Chris Terheș:
Cu cât studiezi mai mult problema luptei anticorupţie din diverse țări din jurul lumii, precum şi dezbaterile din mediul academic pe acest subiect, descoperi cum această luptă a deviat de la scopul ei iniţial, devenind o oportunitate pentru despoţi şi servicii de informaţii pentru a pune mâna pe controlul țărilor lor. Evident, în România nu veţi găsi astfel de analize deoarece universităţile din România nu-i învăţă pe studenţi decât să copiezi ori să memoreze, nu să gândească.
Pe la mijlocul anilor ’90, mai ales ca urmare a căderii comunismului şi a deschiderii multor piețe noi, instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială, FMI) şi companiile din vest au împins „lupta anticorupţie” pentru a crea un mediu de afaceri în care competiţia dintre companii să fie egală. Voiau şi companiile străine să se înfrupte din banii de la buget. Aşa se face ca întregul discurs despre „lupta pentru pace” din perioada Războiului Rece a fost înlocuit cu „lupta anticorupţie”.
Scopul susţinerii luptei anticorupţie nu avea nimic în comun cu democraţia, statul de drept ori justiţia independentă, ci cu banii şi afacerile (aşa cum se petrece şi în România acum).
Primul lider din estul Europei care a înţeles mişcarea şi s-a adaptat a fost Putin. În 1999, imediat după ce a ajuns preşedinte interimar al Rusiei, după demisia lui Elțîn, într-un interviu pentru NY Times, Putin explica cum va moderniza Rusia concentrându-se pe lupta anticorupţie şi pe lupta antiteroristă. Pentru a justifica lupta antiteroristă a înscenat nişte atacuri în Moscova, care au condus la al doilea război din Cecenia. Pentru a justifica lupta anticorupţie, a arătat cu degetul spre „oligarhi”. Aşa a ajuns ca pe oligarhii pe care nu-i putea controla să-i bage în puşcărie ori să le preia ostil afacerile, iar pe ceilalţi să-i supună. În paralel cu aceste acțiuni, Putin a spus încă din 1999 că administraţia din Rusia este coruptă, de aceea trebuie penetrată cu ofiţeri FSB/KGB care, militari fiind, nu sunt corupţi. Aşa a reuşit să creeze o structură paralela prin care Putin, azi, controlează întreaga administraţie din Rusia. Iar totul s-a făcut în numele „luptei anticorupţie”, aplaudata visceral de către ignoranţii din vest. Iniţial s-a pornit de la bani şi controlul asupra resurselor, apoi, folosindu-se de anticorupţie, Putin a ajuns să obțină controlul întregului stat.
Un al doilea exemplu mai recent este China. Începând cu 2012, preşedintele chinez Xi Jinping a început o puternică campanie „anticorupţie”, cu scopul – zicea el – de a curăţa țara de corupţi. Evident, campania a fost aplaudată de către vestici, care spuneau că asta va ajuta democraţia şi economia de piaţă din China. Într-adevăr, Xi a mai prins şi câţiva corupţi minusculi de prin administraţia chineză, însă ce a făcut cu adevărat a fost să îi elimine pe motiv de corupţie pe absolut toţi adversarii săi politici din Partidul Comunist Chinez. Vă sună cunoscut scenariul? După ce a eliminat întreaga opoziţie, recent Xi a venit cu propunerea de modificare a Constituției Chinei, astfel încât el să fie preşedinte pe viaţă. Mai mult, sub pretextul combaterii corupţiei, Xi a creat un sistem de control al întregului stat. În acest sens a modificat recent legislaţia privind securitatea naţională a Chinei.
Presa relatează că în ultimii 5 ani justiţia lui Xi a pedepsit peste 1,5 milioane de chinezi pentru corupţie, inclusiv foşti rivali politici şi ofiţeri de rang înalt din armată. Evident, faptul că se bate cu „penalii” din China i-a adus o popularitate crescândă printre cetăţenii obişnuiţi. Tot mai multe voci spun că Xi Jinping a ajuns aproape să aibă puterea lui Mao Zedong. Treptat „lupta anticorupție” s-a extins, fiind vizate elitele din China, și a început să copieze practici din anii ’50…
Şi în cazul Chinei modelul este acelaşi: anticorupţia a pornit de la resurse şi apoi, prin intermediu ei, s-a ajuns la controlul întregului stat.
Peste tot pe unde vă uitaţi în jurul lumii, TOATE luptele anticorupţie prin metode represive au eşuat, producând mai multă corupţie şi, mai mult, au adus la putere despoţi. Ce va face vestul acum cu China şi Rusia conduse de doi despoţi? Este drept, mari anticorupți, dar despoţi?
Urmăriţi discursurile lui Iohannis şi veţi descoperi o mulţime de similarităţi între ceea ce spune şi vrea şi el în România şi ceea ce se petrece în Rusia şi China.
Lupta anticorupţie este cea mai bună acoperire prin care despoţi din jurul lumii au ajuns să-şi controleze statele.
Gelu Vișan: Neocolonialismul în România
Neoliberalismul este neocolonialism.
Neocolonialismul este politica oficială a FMI, a Băncii Mondiale și a unor țări din Uniunea Europeană în frunte cu Germania, Franța, Olanda, dar și a SUA.
Neocolonialismul este politica oficială care s-a aplicat tuturor țărilor ieșite din lagărul comunist, dar și țărilor din America de Sud. Neocolonialismul a avut aceeași rețetă peste tot: acapararea resurselor, privatizarea forțată, introducerea forțată a corupției de către cei care au furat. Fie că țările s-au numit România, Polonia, Chile, Bolivia, Argentina, Rusia sau Irak, neocolonialismul a acționat la fel. Politicienii din toate aceste țări au fost ținte ușoare pentru neocolonialiști; lipsiți de pregătire politică, ei au fost victime sigure. După ce statele au fost secătuite de companii străine, politicienii au fost acuzați de corupție.
Mai clar. România a fost și este jefuită de către neocolonialiști, care nu pățesc nimic, după care ei bagă la pușcărie politicienii autohtoni, după modelul criminalului care-și acoperă urmele găsind un altul care va fi judecat și condamnat. Politicienii care i-au ajutat și îi ajută la acest jaf nu au pățit nimic, nu s-a atins nimeni de ei; sunt trimiși la pușcărie doar cei care nu au cuplat la noua politică neocolonială, mai ales cei care s-au opus.
DNA a fost creat de neocolonialiști, iar SRI este în mâna lor, ca și președintele și mulți politicieni vânduți, care le execută ordinele. Cei ca ei, care și-au vândut țările neocolonialiștilor, în multe țări au fost judecați și condamnați pentru trădare. Ceea ce nu știu cei care au vândut România este că va veni un timp al socotelilor, care se apropie. Fie că va fi o revoluție, fie că va fi altceva, toți ticăloșii care au vândut România vor plăti. Iar atunci toți, fără excepție, vor fi judecați pentru trădarea României în favoarea intereselor străine. Iar capii SRI și DNA vor fi la loc de „cinste” la această judecată.
Tot ca de fiecare dată, neocolonialiștii vor scăpa, așa cum au scăpat peste tot, pentru că sunt mari puteri ale lumii și pentru că aceasta este politica lor. În toate țările însă, trădătorii au plătit, într-un fel sau altul. Și în România, va fi un moment în care trădătorii de țară vor plăti. Toți, până la unul.
Gelu Vișan: România subjugată
A fost distrugerea economiei românești de după 1989 planificată, așa trebuia să fie în procesul trecerii la capitalism sau așa s-a petrecut? De răspunsul la această întrebare depinde inclusiv viitorul nostru.
Agricultura a fost făcută praf, terenurile fărâmițate, averea (la propriu) a IAS-urilor și CAP-urilor a fost pur și simplu devalizată. În anii de după ’89, până târziu în anii ’90, după ce au fost împroprietăriți cu câte-o palmă de pământ, țăranii s-au apucat să-l muncească cu calul și boii. România a realizat cel mai mare salt înapoi și s-a întors de la agricultura mecanizată la agricultura manuală. Asta însemna capitalismul? Văzând că nu-și pot munci pământul, țăranii au început să-l vândă sau să-l arendeze. Cine l-a cumpărat? Într-o mare pondere străinii.
În vara lui 2013 un fost ministru al Agriculturii de la începutul anilor ’90 mi-a spus că distrugerea agriculturii a fost un proces bine gândit, planificat și coordonat dintr-o țară din Europa, al cărei nume îl știu, „mare prietenă” a României, speriată de potențialul agricol enorm al României. Dovezile au fost copleșitoare. Așadar, agricultura României a fost distrusă cu intenție din afara țării.
Programul de privatizare, a se citi programul prin care sistemul energetic al României respectiv industria României au fost vândute străinilor a fost impus României și coordonat milimetric, la amănunt, de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială. Guvernele României, fie ele Ciorbea, Radu Vasile, Isărescu și Năstase, disperate pentru că economia se blocase și intrase în incapacitate de plată, au acceptat fără să crâcnească programul de distrugere și înstrăinare a economiei românești. Practic, în opt ani România a pus la pământ ce se construise în ultimii 70-80 de ani, chiar de dinainte de venirea comuniștilor. În acest sens cazul „Malaxa-Republica” este elocvent. Au știut cei de la FMI și BM ce fac?
Desecretizarea acțiunilor din țările Americii de Sud, în mod special Argentina, Brazilia, Chile, Uruguay, ne arată că exista un plan bine stabilit prin care supranaționalele să preia controlul unei țări.
Ultimul pas, al preluării totale a economiei, al exodului masiv al românilor în lume și al transformării României într-o piață de consum, prin care românii, care muncesc inclusiv la supranaționale, cumpără tot produsele lor, de multe ori mai proaste, a fost dus la îndeplinire în mod special prin distrugerea, la propriu, prin arestarea și condamnarea capitaliștilor români.
Ținta DNA nu au fost și nu sunt [doar – n.n.] politicienii, ci CAPITALIȘTII ROMÂNI care trebuiau distruși. Cazurile Adamescu, Ioan Nicolae, sau Carpatica sunt doar exemple dintr-un șir lung de capitaliști români eliminați, unii la propriu, cum este cazul Adamescu, pentru a face loc supranaționalelor și capitalului străin. Ei au avut tot timpul sprijinul a ceea ce numim stat paralel, binom SRI-DNA, desigur cu concursul unor politicieni.
Într-un studiu de acum o lună se arăta: „Capitalul străin este majoritar în special în sectoare industriale care contribuie la exporturile României, precum rafinarea țițeiului, într-o proporție de 97%, industria de automobile – 96%, fabricarea de mașini și utilaje – 80%, industria metalurgică – 81% și telecomunicații – 84%”.
Fără comentarii!
Înțelegem acum de ce supranaționalele și neomarxiștii sunt disperați că Securitatea și DNA ar putea pierde controlul asupra economiei românești, iar povestea cu „lupta împotriva corupției” este doar praf în ochii românilor, mai ales că au mai rămas de furat Portul Constanța și multe altele.
Dar dacă românii se deșteaptă și văd ce se petrece cu adevărat?
Gelu Vișan: Adevăruri care dor
România a devenit o colonie a Uniunii Europene. În relația cu noi, Uniunea Europeană se comportă cum se comporta orice Imperiu cu supușii săi. Nu avem o relație de parteneriat ci una de vasalitate.
Cum am ajuns aici, dar mai ales ce e de făcut? Bineînțeles că Uniunea are o mare parte din vină. Știind că am stat 50 de ani în iadul comunist, de la bun început ne-au programat pentru vânzare/cumpărare: cerere și ofertă, nu? Capitalism sălbatic.
Industriile care-i deranjau au spus că sunt „fiare vechi” și au fost distruse, lăsându-ne să ne batem pe terenuri. Pentru a nu face concurență fermierilor Uniunii, agricultura a fost făcută praf intenționat, în special prin fărâmițarea terenurilor, după care tot ei au cumpărat terenurile pe care românii le-au comasat la loc.
Mai clar: au spus: spargeți terenurile care erau comasate, că nu e bine. După care au zis: acum comasați-le, că nu e bine, și dați-ni-le nouă pe daiboj, că asta era șmecheria, să nu vă prindeți că au valoare.
Infrastructura a devenit din prima domeniul lor de furt: au venit cu un laptop și au câștigat licitațiile pe banii Uniunii, nouă ne-au dat sub-antrepriză, după care i-au furat. Da, la propriu. Domeniul infrastructurii este domeniul în care suntem furați, jefuiți, pe față. Se petrece astfel: ei nu dau bani decât dacă se știe în avans cine face lucrarea. Asta este condiția. Nu e licitație, nu e nimic, totul este aranjat dinainte. După care măresc prețul lucrării, o fac de mântuială, și cer din nou bani la Uniune, adică tot lor. Este domeniul lor de furt cel mai bun și cel mai profitabil: multe miliarde de euro. V-ați întrebat de ce costă atât de mult kilometrul de autostradă? Pentru că ei se fură singuri cel mai mult. Corupția din infrastructură este domeniul lor de activitate.
Energia și resursele sunt alt domeniu prin excelență al lor: Aici ne-au prăduit după aceeași rețetă: au spart sistemul energetic în bucăți, pentru a lua fiecare câte o halcă. Petrol, gaze, producție și transport energie. Nouă ne-a rămas pielea (de pe noi) care o iau acum. Cel mai bun exemplu este industria mineritului, făcută praf.
Au adus 1000 de supermarketuri și ne pun să cumpărăm produsele lor, sau importate de ei, pe prețuri exorbitante și de calitate îndoielnică, în timp ce pe ale noastre le aruncăm la gunoi dau le dăm pe degeaba.
Au făcut praf toate băncile românești și ne-au făcut sclavii lor.
Românul însă, a început să strângă capital și să vrea și el să conteze. Au apărut oameni de afaceri români care să le facă concurență. Deranj mare! Atunci au inventat „lupta anticorupție” pentru a-i aresta și băga în pușcărie pe capitaliștii români, pentru a ne omorî între noi, pentru a ne subjuga ei în continuare, pentru că ar mai fi portul, aeroportul, hidroelectrica și alte câteva puncte de interes care au rămas, de care românii țin cu dinții.
Să ne fie clar: lupta anticorupție nu se va încheia până când cei din UE nu vor fura totul de la noi! Până nu le dăm pe degeaba tot ce a mai rămas, ne bagă în pușcărie până la unul!
Bineînțeles că nu puteau face asta fără cozile de topor, a se citi politicienii și securiștii vânduți de la noi. Cine au fost sau sunt ei, pe unii îi știți. Niciunul nu a fost întrebat vreodată de sănătate.
Ar mai fi de spus despre atacul îndârjit asupra Ortodoxiei, care-i scoate din minți, a tradițiilor și a națiunii, adică a identității noastre ca popor.
[…]
yogaesoteric
24 aprilie 2018
