Inversări

----------------------------------------------------------------------

(de pe Facebook)

Laureatul premiului Nobel pentru Fizică din 1973, dr. Ivar Giaever, demontează complet minciuna «încălzirii globale»

El a demisionat din American Physical Society după ce aceasta a declarat că „dovada e de necontestat, încălzirea globală are loc”

Laureatul Premiului Nobel Ivar Giaever a vorbit despre minciuna încălzirii globale la întâlnirea laureaților Nobel din 1 iulie 2015. Ivar a subliniat atunci greșelile pe care le face Obama în discursurile sale despre încălzirea globală și a împărtășit publicului alte fapte care nu sunt bine cunoscute despre starea climei planetei şi despre evoluția ei.

Ivar Giaever:
„Din cauza următoarelor afirmații ale Societății Fizice Americane: 
«Dovezile sunt incontestabile: încălzirea globală are loc. Dacă nu se iau măsuri de atenuare, este posibil să se producă perturbări semnificative ale sistemelor fizice și ecologice ale Pământului, ale sistemelor sociale, ale securității și ale sănătății umane. Trebuie să reducem emisiile de gaze cu efect de seră începând de acum», am demisionat din societate în 2011.

În primul rând nimic în știință nu este incontestabil, în al doilea rând creșterea medie a temperaturii măsurată în 100 de ani sau cam așa ceva este de 0,5º Celsius (0,8º Kelvin).
În al treilea rând, din moment ce Societatea de Fizică susține că planeta a devenit mai caldă, de ce totul evoluează mai bine decât înainte? Mai mult: temperatura medie maximă măsurată vreodată s-a înregistrat în 1998, cu 17 ani în urmă.”

„Aș spune că, în principiu, încălzirea globală este o problemă”, a declarat dr. Giaever în discursul său intitulat „Încălzirea globală trebuie revizuită”.

Giaever, fost profesor la Școala de Inginerie și Școala de Științe a Institutului Politehnic Rensselaer, a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1973 pentru cercetările sale privind efectul de tunelare a electronilor în semiconductori.

Giaever și-a enuțat observațiile la cea de-a 65-a Conferință a Laureaților Nobel din Lindau, Germania, care a atras 65 de destinatari ai premiului. Giaever apare, de asemenea, în documentarul Clime Hustle, lansat în toamna anului 2015.

Ivar Giaever a fost unul dintre susținătorii științifici cheie ai președintelui Obama în 2008, când s-a alăturat unui număr de peste 70 de laureați Nobel pentru sprijinirea lui Obama, într-o scrisoare deschisă din 29 octombrie 2008. 
„Țara are nevoie urgent de un lider vizionar... Suntem convinși că senatorul Barack Obama este un astfel de lider și vă îndemnăm să vă alăturați în sprijinul lui”, se spunea în respectiva scrisoare.

Dar la șapte ani de la semnarea acelui text, Giaever a contestat declarația președintelui Obama referitoare la încălzirea globală. „Nicio provocare nu reprezintă o amenințare mai mare pentru generațiile viitoare decât schimbările climatice”, susținea Obama, afirmație pe care Giaever a calificat-o „ridicolă”.

„Asta a spus el? Aceasta este o declarație ridicolă.
Îi spun asta lui Obama: Scuzați-mă, domnule președinte, dar vă înșelați. GREȘIȚI COMPLET”, a explicat Giaever. 
„Cum poate să spună așa ceva? Cred că Obama este o persoană inteligentă, dar are un rău sfătuitor. Încălzirea globală este «cusută cu ață albă»”, a adăugat el. 
„Obama a declarat că 2014 este cel mai cald an de până acum. Dar aceasta nu este adevărat. Nu este anul cu temperatura medie cea mai ridicată”, a remarcat Giaever.

Fizicianul premiat cu Nobel a pus la îndoială şi temerile legate de dioxidul de carbon. „Când aveți o teorie și aceasta este contrazisă de experiment, atunci trebuie să renunțați la ea. V-ați înșelat cu teoria”, a explicat Giaever.

Încălzirea globală este „o nouă religie”

Giaever a afirmat în studiul său cu privire la modificările climatice că este necesar să ne ridicăm ceața de pe ochi şi să devenim conștienți de această minciună. 
„Am fost îngrozit de ceea ce am găsit după ce am cercetat problema în 2012”, a menționat el.
„Încălzirea globală a devenit într-adevăr o nouă religie. Pentru că nu poți discuta despre asta. Nu este corect. Este asemeni Bisericii Catolice în Evul Mediu.”

Îngrijorarea referitoare la „succesul” Tratatului ONU privind schimbările climatice

„Mă îngrijorează foarte mult conferința [ONU] de la Paris din noiembrie [2015]. Îmi fac cu adevărat griji pentru asta. Deoarece conferința [2009 ONU] s-a desfășurat la Copenhaga și a devenit aproape un dezastru, dar nu s-a decis nimic. Dar acum cred că persoanele care sunt alarmiste sunt într-o poziție foarte puternică”, a spus Giaever.

„Faptele sunt că în ultimii 100 de ani am măsurat temperaturile, ele au crescut cu până la 0,8 grade Kelvin, iar totul în lume a devenit mai bun. Deci cum pot spune unii că oamenii nu fac decât să înrăutățească clima atunci când nu avem dovezi? Trăim mai mult, avem o stare de sănătate mai bună și totul este mai bine. Dar dacă urcă temperatura cu încă 0,8 grade, atunci vom muri, așa ne zic unii.”

„Aș spune că încălzirea globală nu este în esență o problemă. Lăsați-o în pace și va avea grijă ea de ea însăși. Este foarte greu pentru mine să înțeleg de ce aproape fiecare guvern din Europa – cu excepția guvernului polonez – este îngrijorat de încălzirea globală. Trebuie să fie pură politică.”

„Până acum, am lăsat lumea într-o formă mai bună decât era înainte să apărem noi, iar asta va continua cu o singură excepție – trebuie să nu mai risipim sume uriașe de bani pentru încălzirea globală. Trebuie să facem asta sau altfel vom regresa. Oamenii cred că este util să cheltuim aceste sume, dar din contră, aceasta nu este o soluție sustenabilă.”

Despre temperaturile globale și CO2

Giaever a menționat că temperaturile globale nu au crescut deloc în ultimii 18 ani.

