează decât atunci când există un înlocuitor al şefului statului în care urmează să se desfășoare o operațiune de preluare a controlului. Şeful de stat respectiv este considerat de către criminalii internaționali ca fiind o frână sau o piedică în realizarea planurilor evreieşti, masonice şi sataniste în acea țară. Prin eliminarea șefului incomod se creează haos, ceea ce înseamnă pentru acea națiune timp şi bani irosiţi degeaba. Bineînțeles, înlocuitorul adus trebuie obligatoriu să fie obedient mafiei criminalilor internaționali.
În cazul României, înainte de 1989, de mulţi ani la Moscova se pregătea un înlocuitor pentru Ceaușescu și acesta era Ion Iliescu. Iliescu a fost o slugă servilă ce a permis ca evreii, masonii şi sataniştii să pună mâna pe resursele naturale ale solului şi subsolului României. Aceasta s-a făcut prin privatizări, restructurări şi disponibilizări abuzive, ilegale, astfel încât cetăţenii României să devină simpli sclavi îndobitociți.
Situația din Irak a fost mai complicată deoarece criminalii perfecți nu au avut pregătit un înlocuitor pentru Saddam Hussein. Războiul din Irak a venit în contextul așa-numitului „război împotriva terorismului”, ce fusese declanșat având ca pretext atentatul (de fapt autoatentatul, pentru că a fost înscenat de CIA și Mossad) din 11 septembrie 2001.
Speculanţii de stat care l-au finanţat şi susţinut pe Bill Clinton îi ceruseră acestuia încă din 1993 – după numirea sa ca preşedinte al SUA – să atace Irak-ul și să-l înlăture pe Saddam de la putere, pentru a putea fi furat petrolul irakian. Dar Clinton a avut rezerve să facă aceasta pentru că nu exista un înlocuitor viabil pentru Saddam și nu voia să declanșeze haosul în zonă. Atunci, fără niciun scrupul, criminalii perfecți au decis să fie înlocuit de la Casa Albă chiar Bill Clinton. Aşa a apărut scandalul cu relația sexuală dintre Bill Clinton și Monica Lewinski. Scandalul politic a fost scos pe tapet în 1998 de către serviciile Mossad şi CIA. Puteți fi siguri că dacă în spatele Monicăi Lewinski nu se aflau criminalii internaționali, atunci totul ar fi fost mușamalizat și Monica ar fi fost de mult oale şi ulcele. Înlocuitorul lui Clinton a fost Bush junior, care a demarat în 2003 invazia Irak-ului.
Situația aliaților din NATO
Un lucru trebuie precizat şi anume că UE şi ONU sunt instituţii criminale internaţionale, evreieşti, masonice şi sataniste care practică terorismul de stat şi care au în subordine Congresul SUA, guvernele Germaniei, Italiei, Franţei, Marii Britanii, României şi multe altele, ale căror servicii secrete şi instituţii sunt la rândul lor subordonate acestor criminali perfecţi. Armatele acestor ţări sunt subordonate NATO, care are în subordine și trupe UE-KFOR (forțele NATO din Kosovo) şi ONU-UNPROFOR (forțele de protecție ale ONU), care sunt alcătuite de fapt din militari ai acestor țări, aşa-zise aliate. Trupele KFOR şi UNPROFOR au oficial rolul de menţinere a păcii în zone de conflict militar, dar aceste conflicte de fapt au fost provocate prin războaie civile, lovituri de stat finanţate și pregătite de CRIMINALII PERFECŢI.
De asemenea, trebuie precizat faptul că aliaţii – cum este și cazul României – sunt obligați să cumpere nave maritime şi aeriene scoase din uz ale membrilor NATO, de exemplu din SUA (elicoptere, avioane F-16) sau din Marea Britanie (nave maritime militare). De asemenea, aliații trebuie să susțină cu trupe şi armament acţiunile NATO şi ale CIA şi trebuie să susţină financiar toate acţiunile militare evreieşti, masonice şi sataniste în lume. Pentru toate acestea este folosit sloganul lui Bruce Jackson: „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”.
