28 noiembrie 2014
Alegerile parlamentare din
Republica Moldova au fost minate cu multă vreme înaintea desfășurării
lor efective, treaba murdară fiind făcută de o armată semi-invizibilă,
dar extrem de vocală, pe care Kremlinul nu încetează, de aproape 25 de
ani, să o cultive și să o țină cu arma la picior.
Mafioți
cu gulere scrobite, rețele paramilitare dezvoltate local, spioni, lideri
de paie, politicieni cu ștate de plată secrete, falși exponenți ai
societății civile sau mărturisitori de două ruble ai ortodoxismului
putinist, cu toții compun, practic, avangarda „omuleților verzi”.
„Omuleții
verzi” - armata adevărată și adaptată „nevoilor” recente, cu care Putin
a defilat și-n alte teritorii „sfinte”, cel mai recent în Ucraina, o
adunătură bine antrenată, gata să intervină în caz că aparatul mai sus
descris va dovedi că nu poate plasa ireversibil Chișinăul pe orbita
Moscovei.
Însă una dintre munițiile cele mai eficiente de
care Kremlinul a dispus după pierderea puterii de către comuniștii lui
Voronin a fost discursul (în cel mai bun caz) echivoc al unor
politicieni „pragmatici” din Moldova.
Această specie a
reușit în ultimii ani performanța de a-și confecționa de ochii
Occidentului imaginea unei elite de pro-europeni „calculați”,
concomitent cu înmulțirea drumurilor făcute în Rusia și a mesajelor
diluate, transmise prin canalele media de acolo.
Cel mai
elocvent, nocivitatea acestui gen de politicieni s-a măsurat în faptul
că au injectat o ceață densă în spațiul public de peste Prut.
Cum?
Prin lansarea și apoi întreținerea cu hărnicie a unor teme false, totul cu un aer super-doct.
False,
dar bine alese, căci scopul lor pare a fi în primul rând acela de a
lipsi de orizont tocmai partea activă a opiniei publice moldovenești,
natural orientată spre Vest, deci mai puțin receptivă la manipulările cu
aer primitiv, propagate de Moscova la Chișinău.
Lipsa orizontului e ca un demon, te ia în stăpânire, te descurajează total.
False,
dar bine alese, pentru că o altă funcție a unor asemenea teme pare a
urmări inhibarea o dată în plus a nehotărâților - un grup compact care,
într-o situație limită de genul celei care a apărut recent și la
prezidențialele din România, ar putea da multe calcule peste cap.
Prin urmare, cum altfel decât falsă este ideea că Republica Moldova are scrisă în cartea destinului ei neutralitatea?
Cum altfel decât falsă este pretinsa axiomă, potrivit căreia de neutralitate „a beneficiat întreaga societate” moldovenească?
Premierul
Iurie Leancă (lui îi aparțin inclusiv vorbele prinse mai sus între
ghilimele) este unul dintre neobosiții promotori ai tezei neutralității
Republicii Moldova.
De altfel, șeful Guvernului de la Chișinău,
fost ministru de Externe, a făcut constant paradă de lipsa unei logici
elementare în materie de orientare geopolitică și, implicit, de absența
unui minim simț al istoriei.
Că a făcut-o în baza unei agende ascunse, de teamă sau din incompetență, vom afla probabil destul de repede.
Ultimul
episod de acest gen s-a consumat cu doar trei zile înaintea
parlamentarelor de la Chișinău, când tonul domnului Leancă a devenit
chiar radical: "Mă pronunţ în mod clar pentru neutralitatea ţării.
Nu vom adera la NATO şi vrem ca toţi partenerii noştri, atât din Vest,
cât şi din Est, să ne respecte statutul neutru".
Mai mult: “Acest
lucru înseamnă că în Republica Moldova nu ar trebui să mai existe
prezență militară. Pledăm pentru neutralitate reală. Chiar și în
realitatea de azi putem demonstra că de ea a beneficiat întreaga
societate“.
Aruncate pe piață via Ria Novosti, declarațiile
premierului moldovean capătă, mai ales în contextul actual, un contur
destul de limpede.
