Măcel în Siria. Rusia, atac masiv cu rachete după doborârea avionului.

Sâmbătă, 3 Februarie 2018 23:09 Sursă: REALITATEA.NET

Rusia a răspuns imediat după doborârea avionului militar în Siria, cu un tir de rachete care a lovit regiunea și a ucis zeci de rebeli, potrivit cifrelor oferite de oficialii de la Moscova.

Armata rusă a efectuat un tir cu rachete asupra regiunii din nord-vestul Siriei, după doborârea avionului, iar Ministerul rus al Apărării a anunţat sâmbătă seară că peste 30 de "terorişti" au fost ucişi, conform RT.
Rusia a dat imediat publicității un clip video care surprinde loviturile cu rachete.

Răspunsul a venit la câteva ore după doborârea aeronavei și moartea pilotului.

Avionul, un SU-25, a fost doborât în Siria în cursul după-amiezii de sâmbătă, într-o zonă controlată de rebeli. Pilotul s-a catapultat, dar a fost ucis ulterior de teroriști, potrivit Moscovei.

Tahrir al-Sham, un grup extremist cu legături cu Al-Nusra, filiala al-Qaida în Siria, a revendicat doborârea avionului, potrivit Reuters. Hayat Tahrir al-Sham este una dintre cele mai puternice grupări rebele din Siria, fiind de fapt o umbrelă pentru mai multe grupuri extremiste. 

Ceva mai devreme, un alt grup, Jaysh al-Nasr, care este afiliat cu Armata Siriană Liberă (FSA), a postat declarații video despre doborârea avionului.

Potrivit datelor preliminare ale autorităților de la Moscova, avionul SU-25 a fost doborât de un MANPAD - sistem portabil anti-aerian.

Militarii ruși se află în țara devastată de război pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad. 

https://www.realitatea.net/macel-in-siria-rusia-atac-masiv-cu-rachete-dupa-doborarea-avionului-cine-sunt-rebelii_2134890.html 

Lista trântorilor neștiuți care primesc mii de euro de la stat…

Cu impertinenţă rar întâlnită, adulatorii fostului rege Mihai vor să ne impună, în Republica România, o casă regală ilegală, în condiţiile unei reale trădări istorice a țării.

De ce se abat atâtea rele asupra poporului român? Pentru că statul de drept e tot timpul în pauză de masă, mut şi indiferent în faţa demolării istoriei, culturii şi religiei poporului nostru, indiferent faţă de valorile umane şi morale. Singurul rol al statului de care „ne bucurăm” este cel de control asupra mărunţişului din buzunare. Un întreg aparat politic şi de stat, în care investim banii noştri, a eşuat în mod lamentabil.

Cu aceste lichele de stat şi politice, care au făcut potecă la tribunale, cu acest preşedinte excursionist, ignorat şi pus la colţ de ceilalţi preşedinţi de state la întâlnirile internaţionale, un preşedinte preocupat de navetă săptămânală Bucureşti-Sibiu şi retur, de confortul personal (cu tipăritul cărţilor a lăsat-o moale, probabil i-au ajuns la ureche criticile dure despre „opera” sa de două parale), pericole imense ne pândesc din toate punctele cardinale. Rămăşiţele monarhiilor care mai supravieţuiesc în Europa sunt nişte decoruri extrem de scumpe, greu de suportat de scena contemporană, nişte exemplare opulente şi leneşe, nişte colonizatori care au adunat uriaşe bogăţii, subjugând şi taxând popoare şi state, unele dintre ele şi astăzi, colonii, imaginea acestor capete regeşti fiind continuu alimentată de un întreg aparat propagandistic. Însă, nu este departe vremea când gâdilaţii aceştia între coarne vor simţi prăpastia la picioarele lor şi se vor piti care pe unde vor putea.

Bani pentru servitori, gărzi, bucătari, grăjdari, cameriste

Anual, familiile regale europene primesc sume uriaşe de la bugetele naţionale, iar averile lor, umflate artificial, sunt păstrate la secret. În sânul acestor aşa-zise familii nobile, care trăiesc doar din titlul nobiliar, fără să aibă carte de muncă, luxul, distracţia şi lenevia sunt la mare căutare, fapt pentru care acuzele şi criticile cu adresă directă s-au înmulţit pe fondul nemulţumirilor sociale în Europa. Membrii caselor regale din Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Spania, Suedia şi Danemarca au fost acuzaţi că aruncă banii pe fereastră, în timp ce oamenii de rând sunt puternic afectaţi de recesiunea economică.

Să vedem care sunt cele mai costisitoare case regale din Europa, în condiţiile în care banii sunt daţi de guverne pentru cheltuieli şi distracţii personale, pentru întreţinerea palatelor şi zecilor de reşedinţe în care locuiesc în funcţie de anotimpuri, pentru servitori, gărzi, bucătari, grăjdari, cameriste şi toate armatele de trepăduşi de la curţile capetelor încoronate, pardon, încornorate, aceşti trântori cheltuind de fapt ceea ce ei nu câştigă.

Asistaţii de lux

Regina Elisabeta a Regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord primeşte de la buget 70 de milioane de euro pe an, familia regală engleză fiind cea mai costisitoare din Europa. Conform publicaţiei Las Vanidades, banii provin din impozitele mari pe care le plătesc lunar cetăţenii regatului.

Regele Albert al II-lea al Belgiei primeşte 12 milioane euro de la buget, grăitoare în acest sens fiind cartea lui Thierry Debels – Het verloren geld van de Coburgs – Banii pierduţi ai Coburgilor – care dezvăluie că averea dinastiei belgiene ar fi de sute de ori mai mare decât cea făcută publică. Potrivit publicaţiei Independent, casa regală belgiană a fost implicată într-un uriaş scandal de corupţie, când un grup de 15 ofiţeri de marină a deturnat zeci de mii de euro către prinţul Laurent, fiul cel mic al regelui, care în acea perioadă îşi făcea serviciul militar în marină, fondurile fiind folosite pentru reamenajarea palatului său, prinţul Laurent fiind cunoscut în Belgia mai mult prin stilul său de viaţă opulent şi nonconformist.