Climate Depot este onorat că Giaever a folosit un grafic exclusiv Climate Depot care figurează datele furnizate de satelitul RSS timp de 18 ani, date care arată temperaturi staționare (vezi de la min. 8:48 în videoclip).

Giaever a acuzat NASA și oamenii de știință federali că au „manipulat” măsurătorile de temperaturi. „Ei pot se bată cu datele. Asta e ceea ce face NASA.”

„Nu puteți să-i credeți pe oamenii – alarmiştii – care vă spun că CO2 este ceva teribil. Nu este adevărat, nu este deloc adevărat”, a continuat Giaever, prezentând un diapozitiv şi întrebând: „Credeți că CO2 este un gaz climatic important?”

„Cred că temperatura planetei a fost uimitor de stabilă în ultima perioadă. Cine știe care este temperatura optimă a pământului? Este temperatura pe care o avem acum? Nimeni nu mi-a spus care ar trebui să fie temperatura optimă a pământului”, a spus el.

„Cum poți să măsori temperatura medie pentru întregul pământ și să vii cu o creştere de o fracțiune de grad? Este ridicol”, a adăugat el.

Citiți și:

«Încălzirea globală», o imensă excrocherie de 22 miliarde dolari!Criza replicării dezvăluie publicarea tendențioasă și chiar canonizarea unor false fapte în studiile științifice

yogaesoteric
10 iulie 2018

Unchiul Sam nu poate subjuga conștiința românească!

Parlamentul României a votat aproape în unanimitate legea privind plata în avans către SUA a contravalorii de 4 miliarde de dolari pentru achiziția rachetelor Patriot. Adică România plătește acum, iar rachetele vor veni după doi ani. Nici la bordel nu se practică acest gen de plată, dar nu despre asta sau despre servilismul monstruos al României față de Washington este vorba în acest articol. Ci despre altceva, insignifiant la prima vedere, dar foarte important în viitor.

Parlamentul a votat „aproape în unanimitate”… Înseamnă că a fost și oarece împotrivire. Da, un singur parlamentar a votat împotrivă: Gabriela Crețu, senator PSD de Vaslui.

Conform relatării Sputnik, Gabriela Crețu și-a motivat gestul astfel: „Deciziile legate de apărare supuse votului necesită o dezbatere publică națională și un referendum”. Da, asemenea decizii trebuie aprobate prin vot de către cetățenii acestei țări, care se confruntă cu probleme grave.

„Prostia omoară! Trebuie să investim în educație! Boala omoară! Trebuie să investim în sănătate! Foamea omoară! Trebuie să asigurăm venituri decente tuturor! Infrastructurile sunt pe cale de distrugere sau absente! Starea lor ne separă și ne subminează dezvoltarea!”

De ce au parte cetățenii prin această achiziție extrem de costisitoare? Iată: le sunt limitate sau chiar micșorate veniturile, în timp ce se au în vedere cheltuielile cu înarmarea. Clar și la obiect, nu-i așa?

Chiar dacă a fost singurul parlamentar care s-a opus, care a luat atitudine, nu trebuie să fim descurajați. Gabriela Crețu este senator de Vaslui. Să nu uităm că județul Vaslui este singurul loc din România unde o companie americană nu și-a putut face mendrele și a trebuit să plece cu coada între picioare.

Iar numărul românilor care nu sunt orbiți de „american dream”, care au o atitudine critică față de politica Washingtonului în România este în creștere. Proporțional cu urmările tot mai nefaste ale ingerinței „aliatului strategic”, care se comportă în România ca pe feuda sa și care îi tratează pe români ca pe veritabili iobagi. Niște iobagi tot mai împovărați de biruri care să alimenteze mașinăria de război americană și care sunt meniți să fie carnea de tun pentru viitoarele conflicte menite să asigure Washingtonului mult-dorita hegemonie mondială.

Ei bine, conștiința românilor care sunt marginalizați de către sistemul „made in USA” se trezește și aceștia încep să ia atitudine critică împotriva acestei stări de fapt. Și încep să militeze, atât individual, cât și organizat pentru o țară care să fie liberă și independentă, care să poată lua propriile decizii în plan economic și politic. Care să aibă relații de prietenie și colaborare în toată lumea. Nu să se conformeze hotărârilor aberante luate de stăpân, oricâte „dungi și stele” ar avea el pe steag.

Astfel, mediul online, locul unde se manifestă în primul rând acești români cu conștiința trează, a devenit un veritabil câmp de luptă. Unchiul Sam este vizibil deranjat de fenomen și dorește ca în colonia din „spațiul mioritic” să existe supunere deplină. Adică populația României să-i fie credincioasă în proporție de 100%. De aceea, pentru anihilarea acestui număr mic de glasuri sunt aruncate în luptă forțe impresionante. Mass-media oficială duce o intensă operație de manipulare și dezinformare, doar-doar vor anihila astfel aceste conștiințe individuale, care riscă să devină o conștiință colectivă. „Jurnaliști profesioniști”, total obedienți, cum ar fi Radu Tudor, Lucian Mândruță, Moise Guran, au devenit adevărate portavoci ale „licuriciului” pe cea mai populară rețea de socializare – Facebook. Și combat cu „mânie pro-europeană și pro-atlantică” pe oamenii obișnuiți, care doresc normalizarea relațiilor cu lumea din afara „alianței”. Adevărate armate de postaci bine plătiți care stau pe net 24 de ore din 24 revarsă un adevărat potop de injurii și cuvinte obscene la adresa celor care doresc normalitatea. Și nu numai atât: se penetrează conturile „incomozilor”, le sunt șterse postările, mergându-se până la blocarea acestor conturi. Iar toată această activitate este monitorizată de organizații „rebegite” precum CEPA și LARICS.

Eforturi considerabile sunt depuse pentru lărgirea „bazei de mase” a așa-zișilor „tineri frumoși și liberi”. Cei care se adună în număr mare să scandeze „contra corupției”, pentru „independența justiției” și alte asemenea ghidușii. De reținut că „tefeleii” duc o campanie virulentă contra celor în vârstă, propagând pe Facebook ideea că „o țară ca afară” nu se poate realiza decât prin eliminarea fizică a generației părinților și bunicilor lor. Nu cumva acesta este fascism? Oare cine are interesul să susțină așa ceva?

Toată această amplă desfășurare de forțe are ca scop înăbușirea totală a conștiinței românilor. Prin persuasiune, prin cumpărare și prin frică. Nu cu multă vreme în urmă, „jurnaliștii profesioniști” pomeniți mai sus au făcut cunoscută „linia directoare” trasată de unchiul Sam: populația României să creadă în întregul său (100%) în „american dream”. Numai că legile fizicii nu permit realizarea unui randament de 100%. Apoi, în întreaga istorie a omenirii, nu s-a reușit înăbușirea totală a conștiinței individuale. Mereu se vor găsi oameni care, în ciuda încercărilor, vor avea conștiința liberă. Iar a avea conștiință liberă înseamnă să fii liber. Iar dacă în interiorul unei națiuni există chiar și doar câteva conștiințe libere, aspirația spre libertate este o certitudine.

Citiți și

Așa se petrece la loviturile de stat!Campania de arestări, o strategie americană pentru a distruge centrele de putere autohtone în favoarea intereselor străineIluzii anesteziante în care cred românii şi care blochează evoluţia şi dezvoltarea poporului român, a societăţii româneşti, a României 

yogaesoteric
10 iulie 20

 

Serele verticale din Singapore. Metoda ingenioasă prin care un fermier produce o tonă de legume pe zi pe o suprafață de doar… 60 de metri pătrați

(...în timp ce noi lăsăm pământul fertil necultivat !!)

Pentru o țară insulară de numai 710 km pătrați precum este Singapore, terenurile fertile reprezintă o mare problemă. Nu mai puțin de 93% din produsele alimentare sunt importate, iar noțiunea de agricultură pare o nebunie curată pentru cei 5 milioane de locuitori. Cu toate acestea, un antreprenor ambițios declară că poate produce de cinci ori mai multe legume decât o fermă obișnuită din America, chiar în inima centrului de afaceri din Singapore. Datorită tehnicii sale, ferma Jack Ng poate produce o tonă de legume proaspete pe zi, oferind cetățenilor o sursă nouă și proaspătă de produse locale.

Tehnologia lui Jack Ng este numită „A-Go-Gro” și este destul de simplă. Tăvile cu plante sunt stivuite în interiorul unui cadru din aluminiu pe mai multe etaje, iar cu ajutorul unui mecanism plantele sunt rotite astfel încât toate să primească același flux de lumină și irigație pe tot parcursul zilei. Apa care alimentează cadrele este reciclată și filtrată înainte de a se întoarce la plante. Toate deșeurile organice din fermă sunt compostate și reutilizate. Potrivit lui Ng, energia necesară pentru alimentarea unui cadru este echivalentă cu cea consumată de un singur bec de 60 de wați.

Întreaga seră verticală are doar 60 de metri pătrați, iar în interiorul ei au fost ridicate 120 de turnuri cu legume. În viitor, dezvoltatorul dorește să dubleze numărul lor și să ajungă la o producție de 2 tone de legume pe zi. Ng vinde produsele sale sub numele de SkyGreens în magazinele alimentare, oferind consumatorilor o alternativă la produsele importate. Jack Ng consideră că sistemul său ar putea fi adoptat în întreaga lume, dar în special în Asia de Sud-Est.

Citiți și:

În Tel Aviv a fost înființată o bogată grădină de legume… pe acoperișul unui mall. Plantele sunt cultivate în sistem hidroponic!
Francezii au conceput o seră inteligentă, de mici dimensiuni, în care oricine își poate cultiva propriile legume bio  

yogaesoteric
8 iulie 2018

Obrăznicia de a fi independent!

Jalea din economie

În 1990 România avea o economie autarhică, suficient de dezvoltată ca să se poată descurca fără să importe mare lucru. În schimb aveam un export cu un excedent dintre cele mai mari din lume. România prin lege nu mai exporta materii prime de niciun fel, ci numai produse prelucrate, care încorporau în ele cât mai multă muncă şi creativitate, dând astfel de lucru la toată lumea. Bunăoară, de ani de zile din România Socialistă nu se mai exporta cherestea sau buşteni, ci numai mobilă sau alte produse rezultate din prelucrarea superioară a lemnului.

Simbolul şi imaginea cea mai grăitoare a potenţialului economic românesc ne-o oferă Casa Poporului, clădire gândită să fie cea mai mare din lume, aşa cum chiar şi este. Semnificativă este ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a folosi la construcţia acestui palat fără egal de maiestuos şi de impozant, numai produse ale economiei româneşti, începând cu utilajele folosite în procesul de construcţie – macarale, escavatoare, camioane, benzi rulante etc., şi terminând cu materialele de finisaj: marmură, mobilier, covoare, candelabre etc. Această economie prosperă permisese statului român să se achite de datoria externă contractată în anii ’70. 
Nota bene: Acel împrumut a fost folosit numai pentru investiţii, pentru dezvoltare, pentru tehnologie de ultimă generaţie.

În primăvara anului 1989 Nicolae Ceauşescu anunţă achitarea datoriilor externe şi emite una dintre cele mai ciudate legi, o lege care interzicea pe viitor guvernului român să mai contracteze împrumuturi externe. Iar pentru ca şocul produs astfel marii finanţe mondiale să fie complet, Ceauşescu iniţiază, împreună cu Libia şi Iran, înfiinţarea unei bănci care să dea credite ţărilor în curs de dezvoltare cu o dobândă de 3%. De ce 3%? Poate pentru că aceasta era dobânda percepută de CEC de la cetăţenii români! O dobândă de vis în zilele noastre…

Succesul politicii economice duse de Ceauşescu avea în spate şi anii îndelungaţi în care biet românul a trebuit să strângă cureaua până le refuz, să dârdâie de frig şi să îndure o serie lungă de umilinţe. Dar aceasta era partea nevăzută a lucrurilor; cealaltă, spectaculoasă, evidentă în statistici şi în mulţimea de construcţii civile şi industriale de pe întreg cuprinsul României, ameninţa să devină un exemplu contagios pentru ţările aspirante la un statut de demnitate naţională! Unde ar ajunge marea finanţă mondială dacă toate ţările ar adopta modelul românesc şi ar interzice prin lege guvernului să mai aibă de-a face cu Fondul Monetar Internaţional sau cu Banca Mondială?!