În primul rând, nu și-ar fi imaginat nimeni că
Republica Moldova poate adera la NATO peste noapte; sau că NATO ar fi
pregătit să coopteze un asemenea stat într-un orizont de timp relativ
scurt.
Însă cu atât mai puțin își poate imagina cineva că un
eventual drum spre integrarea în alianță ar fi posibil, pe viitor, fără a
lăsa deschisă o asemenea fereastră
Prin urmare, ce
serviciu îi face premierul Leancă propriei sale țări prin această
atitudine, care e perfect convenabilă Rusiei lui Putin, dar deloc
compatibilă cu șansele Moldovei de a menține 100% la temperaturi optime
relația cu acest spațiu de valori și de securitate ce i-ar putea oferi
la vremuri grele o umbrelă infinit mai largă și mai solidă decât are
acum?
În fine, ce le oferă premierul moldovean
concetățenilor săi care-și doresc o cu totul altă Moldovă decât cea
săracă și fără orizont pe care au avut-o în ultimii aproape 25 de ani,
atunci când trântește ușa direct în nasul NATO și, implicit, a
Occidentului?
Exact, ce le oferă Leancă moldovenilor care îndrăznesc, în continuare, să aspire la o viață mai bună, dar și mai sigură?
Ce le oferă?
O prelungire pe termen nelimitat a conflictului înghețat care amenință să-i micșoreze în orice clipă teritoriul?
Sau o vulnerabilitate încă și mai adâncă a țării în fața cămătarului Gazprom, care o șantajează de câteva ori pe zi?
Sau
poate o infinită insecuritate fermierilor moldoveni și companiilor din
industria agro-alimentară, care sunt sugrumați, la fiecare toană a lui
Putin, cu sfoara embargoului intempestiv pe exporturile lor în Federația
Rusă?
“În realitatea de azi”, cum zice domnul Leancă, nu există “neutralitate reală”, ca să cităm tot din domnia sa.
„Neutralitatea
reală” e o schiță de concept inventat de propaganda lui Putin, nu o
realitate, nici măcar o posibilitate, cel puțin nu pentru Republica
Moldova.
Poziția ei geografică, istoria sa recentă, ca și
actualitatea generală, în care lumea civilizată se confruntă cu
amenințarea reală a unui conflict la scară largă, îi obligă pe moldoveni
să facă o alegere clară: Est sau Vest.
Nu există
cale de mijloc, iar așa-zisa „neutralitate” predicată de premierul
Iurie Leancă are un singur corespondent în vocabular, ca și în viața
reală: captivitate.
Spuneam mai sus că unul dintre
pericolele majore pentru Republica Moldova constă tocmai în faptul că
lideri cu un aparent aer de pro-europeni lansează teme false, iar
„neutralitatea reală” e una dintre ele.
Tocmai într-un
moment în care dinamica vremurilor pe care le trăim îi obligă pe
moldoveni să acționeze mai îndrăzneț ca oricând și să viseze mai mult ca
niciodată, îndemnuri la inacțiune, precum cele rostite de Iurie Leancă,
coboară deasupra tuturor o imensă perdea de fum.
De
înecat cu substanțele-i toxice nu se vor îneca oameni precum Leancă, ci
tot cetățenii moldoveni – cei de azi, dar și generația următoare; cei
pro-Vest, dar și cei pro-Est.
Ucrainenii și-au dat seama
de asta foarte târziu, fapt pentru care plătesc acum un preț scump.
Totuși, chiar și acest preț rămâne unul mai mic decât ar fi putut fi
dacă mai așteptau 2, 3, 5 sau 10 ani.
Din fericire pentru
ei, cetățenii de pe tot cuprinsul Republicii Moldova au încă șansa de a
se trezi în timp util și, astfel, de a achita o factură incomparabil mai
puțin încărcată.
Ar face-o pentru ei, nu pentru România, nici pentru UE, SUA ori NATO.
De
o alegere clară, între Vest și Est, depinde, practic, totul – de la cât
de încărcată le va fi masa, până la siguranța națională.
http://www.romanialibera.ro
............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu