AMBASADORII SUA ÎN LUME
Deși nu se recunoaște oficial, este un fapt bine cunoscut că mai toți ambasadorii sunt de fapt agenți sub acoperire ai țărilor care i-au trimis în misiune diplomatică.
Ambasadorii SUA din toate statele lumii propagă agenda imperialistă, expansionistă a politicii americane și sunt de regulă masoni, satanişti sau finanţatori ai campaniilor prezidențiale din SUA. Unii dintre ei sunt finanțatori ai loviturilor de stat din diverse țări ale lumii, ai războaielor civile și ai atentatelor (provocate și organizate de serviciile secrete), speculatori de stat la Bursă, traficanţi şi fel de fel de afaceriști (așa-numiții „investitori”).
După finanţarea campaniilor electorale din SUA, mulți dintre reprezentanții partidelor americane sunt trimişi în anumite ţări din lume pentru a investi în afaceri ori pentru a interveni în viaţa socială şi politică a acelor ţări.
În acest articol vom prezenta câteva date semnificative despre unii ambasadori ai SUA din diferite colţuri ale lumii.
Roland Arnall patronul concernului Ameriquest Capital Corp a contribuit cu un milion de dolari la alegerile din anul 2000 pentru republicani după care a fost numit ambasador în Olanda. Soţia sa a contribuit cu 5 milioane de dolari în august 2004 în campania Progres for America, grupare pro-republicană care a avut o contribuție importantă la realegerea lui Bush junior.
Eugen Egan preşedinte al corporației Dell EMC a contribuit pentru republicani cu 480.000 de dolari la alegerile din anul 2000. A oferit fonduri și pentru renumărarea voturilor din Florida (adică să se poată fura voturi în favoarea lui Bush jr.) și apoi a fost numit ambasador SUA în Irlanda.
Mercer Reynolds, investitor evreu, a donat 456.000 de dolari pentru republicani în anul 2000 și a fost numit ambasador al SUA în Elveţia.
Ronald Spogli a donat 803.000 de dolari pentru republicani la alegerile din 2004. Spogli, care a fost coleg la Harvard cu Bush junior, a fost numit ambasador al SUA în Italia. Interesant este că şeful CIA pentru Milano a fost Deborah E. Graze, adică chiar consulul general din Milano.
Mai trebuie spus că membrii ambasadei SUA din Italia (din toate consulatele), care erau în exercițiu în perioada 2000 - 2004, au fost cercetaţi pentru răpirea la Milano a imamului Abu Omar. Nu mai puțin de 13 agenţi CIA au fost acuzaţi de răpirea acestui imam, care a fost transferat în Egipt, unde a fost închis şi torturat. Conform Corriere della Sera făptaşii erau căutaţi în toată Europa. Răpitorii au folosit telefoane mobile din dotarea personalului diplomatic american la Roma.
Practica CIA nu prevede obligativitatea informării ambasadei SUA în legătură cu operaţiunile sub acoperire.
În cazul sechestrării lui Abu Omar, coordonatorul operaţiunii a fost şeful CIA din Milano, Robert Lady, consul general al SUA la Milano.
Autorităţile italiene au descoperit că telefonul folosit de unul dintre agenţii implicaţi în răpire a fost ulterior utilizat (un an şi jumătate mai târziu, în perioada 11-19 septembrie 2004) de un cetăţean american, S. L., care a schimbat doar numărul, nu şi aparatul. În 2003 acest cetățean american lucra pentru misiunea diplomatică a SUA de la Roma.
Toată această acţiune de răpire a fost cunoscută de cabinetul lui Silvio Berlusconi. În realitate, toţi membrii cabinetului Berlusconi au fost implicaţi împreună cu membrii ambasadei SUA din Italia în acest caz de răpire, sechestrare şi tortură. Fiind o organizație masonică, ONU nu s-a sesizat în soluționarea cazului întrucât a fost efectiv complice la această acțiune criminală.
William R. Timken Jr., tot un finanţator al campaniei electorale pentru Partidul Republican din SUA, a fost numit ambasador în Germania şi investitor în România. Acesta a devenit patron al fabricii de rulmenţi din Ploieşti și i-a schimbat numele în Timken.