Ba mai mult, pentru ceea ce făcuse, Nicolae Ceauşescu trebuia şi pedepsit. Crezuse în capacitatea românilor de a-şi industrializa economia, de a o face performantă şi capabilă să concureze pe piaţa internaţională economii şi produse economice cu o mare tradiţie. Pentru potenţialul economic la care România ajunsese, Nicolae Ceauşescu se considera îndreptăţit să ceară pentru România un loc la masa sau în clubul ţărilor dezvoltate! Refuzul şi reţinerea acestora era evident. În primăvara aceluiaşi an fatidic 1989, presa internaţională face cunoscut că România este capabilă să producă arme nucleare, bombe atomice, aspirând astfel la intrarea în grupul atât de select şi de restrâns al ţărilor posesoare de armament atomic, alături de SUA, URSS, Anglia, Franţa, China, India, Pakistan, Israel şi… şi cam atât!

România lui Nicolae Ceauşescu devenise un exemplu periculos, care punea în discuţie sistemul financiar mondial, căci dovedea posibilitatea şi deopotrivă necesitatea ca o ţară care vrea să se dezvolte să o facă fără ajutorul şi asistenţa otrăvită a finanţei mondiale. De aceea experimentul românesc trebuia curmat, iar Ceauşescu pedepsit în mod exemplar: cine va mai face ca el, ca el s-o păţească! Cine va mai îndrăzni să conceapă o dezvoltare economică fără controlul şi asistenţa finanţei mondiale, internaţionale, nu va reuşi decât să-şi ducă ţara la dezastru! Cam aceasta este învăţătura de minte, mesajul pentru liderii ţărilor mici şi mijlocii al spectacolului de la Târgovişte din 25 decembrie 1989.

Numai că asasinarea lui Ceauşescu nu avea niciun sens dacă România rămânea mai departe în posesia potenţialului economic la care o ridicaseră cei 25 de ani de dictatură ceauşistă. („Dictatură de dezvoltare”, după expresia lui Viorel Roman.) Aşa că după asasinarea aproape rituală a lui Nicolae Ceauşescu s-a trecut la distrugerea rezultatelor dobândite prin politica acestuia, adică s-a trecut la demolarea sau înstrăinarea obiectivelor economice construite de români după 1965. Acesta a fost scopul ultim şi propriu zis al „Revoluţiei” din decembrie 1989. Sub pretextul privatizării s-a produs un jaf fără egal în istoria României.

Dar, atenţie! Nu jaful a fost scopul principal al privatizării. Când în casă îţi intră hoţii şi îţi fură un tablou, îţi rămâne speranţa că poliţia va recupera tabloul şi îl vei primi înapoi. În cazul României, marii profitori ai privatizării nu au avut onestitatea şi comportamentul normal al… hoţului cinstit, de dintotdeauna, care fură ca să se folosească de obiectul furat, substituindu-se proprietarului. Ci noii proprietari, majoritatea „investitori străini”, au cumpărat pe bani puţini fabrici, uzine, clădiri etc., iar după ce s-au văzut proprietari au trecut la demolarea rapidă a acestora, astfel că în momentul de faţă dacă statul român ar încerca să ia înapoi fabricile şi uzinele care s-au privatizat în mod fraudulos, vom constata că acele uzine falnice au fost demult demontate şi vândute la fier vechi, inclusiv utilaje de mare tehnologie care în 1990 reprezentau ce era mai nou şi mai performant în domeniu.

Suntem victimele unei diversiuni şi manipulări cinice atunci când peste tot se vorbeşte de marii corupţi care au cumpărat de la stat pe mai nimic complexe industriale inestimabile. Adevărata tragedie a României o constituie mulţimea de obiective economice care au fost scoase din funcţiune, producând astfel milioane de şomeri, iar după aceea au fost demolate, distruse, astfel că azi, dacă am vrea, nu mai avem ce repune în funcţiune.

Un hoţ normal, când te fură, o face din lăcomie, din dorinţa câştigului uşor, nemuncit. Dar cine îţi intră în casă şi pleacă cu mâinile în buzunar fără să ia nimic, dar lasă în urmă prăpădul, distrugând tot ce aveai mai de preţ în casă, acela nu este un ins corupt, un ins stăpânit de o josnică lăcomie nesăţioasă, ci este un individ care te urăşte! Care nu poate suporta să te vadă în rândul lumii, căruia orice succes al tău „îi stă în gât”!

Încă o dată: privatizarea de după 1990 s-a transformat în jaf neruşinat! De pe urma căruia s-au îmbogăţit o mână de „întreprinzători”. Dar nu din pricina acestor delapidatori am ajuns azi în situaţia de faliment al statului. Azi statul român nu mai are de unde colecta la buget impozite şi alte dări către stat, azi statul român a ajuns să se împrumute la finanţa mondială ca să aibă din ce plăti pensiile şi salariile bugetarilor. Această catastrofă au produs-o acei „întreprinzători” care au sistat procesul de producţie, care au distrus sau au scos din ţară utilajele aflate în dotarea uzinelor vândute „cu un dolar”. Nu preţul mic cu care s-a vândut IMGB-ul contează cel mai mult, ci diminuarea producţiei acestui mare combinat industrial, al cărui aport la bugetul statului şi la fondul social a scăzut de zeci de ori. Singură producţia de şomeri a IMGB şi a întregii noastre economii a crescut după 1990 în cifre de neimaginat înainte de 1990.

Pe scurt, guvernanţii de după 1990 nu au urmărit privatizarea economiei româneşti, ci distrugerea acesteia. Dintr-o ţară industrială cu o economie autarhică prosperă, cu excedent în balanţa comerţului exterior, România post-decembristă s-a transformat într-o ţară bananieră de consum, piaţă pentru producţia de marfă a altor ţări, o ţară îndatorată până peste cap finanţei mondiale.

România este azi o colonie. Atât prin nivelul economiei, cât şi prin maniera în care este guvernată de partide şi politicieni aserviţi altor interese decât cele autentic naţionale.

România este o ţară ocupată. Ocupată şi redusă la ascultare nu de armatele altor state, nu prin forţa armelor, ci prin forţa tratatelor şi contractelor semnate de guvernanţii noştri. Ei se menţin la putere cu sprijinul discret, dar atât de eficient, al celor care beneficiază de pe urma trădării, a vânzării de Neam şi Ţară.

