Reacţia lui Paul Hitter după ce premierul a insinuat că statul va lua copiii părinţilor care refuză vaccinarea

99% dintre români sunt gata să i se alăture.

„Jur că nu vă voi lăsa să mi-l luaţi, sau dacă mi-l luaţi, voi lua şi eu câţiva dintre voi”

Paul Hitter

Premierul Mihai Tudose a transmis un mesaj ameninţător pentru părinţii care nu doresc să-şi vaccineze copiii, realizând şi o comparaţie în privinţa celor care sunt decăzuţi din drepturi „pentru lucruri mai puţin grave”.

Artistul plastic român Paul Hitter critică dur atitudinea premierului şi consideră declaraţia acestuia „foarte periculoasă”.

„Prim ministrul Tudose a dat o declaraţie în care spunea că se gândește la decăderea din drepturile parentale a celor care nu îşi vaccinează copiii. Mi se pare o declaraţie foarte periculoasă. Foarte periculoasă pentru o şleahtă de politicieni, şi aici mă refer la toţi, dar absolut la toţi, care nu au reuşit în 27 de ani nici măcar să termine o autostradă pentru noi şi viitorul copiilor noştri.

Nu au reuşit să ne ofere un standard de viaţă ridicat astfel încât să ne putem creşte copiii fără griji. Nu au reuşit să construiască nişte spitale ca lumea. Ne-au alungat din ţară, ne-au supt toată viaţa din noi. Ne-au vândut corporaţiilor străine, corporaţii care storc creiere româneşti pe bani puţini şi fără să plătească taxe. Ne-au vândut lemnul. Ne-au vândut pământul. Sufletele ni le-au vândut.

Şi acum, la ordinele Big Pharma, jigodiile astea vin şi vor să ne ia copiii dacă nu îi vaccinăm. Dacă nu îi vaccinăm cu nişte vaccinuri produse de străini, pline de chimicale, vaccinuri despre care nu se ştie dacă fac bine sau mai mult rău. Păi voi aveţi tupeul să veniţi să ne luaţi copiii, animalelor? Eu am un copil. Jur în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu că mi-l voi apăra cu preţul vieţii. Jur că nu vă voi lăsa să mi-l luaţi, sau dacă mi-l luaţi, voi lua şi eu câţiva dintre voi.

Am impresia că începeţi să vă jucaţi cu focul, băieţi! Voi chiar consideraţi că mai sunteţi credibili? Din poziţia în care sunteţi, poziţia de trădători, de hoţi spurcaţi, de nenorociţi, voi mai veniţi şi ne ţineţi lecţii despre cum să ne creştem copiii? O şcoală ca lumea nu aţi fost în stare să faceţi! Se zbat copiii în sărăcie, de aia mor de rujeolă, nu pentru că ar face rujeolă pur şi simplu, ci pentru că sistemul lor imunitar este atât de slăbit de otrăvurile din alimente încât nu mai luptă. Mai aveţi un pic şi veţi spune că şi dacă te trage curentul trebuie să te vaccinezi. 
Şi presa? Presa? Alţi trădători care ne bagă mizeria asta pe gât. Aşa aţi făcut şi când a fost gripa porcină! Eu nu am uitat! Urla presa de mama focului, că murim de la gripa porcină, să ne înţepăm neapărat.

Ca până la urmă, să apară declaraţia OMS care spunea că de fapt companiile Big Pharma au dus toată această campanie. Cât despre proştii care pun încă botul la mizeriile astea, ce să zic, dacă va fi cazul, pentru a-mi apăra copilul, vă voi da şi vouă în cap. Voi spuneţi că noi, cei care refuzăm vaccinurile suntem retrograzi... mă scuzaţi, dar nu noi, ci voi sunteţi tâmpiţi cu acte în regulă, atunci când vă încredeţi în aceste bestii care ne omoară zilnic, picătură cu picătură. Asta este de fapt datoria mea de părinte şi de tată. Să adun informaţiile, să le filtrez, şi să fac ce cred eu că este mai bine pentru copilul meu. Dacă vă pasă atât de mult de noi şi de copiii noştri, de ce ne otrăviţi cu E-uri? Aveţi vreo explicaţie plauzibilă? Mucles. Ruşine să vă fie, criminalilor. Vă aştept la uşă cu Poliţie, Mascaţi, doctori, ce vreţi voi, eu vă dau în scris că o să o pățiți.

Şi sunt mulţi ca mine. Hai, mai agitaţi povestea, băieţi, hai, intraţi în cartiere să ne luaţi copiii. Intraţi în sate să ne luaţi copiii, băieţi. Hai, măi băieţi, omorâţi-ne pe toţi, luaţi-ne copiii, hai să vă vedem ce puteţi. Dar pe când un sistem educaţional naţional cu adevărat competitiv? Pe când veţi reuşi să aduceţi oamenii plecaţi afară înapoi în ţară? Pe când veţi avea Respect pentru România şi pentru români? Pe când veţi lupta cu adevărat pentru propăşirea ţării şi a poporului? Pe astea când le faceţi? După ce ne luaţi copiii? Dar cu Agricultura ce faceţi, băieţi? Dar cu apele ţării? Dar toate resursele vândute pe nimic? Flota? Armata, când o puneţi pe picioare? Dar nişte zeci de mii de parcări când veţi rezolva? Dar canalizare la sate când faceţi? Îi vaccinaţi de rujeolă şi copiii își fac nevoile în curte în weceuri din lemn. Păi cum facem măi, Tudose, Tibi dragă? Ce încredere vreţi să avem în voi? Eu unul nu pot.