Albert al II-lea de Luxemburg sau, potrivit titlului său kilometric care stârneşte rîsul, Marele Duce Henri Albert Gabriel Felix Marie Guillame, Prinţ de Nassau, primeşte 11 milioane de euro de la buget, având şi ceva „afaceri” imobiliare. Cât de curate pot fi imobiliarele la acest nivel ştie, probabil, şi Iohannis, implicat în afacerea imobiliarelor de la Sibiu, pe când era primar.

Regina Beatrix a Olandei primeşte 900.000 de euro de la buget dar, prin aceleaşi minuni regeşti, deţine un procent considerabil din acţiunile gigantului petrolier Royal Dutch-Shell, acţiuni la Unilever şi proprietăţi imobiliare de lux.

Regele Harald al Norvegiei a moştenit majoritatea proprietăţilor actuale, mai ales în Marea Britanie, de la tatăl său. În jur de 150 de milioane de euro în total.

Regele Carl Gustaf al Suediei, cu o avere estimată la circa 20 de milioane de euro, primeşte în fiecare an 15 milioane de euro de la buget pentru cheltuielile Coroanei.

Regina Margrethe a II-a a Danemarcei primeşte 12 milioane de euro anual de la buget şi trăieşte exclusiv din alocaţia de stat.

Regele Juan Carlos al Spaniei (care a anunţat că a decis să abdice în favoarea fiului său, Felipe), un rege venit pe tronul Spaniei după dictatura lui Franco, fără niciun şfanţ în buzunar, la fel ca regii noştri, are acum o avere de câteva sute de milioane de euro, fiind finanţat de stat cu 16 milioane de euro anual.

Fiul său, Felipe, Principe de Asturias, primeşte separat, tot de la stat, 14 milioane de euro în fiecare an, consemnează Independent. Mai adăugam faptul că aceşti nobili leneşi şi opulenţi, pe lângă miile de privilegii din partea statelor, circulă cu avioanele în toate colţurile lumii fără să plătească, îmbracă gratuit haine extrem scumpe ale celebrelor case de modă.

Moşteneşte păcatele tatălui

Noi suntem prea săraci ca să mai finanţăm de la buget armatele de servitori şi luxul unei foste familii regale, vinovată de trădarea țării. Afară cu „nobilii” leneşi, care au trăit şi vor să trăiască pe spinarea românilor! La muzeu cu regii şi regalitatea! Poporul român, sărăcit de penalii politici şi de stat, n-are de unde să întreţină aceste păsări de pradă, să finanţeze o aşa-zisă casă regală cu suma de 45 de milioane de euro pe an, în realitate, ei fiind urmaşi ai unui dublu trădător de țară: la 23 august 1944 şi în 1989, când a semnat infama Declaraţie de la Budapesta, care stipula că Ardealul nu este pământ românesc. Un trădător cu atâtea morţi pe conştiinţă, ce nu a catadicsit măcar o singură dată să prezinte scuze poporului român!

Margareta nu poate fi principesă moştenitoare decât la reşedinţa privată din Elveţia, de la Aubonne, pentru că, după ce şi-au văzut sacii în căruţă, ştiuta locuinţă din Versoix a devenit neîncăpătoare pentru ditai casa regală. În România n-are de moştenit decât păcatele senectuţii sale.

România nu este regat, iar coroana nu-i decât piesă de muzeu

România este Republică, iar Republica nu este un brevet al comunismului, ci o formă de guvernare precizată ca atare în actul fundamental al țării, Constituţia României! Care regină Ana, a cui regină?! Margareta s-a născut în străinătate după ce Mihai a abdicat şi a fugit din ţară, el nefiind căsătorit cu Ana cât a fost rege.

Dragi români, nu uitaţi că fostul rege Mihai are mâinile pătate cu suferinţele şi sângele celor 175.000 de militari români, luaţi prizonieri de ruşi după catastrofala „Proclamaţie” citită – dar nu făcută de el – la 23 august 1944! Nu uitaţi că, alături de Ana Pauker, fostul rege a numit şi girat guvernul comunist Petru Groza şi ne-a aruncat sub talpa comunismului bolşevic.

Avem destui regi de teapa lor în ţară: regii manelelor, regii lumii interlope, regii şoselelor, regii asfaltului, regii Cioabă, regii justiţiei, regele fotbalului, regii imobiliarelor, regii morţilor secrete (de la Tinu până la Condrea), regii corupţiei, ba chiar şi un împărat. Ce-ar fi ca şi ei să ceară finanţări şi coroane de la stat?

de Maria Diana Popescu

Citiți și:Diorama monarhică – un circ penibilProf. univ. dr. Ion Coja: O vorbă proastă, ce este prea des repetată: «Românii au trădat ușor!» Oare este aşa?Illuminati-i şi sinistra aristocraţie neagră a planetei 

yogaesoteric
1 februarie 2018

O capsulă a timpului, deschisă în Siberia, arată cum vedeau comuniştii ruşi viitorul în urmă cu 50 de ani

5 noiembrie 2017, deAlexandra Cheroiu

Comuniştii siberieni din 1967 aveau aspiraţii măreţe referitoare la viitor, imaginându-şi că până acum oamenii vor fi aterizat pe Marte şi vor fi stabilit contacte cu civilizaţiile extraterestre, dezvăluie o capsulă a timpului deschisă în oraşul rus Novosibirsk.