Majoritatea membrilor ambasadei SUA în Germania de după 2004 au fost evrei, masoni, satanişti şi agenţi CIA. Printre aceștia îi numim pe: ambasador William R. Timken Jr., John A. Cloud, John K. Bauman, Robert F. Cekuta, Anne Chermak, Jeffrey Cellars, Stephen Pattison, John Fogarasi, William W. Westman, George W. Knowles (şef CIA pentru Germania), colonel Donald H. Zedler (atașatul militar pentru apărare), colonel Dan Stiver (șeful biroului de coordonare a apărării), Constance C. Jones (şeful CIA pentru orașul Düsseldorf), Peter W. Bodde (şeful CIA pentru Frankfurt), Scott Rauland (şeful CIA pentru Hamburg), Duane C. Butcher, Michael Stevens, Mark D. Scheland (şeful CIA pentru Leipzig), Mark Wenig, Matthew M. Rooney (şeful CIA pentru München), Patricia H. Guy.
Catherine Todd Bayley a contribuit cu 621.000 de dolari la alegerile din 2004, și a fost numită ambasador al SUA în Letonia.
Heather Hodges a fost agent CIA pe toată zona Americii de Sud în 1980, iar în 2003 a fost numită ambasador al SUA în Republica Moldova, după ce a făcut o donaţie de 100.000 de dolari.
Ambasadorii Americii în România s-au implicat în alegerile de la noi în cei 27 de ani de „democraţie americană”, care au însemnat de fapt un mare JAF NAŢIONAL, CORUPŢIE şi CRIMĂ. Acești ambasadori au avut un rol determinant în desfăşurarea evenimentelor care au urmat după lovitura de stat din România din decembrie 1989. Să îi enumerăm pe fiecare.
Alfred Moses (ambasador în România între 1994-1997) a fost preşedintele comunităţii evreieşti din America dar şi ambasador al SUA la Bucureşti. Așa cum arătam în partea a șaseaa articolului, cu sprijinul Departamentului de Stat al SUA, Moses a finanţat şi sprijinit câştigarea alegerilor din România din 1996 de către Convenția Democrată (CDR). În vara anului 1997, la recepţia de Ziua Naţională a Statelor Unite, organizată la ambasada SUA, Alfred Moses vorbea despre reuşitele şi succesele lui Ion Iliescu (referindu-se mai degrabă la lovitura de stat din 1989), după care imediat și-a dat demisia. Moses a mai revenit în 1998 în România şi există informații că el este cel care i-a recomandat lui Ion Iliescu să provoace alegeri anticipate. Iliescu a fost ascultător și a provocat mineriada din 1999, reuşind să schimbe guvernul Radu Vasile cu un alt guvern condus de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, alt mason şi satanist care a participat efectiv la devalizarea băncilor din România. Moses s-a aflat și în spatele afacerii Bell Helicopters despre care spunea că: „Dacă România va cumpăra aceste elicoptere va intra mai repede în NATO.” Alfred Moses şi succesorul său la ambasada SUA din București, James Rosapepe (ambasador între 1997-2001), au solicitat în permanenţă urgentarea reformelor instituţiilor şi a serviciilor de informaţii.
Michael Guest (ambasador al SUA în România între 2001-2004) este cel care pe faţă se dădea mare luptător împotriva corupţiei. În realitate el mergea la Washington cu Ion Iliescu şi alți agenţi care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989, pentru decorarea acestora de către directorul CIA, George Tennet. Michael Guest a intervenit personal pe lângă Ion Iliescu pentru scoaterea de sub acuzaţia de pedofilie a cetățeanului american Kurt Treptow, iar Ion Iliescu l-a desemnat pe masonul Ioan Talpeș pentru soluţionarea acestui caz grav, care avea probe mai mult decât concludente.
După decembrie 1989, în România a început să fie folosită intens sintagma: „Hoţii strigă hoţii!”. În acest mod vedea şi ambasadorul SUA, Michael Guest, corupţia din România. Acest așa-zis „om al dreptăţii” uita să spună că Şcoala Internaţională Americană de ani buni nu plăteşte impozite şi taxe în România, bani care de drept ar fi trebuit să ajungă în buzunarele românilor prin salarii şi pensii.