Aş fi un criminal să îmi dau copilul pe mâinile voastre pătate de sânge. Aţi omorât oameni şi la Revoluţie fără cea mai mică remuşcare, şi de atunci, ne omorâţi cu zile. Cum să ascult eu sfaturile voastre?! Aveţi credibilitate, nu zero, ci minus infinit în faţa mea. Totul până la copii! Vă provoc, imbecililor, veniţi să ni-i luaţi din case! Voi credeţi că aici e Norvegia? Amărâţilor.”, a scris Paul Hitter pe Facebook.

Paul Hitter s-a dovedit o voce puternică în societatea românească, acesta criticând atitudinile publicului şi după evenimentele din clubul Colectiv. Hitter a anunţat şi că boicotează banca Reiffeisen, după ce preşedintele acestei organizaţii s-a implicat în protestele din Bucureşti. Artistul a refuzat să expună în Norvegia, în semn de protest faţă de tratamentul Barnevernet aplicat familiei Bodnariu. Pentru poziţiile sale principiale, Paul Hitter a fost felicitat în scris de către Patriarhia Română.

Paul Hitter este şi un editorialist incisiv, articolele sale fiind publicate pe site-ul ActiveNews.

Citiţi şi:
Argumente raţionale în sprijinul dreptului părinţilor de a refuza vaccinarea copiilor
Legea șocantă a vaccinării obligatorii, criticată pe site-ul Asociației Medicilor de Familie Mureș
Demontarea manipulărilor şi sofismelor propagandei vacciniste
  

yogaesoteric
16 decembrie 2017 

Cum am ajuns sa fim cetăţeni cu mai multe viteze. Secretul sclaviei printre muncitorii români: nu este doar un fapt divers

În presa noastră se vorbeşte despre „diaspora” cel mai adesea în termeni fals-elogioşi. Diaspora pare alcătuită numai din funcţionari europeni şi olimpici, sportivi, studenţi, savanţi sau antreprenori de succes.

Din când în când vine presa străină şi ne pune în față câte un caz cutremurător de exploatare, cum a fost cel din Italia, relatat de The Observer.
„Cei care au raportat abuzul autorităților, au spus că de atunci s-au aflat în imposibilitatea să-și găsească un loc de muncă în altă parte.«Am lucrat cu soțul meu în sere și proprietarul a vrut să se culce cu mine», spune Gloria, 48 de ani. «Am refuzat și m-a concediat. L-am raportat la poliție, dar de atunci nu-mi pot găsi un loc de muncă. Ceilalți proprietari de ferme știu că m-am dus la poliție și nu vor să lucrez pentru ei. »”

Numai că o astfel de situație nu constituie o excepţie, ci este o formă de exploatare foarte des întâlnită.

Am trimis milioane de oameni la muncă în afara țării. Plecatul la muncă a însemnat experienţe grele, pornind de la sclavie neagră până la exploatare dură sau, în cele mai fericite cazuri, muncă dură cu un salariu care totuşi a asigurat supravieţuirea familiei. Aceasta este o parte din relaţia România-UE care nu se discută niciodată în mijloacele principale de informare în masă. 
Auzim în schimb un soi de justificări propagandistice, care au o singură logică: Decât să moară de foame? Chinul lor de acolo e salvarea de foamea de aici! Să zicem mersi! Au fugit de corupţia din România etc. Amputarea completă a empatiei la ideologul probusiness de stat.

În primul rând, milioane de lucrători din est au asigurat informal slăbirea plasei sociale în Vest pe de o parte (fenomenul badante în Italia), sau au fost folosiţi ca monedă de şantaj faţă de lucrători vestici, două părţi pierzătoare.
Evident, a mai fost şi o întreagă pătură de mic antreprenoriat european care a mâncat o pâine profitabilă de pe urma acestei exploatări tolerate în UE. Asta e o problemă europeană discutată mereu cu strâmbături din nas sau cu false grimase umaniste dinspre stânga. Istoria exploatării muncii din aceste decenii este bagatelizată, secretizată, este un capitol ruşinos pentru UE. NU că ar fi singurul, doar ştim că Marea Mediterană a ajuns cimitir. Pentru cetăţenii din interiorul UE scenariul a fost mai „vesel” decât pentru refugiaţii extra-UE.

Dar tot ce poate propune Estul mai articulat în termeni de critică este faptul că bem Coca-Cola mai proastă decât vesticii...

Când se vorbeşte de viteze, de UE cu cercuri concentrice, se vorbeşte de fapt despre conservarea unui status quo care include păstrarea unei redistribuiri aberante într-o UE fără idei, fără viitor. Până acum cetăţenii, nu ţările, au avut diverse viteze, a fost exploatată sărăcia din interior şi cea din exterior, un joc dublu care a mai asigurat ceva perenitate sistemului.
Ce ni se spune exact e că vom avea şi mai clar cetăţeni cu diverse viteze / drepturi încercând să conservăm piaţa comună. Piaţa comună poate fi asigurată cu viteze, aşa cum Trump ştie că mai bine forţezi bilaterale în forţă decât tratate vaste ca în vremurile bune neoliberale.

În România, e din ce în ce mai vizibilă UE cu mai multe viteze. E o metodă însuşită pe deplin. Avem români europeni şi români trataţi ca suboameni. UE cu mai multe viteze înseamnă o şi mai mare clarificare şi supraveghere a acestor rupturi.

Iată mai jos un fragment dintr-un articol apărut pe site-ul CriticAtac în martie 2013, despre UE şi munca în regim de sclavie, în care sunt date exemple din toată Uniunea. Mai trist este că putem completa oricând această enciclopedie a durerii.

„Work-Leaks
După tiparul Wikileaks – avalanşa de documente secrete mai mult sau mai puţin – se pot face nişte documente de tip work leaks. Ipocrizia vestului în ce priveşte exploatarea imigranţilor nu mai poate dura. Munca la negru nu e fapt divers. E o barbarie pe care Vestul nu mai are voie să o bage sub preş.