Capsula timpului retro-futuristă a fost plasată în centrul cultural al oraşului, în urmă cu 50 de ani, pentru a fi deschisă în 2017, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Revoluţia bolşevică din 1917.

Înăuntrul capsulei a fost găsită o scrisoare de trei pagini care prezintă viziunea sovieticilor din 1967 asupra viitorului, potrivit RT.  

 „Credem că aţi înzestrat în mod strălucit minunata noastră planetă albastră, Pământul, că aţi explorat Luna şi aţi aterizat pe Marte, că voi continuaţi explorarea spaţiului, începută de oamenii din prima jumătate a secolului, şi că navele voastre au colindat îndelung Galaxia“, se arată în scrisoare.  

„Credem că aţi ajuns la negocieri culturale şi ştiinţifice cu reprezentanţii unor civilizaţii extraterestre.

Ştim că vremurile noastre sunt interesante, dar ale voastre sunt şi mai interesante. Noi am construit comunismul, iar voi trăiţi acum sub el“, au mai scris ei cu optimism.

  

La ceremonia de deschidere a capsulei s-a ţinut un minut de reculegere în onoarea autorilor scrisorii, dintre care nici unul nu a trăit până în ziua de azi pentru a-şi vedea visurile comuniste spulberate.

Autorii nu şi-au imaginat că oamenii din prezent nu numai că nu vor reuşi să facă suficiente progrese în explorarea spaţială, dar că vor fi martorii prăbuşirii regimului comunist.  

Novosibirsk-ul, cu peste 1,5 milioane de locuitori, este cel de-al treilea oraş rus ca populaţie, după Moscova şi Sankt-Petersburg

 adev.ro/oyxqup

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/o-capsula-timpului-deschisa-siberia-arata-vedeau-comunistii-rusi-viitorul-urma-50-ani-1_59fec4275ab6550cb8d3a8c4/index.html

27 de ani cât două războaie mondiale – Află ce este cel mai de preț tezaur pe care l-a pierdut România în această perioadă!

Alo !, domnilor Dragnea, Tăriceanu & co, n-ar fi mai bine să plecați voi și să lăsați țara să fie condusă de oameni cinstiți , capabili să oprească acest exod național sinucigaș, prin măsuri de ridicare a nivelului de trai și de realizare profesională?CM

România a pierdut în Primul Război Mondial 220.000 de soldaţi şi ofiţeri şi încă 250.000 de civili (morţi mai ales ca urmare a tifosului exantematic); probabil încă 50.000 de români au murit luptând în armate străine (austro-ungară sau rusă).

Aproape 100.000 de români au murit sub haina militară în cel de-al Doilea Război Mondial şi încă 200.000 au murit în lagărele de prizonieri. Câteva sute de mii de evrei cetăţeni români au murit în timpul războiului (cei mai mulţi dintre ei din teritoriul aflat sub stăpânirea maghiară în Ardealul de Nord).

Deşi greu de numărat, victimele regimului comunist (deţinuţi politici morţi în lagăre de muncă, deportaţi sau în puşcărie) sunt probabil câteva sute de mii (raportul Tismăneanu indică 350.000 de victime, dar este puternic criticat ca minimalizând acest număr).

Practic, în timpul celor mai ucigătoare războaie pe care le-a cunoscut România şi în timpul celei mai criminale prigoane împotriva românilor (cea comunistă), ţara a pierdut 2 milioane de cetăţeni.

Ei bine, după anul 2000, au plecat din ţară cel puţin 3,5 milioane de români (după cum estimează Organizaţia Naţiunilor Unite), adică 17% dinpopulaţie. Practic, în intervalul în care România se afla „în cea mai bună perioadă din istorie”, am pierdut de două ori mai mulţi oameni decât în două războaie mondiale plus prigoana anilor ʼ45-ʼ60!

Istoricii spun, pe bună dreptate, că imediat după preluarea puterii de către regimul comunist, între 1945 şi 1960, România şi-a pierdut aproape întreaga elită intelectuală, deşi o parte bună dintre supravieţuitori au fost „reintegraţi cu restricţii pentru funcţiile de conducere” în societate.

Dar acum? Peste 14.000 de doctori au plecat din ţară după 2008, la care putem adăuga şi aproape 30.000 de asistenţi medicali. Aici au rămas aproximativ 57.000 de medici, adică o cincime din medicii români au plecat, probabil definitiv.
În spitale profesează sub 15.000 de doctori, cam jumătate din câţi ar fi necesar să fie pentru a întreţine funcţionalitatea sistemului. Anual, România „produce” cam 3.000 de doctori şi pierde 500, adică a şaptea parte.

După 1990, 300.000 de ingineri au plecat din ţară, adică am pierdut o treime din totalul cadrelor tehnice, cei mai mulţi dintre ei în anii de până la intrarea în Uniunea Europeană. Astăzi „doar” aproximativ 18-20% dintre inginerii români mai pleacă în străinătate.
Vârful acestui exod s-a atins în 1999, când au rămas în ţară doar 5 dintre cei 250 de absolvenţi de Automatică şi Calculatoare de la Politehnica bucureşteană; în 2000, situaţia s-a îmbunătăţit: au rămas 7, iar în 2001 au rămas 11! În deceniul 1990-2000, un sfert din cadrele tehnice emigrate în Canada erau români.

România a pierdut teritorii vaste (Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilaterul), a pierdut resurse naturale preţioase (petrolul şi gazele exploatate iraţional în anii ’60-’90), a pierdut o treime din suprafaţa împădurită, a pierdut mlaştinile din Lunca Dunării, a pierdut un sfert din Delta Dunării (pe care l-am transformat în ferme de porumb!), a pierdut a noua flota a lumii, a pierdut 1% din producţia de oţel a lumii, a pierdut dreptul de a-şi extrage jumătate din petrolul propriu, a pierdut jumătate din resursa de peşte (în special în Dunăre şi Deltă), a pierdut unele dintre cele mai productive perimetre de pescuit oceanic ale lumii, dar nimic nu se compară cu pierderea catastrofală şi ireparabilă a unei cincimi de populaţie.