Pe 4 decembrie 2004, basistul trupei Compact, Teo Peter, a murit în urma unui accident rutier provocat de un puşcaşul marin serg. Christopher R. Van Goethem, care făcea parte din gărzile de securitate din cadrul US Marine Corps. Goethem era chiar şeful detaşamentului de puşcaşi marini de la ambasada SUA din Bucureşti și se urcase beat la volanul maşinii de serviciu. Christopher R. Van Goethem a fost scos pe cale diplomatică din România şi a fost „judecat” în America. Soluţia dată de justiţia americană a fost: NEVINOVAT! Asta deși a fost un caz clar de ucidere din culpa bețivului american.
Nicholas Taubman a fost și el ambasador SUA la Bucureşti, între anii 2005 și 2009. Evreul Taubman este preşedinte al companiei Advanced Auto Parts (AAP) din statul Virginia, al doilea mare comerciant de piese auto din SUA și preşedinte al Mozart Investments, o companie despre care nu există, practic, nicio informaţie publică. Și Taubman a finanţat campaniile republicane din 2000 şi 2004, venind cu 400.000 de dolari. AAP a fost sancţionată în anul 2003 de către revista Forbes pentru numărul imens de procese pe care trebuie să le înfrunte din cauza folosirii azbestului în componente auto precum frâna şi ambreiajul. Azbestul este considerat o substanţă extrem de periculoasă şi interzisă în producţia de profil, în multe părţi ale lumii. AAP a mai fost atacată şi pentru folosirea unor maşinaţiuni financiare precum închirierea la supra-preţ a unor sedii aflate în proprietatea lui Taubman şi pentru împrumuturi suspecte acordate unor membri din conducerea firmei, pentru ca aceştia să poată achiziţiona acţiuni ale companiei.
Să revenim acum la implicările mai concrete ale ambasadorilor SUA în România.
La alegerile pentru preşedenţia României din 2004, SUA a trimis doi candidaţi.
• Lia Robertson, care a fost imediat susţinută de PUR-PC al lui Dan Voiculescu, venită să ne înveţe să trăim cu aer, fără serviciu, fără salariu, fără casă sau medicamente.
• Alt candidat la preşedenţia României propus de SUA a fost Aurel Rădulescu, mason, satanist, avocat (a făcut demersuri pentru recursul în anulare al lui Miron Cosma – liderul minerilor care au maltratat opoziția FSN în iunie 1990) şi agent CIA, dar şi un mare mincinos, chipurile preot ortodox. Preşedintele fondator al Partidului Renaşterea României, Eugen Ștefan Popa, a declarat că Aurel Rădulescu „i-a minţit pe membrii de partid că are girul patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului pentru a se implica în politica românească şi pentru a candida la președinție”.
Hans Klemm este actualul ambasador al SUA la București, aflat în funcție din anul 2015. Cu un tupeu incredibil acest agent al serviciilor de informații americane nici nu mai face efortul să ascundă că România a devenit un fel de colonie a SUA și știe foarte bine că orice ar face, nimeni din „Românica” nu îl va pedepsi.
Fervent promotor al globalizării, apărător al evreilor, el dă indicații cu cine să voteze populația, se manifestă revoltat de „naționalismul economic” care se opune corporațiilor multinaționale, îi îndeamnă pe români să le permită imigranților arabo-musulmani participarea la făurirea „noii Românii”, critică opțiunile a milioane de cetățeni în favoarea familiei tradiționale, ba chiar apare în fruntea unor manifestații homosexuale.
Este clar că rolul principal al lui Klemm este de a menține România ca avanpost al expansiunii imperialiste a SUA către est, sub pretextul „apărării față de agresivitatea Rusiei”. SUA a mărit de anul trecut de patru ori bugetul pentru fondurile militare din estul Europei, iar România a devenit principala bază americană în zonă. Hans Klemm face neîncetat lobby la guvernul României pentru achiziționarea de echipamente militare (avioane F16, rachete și sisteme de tip Patriot etc).