De menționat că Franţa şi Germania nu au participat la invazia din Irak cu trupe, dar au trimis acolo serviciile lor secrete pentru a furniza date şi informaţii trupelor NATO. Informațiile au fost furnizate mai ales prin jurnaliştii lor, care erau agenţi SDECE, STASI, CIA, MOSSAD şi altele.
Cum a fost destrămată Iugoslavia
Interesant este că în mai 1995 sârbii îi luaseră ostatici pe mai mulţi militari din trupele ONU-UNPROFOR, ceea ce l-a făcut pe masonul şi satanistul Jaques Chirac, preşedintele Franței, să solicite necesitatea abordării unei politici radicale de intervenţie militară NATO în Serbia. La mijlocul lunii iulie 1995 a avut loc conflictul de la Sebrenița şi o creştere în amplitudine a războaielor din Iugoslavia, care a dus la moartea a aproximativ 8.000 de bosniaci (musulmani și sârbi). Acest fapt a stimulat Washington-ul să orienteze NATO spre direcţia atacului împotriva sârbilor.
Pentru a justifica o intervenţie militară masivă a NATO în Serbia, criminalii internaționali trebuiau să însceneze un atentat. În acest caz, CIA, FSB-KGB, MOSSAD, SDECE, MI6 (şi alţii) au provocat în data de 28 august 1995 un atentat la Sarajevo folosind un obuz sârb ce a lovit o piaţă și a ucis 38 de civili şi a rănit alți 85.
După atentatul din Sarajevo, reprezentantul special al secretarului general ONU în Iugoslavia, Yasushi Akasahi, și-a cedat poziția de comandant militar UNPROFOR generalului francez Bernard Janvier. Akasahi ştia cine a produs atentatul de la Sarajevo şi ce va urma şi nu dorea să fie considerat vreodată criminal de război. La rândul său, generalul Bernard Janvier știa deja că Congresul SUA şi ONU au aprobat atacarea sârbilor din Bosnia Herţegovina și de aceea a predat în scurt timp conducerea trupelor UNPROFOR din Iugoslavia generalului-locotenent britanic Rupert Smith. Generalul Smith a preluat conducerea în colaborare cu amiralul Leighton W. Smith, comandantul NATO din sudul Europei, în realitate un criminal de război evreu, mason și satanist. Leighton a declarat oficial că sârbii bosniaci violaseră Rezoluţia Consiliului de Securitate ONU şi că de această dată trupele NATO sunt obligate şi în legitimitate să folosească forţa împotriva sârbilor bosniaci.
Leighton W. Smith a declanşat în dimineaţa zilei de 30 august 1995 operaţiunea Deliberate Force, care a fost lansată după ce forţele UNPROFOR au părăsit teritoriul sârbilor bosniaci. Aeronave NATO au lansat o serie de bombardamente împotriva unor ţinte selectate în teritoriul deţinut de sârbii bosniaci. Bombardamentele au durat 20 de zile şi au dezorientat comunicaţiile sârbilor bosniaci. Aliaţii au participat cu avioane şi au efectuat 3515 zboruri şi au lansat 1026 de bombe asupra a 338 de ţinte. Generalul Joulwan împreună cu secretarul general NATO, generalul Willy Claes, au solicitat folosirea rachetelor Tomahawk împotriva poziţiilor militare ocupate de sârbii bosniaci în Bajna Luka. Întrebuinţarea rachetelor Tomahawk în primele ore ale zilei de 10 septembrie 1995 a contribuit major la încheierea conflictului.
În conflictul din Bosnia-Herţegovina NATO a integrat în structurile sale peste 2.000 de militari sovietici-ruși, care au luptat umăr la umăr cu alți militari din NATO, pe vremea când Rusia era încă subordonată intereselor masonice și evreiești. Acest lucru este scos în evidenţă de Ryan C. Hendrickson într-o analiză a evenimentelor care au dus la declanşarea operaţiunii Deliberate Force şi care a catalogat integrarea militarilor ruşi în NATO ca pe un mare beneficiu.