Toată lumea „bună” de la Bucureşti (politicieni, analişti, jurnalişti, experţi, moderatori de televiziune, invitaţi permanenţi, kilograme de gigibecali şi geluvișani) deplânge în fel şi chip orice subiect european, mondial, regional, dar foarte puţini realizează, şi şi mai puţini vorbesc, despre cea mai dureroasă şi (singură) ireversibilă pierdere a ţării: unul din cinci români a plecat definitiv!

Ce consecinţe a avut exodul unui român din cinci

În primul rând, politicienii au scăpat de presiunea de a avea grijă şi a gândi pentru români mai mulţi şi mai deştepţi şi, trecând la aspecte serioase, s-a echilibrat deficitul de cont curent: românii plecaţi în străinătate au trimis acasă mai mulţi bani decât toate investiţiile străine la un loc; practic, banii (aşa, puţini, trimişi acasă) au hrănit consumul intern, permiţând perpetuarea la putere a unor incapabili.

În al doilea rând, s-a pierdut orice posibilitate de a aduce în România investiţii în industrii cu valoare adăugată mare: dacă ne-au plecat inginerii, nu se mai investeşte în tehnologie, ci în fabrici de nivelul anilor ’80, unde mulţi oameni produc lucruri simple şi ieftine.

Nu mai există astăzi nicio firmă românească mare capabilă să proiecteze şi să construiască mari realizări inginereşti. Ar mai avea cine să facă astăzi un baraj ca cel de la Vidraru? Sau ca cel de la Porţile de Fier? Poate firmele străine care câştigă pe bandă rulantă contractele de modernizare.

Ar mai fi vreo firmă românească acum capabilă să construiască un pod la Cernavodă sau la Ruse? Din câte se pare, românii participa la astfel de lucrări doar cu partea de săpături şi cu cantina mobilă, toată tehnologia vine „de afară”…

Nefiind suficienţi contribuabili, iar cei existenţi având salarii prea mici, deficitele fondurilor de pensii şi sănătate au devenit cronice, insuportabile pentru o societate modernă.

România a ajuns să depindă de capriciile pieţei imobiliare pentru a afla dacă are sau nu creştere. Suntem săraci (averea gospodăriilor din România era la mijlocul lui 2016 de numai 229 miliarde de dolari, în scădere puternică faţă de anii de dinainte de criză, din cauza prăbuşirii preţurilor imobilelor, mult sub averea de 256 miliarde de dolari a ungurilor, sau sub cea de peste 400 de miliarde de dolari a cehilor şi sub cea de aproape 800 miliarde de dolari a polonezilor), pentru că nu avem altă avere decât cea imobiliară şi nu avem altă avere pentru că suntem lipsiţi de forţă de muncă înalt calificată, care să producă şi altceva…

Unde am fi fost dacă acest exod nu ar fi avut loc?

Am fi avut astăzi un PIB nominal cu cel puţin o treime mai mare (cei 3,5 milioane de români plecaţi reprezintă 70% din forţa de muncă activă rămasă – cam 5 milioane de oameni), adică eram la nivelul celei de a 33-a economii a lumii (nu a 52-a), peste Hong Kong, Danemarca, Singapore şi muuult peste Grecia sau Cehia, pe care visăm să le depăşim la anul.

România ar avea a şaptea populaţie medicală din Uniunea Europeană şi ar fi a cincea putere inginerească a Uniunii Europene şi am fi, probabil, a patra putere a fizicii din Uniune (aici s-a produs cel mai mare exod procentual).

Veniturile de la fondurile de pensii şi de sănătate ar fi mai mari cu cel puţin 50% (dacă nu chiar cu 70%), adică am avea bani să ne tratăm cu decenţă copiii şi bătrânii…

Poate nu în ultimul rând, România ar fi una dintre principalele destinaţii mondiale pentru investiţii în tehnologie şi în industrii cu valoare adăugată ridicată, având resursa umană necesară.

Dacă mâine Uniunea Europeană ne-ar da, la sacoşă, toate zecile de miliarde de euro fonduri structurale promise până în 2020, nu am şti şi nu am putea să le folosim singuri. De ce? Nu ar avea cine să gândească marile proiecte (de infrastructură energetică sau de transport), nu ar avea cine să le proiecteze şi nici cine să le execute.

Spre final, o dureroasă întrebare: oare de ce nu am exportat doctori în „securitate naţională” (eventual pe cei încruntaţi şi stingheriţi de limba română) în loc de medici, arhitecţi, ingineri, fizicieni?

Nu era mai bine să fi rămas cu inginerii de aeronave şi IT plecaţi în gheţurile Canadei şi să ne fi plecat primarii de sectoare-generali, patronii cluburilor de fotbal, miniştrii cu facultăţi incerte, dar cu doctorate în „siguranţă”, doctorii în sociologie care au semnat mai multe cărţi decât au citit, miniştrii cu cartea pe „genunche”?

Citiți și:

Îngrozitor și șocant: Jefuirea actuală a poporului român în cifre!

România a pierdut deja în anii capitalismului sălbatic mai mult decât în timpul celor două războaie mondialeDatorită ticăloșiei și a corupției politicienilor noștri, România a ajuns să fie țara cu cea de a patra diasporă din lume  

yogaesoteric
31 ianuarie 2018

Pretinsa călătorie pe Lună a misiunilor Apollo

Documentarele realizate de David S. Percy şi Bart W. Sibrel intitulate Ce s-a petrecut pe Lună, respectiv Un fapt neaşteptat s-a petrecut în drumul spre Lună, arată că avem toate motivele să ne îndoim de autenticitatea misiunilor lunare cu echipaj uman din anii ʼ70 prezentate ca Programul Apollo, finalizate, chipurile, cu mai multe aselenizări, urmate de întoarcerea în siguranţă a cosmonauţilor de pe Lună înapoi pe Pământ. Filmele arată printre altele cum pozele „de pe Lună” au fost falsificate.