Danemarca. Caz clasic pe care l-aţi auzit de mii de ori:
Vasile Stoica a plecat în Danemarca împreună cu soţia sa, Natalia, fiul lor şi fratele său mai mare, Ioan Florin. Românii au fost aduşi în ţară de bărbatul aflat în spatele companiei de curăţenie JD Cleaning, Jimmy Nika. Angajatorul furnizează de ani de zile mână de lucru companiei United Service, a doua ca mărime din Danemarca, ce are un milion de contracte, cu statul, regiunile şi municipalităţile. Familia Stoica nu a primit niciun salariu pentru munca prestată prin JD Cleaning pentru United Services.

Frankfurt. După construirea unui cartier de lux, muncitorii români au trecut prin exploatare totală cu un final totuşi fericit. La presiunea presei, şi-au luat într-un final banii promişi.«Ne-au dat 50 de euro pentru mâncare şi după o lună de muncă, 17 septembrie-20 octombrie, am primit 1.500 de euro, sumă pe care trebuia să o împărţim celor 13 muncitori din grupul nostru. Conform unui calcul simplu reiese că luna aceea ne-au plătit 1,09 euro pe oră», s-a plâns muncitorul român. Unul dintre proprietari s-a solidarizat cu muncitorii şi a scris pe o pancartă: «Locuinţa mea exclusivistă se datorează exploatării muncitorilor români».

Suedia. Români plecaţi la cules de afine se revoltă după ce primesc bani mai puţini. Presa locală îl citează copios pe patron care «lămureşte» situaţia, unii sclavi erau mai harnici:
«Peste 100 de români au oprit lucrul, miercuri, şi au ieşit în stradă. Aceştia spun că angajatorul le-a promis 50 de euro pentru 50 de kilograme de fructe de pădure culese pe zi. În schimb, au primit aceiaşi bani pentru 70 de kilograme de fructe culese zilnic.
Însă patronul, Naturbemanning och Brygg AB, Mika Riikonen, susţine că muncitorii români sunt singurul grup care nu a reuşit să îşi facă norma de fructe de pădure culese. El a subliniat că un grup de thailandezi strânge în medie 215 kilograme pe zi, iar românilor li s-au furnizat informaţii false în ţara lor. „Sincer, sunt nişte leneşi”, a declarat el.»

Exploatarea ia şi forme mai subtile. Atunci când se pun la pachet educaţia şi voluntariatul, apare munca neplătită în schemă, iar rezultatele au fost, într-un caz din Norvegia, tragice (pe larg aici).

Simina Guga are un material excelent despre traseul exploatării unor muncitori români înCehia. Treaba începe în România cu firme de recrutare şi se termină cu o păcăleală la destinaţie, după o perioadă scurtă de muncă intensă:
«La o lună după aceste întâmplări, lucrurile au luat o turnură la fel de brutală pentru un alt grup de 14 români care erau izolaţi într-o zonă muntoasă a ţării. Aceştia au ameninţat că vor înceta lucrul şi că se vor duce la poliţie, după 58 de zile de muncă în care nu primiseră decât 6 euro pe săptămână pentru mâncare. Şeful le-a dat fiecăruia câte 200 de euro, promiţându-le că o să primească restul în zilele următoare. După câteva ore însă, muncitorilor li s-a spus că nu mai este nimic de muncă în acea zonă şi au fost îmbarcaţi într-un autobuz cu un şofer ceh care nu le-a spus nici ce se întâmpla, nici unde urmau să ajungă. După 4-5 ore de mers cu autobuzul oamenii au fost abandonaţi noaptea, pe un drum în apropiere de Praga.»

Dickens revine în forţă:
«Mai mulţi copii români, dintre care unii aveau mai puţin de nouă ani, au fost obligaţi să lucreze în condiţii foarte aspre, la o fermă din Worcester, Marea Britanie . Cei şapte copii, care făceau parte dintr-o echipă de 50 de muncitori români care lucra la adunat praz pe un câmp, au fost descoperiţi săptămâna trecută de autorităţi, a anunţat duminică The Independent. Minorii erau obligaţi să lucreze întreaga zi, îmbrăcaţi în haine subţiri, în condiţiile în care temperaturile coborau până la zero grade.»

În Olanda , sechestraţi într-o fermă:
«Poliţiştii şi inspectorii de muncă din oraşul olandez Someren au descins la fermă pentru a-i elibera pe cei 38 de români care munceau ca sclavii împreună cu nişte polonezi şi portughezi aflaţi în aceeaşi situaţie, relatează BN Destem . Patroana le confiscase angajaţilor, la sosirea în Olanda, paşapoartele şi actele de identitate, iar barăcile în care trăiau aceştia nu aveau nici măcar ferestre. Muncitorii primeau doar 50 de euro pe săptămână, lucrând de dimineaţa până seara pe plantaţia de sparanghel, în condiţiile în care li se promisese un salariu de 13 euro pe oră.»”

Citiţi şi: 
Spre oficializarea colonialismului eurocrat. Europa cu două viteze sau stratificarea între ţările nucleu şi ţările periferice 
România, sursa de sclavi a Europei 

 

yogaesoteric
16 decembrie 2017 

Culisele însângerate ale Kremlinului

 Lovitura de stat de la Moscova, din 1953, împotriva oligarhiei evreieşti – scrisoare din Uniunea Sovietică

 Lazar Kaganovici

Iosif Stalin a murit pe 5 martie 1953. Se ştie că a fost omorât de către cabala evreiască, care controla Kremlinul. Şeful acestei cabale «invizibile» era Lazar Kaganovici. Stalin era înconjurat de evrei, ultima lui soţie fiind Esther Kaganovici, sora lui Lazar.

În urma revoluţiei bolşevice, evreii ruşi au pus mâna pe putere în imperiu şi au început să-l conducă în stilul lor. Imperiul khazar din antichitate avea doi regi: kagan-ul invizibil, responsabil pentru ideologie şi religie şi bek-ul, responsabil cu administrarea de zi cu zi a ţării. Numele Kaganovici înseamnă fiu de kagan. Stalin a fost doar un bek, dar propaganda modernă dă vina pe el pentru toate crimele comise de administraţia sovietică.

După asasinarea lui Stalin, evreii din Kremlin au început o nouă epurare. Şeful devenise demonicul Lavrenti Beria, de etnie evreiască şi gruzină, care controla şi poliţia politică din Uniunea Sovietică. Ţelul lui a fost să întărească puterea evreiască.

Mareşalul Jukov avea reputaţia de a fi anti-semit, dar a fost promovat şi protejat de către Iosif Stalin, aşa că avea motive serioase să se teamă că va fi încarcerat după moartea lui Stalin. Jukov era periculos pentru mafia evreiască, deoarece el controla armata roşie, care – credeau evreii – era un centru al şovinismului rusesc şi al anti-semitismului. Jukov a avut o contribuţie foarte mare la victoria Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, dar ajunsese deja sacrificabil în 1953.

În 1952, mareşalul Jukov i-a cerut permisiunea lui Stalin să organizeze instrucţia militară în apropierea Moscovei şi în interiorul acestui oraş. Permisiunea a fost acordată de către Iosif Stalin. La sfârşitul lui iunie 1953 două divizii încartiruite în Munţii Urali au început să facă instrucţie în apropiere de capitala rusă. Soldaţi şi tancuri ale armatei roşii au pătruns în oraş. În data de 27 iunie 1953, diplomaţii străini au raportat prezenţa tancurilor şi camioanelor armatei roşii pe străzile din Moscova. În noaptea acelei zile, Beria a lipsit de la premiera piesei de operă ce era interpretată la teatrul Balşoi. Este ceea ce ştiu necunoscătorii.

Mareşalul Jukov a cerut membrilor de încredere din Biroul Politic să aibă pistoalele la ei atunci când se prezintă la întâlnirea de la Kremlin. Mareşalul Jukov şi mareşalul Vasilievski erau membri ai Biroului politic şi misiunea lor a fost de a decapita cabala evreiască. Întâlnirea a început în ziua de 27 iunie 1953, la ora 4 după-amiază. Jukov şi Vasilievski erau aşezaţi pe scaune unul lângă celălalt, iar de partea cealaltă a unei mese mari erau aşezaţi Kaganovici şi Beria. Între Kaganovici şi Beria se afla o măsuţă de culoare albă, pe care era pus un telefon. Acest telefon avea linie directă cu Liublianka, unde se găsea sediul Ministerului Afacerilor Interne. Ridicarea receptorului din furcă făcea legătura imediată cu Liublianka.

Vasilievski s-a scuzat faţă de toată lumea şi s-a dus în partea cealaltă a camerei pentru a servi ceai. A ajuns la peretele biroului şi a tăiat cablul de telefon. Beria şi Kaganovici au vrut să-şi scoată pistoalele, dar Jukov a fost mai rapid în scoaterea pistolului şi le-a cerut să ridice mâinile sus. Beria a fost executat chiar în noaptea aceea, de către membrii Biroului Politic, iar Kaganovici a fost epurat treptat din rândurile elitei conducătoare. În aceeaşi noapte soldaţii lui Jukov au intrat în Liublianka şi în alte două clădiri NKVD din Moscova. NKVD, precursorul KGB, era agenţia de lege şi ordine, unică pentru întreaga Uniune Sovietică, care executa ordinele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Soldaţii i-au executat pe toţi cei care au refuzat să se predea. Mii de membri NKVD, în principal evrei, au murit în acea noapte de vară în Moscova. Aceasta este versiunea istorică relatată de mareşalul Viktor Kulikov, care a fost colonel în trupele armatei roşii care au atacat clădirile NKVD.

Stăpânirea evreiască în Uniunea Sovietică s-a bazat pe frică (vezi Protocolul numărul 1). Pe 27 iunie 1953 vârful acestei piramide de putere a fost demolat de către eroii ruşi. Versiunea oficială a istoriei spune că Lavrenti Beria a fost arestat şi după aceea judecat. Versiunea aceasta este pe jumătate adevărată; a existat cu adevărat un proces, dar Beria a fost întruchipat de către un actor.

Mulţi oameni din Uniunea Sovietică şi-au dat seama că ceva important s-a petrecut la Moscova în vara anului 1953. Chiar şi prizonierii Gulagului au observat o schimbare de comportament bruscă şi inexplicabilă la torţionarii lor. Soldaţii NKVD şi-au pierdut aroganţa specifică şi începuseră să vorbească între ei despre părăsirea ţării.

 Stalin, Molotov, Vorosilov

Informaţia despre lovitura de stat a lui Jukov a ajuns în curând la New York. Viaceslav Molotov era ministrul de externe al Uniunii Sovietice şi, prin intermediul soţiei sale evreice, avea legături cu oligarhia americană. Molotov a sosit la New York şi s-a întâlnit cu „țarul American” Bernard Baruch. Baruch l-a informat pe preşedintele american Eisenhower despre lovitura de stat din 27 iunie.

Uniunea Sovietică a fost transformată treptat în casa popoarelor sovietice. Puterea evreiască a fost slăbită în mod semnificativ. Imperiul sovietic şi-a schimbat de asemenea şi politica externă. Să ne amintim criza canalului Suez din anul 1956 şi agresiunea britanică, franceză şi israeliană asupra Egiptului. Există speculaţii că singurul motiv pentru care agresorii şi-au încetat campania militară a fost ameninţarea sovietică de a folosi arme nucleare împotriva agresorilor. În decembrie 1956 a avut loc revolta lui Fidel Castro în Cuba şi marionetele americane au pierdut puterea. De ce SUA nu au atacat Cuba? Unele surse susţin că singurul motiv a fost ameninţarea sovietică de a folosi împotriva Israelului acelaşi tip de arme cu cele pe care SUA plănuiau să le folosească împotriva Cubei. Cu siguranţă conducătorii sovietici nu au reprezentat interesele evreieşti în 1956 şi nici în anii următori.