Destrămarea Iugoslaviei a fost tot o manevră financiară şi criminală a evreilor, masonilor şi sataniştilor, la care a participat şi Vaticanul. Prin Banca Vaticanului au fost vărsați aproape 2 milioane de dolari Institutului pentru Răspândirea Religiei, care a cumpărat arme din Beirut şi le-a livrat Croaţiei cu ajutorul generalului rus Victor Bout, care le-a transportat cu avionul în Croaţia. NATO şi CIA, finanţate de aceşti speculanţi de stat, au coordonat în 1995 atacul croat împotriva zonelor sârbeşti, operațiune numită STORM (furtuna), supervizată personal de Bill Clinton. Curând după aceea americani l-au condamnat la Haga pe Milan Babic, fostul preşedinte al republicii sârbe din Croaţia, la 13 ani de închisoare pentru că s-a opus forţelor NATO. Dar întrucât a luptat împotriva extinderii ciumei evreieşti în Balcani, Babic nu a scăpat cu atât, ci a fost ucis în puşcărie, anunţându-se oficial că „s-a sinucis”.
La rândul său, președintele de atunci al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, Slobodan Miloşevici, a fost răpit în 2001 printr-o colaborare a unor agenți ai CIA, FSB-KGB, Mossad (şi ai altor servicii secrete) și dus de asemenea la Haga pentru a fi chipurile judecat. Judecătorii de acolo, care erau mână în mână cu adevăraţii criminalii de război internaţionali, au refuzat însă să se pronunţe în acest caz de teamă ca sârbii să nu atace ambasadele SUA, Germaniei, Italiei sau Franței de la Belgrad. Cu toate acestea nici Miloșevici nu a scăpat, ci a fost și el ucis în anul 2006 în puşcărie, oficial declarându-se că a murit de „atac de cord în condiții neelucidate”. El a fost asasinat cu 50 de ore înaintea pronunțării verdictului. Procesul a fost ulterior reluat și, ca o ironie, în 2016 Miloșevici a fost achitat de toate acuzațiile aduse. Aceasta este însă o palmă dată celor care au destrămat Iugoslavia și care au folosit drept pretext tensiunile create chipurile de Miloșevici și apropiații săi.
Semnificativ este faptul că Tribunalul Penal Internațional (TPI) de la Haga nu a chemat la bară martorii invocaţi de Miloşevici, fiind vorba de peste 130 de martori evrei, masoni şi satanişti, printre care Bill Clinton, Gerhard Schroder, Helmut Khol, Jaques Chirac, Jose Maria Asnar sau Tony Blair.
Iată și câteva detalii despre corelațiile pe care le-au avut unii dintre aceștia cu afacerile ilicite din România.
Jaques Chirac (fost președinte al Franței) a intervenit în actul justiţiei în țara sa pentru a opri cercetarea unor ramificații ce riscau să deconspire agenții SDECE (serviciile secrete franceze) care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 din România. Este vorba despre cazul spălării de bani din Bancorex în care au fost implicați o serie de membri marcanți ai PSD printre care Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Theodor Meleșcanu sau Adrian Costea.
Jose Maria Asnar, fost premier al Spaniei, a fost un mafiot şi un terorist, implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu şi în autoatentatele din Spania (ce au avut scopul de a îl menține pe Asnar la putere în Spania).
Tony Blair, fostul premier al Marii Britanii, a fost de asemenea un terorist şi un mafiot internațional, implicat și el în afaceri cu Sorin Ovidiu Vântu.
Toți aceștia şi mulți alţii ar fi trebuit să dea socoteală la Haga pentru implicarea lor în finanţarea, atacarea şi destrămarea Iugoslaviei şi pentru atacarea Irak-ului şi a Afganistanului. TPI a refuzat însă să-i audieze pretextând că Miloşevici urmărește să amâne judecarea cauzei. În realitate TPI dorea să evite orice investigații ale adevărului întrucât această instituție este în mod evident una evreiască, masonică și satanistă a criminalilor internaţionali.
Interesantă este optica ONU şi UE – adică a evreilor, masonilor şi sataniştilor – atunci când este vorba despre cei care se împotrivesc invaziei NATO în lume: aceștia declară că cei care se împotrivesc evreilor, masonilor şi sataniştilor în lume trebuie consideraţi criminali de război sau terorişti!
Dar ne putem întreba pe bună dreptate: oare EI ce sunt în acest moment pe fața Pământului?
Merită să conștientizăm cu atenție răspunsul: tocmai ei sunt DUŞMANII FIINŢELOR UMANE.
yogaesoteric
13 septembrie 2017