În acest context se plasează răul pe care l-a provocat Petre Roman. Ca prim ministru, Petre Roman a declanşat planul de distrugere a economiei româneşti. Planul acesta l-au întocmit probabil alţii, în alte cancelarii, din străinătate. Petre Roman s-a făcut unealta acestui plan criminal, dar a pus şi multă pasiune personală, astfel că deseori a ţinut să asiste personal la casarea unor utilaje de mare performanţă.

Probabil că a făcut-o şi de teamă ca nu cumva să se găsească vreun român care să saboteze demolarea economiei româneşti declanşată de fiul cominternistului Valter Roman, agent dovedit al antiromânismului bolşevic! Dezvăluirile făcute de istorici ca Gheorghe Buzatu despre sensul profund antiromânesc al activităţii lui Valter Roman în Comintern ne obligă ca din această perspectivă, a anti-românismului funciar şi dezgustător, să analizăm şi prestaţia ca prim ministru a lui Petre Roman. Declaraţia sa despre „industria românească, o grămadă de fiare vechi”, descalificantă pentru un inginer, nu era decât expresia programului de distrugere a industriei româneşti la care se angajase cu o dăruire de netrebnic!

Distrugerea sistemului de irigaţii este tot opera sa! „Ne costă mai puţin să importăm grâul, decât să-l irigăm!” a decretat marele economist în 1991… Ce căuta în fruntea guvernului României acest ins mediocru, activist slugarnic la Centrul Universitar PCR, fiu al unui duşman învederat al Neamului românesc?! De la cine primise curajul şi aplombul de a se cocoţa acolo unde nimeni nu-l aştepta?!

Complexitatea activităţii sale anti-româneşti se vede din detaliul că în ultimele momente ale exerciţiului său în funcţia de premier, când minerii îl fugăreau pe coridoarele Palatului Victoria, Petre Roman a găsit timp să semneze ultimul său decret, prin care era îndepărtat din funcţie directorul Arhivelor Naţionale, colonelul Munteanu, ofiţer cu o percepţie naţionalistă asupra istoriei şi a politicii. Pare absurd că de aşa ceva îi ardea lui Petre Roman în acele clipe! Dar acest gest denotă clar că Petre Roman a acţionat după un program, că a avut de îndeplinit un caiet de sarcini nocive pentru români şi România, misiune care includea şi îndepărtarea de la arhive a directorului patriot, căci curând după aceea urma să se producă prăpădul din Arhivele Naţionale, declanşat de căutătorii dovezilor că în România s-ar fi produs un holocaust antievreiesc. Nu au fost găsite aceste dovezi, dar în schimb au fost sustrase ori distruse multe din dovezile că în România nu s-a produs niciun holocaust…

În concluzie: nu se poate vorbi de ravagiile corupţiei fără a evidenţia că mai presus şi mai dureros decât răul provenit de la marii jecmănitori şi profitori ai privatizării este răul produs de cei care au acţionat premeditat nu ca să fure, ci ca să distrugă economia românească. Distrugeri de dragul distrugerii, a căror raţiune de a se produce a fost una singură: să lovească de moarte în economia românească, să submineze orice aspiraţie românească la demnitate naţională, la independenţă economică. De ce ne-a urât atât de tare Petre Roman şi ceilalţi feciori de cominternişti instalaţi la guvernarea României după 1990, este altă întrebare, adresată istoricilor. Poate şi psihologilor. Rămânând pe terenul destul de ferm al unor observaţii şi deducţii accesibile oricărui cetăţean lucid şi sensibil la evidenţe, Petre Roman este vinovat de subminarea cu premeditare şi conform unui program a economiei naţionale. Este vinovat de anti-românism activ şi eficient! De complot împotriva Neamului românesc!

Citiți și:

Ce dovezi mai vreţi pentru implicarea masoneriei în distrugerea României după 1989?Privatizarea în România – un jaf naţional.Dezmembrarea ce urmează a României – o ţintă vicleană, nebănuită a mafiei internaţionale! 

yogaesoteric
2 iulie 2018

Institutul Național de Statistică: Nu mai stăpânim nici 10% din România!

Institutul Naţional de Statistică (INS) ne aduce la cunoştinţă că, în economia naţională (a României) funcţionează 44.575 „grupuri de întreprinderi”. Grupul de întreprinderi defineşte două sau mai multe întreprinderi în care una dintre întreprinderile participante la grup deţine controlul asupra celorlalte, prin control înţelegându-se deţinerea a mai mult de 50% din voturi, de regulă, dată de deţinerea a mai mult de 50% din capital.

INS ne mai spune că, din cele 44.575 grupuri de întreprinderi, 5.308, sau 12% din total, sunt rezidente sau controlate din interior, în timp ce 39.267, adică 88%, sunt grupuri de întreprinderi multinaţionale controlate din exterior.

Desigur, raporturile numerice de mai sus nu se suprapun 100% peste cele valorice referitoare la ponderea capitalului deţinut de străini în totalul capitalului utilizat în economia românească, în acest moment. Oricum, ordinea de mărime se păstrează.

Tot INS ne spune că, în ultimii 25 de ani, în România au fost făcute investiţii în valoare de 500 de miliarde de euro, din care 5 miliarde din capital străin. Deci, străinii au investit 1%, dar stăpânesc 88% din capitalul ţării. Curată afacere!

Iată, deci, că INS confirmă estimările făcute de unii analiști în ultimii ani prin care au atras atenţia asupra faptului că cea mai mare parte a capitalului românesc, peste 80%, a fost acaparată de corporaţiile transnaţionale, prin escrocheriile financiare numite „privatizări”, „retrocedări”, „restituiri” etc.

Problema este că, deţinând capitalul, străinii ne-au cumpărat şi statul, pe care îl folosesc ca să-şi apere capitalul şi să ne ţină în jug. Problema este că, deţinând capitalul, străinii îşi însuşesc mai mult de jumătate din avuţia pe care o producem, prin munca noastră, şi o transferă în afara ţării, lăsându-ne salarii şi pensii de mizerie, din care nu mai putem economisi nimic, nu mai putem investi, nu ne mai putem redresa, nu mai putem scăpa din jug.
Ce facem?