Lovitura de stat de la Moscova, din data de 27 iunie 1953, a reprezentat unul din cele mai importante momente ale istoriei secolului 20. Această lovitură de stat a pus capăt conducerii dialectice clasice a două superputeri care sprijineau dominaţia sionistă. Mareşalul Vasilievski şi mareşalul Jukov sunt doi eroi sovietici şi ruşi, care au salvat milioane de vieţi, în Uniunea Sovietica şi în întreaga lume. Din acel moment Uniunea Sovietică a devenit treptat o ţintă a agresiunii sioniste. Distrugerea Uniunii Sovietice nu a reprezentat o victorie a „democraţiei” (orice semnificaţie i s-ar da acesteia), ci o victorie a „statului mafiot mondial”.

Citiţi şi:
Arhiva Mitrohin şi istoria secretă a KGB (I)
America a făcut de fapt un joc comun cu Moscova pentru a justifica împărţirea Europei în sfere de influenţă.

yogaesoteric
16 decembrie 2017

Anunţul care îi îngrijorează pe americani: ruşii au la dispoziţie cea mai periculoasă armă cibernetică creată vreodată

Hackeri aliaţi cu guvernul rus au creat o armă cibernetică ce are potenţialul de a fi cea mai distructivă armă de acest tip care a fost inventată vreodată. Poate fi folosită inclusiv împotriva sistemelor de electricitate într-un mod care nu s-a mai întâlnit.

Este bine cunoscut faptul că puterea marilor ţări stă în energia electrică, fără aceasta nu sunt posibile sistemele de comunicaţii, internetul, iluminatul şi practic niciunul dintre lucrurile care fac o ţară civilizată... civilizată! Exact în acest punct doresc ruşii să lovească, relatează Science Alert.

Malware-ul, pe care cercetătorii l-au numit CrashOverride, a ajuns în atenție în urma incidentului din decembrie 2015, atunci când a distrus un sistem de energie ucrainean. Atunci, hackerii au întrerupt pentru o scurtă perioadă de timp o cincime din curentul electric generat în Kiev.

Cu unele modificări, arma cibernetică poate avea efecte devastatoare, conform lui Sergio Caltagirone, directorul unei firme de securitate cibernetică numită Dragos.

„Este o culminare a peste un deceniu de teorii şi scenarii de atac. Va schimba din temelii regulile jocului”, precizează Caltagirone.

Grupul de hackeri care a creat acest program a fost denumit Sandworm, existând unele indicii conform cărora acesta este asociat cu guvernul de la Moscova. John Hultquist, director al FireEye, o firmă care analizează siguranţa informaţiilor digitale, precizează că „Sandworm este legat într-un anume fel de guvernul rus – fie că sunt contractori sau oficiali ai guvernului”.

Experţii din sectorul energetic susţin că sunt în procesul de elaborare a măsurilor de apărare. Michael Assante, care a lucrat la Idaho National Labs şi la North American Electric Reliability Corporation, precizează că „utilităţile americane au mărit securitatea informatică, dar programele atacatorilor, precum acesta, reprezintă un risc mare pentru sistemele energetice”.

Pericolul armei cibernetice stă în versatilitatea acesteia

CrashOverride este doar al doilea malware care vizează distrugea sistemelor de control industriale. Stuxnet, creat de Statele Unite şi Israel, avea scopul de a distruge capacitatea Iranului de îmbogăţire a uraniului. Spre deosebire de acesta însă, CrashOverride a fost folosit pentru a avea acces la sistemele de control. Altfel spus, hackerii au fost capabili să controleze sistemul de la distanţă, malware-ul nefiind cauza directă a penei de curent.

Aşadar, acest sistem este mult mai periculos din cauza versatilităţii sale, odată ce hackerul a obţinut acces la un sistem anume, îl poate manipula în aşa mod încât poate provoca maximul de avarii. De asemenea, poate fi aplicat şi în cazul altor utilităţi.

Citiți și: 
Americanii se fac din nou de râs, aruncând în pripă o eroare din sistemul energetic national în cârca hackerilor ruși 
Julian Assange: CIA a pierdut controlul armelor sale cibernetice 
Efectul Bumerang. Bitdefender: «WannaCry» poate fi un pretext ca actorii statali să-şi creeze arme cibernetice mai sofisticate 

 

 

yogaesoteric 
15 decembrie 2017

PĂSTOREL, contemporanul

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri.

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării!

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Zece membri de partid
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!   
Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti).
Posibil să fi fost ultima lui epigramă.
A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă.
Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
"Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă."


La venirea ruşilor:
Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Statuii ostaşului sovietic:
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele...
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!
Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur!

Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)
De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai.... prin faţă!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari
Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!
Nu credeam s-ajung vreodată

C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,

Să o fac direct pe... soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Catren omagial către Caragiale:
Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern....

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi!

Steaua
Câte stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră....

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Reclamă
Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
Sânt frumoase, dar nu-s fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:
Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii... turnători!

Drăgălaşe păhăreleDrăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !
Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Geometrie bahică
Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun 'nalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

Prin anii '30, Veronica Porumbacu a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."

A doua zi Păstorel:
Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Ca în .....chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!"

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu-adevărat,
O fi el mort, dar mort beat.

La care Păstorel, îi răspunde:
La Carlton ca-ntr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi, Codreanu' cu catrenul.

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:
De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci..

Lui Mihail Sadoveanu 
Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: "Lumina vine de la Răsărit" în care îi pupă-n fund pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit..
Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu` sfătuit de-un rus
Întoarse curu` la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului...

A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)
Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul! 

Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe occident!