Printre numeroasele indicii ale înşelăciunii se numără foarte multe neconcordanțe fotografice: faptul că mai multe umbre cad în direcţii diferite în cadrul aceleiaşi poze, ceea ce sugerează folosirea mai multor surse de lumină artificială. În pozele făcute în diferite locuri, costumele astronauţilor apar luminoase şi clare chiar dacă se află în umbră. Planul secund (fundalul) a fost acelaşi în mai multe fotografii din momente şi locuri diferite, un deal cu formă neregulată apărând identic în două poze realizate în decursul a doua aselenizări diferite, din locaţii aflate la distanţă una de alta. În pofida vizibilităţii bune în spaţiul cosmic nu s-a realizat nici măcar o singură fotografie în care să se vadă stele, galaxii, constelaţii. O fotografie regizată a cerului din orice loc „de pe Lună” ar fi fost imposibil de falsificat cu o acurateţe de 100%. O astfel de fotografie ajunsă în mâinile unui astronom priceput ar fi putut arăta faptul că poziţia astrelor de pe un anumit sector de cer infirmă prezența astronauţilor în locurile de unde pretind că s-au realizat fotografiile.

În pozele care surprind terenul nisipos de sub modulul lunar nu se vede nici cea mai mică urmă de crater care ar fi putut apărea în urma pornirii rachetelor de frânare sau a coliziunii dintre picioarele modulului şi solul lunar. Sunetul motoarelor de 150 de decibeli lipsea din filmarea NASA, în interiorul capsulei auzindu-se doar vocile cosmonauţilor (e bine de ştiut că un concert rock asurzitor nu depăşeşte ca putere a sunetului 120 de decibeli, deci nivelul de zgomot al motoarelor era foarte mare)! Tot în fotografiile originale, o piatră de pe Lună apare inscripţionată cu litera „C”, ca şi cum ar fi fost o piesă de recuzită marcată. Semnalul TV nu venea de pe Lună ci era (re)transmis de undeva dinspre Australia. La plecarea de pe Lună nu s-a văzut nicio flacără la motorul rachetei pe bază de gaze, ca şi cum aceasta ar fi fost ridicată cu sfori.

O posibilă dovadă indirectă a falsificării aselenizărilor provine chiar din vremurile noastre, NASA invocând actualmente drept argument al întârzierii mult anunţatelor misiuni pe Marte cu echipaj uman prezența în jurul Pământului a doua centuri de radiaţie supranumite centurile Van Allen. Centura de interior începe de la 1000 km de Pământ şi se termină undeva la 5600 km, iar centura exterioară începe de la 12.000 km şi se termină aproximativ la 60.000 km de Pământ. Distanţa de la Pământ la Lună este de 384.400 km, fapt care ar fi presupus traversarea ambelor centuri în integralitate, de două ori (la ducere şi la întoarcere) pentru fiecare misiune Apollo. Radiaţia Van Allen a fost descoperită cu ajutorul senzorilor sateliţilor trimişi în spaţiu în 1958. Particule cu o puternică încărcătură electrică, mai exact electroni şi protoni, prinse în câmpul magnetic al Pământului, se mişcă foarte rapid în interiorul centurilor. Particulele au fost create de câmpul magnetic terestru prin interacţiunea cu radiaţia cosmică şi vânturile solare. Aceste particule se mişcă simultan în 3 moduri diferite: în spirală în jurul liniilor de câmp magnetic ale planetei, înainte şi înapoi pe aceste linii şi în mişcare de revoluţie (pe orbită) în jurul Pământului. Electronii merg de la vest la est, în timp ce protonii se mişcă de la est la vest. E o adevărată supă cosmică de materie şi energie care şi azi creează unele probleme încă nerezolvate pentru deplasarea navetelor cu echipaj uman dincolo de orbita joasă a Terrei. Cele mai periculoase particule, care conţin cea mai multă energie, s-au strâns în centura interioară. Dacă la ora actuală avem aceste probleme, cel mai probabil ele ar fi constituit un obstacol insurmontabil în urmă cu 45 de ani. Radiația ridicată de la nivelul acestor centuri ar afecta grav sănătatea astronauților, dacă timpul necesar traversării acestor zone ar fi unul destul de lung.

În timpul furtunilor solare magnetice, radiaţia din centuri poate creşte chiar şi de 1000 de ori

Misiunea Apollo 16 a coincis cu cea mai puternică furtună solară cunoscută. Ar fi fost necesar un strat de plumb de 2 metri pentru a proteja astronauţii din interiorul capsulei spune fizicianul Ralph Rene în articolul său Când facem radiografii suntem protejaţi de plumb. Racheta nu ar fi putut decola nicicum cu o asemenea greutate, însemnând o suplimentare cu aproximativ 800 de tone a greutăţii prevăzute iniţial (1m3 de plumb cântăreşte 11,35 tone, iar în cazul capsulei ce găzduiește cosmonauţii vorbim de cel puţin 70m³ de plumb care s-ar fi adăugat de jur împrejur ca înveliş protector). Capsula spaţială avea în schimb doar un înveliş subţire de aluminiu. Din cauza obstacolului reprezentat de radiaţie, ruşii, chinezii şi agenţia spaţială europeană nu au încercat niciodată de atunci şi până acum să trimită pe Lună vehicule spaţiale cu echipaj uman.

Bill Kaysing consideră că astronauţii au înconjurat Pământul timp de 8 zile în timp ce agenţia spaţială americană a prezentat poze false „de pe Lună” în toată această perioadă. Pozele au fost realizate în deşertul Nevada într-o bază militară secretă referită drept Zona 51, caracterizată printr-un sol similar cu cel de pe Lună. Bart Sibrel a reuşit să intre în posesia unor înregistrări audio-video făcute de astronauţi la bordul navetei spaţiale în timp ce se aflau într-una din misiunile Apollo, înregistrări care arată că filmările cu planeta noastră văzută de pe hubloul navei atunci când s-a spus că nava se depărtase considerabil de Pământ şi se apropia de Lună sunt simple poze ale Pământului realizate anterior, la un zbor normal pe orbită joasă, editate în aşa fel încât Pământul să pară o planetă mică şi îndepărtată, apoi tipărite pe un material foto care să le facă să arate realistic şi lipite de unul dintre hublourile navetei. Iluzia creată la filmarea hubloului cu o cameră video de interior era că se filmează dinăuntru în afară prin hublou, când de fapt ceea ce se filma erau poze pregătite dinainte şi fixate pe hublou. Înşelătoria a fost alimentată de câteva instantanee intercalate pe filmare înfăţişând astronauţii în interiorul navetei în stare de imponderabilitate, fapt menit să confere misiunii un plus de realism dar mai ales să distragă atenţia de la falsa poziţionare a navetei aflată în misiune: pe orbita Pământului şi nu în drum spre Lună.

Un alt fapt deloc neglijabil este filmarea înfăţişând mersul astronauţilor NASA pe solul lunar (mult încetinit faţă de un mers pe Pământ). Dacă filmul este rulat la viteză dublă, astronauţii se deplasează ca şi cum ar alerga în câmpul gravitaţional terestru (aceeaşi lungime, înălţime şi durata a paşilor ca la un sprint normal, nicidecum caracteristici modificate de deplasare, corespunzătoare unui câmp gravitaţional mult redus, cum ar fi o înălţime mai mare a saltului sau o lungime mai mare a pasului).

Anul acesta NASA ne comunică faptul că a şters benzile cu înregistrările originale ale misiunilor lunare Apollo. Această reacţie vine după ce tot NASA, cu ceva timp în urmă, le-a pus la dispoziţia cercetătorilor care le-au contestat veridicitatea. Anunţul făcut de agenţia spaţială americană despre distrugerea tuturor înregistrărilor foto-audio-video în original şi păstrarea exclusivă a copiilor „restaurate” este jignitor pentru pretenţiile de autenticitate a materialelor pe care le are NASA la adresa tuturor contestatarilor săi.

Actualmente mai mult de un sfert din populaţia SUA consideră că omul nu a păşit niciodată pe Lună. Acest spectacol atât de neglijent realizat despre nişte presupuse aselenizări a costat poporul american 40 de miliarde de dolari. Bineînţeles că serviciile secrete din Marea Britanie, Rusia, China, Israel au ştiut acest lucru. Dar cine controlează serviciile secrete? Evident că cine le-a creat şi se foloseşte de ele în scopuri ce ţin de control şi supremaţie. Adică însăşi entitatea masonică. Iată şi explicaţia pentru care marile adevăruri ajung atât de greu la urechile publicului larg.

Totuşi.. de ce toată această mascaradă extrem de costisitoare din punct de vedere al efectivelor umane cooptate şi al resurselor materiale utilizate? Ce s-ar fi putut câştiga de pe urma regizării misiunilor Apollo?

1. În primul rând dezvoltarea în subsidiar a industriei militare americane, fără prea multe piedici sau semne de întrebare legate de finanţare.
2. Inteligența importată din toată lumea şi pusă la muncă, în proiecte publice sau private implicând tehnologii avansate, mai mult sau mai puţin secrete, pe întreg teritoriul Statelor Unite, camuflajul folosit fiind însăşi „programele de cucerire a spaţiului cosmic” derulate de şi prin Agenţia Spaţială Americană.
3. Alimentarea iluziei conform căreia „suntem singuri în Univers”, prin urmare nu există nimic altceva în afară de acest sistem, implementat pe acest Pământ, în această formă, singura viabilă.
4. Standardizarea tehnologiilor artificiale, bazate pe combustibili fosili, când, de fapt, încă de pe vremea lui Tesla (perioada antebelică) existau dispozitive de tip „energie liberă” (free energy), la care s-ar fi putut racorda oricine, de la distanţă, fără cabluri, instalaţii ajutătoare sau uzine complicate funcţionând centralizat.
5. Cultivarea unui patriotism artificial, a unui sentiment de veneraţie faţă de lideri şi conducători, alimentarea ideologiei „visului american”, a falsei impresii cum că America este „tărâmul făgăduinţei”, cel mai avansat model de societate, „ţara tuturor posibilităţilor”, un standard de urmat pentru generaţii.

Povestea tranşantă a „derulării” misiunilor Apollo este oferită cu generozitate în documentarul lui Bart Sibrel, din care am extras următoarea sinteză de 30 de minute.

Presupusa călătorie pe Lună a misiunilor Apollo

Citiți și:
Catastrofa Misiunii Apollo 1. Realitatea unei conspiraţii care a condus la sacrificarea astronauţilor echipajului15 ani de la moartea misterioasă a regizorului Stanley Kubrick 

yogaesoteric 
ianuarie 2018

Iohannis, despre legile justiției: Pentru asta eu mă agit destul de mult. Se vede, nu se vede.

Astăzi, 31 ian.,la 16:32 Sursă: REALITATEA.NET

Klaus Iohannis a asigurat că face eforturi mari pentru a asigura că legile justiției vor fi conforme cu deciziile CCR și vor asigura înlesnirea actului de justiție, asigurând independența în același timp. ”Ppentru asta eu mă agit destul de mult. Se vede, nu se vede, este partea a doua”, a spus președintel

"Avem o problemă majoră cu Legile Justiţiei şi cu Codurile în România şi aceasta trebuie să o rezolvăm în România. Degeaba aşteptăm să vină cineva din afară să ne prezinte o soluţie. Soluţia este la noi", a spus Iohannis în conferinţa comună cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi comisarul european Corina Creţu.

El a arătat că "avem soluţii legislative care satisfac şi nevoile sistemului de acasă, dar care satisfac şi criteriile general valabile pe care le numim noi valorile europene".

"De aceea, mă implic foarte mult şi sunt optimist în ce priveşte parcursul final. Acum suntem într-o fază intermediară. Deja, a doua lege a fost trimisă înapoi de CCR pentru îmbunătăţiri, acest proces va mai dura o vreme, evident că aşteptarea mea este ca la final să avem legi care ţin cont de deciziile CCR şi vin să îmbunătăţească întregul cadru, dar pe de altă parte, legi care păstrează, garantează, întăresc independenţa justiţiei şi înlesnesc actul de justiţie în România şi pentru asta eu mă agit destul de mult. Se vede, nu se vede, este partea a doua. Aceste lucruri se ştiu şi aici, la Buxelles, şi nu pornesc de la premisa că modificarea acestor legi va duce automat la o complicare a procesului de phasing out pe MCV sau la complicarea dosarului Schengen, care oricum încă nu este lămurit", a spus şeful statului.

Iohannis a subliniat că, din capul locului, preşedintele Comisiei Europene şi Comisia au fost susţinut acceptarea României în spaţiul Schengen.

El s-a declarat îngrijorat de procedura legislativă referitoare la Legile Justiţiei, arătând că de aceea a vorbit în timpul acestui proces.

"La mine nu au ajuns. Când o să ajungă la mine, o să scriu o scrisoare CCR sau Parlamentului, aici sunt mai multe variante pe care le am", a conchis Iohannis.

Evidenta revoluție juridică și politică pe care Guvernul Trump a declanșat-o în America aduce mari speranțe îndreptățite întregii lumi...

... că anul 2018 va deschide porțile Adevărului și ale Dreptății pe planeta albastră

Vă oferim un nou articol foarte important pe care vă sfătuim să îl citiți cu atenție și să îl dați mai departe tuturor celor interesați.

Redacția Yogaesoteric

„Transformarea din temelii a ceea ce se numește domnia legii în Statele Unite este astfel inevitabilă” – dr. Dave Janda

scris de Greg Hunter

Dr. Dave Janda este nu numai o gazdă radio ci și un adevărat patriot american, care, deși nu face parte din cercul de putere de la Washington, are totuși multe contacte în interiorul acestuia. Janda afirmă că un nou raport ce a fost întocmit de unul dintre inspectorii generali ai SUA va marca începutul unei transformări din temelii a ceea ce se numește „domnia legii” în America. 

Janda explică: „Comey [fostul director al FBI], [Loretta] Lynch [fost procuror general al SUA] și Clinton sunt printre cei ce sunt vizați de acest raport, și am motive să cred că informația aceasta este corectă. Mulți oameni au crezut că acest raport al inspectorului general nu va fi finalizat, sau că nu va fi predat. Totuși, cele 1,2 milioane de pagini ale raportului au fost predate deja Congresului… Cred că unul dintre motivele pentru care acest raport este foarte important e acela că se va restabili astfel în totalitate modul în care funcționează acum domnia legii în această țară. Căci, de fapt, se poate spune că actualmente aceasta – așa-zisa domnie a legii – a fost multă vreme abandonată în SUA. Ea a fost masacrată de către globaliști. Iar acest fapt nu a fost ceva accidental, ci s-a realizat în mod intenționat. Așa-zisa domnie a legii a fost, de fapt, adeseori folosită pentru a persecuta ființele care luptă pentru libertate, opunându-se sistemului globalist… În felul acesta, astfel de ființe de bună credință ce erau considerate indezirabile au fost, în cele din urmă, date la o parte, astfel încât globaliștii – printre care se numără familiile Clinton, Bush și Obama, sau unii pioni de-ai lor, precum Soros sau alții – să poate duce la îndeplinire planul lor satanic, nebunesc. Tocmai de aceea ceea ce se va produce în urma acestui raport al inspectorului general – în opinia mea și nu numai a mea, ci a multor alți oameni – este o fermă repunere în discuție a ceea ce ar fi cu adevărat necesar să însemne domnia legii.”

Janda a continuat: „Raportul inspectorului general va da printre altele în vileag cârdășia dintre Departamentul Justiției și FBI în posibila măsluire a rezultatelor alegerilor americane din anul 2016. El va arăta în mod clar realitatea supravegherii ilegale nu doar a lui Trump, ci și a milioanelor de americani ale căror drepturi, teoretic garantate de al 4-lea amendament, au fost și sunt de fapt, violate. El va repune pe tapet problema gravă a Fundației Clinton și a controversatului joc pay-to-play. Uraniul este doar o parte a acestei probleme, și merită să ne amintim că 20% din producția de uraniu a Statelor Unite a fost trimisă în Rusia… Raportul inspectorului general va redeschide de asemenea discuția cu privire la email-urile lui Hillary.”

Așadar, vor exista apoi acuzări și arestări în masă? Janda spune: „Personal, sunt convins că se va petrece într-adevăr aceasta, chiar dacă știu oameni care sunt de părere că așa ceva este o iluzie și că aceasta nu are șanse să se petreacă… Unul dintre cele mai eficiente mecanisme diabolice de control ce sunt utilizate actualmente, în mod criminal, de elita malefică este situația cu traficul uman și cu pedofilia. În mass-media oficială nu se vorbește absolut deloc despre aceasta, tocmai pentru că și ea este din plin implicată… Dacă privim, spre exemplu, operațiunea CIA numită Mocking Bird, ne vom da imediat seama că această elită malefică satanică și-a infiltrat deja cozile de topor în toate sectoarele din mass-media, pentru a-și putea transmite astfel în permanență mesajul ei globalist. Așadar, mass-media oficială este și ea complice în cadrul acestor afaceri murdare.”

Transformări majore în bine sunt însă pe cale să se producă la Washington, iar Janda e de părere că acum americanii nu vor mai putea păstra tăcerea. Janda spune: „Oamenii nu mai pot să rămână docili în băncile lor. Toți cei care sunt deja în temă referitor la toate acestea ar trebui să dea telefoane la Congres, senatorilor, guvernatorilor, și să le spună cu toții într-un mod ferm și răspicat: «Suntem cu ochii pe voi și dorim să faceți în sfârșit ceea ce este bine și drept pentru fiecare ființă umană din această țară!»”.

Pentru informații suplimentare, puteți viziona clip-ul următor (în limba engleză), în care Greg Hunter vorbește cu Dave Janda despre acest subiect: 

Citiți și:

O importantă știre bombă: Un ordin executiv al lui Trump vizează cu mult curaj Guvernul din umbră... 

Victoria Binelui Dumnezeiesc la nivel planetar este tot mai aproape!

yogaesoteric

29 ianuarie 2018

 

REALITĂȚI (triste) DE LA NOI.

Oare, mai suntem sănătoși la minte?

GÂNDIȚI-VĂ BINE, DRAGI PRIETENI!

Mesajul de mai jos, din nefericire, nu  îmi aparține, dar mă regăsesc în el:

Măi, fraților, eu nu mai înțeleg nimic din lumea asta!...

Avem politişti pedofili şi ciobani zoofili.

Avem tăt felu' de Pomohaci. 

Fiscul mai are puțin şi trimite somații la copiii care au făcut bani din  

colindat...

Pilonii de pensii stau să pice, iar pensionarii au mai multă încredere 

în SuperBet. 

Ministrul Educației e semianalfabet. 

Tinerii nu mai caută, pe plajă, fete cu sâni generoşi, ci WiFi.

Papagalii merg la sală şi plătesc banu' gros ca să traga o juma' de zi  

de greutăti de 150 de kile, iar eu nu găsesc om care să ridice saci de 50, contra 100 RON/ zi.

Băieții poartă iegări sau colanți, iar fetele poartă blugilargi. Femeile 

bagă atâta silicon în ele că ți-e frică să nu le spargi. Sau, mai rău, să nu-ți rămână însărcinate şi să-ți facă vreun copilaş  Haribo. 

Casierele de la Profi au două facultăți, iar retardații conduc ministere. 

Stăm la coadă să dăm bani la fisc iar băncile ne iau 5% din banii pe care-i lăsăm în cont ca să-i folosească ele cum vor.

Coca Cola e mai scumpă ca laptele şi merele mai scumpe decat clementinele. 

Blugii rupți sunt mai căutați ca ăia întregi, iar pălinca e mai lesne decât lichidu' de frână.

Copiii le dau clasă la dascăli în materie de IT, limbi străine, small bussiness, etc, dar sunt etichetați cu ADHD. 

Grâul putrezeşte-n magazii, dar noi importăm făină. 

Dăm foc la lână dar purtăm elastan din China. 

Dăm pe moca aurul şi cumpărăm scump un parchet laminat din rumeguş. 

Si, cel mai rău, votăm derbedei și hoți să ne conducă...

Ce nu-i în regulă cu noi, oameni buni?

Cred că atunci când am căzut din copac, ne-a intrat capul în pământ și a rămas să judecăm cu picioarele !!

Ar trebui să repetăm figura, dar corect.

O româncă a produs un metal de patru ori mai rezistent decât titanul

Emilia Moroşan, profesor-asistent la Rice University, a reuşit să producă un aliaj de aur-titaniu, considerat în prezent cel mai dur din lume, informează BBC.

O echipă de oameni de știință de la Universitatea Rice din Houston, condusă de Emilia Moroşan, a creat un material foarte rezistent, prin topirea și alăturarea titanului și aurului. Acest metal este compatibil cu ţesuturile vii, spun fizicienii care au lucrat la experiment sub coordonarea româncei.

Potrivit profesorului Emilia Moroșan, echipa sa a făcut descoperirea în timp ce lucrau împreună la magneți făcuți din aur și titan. Noile materiale ar fi trebuit să fie transformate în pulbere pentru a li se verifica puritatea, dar beta-Ti3Au s-a dovedit a fi prea tare pentru acest lucru.

„Materialul a dovedit că are cea mai mare duritate din toți compușii și toate aliajele de titan și aur”, dar este mult mai dur și decât multe alte aliaje folosite în inginerie, a explicat Emilia Moroşan.

Aceasta susține că duritatea, combinată cu biocompatibilitatea ridicată, fac din el „un compus de următoarea generație”, cu un potențial imens pentru extinderea „vieții” implanturilor dentare și înlocuirilor de articulație.

Titanul este recunoscut drept unul dintre puținele metale cu care corpul uman „se împacă”, prin urmare e folosit des în implanturi dentare, reconstrucții osoase, în compozițiile pigmenților de culoare stomatologici și chiar și în produse precum pasta de dinți, cosmetice sau loțiuni de plajă.

Citiți și:

Câteva descoperiri importante realizate prin intermediul unor aparente «întâmplări» care s-au dovedit a fi rodul unor coincidenţe semnificative (I)

S-a creat «Vantablack», cel mai închis la culoare material inventat vreodată, din nanotuburi de carbon

yogaesoteric 

27 ianuarie 2018