Citiți și:

«Investitorii străini» se sustrag de la plata impozitelor prin ascunderea profiturilor fabuloase!Un senator român face acuzații grave: Peste jumătate din firmele străine nu au plătit niciun leu din redevențele datorate statului român.Mesajul unui britanic pentru români: «Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!» 

yogaesoteric
2 iulie 2018

Un senator român face acuzații grave: Peste jumătate din firmele străine nu au plătit niciun leu din redevențele datorate statului român

Senatorul PNL, Daniel Zamfir, a făcut acuzații foarte grave atât la adresa statului român, cât și la adresa companiilor străine care exploatează resursele naturale ale țării. Zamfir susține că sunt companii care nu au plătit, timp de 20 de ani, niciun leu din redevențele pe care trebuiau să le achite, conform contractelor. Mai mult, acest veritabil jaf a fost realizat cu concursul Agenției Naționale a Resurselor Minerale, iar ministrul economiei a confirmat informația.

Daniel Zamfir

„INCREDIBIL!!!! INIMAGINABIL!!!
Astăzi (7 decembrie 2017, n.n.) la audierile din Comisia economică a Senatului, ministrul Economiei, Gheorghe Simon, confirma jaful păstorit de Agenția Națională a Resurselor Minerale! Am aflat că sunt societăți comerciale care n-au plătit NICIODATĂ, rețineți NICIODATĂ, niciun leu redevență Statului Român, deși exploatează resurse de peste 20 de ani!!! Angajații Statului n-au urmărit, și când au urmărit și au constat că nu plătesc, nu le-au retras licențele și nici nu s-au preocupat de recuperarea datoriilor!

Am solicitat de urgență conducerii nou instalate a ANRM să recupereze de urgență sumele datorate Statului român și să prezinte un raport detaliat al situației. S-a tot vorbit de jaf în țară, dar așa ceva, de atâția ani, cu complicitatea autorităților Statului, eu nu mi-am imaginat!!! Apropo, n-ar trebui sa intervină și alte organe ale Statului??”, a scris senatorul pe facebook.

Mai târziu, într-o emisiune de la Antena 3, senatorul a precizat că afirmațiile sale sunt susținute de un raport al Curții de conturi, în care se constată că „din 69 de societăți verificate, 32 nu au plătit niciodată, numai una avea plata redevenței la zi”. Conform acestuia, statul român a fost păgubit cu sute de milioane de euro.

Un raport al Curții de Conturi dat publicității în 2016 arăta că Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) nu a aplicat legea și a stabilit un preț de referință al gazelor naturale extrase în România în alte condiții decât cele stabilite prin Legea petrolului din 2004, spune instituția de control.

Aceasta a determinat scăderea redevenței petroliere cuvenită bugetului de stat, pentru perioada 2011-2015, cu aproximativ 4,67 miliarde lei (1,39 miliarde dolari), arată un raport de audit al performanței privind concesionarea resurselor minerale ale țării în perioada 2011-2015, publicat de Curtea de Conturi, informa atunci, ActiveNews.ro.

Citiți și:
Cum au devalizat bogățiile naturale ale României? Cu ajutorul celor de la ANRM: 39 de persoane gestionează avuţia ţării
Un articol mai actual decât oricând. Groparii aurului românesc!
Prof. dr. Constantin Ciutacu: «Clasa politică apare ca un veritabil detaşament al legiunii străine» 

yogaesoteric
30 iunie 2018

IADUL FĂRĂ CASH. Ceea ce s-a petrecut cu cardurile VISA se poate repeta oricând, cu orice fel de card banca

Blocaj major în sistemul bancar european! Cardurile Visa au întâmpinat probleme la tranzacţiile efectuate la 1 iunie în numeroase ţări europene.

Problemele au dat mari bătăi de cap, deoarece toate plăţile au fost blocate, iar tranzacţiile au fost anulate. La ATM-uri, în magazine, în benzinării sau la metrou oamenii s-au trezit, panicați, că tranzacțiile le sunt refuzate sau nu se pot finaliza.

„Amploarea fenomenului nu este cunoscută, foarte mulţi oameni discutând pe reţelele sociale despre faptul că nu pot folosi cardurile Visa, că le sunt respinse plăţile la magazine sau la benzinării”, scria The Guardian.

„Niciodată nu este un moment bun să pice sistemul de plăți, însă vineri seara, când oamenii pleacă de la serviciu, este cu certitudine unul dintre cele mai proaste momente” – a declarat o sursă din sistemul bancar, exprimându-și îngrijorarea față de impactul pe care l-ar putea avea incidentul.

„Visa se confruntă în prezent cu o întrerupere a serviciului. Acest incident împiedică prelucrarea anumitor tranzacţii ale Visa în Europa. Investigăm cauza şi lucrăm pentru a rezolva cât mai repede situaţia”, se arăta în comunicatul celor de la Visa.

În afară de Marea Britanie, probleme au fost semnalate în Germania, Franţa şi Italia.

La aproape 5 ore de la prima sa declaraţie, compania a spus că sistemele funcţionează în parametri aproape normali, o „defecţiune de sistem” fiind cauza blocajului care a afectat consumatorii din Europa.

„Scopul nostru este să ne asigurăm că toate cardurile Visa vor funcţiona 24/24, 365 de zile pe an. Nu ne-am îndeplinit acest scop şi le cerem scuze partenerilor noştri, dar mai ales posesorilor de carduri Visa. Posesorii de carduri le pot folosi, pentru că acum operăm la un nivel aproape de normal. Problema a fost generată de defecţiuni ale hardware-ului. Nu avem motive să credem că acest incident a fost cauzat de un acces neautorizat sau un malware.”

Citiți și: 

Ce «filozofie» economică se află în spatele războiului împotriva banilor cash?
«Nu acceptăm cash!» – În Suedia nu poți bea nici apă, cu banii în buzunar. Doar 1% din tranzacțiile din 2016 s-au făcut cu bani lichizi
 Oare cât mai avem până la prohibiția numerarului, cine o dorește și pentru ce? 

  yogaesoteric ,  29 iunie 2018

Băncile din România, ajutate de stat să facă profituri uriașe. Privilegiile față de orice alte companii

Ele sunt considerate contribuabili ultraprivilegiaţi şi pot arunca imediat, potrivit actualei legislaţii, eşecul în sarcina Fiscului, deci a celorlalţi contribuabili.

În România, ca în orice alt sistem economic organizat, fiscul permite deductibilitatea parţială a pierderii şi scăderea acesteia din baza impozabilă a veniturilor. Cu alte cuvinte, dacă eşti proprietarul unui aprozar din colţul străzii şi ai cumpărat prea multe roşii pe care n-ai reuşit să le vinzi până să se strice, fiscul îţi impută faptul că ai greşit, prin urmare ai administrat defectuos şi atunci îţi recunoaşte pierderea doar într-un anumit cuantum, restul fiind considerat venit şi impozitat ca atare.

Tot în România, băncile sunt singurii agenţi economici în care deductibilitatea pierderii este 100%, şi asta încă de la data constituirii provizionului, care este un instrument contabil prudenţial în care o companie anunţă riscul unei pierderi probabile.

Cum înregistrează o bancă pierderi şi mai ales când şi cât

Cel mai frecvent o bancă înregistrează pierdere atunci când marfa vândută, adică banii, nu se mai încasează.

Marea majoritate a banilor vânduţi se rambursează în rate care cuprind:
- Principal – parte din banii împrumutaţi inițial;
- Dobânzi – adaosul comercial al produsului vândut;
- Comisioane – aici e o discuţie, băncile, peste tot în lume, nu includ serviciul prestat în adaosul comercial, ci îl facturează separat, ceea ce deseori crează confuzie şi, uneori, abuz faţă de client;
- Penalităţi – instrument care descurajează neplata sau plata cu întârziere de către debitor conform scadențarului devenit aproape nenegociabil, începând cu data acordării creditului.

Conform normativului BNR, băncile sunt obligate să constituie provizion (posibilă pierdere) la înregistrarea a 90 de zile întârziere a unei rate, a liniei de credit etc.

De regulă, banca înregistrează pierderi atât cât este convenabil pentru Contribuabilul Bancă. Provizionul poate fi înregistrat doar parţial, ratele neachitate şi/sau valoarea nerambursării ajustată cu o valoare de vânzare forţată a garanţiilor, această acţiune fiind una internă, ce rareori sau niciodată face obiectul vreunei verificări fiscale independente, sau total atunci când este „aruncată” în provizion întreaga valoare a creditului, dobânzilor, comisioanelor şi penalităţilor.

Banca devine astfel cel mai privilegiat contribuabil român, trântindu-şi imediat şi fără echivoc eşecul în sarcina fiscului, deci a celorlalţi contribuabili.

„Scăparea legislativă”

Să recapitulăm, ca să nu uităm: Provizion = 100% deductibil, inclusiv venituri nerealizate. Această „scăpare legislativă” poate genera şi încuraja abuzuri, banca fiind în măsură să declare, după voie, un credit neperformant chiar dacă ratele sunt plătite la zi, pe criterii de „noncompliance”, sau „contaminare” (termene ce nu trebuiesc, bineînţeles, explicate nimănui, acestea fiind subiectul confidenţialităţii bancare), ori a „nerespectării” anumitor standarde din rapoartele financiare ale debitorului, întâlnite mai mereu, temporar, în cazul oricărei firme.

Cine reglementează modul de impozitare a băncilor

Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcția Generală de Legislaţie, Cod Fiscal şi Reglementări Vamale, organism puternic intimidat de BM, FMI, BNR etc., este reglementatorul în cazul nostru. Funcţionarilor de acolo li se serveşte argumentul că băncile sunt altceva, domeniu sensibil, fragil, greu de explicat nouă contribuabililor sau funcţionarilor nebancari.
Şi, da, e adevărat, au trecut doar 28 de ani de la liberalizarea economiei româneşti, deci cum am putea fi la fel de pregătiţi ca multiseculara activitate bancară internaţională?

Cine mediază în numele băncilor

Asociaţia Română a Băncilor (ARB) este cea care mediază în raport cu autoritatea de reglementare operaţională exercitată de BNR şi autoritatea fiscală reprezentată de Ministerul Finanţelor. ARB este condusă în ţara noastră de un reputat bancher, Radu Gheţea, care se află într-un puternic conflict de interese, el conducând o mare bancă comercială (CEC BANK) aceasta fiind integral în proprietatea Ministerul Finanţelor. Situaţia este comparabilă cu două părţi adverse reprezentate în instanţă de acelaşi avocat.

Şi Consiliul Fiscal ar putea avea un cuvânt de spus, dar la o simplă privire putem observa că şi conducerea acestuia este dominată de bancheri.

ANAF nu are specialişti

Din punct de vedere fiscal, băncile sunt controlate de ANAF, prin „Direcţia Mari Contribuabili”. Dar, cum sistemul de raportare este unul distinct, numit IFRS, şi de specializarea în acest sistem este responsabil aproape exclusiv Institutul Bancar Român, această Direcţie duce lipsă de specialişti în domeniu, fiind doar şapte persoane, dacă informaţiile noastre sunt exacte, la nivelul întregii ţări.

Ministerul Finanţelor a mirosit, începând cu 2016, că există probleme, dar nu reuşeşte să atingă miezul chestiunii.
În perioada controalelor făcute în anii 2016 -2017, ministerul a realizat că băncile sunt contribuabili ultraprivilegiaţi şi a introdus prin OUG 25/2017, adoptată apoi de Parlament într-o formă uşor modificată, o formulă de deductibilitate plafonată în cazul băncilor. A făcut-o însă parţial şi neinspirat, lăsând băncilor nu o portiţă, ci ditamai ușa prin care se lărgeşte posibilitatea de evitare de către bănci a bazei de impozitare pe profit. În plus, descurajează băncile să-şi lichideze baza de credite neperformante, deci să-şi cureţe bilanţurile cât mai rapid de efectele crizei economice severe prin care am trecut.

Deductibilitatea plafonată

În fapt, noua prevedere introduce deductibilitatea plafonată tocmai în cadrul acţiunilor de lichidare a creditelor neperformante, deci când produc venituri, şi lasă larg deschisă poarta deductibilităţii totale a provizionului, care, după cum am arătat, e virtual, manipulabil şi, poate, chiar subiectiv.

În concluzie, deductibilitatea pe provizion este de sută la sută, iar cea plafonată, adică în cazul în care băncile îşi fac treaba şi produc un venit în pierdere este de doar 30 la sută. Rezultatul este că băncile şi-au pierdut total apetitul de a-şi limita pierderile prin obţinerea de venituri parţiale obţinute din tranzacţionarea / lichidarea creditelor neperformante, pentru că este mai scump decât să provizioneze!

Implicaţiile macroeconomice

Peste patru miliarde de lei va fi paguba adusă bugetului de stat doar în primele şase luni ale anului 2018. Conform datelor BNR, la sfârşitul lui 2017 volumul creditelor acordate de băncile comerciale se cifrau la circa 400 mld. de lei. Dintre acestea, aprox 6,24% reprezintă credite neperformante.