În mod scandalos Klemm instigă la mișcări secesioniste pozând cu liderii maghiari și ținând în mână steagul secuiesc, steag care este un simbol al autonomiei pe care aceștia vor insistent să o proclame în inima Transilvaniei. Gestul lui a fost fără îndoială un fel de avertisment dat românilor ca să știe ce îi așteaptă dacă nu sunt obedienți față de „Marele Frate” american, după modelul dezmembrării fostei Iugoslavii. Acest mesaj a fost întărit și de declarația ambasadorului SUA la Chișinău, James Pettit, care a avut impertinența să afirme că „Moldova nu e România” și că nu poate fi vorba în viitor de o eventuală unire a celor două state independente, ca și cum SUA ar fi în măsură să își dea sau nu acordul pentru reunirea a două părți care au fost samavolnic separate din aceeași patrie.
Una dintre liniile principale ale influenței americane în România se desfășoară sub paravanul „luptei anti-corupție”, susținută „eroic” de DNA. În realitate activitățile DNA sunt menite a-i „sancționa” pe oamenii politici, oamenii de afaceri sau oamenii de cultură români care nu adoptă convingător agenda geo-politică a SUA. Tuturor acestora li se întocmesc dosare penale și sunt trimiși în judecată. Este semnificativ că, așa cum dezvăluie și Adrian Severin: „În chiar sediul DNA funcționează un birou al FBI”, iar acești agenți sunt de fapt cei care conduc instituția.
Deși o laudă zgomotos pe șefa DNA (Laura Codruța Kovesi), ambasadorul Klemm nu pomenește nimic despre dezastrul din activitatea DNA, concretizată printr-un procent inadmisibil de achitări, multe pe lipsa totală de probe.
În realitate, în România judecătorii trăiesc sub teroarea DNA şi le este teamă să dea o soluţie corectă ca nu cumva să li se însceneze un dosar penal. Fostul procuror-şef al DIICOT, Alina Bica, a vorbit recent despre situaţia disperată în care ajung cei care se împotrivesc „sistemului” mafiot din așa-zisa justiție din România și a spus că „N-ai nicio şansă în faţa sistemului. Dacă faci ce doresc ei, îţi merge bine şi eşti cu ei; dacă nu, te omoară la propriu.”.
Sunt concludente și dezvăluirile fostului deputat PSD Sebastian Ghiță despre cum a ajuns să fie impusă linia de acțiune a DNA prin Laura Codruța Kovesi. După ce a ajuns la rândul său să fie „strâns cu ușa” de către „Sistem”, Ghiță a fugit din țară și a făcut publice documente și filmări cu care și-a susținut declarațiile. El spune că în anul 2013, fostul șef militar al SRI, generalul Florian Coldea, l-a șantajat pe Victor Ponta (pe vremea când acesta era prim-ministru) să o numească pe Laura Codruța Kovesi la șefia DNA, sub amenințarea că altfel îi va anula vizita pe care o avea programată în SUA, pentru a se întâlni cu Joe Biden (vicepreședinte al SUA) sau cu președintele Obama, iar anunțul despre anularea vizitei va fi făcut în plină campanie electorală, astfel încât Ponta să primească o lovitură puternică în tentativa sa de a ajunge președintele României.
Florian Coldea este în mod clar un agent informativ al SUA, care a fost îndelung antrenat de americani. A fost propulsat oficial în 2005, când „s-a făcut remarcat” în timpul operațiunilor de salvare a celor trei jurnaliști răpiți de teroriști în Irak. A devenit imediat adjunctul șefului SRI de atunci, Radu Timofte. Sub coordonarea lui Coldea toate cele peste 100 de firme românești aflate sub acoperirea SRI au înflorit, iar cele ostile, de regulă, au dat faliment. A existat la un moment dat o investigație condusă de un colonel Bărbulescu, în urma căreia chiar în dulapul personal din SRI al lui Florian Coldea au fost găsiți 500.000 de dolari, dar colonelul Bărbulescu a fost repede mătrășit din SRI.
Deși în ianuarie 2017 Coldea a fost demis de la șefia operativă (militară) a SRI, acesta și George Maior (fostul director general al SRI, actualul ambasador al României la Washington) au fost decoraţi în luna mai 2017 de către directorul CIA, Michael Pompeo. Presa din România a aflat abia în august. Bineînțeles, decorarea lor arată cât de utili au fost și sunt ei ca agenți „Marelui Licurici”.
(va urma)
yogaesoteric
14 octombrie 2017