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "Sexul de peste drum":
Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat

Lui Iuliu Maniu
Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară-a mea,
Eu unul, stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţara!

După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:
Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.

Caligula Imperator
A făcut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A făcut din bou - ministru.

În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc să pută.
Iar scriitori-adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi...

Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Că e prima dată mort
Fără ca să fie beat...

Despre democraţie, Constituţie şi domnia legii. Ce ar trebui să ştie orice adolescent cu drept de vot

„Oamenii sunt calificaţi pentru libertăţi civile în exact aceeaşi proporţie cu dispoziţia lor de a pune lanţuri morale peste propriile porniri, în proporţia în care dragostea lor de dreptate / justiţie este deasupra rapacităţii lor, în măsura în care soliditatea şi seriozitatea înţelegerii lor este deasupra vanităţii şi aroganţei, în măsura în care sunt dispuşi să asculte mai degrabă sfaturile celor înţelepţi şi buni, decât linguşelile ticăloşilor.” – Edmund Burke, 1791

Vă invităm să citiți cu atenție rândurile de mai jos, ce prezintă într-o formă accesibilă aspecte importante care nu se învaţă la şcoală, deşi ar trebui.

Democraţia

Cuvântul „democrație” provine din termenii greceşti demos = popor şi kratos = putere. Democrația este o formă de autoguvernare a unei societăţi în care puterea aparţine, teoretic, poporului.
Istoric şi instituţional există multe forme de democraţie: de la cea directă – majoritatea cetăţenilor decide nemijlocit, prin referendum bunăoară, la cea reprezentativă – guvernarea se exercită în numele poporului prin reprezentanţi; de la cea antică, în care sclavia era legală, până la cea modernă, care poate fi la rândul ei de mai multe feluri. De exemplu:
- populară – cea practicată în URSS sau RPR/RSR, în regim totalitar, cu partid unic (comunist) şi lipsa totală de alternativă politică, de libertate de exprimare şi opţiune politică (pentru cei mai tineri, care nu mai învaţă la şcoală despre aceste aspecte, URSS = Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, pe scurt Uniunea Sovietică, RPR = Republica Populară Română, RSR = Republica Socialistă România; toate au reprezentat forme de organizare statală în regim comunist);
- liberală – cea instituţionalizată prin Constituţie pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, acum 230 de ani, şi, teoretic, practicată în regim de pluralism politic, separaţie şi echilibru între puterile statului (legislativă, executivă şi judecătorească), libertate de exprimare şi egalitate în faţa legii a tuturor cetăţenilor, fără discriminare şi privilegii;
- mixtă, cum avem, de exemplu, în România, unde democraţia NU este liberală, ci de stat social (de stânga moale, cu „justiţie socială” nu legală), pentru că aşa au vrut Ion Iliescu şi ceilalți comuniști-feseniști-securiști să scrie în Constituţia noastră actuală [vezi art. 1 alin. 3]; unde separaţia puterilor în stat NU este efectivă şi nici echilibrul între cele trei puteri în stat NU există, pentru că așa au vrut aceleași personaje să scrie în Constituţia noastră actuală [vezi titlul III, Autorităţile publice]. Da, în România, conform Constituţiei în vigoare, conform atribuţiilor şi mecanismelor de control reciproc între autorităţile Statului, Parlamentul are puteri şi privilegii disproporţionate faţă de Preşedinte şi Guvern (executiv), şi de aceea independenţa justiţiei ordinare (puterea judecătorească) şi constituţionale (CCR) este şi rămâne serios afectată.

Practic şi istoric, toate formele de democraţie cunoscute şi practicate de omenire, dar ceva mai puțin una dintre ele, eşuează în autocraţii, oligarhii sau dictaturi, din cauza design-ului instituţional greşit, incomplet, şi din cauza lipsei de cultură liberală şi democratică a majorităţii membrilor societăţii.

Teoretic, ar exista o singură formă de democraţie funcţională, autocorectivă, de real progres social, economic şi politic care asigură exercitarea reală a puterii de stat de către, în numele şi pentru poporul suveran şi liber. O singură formă de democraţie care ar asigura drepturile şi libertăţile fundamentale cetăţeneşti. O singură formă de democraţie care ar asigura bunăstarea (materială şi spirituală) pe scară largă. O singură formă de democraţie care ar asigura dreptatea legală şi morală pe scară largă, prin egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor şi justiţie independentă. Este vorba despre DEMOCRAŢIA LIBERALĂ. Și am spus teoretic, pentru că practic, SUA nu este nici pe departe un exemplu de democrație ideală. Dar și restul sunt butaforii şi eşecuri democratice totale sau parţiale, iar istoria modernă şi postmodernă ne-o demonstrează permanent, irefutabil, de la Est la Vest şi de la Nordul la Sudul lumii, pe bază de date şi fapte obiective.

Precondiţiile indispensabile ale democraţiei liberale de succes

1. O cultură liberală consimţită pe scară socială largă. Adică o cultură a libertăţii individuale responsabile, a libertăţii de exprimare, asociative, antreprenoriale, asumate pe scară largă în regim etic creştin, în regim politic liberal şi în regim economic capitalist [cu economie de piaţă liberă].
2. Statul de drept, denumit în lumea anglo-americană Rule of Law (domnia legii), bine înţeles şi liber consimţit pe scară largă. Stat de drept nu poate exista fără separaţia reală a puterilor în stat, fără echilibrul real al puterilor în stat – mecanisme eficiente de control reciproc, de checks and balances cum spun anglo-americanii – şi fără egalitate reală în faţa legii, fără discriminări şi privilegii de castă sau categorie socială, etnică, economică ş.a.m.d., adică fără justiţie competentă, morală şi independentă.

Aceste precondiţii nu pot fi asigurate de un design constituţional şi o societate cu cultură majoritară paternalist-submisivă, de stânga – de orice fel de stânga, de la cea moale, social-democrată, până la cea comunistă, totalitară. Adică într-un stat preponderent asistenţial, paternalist, intervenţionist şi redistributist. Stânga este, din programul ei ideologic, nu doar fantezistă, iluzorie, mincinoasă, contrafactuală, ci şi antidemocratică, anticreştină (indiferent câte cruci poartă şi-şi face), anti-libertate şi responsabilitate individuală, anti-pluralism politic şi de opinie, anti-justiţie legală (dar pro „justiţie socială”) şi pro-privilegii de clasă/castă politico-ideologică. Şi mai ales anti-gândire critică şi liberă.

Este un fapt imposibil de contestat, dacă ştim despre ce vorbim, acela că societatea românească nu îndeplineşte şi nu a îndeplinit niciodată, din păcate, decât în prea mică măsură cele două precondiţii indispensabile ale existenţei şi funcţionării democraţiei liberale. Iar fără informarea şi educarea corectă şi competentă a populaţiei în aceste direcţii, de la vârste fragede, nici nu le va îndeplini vreodată.

Deocamdată, educaţia informală – cei şapte ani de acasă – sau cea preuniversitară, universitară şi postuniversitară sunt precare şi puternic ideologizate stângist. Deocamdată, mediile de informare suferă de aceeaşi contagiune a incompetenţei şi ideologizării stângiste, colectiviste şi etatiste de toate felurile.

De aici pornim. Întrebarea este dacă aici vrem să ne oprim. În caz că nu, este foarte util să reflectăm atent asupra acestui text, ce expune foarte pe înțeles aceste aspecte. Mai ales tinerii, dezastruos şi sistematic imbecilizaţi de mediile noastre de informare şi educaţie, este necesar să ia act de aceste aspecte. Nu vă lăsaţi înşelaţi de faptul că au zece pe linie şi vi se pare că ştiu mai multe decât ştiaţi dvs la vârsta şcolară sau universitară. Este o iluzie – iluzia cunoaşterii inutile; nu ştiu nimic cumsecade.

Fără aceste înţelegeri elementare nu vom avea niciodată o reală democraţie liberală şi prosperitate; nu vom avea niciodată o opoziţie civică şi politică eficientă la politica dusă de PSD, fost FSN, fost PCR. De fapt, este posibil ca în curând să nu mai avem nici ţară – iar asta nu este deloc o exagerare. N-am fi prima societate care se prăbuşeşte sub greutatea propriei prostii şi ignoranţe.

Reţineţi: nu democraţia este de vină că eşuează, ci marea masă a celor care nu înţeleg şi nu îşi asumă principiile şi precondiţiile democraţiei liberale.

Citiţi şi:O semnificativă poveste cu tâlc: Adevărata origine a democraţieiSUA este, de fapt, țara unui singur partid, acela al afacerilor de tot felul și al marilor corporațiiUn studiu al Universității Princeton arată că SUA nu mai este, de fapt, o democrație! 

yogaesoteric
12 decembrie 2017

Turcia este la un pas de război cu armata kurdă, iar Pentagonul se află în centrul conflictului

Armata turcă a fost implicată, de la începutul lunii aprilie, în mai multe ciocniri cu Unităţile de Apărare a Poporului formate din soldaţi kurzi, susţinuţi militar de Statele Unite pentru a lupta împotriva ISIS, potrivit Business Insider.

La sfârşitul lunii aprilie, ambele tabere au recurs la atacuri cu rachete una împotriva celeilalte, a căror victime au fost 11 soldaţi kurzi, conform autorităţilor din Turcia.

Turcia a trimis trupe, la începutul lunii iulie, la tabăra kurzilor situată la graniţa de nord-vest a Siriei. Conducătorul grupului insurgent clasifică această mutare drept „o declaraţie de război”.

Kurzii şi turcii au avut o serie de întâlniri violente în nord-vestul Siriei, potrivit Reuters. Turcia vede unităţile de soldaţi kurzi, ce sunt susţinute militar de Statele Unite, drept o prelungire a grupării separatiste PKK, care a încercat să îşi câştige independenţa teritorială şi autonomia, pe teritoriul statului turc, timp de zeci de ani.

Însă Statele Unite s-au plasat fix între cele două tabere: Turcia se situează pe locul 3 în topul statelor care achiziţionează arme de la Statele Unite, iar în luna mai SUA a început aprovizionarea cu arme a forţelor kurde pentru a le ajuta pe acestea în lupta cu ISIS. Acţiunea de aprovizionare cu arme i-a înfuriat pe turci chiar mai mult decât refuzul Statelor Unite de a-l extrăda pe Fethullah Gulen, potrivit declaraţiei lui Kemal Kirisci, senior în cadrul Brookings Institution.
Gulen este un cleric musulman care trăieşte în Pennsylvania şi pe care Turcia îl acuză că a organizat încercarea de lovitură de stat din 2016.

Aceste acţiuni au coincis cu apropierea recentă dintre Turcia şi Rusia, care au semnat un acord de construire a unei conducte ce traversează Turcia, care îi va permite Moscovei să ocolească Ucraina. În luna iulie, Turcia a achiziţionat de la Rusia, pentru 2,5 miliarde de dolari, sistemul avansat S-400 de protecţie antirachetă.

Kirisci a declarat, pentru Business Insider, că nu poate dovedi conexiunea directă dintre apropierea Turciei de Rusia şi aprovizionarea cu arme pe care a desfăşurat-o Statele Unite, dar a spus că: „nu trebuie să fii îndrumat spre ceva care se află chiar în faţa ta”.

„Turcia a supărat Statele Unite de mult timp. Ei nu părăsesc NATO, dar caută să demonstreze tuturor că au opţiuni”, spune Aaron Stein, un senior de la Atlantic Council.

„Suntem îngrijoraţi dar facem tot ce putem pentru a linişti situaţia”, a declarat Adrian J.T. Rankine-Galloway, purtător de cuvânt al Pentagonului.
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului mai susţine că armele, care au număr unic de identificare, vor fi revendicate de la armata kurdă după încheierea conflictului cu ISIS.

Citiţi şi: Donald Trump a luat brusc o decizie care schimbă total dinamica războiului din Siria şi îi pune beţe în roate lui Erdogan
Ce vor de fapt americanii de la România? Să devină acum pionul nr. 1 în apărarea flancului de sud-est al NATO în locul Turciei 

yogaesoteric
13 decembrie 2017

Studiile arată că mulţimile se comportă precum oile sau precum furnicile

Un studiu realizat de o echipă de cercetători englezi a arătat că oamenii, precum oile, pot fi conduşi uşor, alegându-și „conducători” pe care să-i urmeze.

Mulţimile se comportă exact ca oile, susţin cercetătorii, urmând orbește unul sau doi oameni care par să ştie direcţia de urmat. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds cred că descoperirile lor pot avea importante aplicaţii, cele mai notabile fiind în managementul dezastrelor.

Echipa profesorului Jens Krause a condus o serie de experimente în care voluntarii au fost puşi să meargă fără direcţie într-o hală industrială mare fără să vorbească unul cu altul. Câţiva dintre ei, selectaţi dinainte, au primit instrucţiuni ceva mai detaliate. Rezultatele publicate de curând arată că este nevoie de o minoritate de 5% de ceea ce ei au numit „indivizi informaţi”, ca să influenţeze direcţia unei mulţimi de cel puţin 200 de persoane. Restul de 95% îi vor urma pe „cunoscători”, fără să realizeze că fac aceasta.

„Există paralele puternice cu comportamentul de grupare de tip animal,” spune profesorul Krause, care a expus rezultatele muncii sale, derulate împreună cu John Dyer şi cu colegii săi de la universităţile din Oxford şi Wales Bangor, în revista de specialitate Animal Behaviour.
„Cu toţii am fost în situaţii când am fost luaţi de valul mulţimii, dar ceea ce este interesant la această cercetare este că participanţii au ajuns la o decizie de consens cu toate că nu au avut voie să vorbească unul cu altul sau să gesticuleze. În cele mai multe cazuri, participanţii nu au realizat că erau conduşi de alţii.”

Această cercetare urmează unui alt studiu al doctorului Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care arată că cei mai mulţi dintre noi suntem mulţumiţi să ne jucăm de-a „urmează-ţi conducătorul” chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie de fapt ce face şi încotro se îndreaptă.

„Chiar mai uimitor, acest studiu a arătat că şi atunci când ne este prezentată o rută mai rapidă, preferăm să rămânem la cea veche şi să le spunem celor din jur să facă la fel.”

Această descoperire poate avea implicaţii etice atunci când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe, când oamenii ar avea tendinţa să prefere o rută familiară chiar dacă este mai înceată decât o alternativă.

Iată şi ce putem citi în articolul „Like ants, humans are easily led” („Ca şi furnicile, oamenii pot fi conduşi uşor”), publicat în The Telegraph:

„Când vine vorba să fim induşi în eroare, oamenii nu sunt mai sofisticaţi decât furnicile sau peştii.”

Implicaţiile pentru evacuarea incintelor şi cum să ghidezi oamenii în siguranţă într-o urgenţă, provin din descoperirea faptului că majoritatea dintre noi suntem fericiţi să ne jucăm de-a «urmează-ţi conducătorul», chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie încotro merge şi alege cel mai încurcat traseu.

Mai uimitor, chiar și atunci când ni se arată o rută mai rapidă, preferăm să o urmăm pe cea veche şi le spunem şi altora să meargă pe acest drum mai lung – o descoperire ce poate avea consecințe tragice când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe.

«Aceste rezultate merg în paralel cu descoperiri similare în legătură cu furnicile şi peştii, şi arată că procese foarte simple stau la baza comportamentului uman», comentează doctorul Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care a publicat descoperirile sale în revista de specialitate Biology Letters („Social learning of novel route preferences in adult humans”).

În aceste experimente, 72 de persoane – 40 de femei şi 32 de bărbaţi – au fost rugaţi să completeze chestionare într-o cameră, apoi conduşi în altă cameră unde urmau să facă un experiment.

«I-am condus pe o rută din două posibile ce duceau în cameră (în timp ce discutam de alte lucruri), şi apoi i-am rugat să se întoarcă în prima cameră», a spus doctorul Reader.

«Toţi, mai puţin unul dintre ei, a urmat ruta pe care au fost conduşi. Ceea ce ne-a surprins a fost cât de puternic a fost acest efect, chiar dacă alternativa era mult mai scurtă», a spus el.

Ei au preferat ruta lungă chiar şi atunci când experimentatorul a atras atenţia asupra rutei alternative sau când experimentatorul a luat ruta lungă doar pentru a ridica un poster căzut, eliminând posibilitatea ca participanţii să creadă că experimentatorul are un motiv bun dar neştiut, de a lua ruta lungă.

Cerând participanţilor să realizeze următoarea etapă a experimentului, cercetătorii au observat că fiecare persoană din lanţ a copiat ruta participantului anterior lor: o simplă tradiţie care însemna că ruta alternativă nu a fost niciodată descoperită.

În caz de incendiu sau altă urgenţă, oamenii s-ar orienta către o rută de evacuare familiară, chiar dacă ar fi mai înceată decât alternativele.”

Citiţi şi:Protestatarii de serviciu și noua armă de mobilizare în masăSindromul retragerii sociale acute – unul dintre efectele unei societăţi bolnaveUn studiu recent al psihologilor de la universitatea din Chicago confirmă într-un mod indirect legea rezonanţei oculte  

yogaesoteric
12 decembrie 2017