Taxarea acestora la nivelul constituirii provizionului ar avea ca efect, pe lângă aducerea unei sume substanţiale şi necesare la bugetul de stat, creşterea apetitului băncilor de a produce venituri şi a curăţa bilanţurile.

Contraargumentul care nu stă-n picioare

Ca argument pentru ca lucrurile să rămână aşa, băncile folosesc impactul asupra lichidităţii, dar este fals, deoarece tot statisticile BNR arată că în acest moment raportul credit / depozit este undeva la 90%, ceea ce arată că băncile sunt cu circa 50 mld. de lei supralichide. Un raport „fardat” al Delloitte&Touche povesteşte care e practica deductibilităţii la nivelul UE în cazul băncilor, dar omite exact esenţa momentelor, perioadelor, precum şi a contextelor în care s-au oferit băncilor deductibilităţi integrale.

Părerea specialistului: O trupă de copii răsfățați, care funcționează pe o piață reglementată sub deviza „piață liberă, concurențială”

Economistul Adrian Câciu, specializat în finanţe-bănci, scrie pe blogul său, pe această temă, următoarele:

„Băncile, sistemul bancar românesc, sunt o trupă de copii răsfățați, care funcționează pe o piață reglementată sub deviza „piață liberă, concurențială”. Ei au tot ce le trebuie, servite de la sistemul legislativ de reglementare, dar se plâng mereu ca niște babe.

„Old boys” ăștia beneficiază de reglementări care îi favorizează, care le crează o piață captivă, pentru că toți cetățenii României, precum și agenții economici, trebuie să apeleze la plățile interbancare. Aș putea să mă refer aici la reglementările privind plățile electronice sau la reglementările cu privire la interdicția impusă altor actori financiari (persoane fizice sau juridice) de a acorda împrumuturi, cu excepția instituțiilor financiare nebancare. A, dar asta este peste tot în lume.

Sistemul bancar este un sistem de care depinde întreaga economie globală, dar care nu produce prin el însuși, ci trăiește prin ei toți sau noi toți. Şi nu o spun într-un sens neapărat negativ, pentru că astfel, teoretic, ar trebui să existe un control mai bun al banilor, iar fenomene precum spălarea de bani ar trebui să se diminueze sau sa dispară efectiv. În România, statul, reglementatorul, este foarte permisiv cu sistemul. În mai toată perioada de economie de piață, sistemul bancar s-a capitalizat, sistemul economic a sucombat. Și mereu ni se arată că, vai!, că băncile, că pe aici şi pe dincolo, că sărăcuțele.

Cel mult, o dispoziție tranzitorie

Mai nou, a fost introdusă posibilitatea ca 30% din pierderile acumulate să poată fi deductibile. O lege, care a aprobat o ordonanţă a guvernului, a introdus un amendament care ajută bietul sistem, chinuitul sistem bancar. Din perspectiva amendamentului la care fac referire (pentru că eu cred ca lumea trebuie să știe că această deductibilitate de 30% a fost propusă de un deputat PNL de Constanța, în comisia de buget a Camerei Deputaților), eu consider că o astfel de facilitate privind deductibilitatea plafonată ar fi putut, cel mult, să fie o dispoziție tranzitorie, care să prevadă o deductibilitate pe o perioada determinată de timp, menită să încurajeze curățarea sistemului bancar de credite neperfomante.

Probabil că se simte nevoia (din sistem) să se mai poată face deductibilitate, să se poată trece pe pierderi, să se diminueze provizioanele etc. Dar aici mă întorc la sintagma de „copil răsfăţat”.

„Utilitate publică”

Nu știu cum privesc alții lucrurile, dar eu consider că sistemul bancar este și trebuie să fie un instrument de utilitate publică. Mulți ar sări ca arși când ar auzi o astfel de afirmație. Sintagma „utilitate publică” nu este folosită în înțelesul unui interes statal, sau a unui concept de proprietate publică. Ea este folosită în înțelesul serviciului în interes public pe care o bancă îl realizează prin alimentarea economiei și a cetățenilor cu fondurile și instrumentele financiare necesare desfășurării activității economice și asigurării necesarului de trai decent. Un sistem în folosul tuturor.

Or, în acest sens, al instrumentului de utilitate publică, chiar cu păstrarea unui randament care să permită realizarea de profit, sistemul bancar trebuie să răspundă nevoilor publice. Iar aceste nevoi se confundă, practic, cu realitatea economică românească: slaba capitalizare, inexistența clasei de mijloc.

Doar plânset şi jale

Eu nu am văzut, în această perioadă, un pas hotărât făcut de banci către societatea românească, în general, și lumea economică, a afacerilor, în mod special. Am văzut doar plânset şi jale. Unii chiar apăreau la proteste. Alții, se foloseau de influenceri să amenințe statul că îndrăznește să spună că e ceva putred cu sistemul. În definitiv, toţi au ieșit pe profit, au plătit, iar acum, în primul trimestru băncile raportează profituri cu două cifre.

Nu o să mai spun că aştept de la BNR să intervină. Aștept de la piața bancară să revină pe drumul normal. Altfel, se păcălește singură. Nu poți să storci mult de la o economie care încă gâfâie. Pentru că ea va sucomba. Este un non-sens economic. Mai bine dai drumul la oxigen, creezi energie, stimulent, iar banii încep să se învârtă. Apropo de chestiunea asta cu „banii încep să se învârtă”, faptul că BNR a retras prin aprilie din piață vreo 40 de miliarde de lei arată că motorul bancar românesc s-a cam gripat. Și nu, nu s-a gripat din cauze „exogene” cum îi place domnului guvernator să spună, ci din cauza propriei lăcomii.

Vom vedea ce va fi. Din experiența anilor trecuți, am observat cameleonismul sistemului. Și am observat că plânge, dar se adaptează.”

Citiți și:

Băncile centrale ajung deja să naţionalizeze în tăcere economiileLucian Isar ne dezvăluie: BNR a păgubit statul român cu miliarde pentru a salva băncileA fost inventată o imunitate mai ceva decât a parlamentarilor. 
România s-a trezit cu un supra-organ specializat în recomandări obligatorii 

yogaesoteric
27 iunie 2018