Cei care trebuie să ne apere sunt părtași la această crimă odioasă.

Să suni la 112 din casa criminalului și poliția să nu intre că nu avea cine să-i dea mandat - asta înseamnă să dai pensii speciale unor nesimțiți

  Iul 26,2019 12  13

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Sau, mai exact: să suni la 112 din casa criminalului și poliția să te caute la 3 adrese greșite și când te găsește să nu intre pentru că nu avea cine să-i dea mandat - asta înseamnă să dai pensii speciale unor nesimțiți!

Era 4 dimineața și până la 6 nu e program la justiție acolo, în Caracal, la domnul Ciordache. Dacă vrem să fie cineva la justiție peste noapte, trebuie să le triplăm pensiile alea speciale. Și diurnele de deplasare din pat la serviciu.

("Fata dispărută de la Dobrosloveni a sunat aseară, a anunţat: mă aflu într-o casă mare, veche, aproape părăsită, iarbă multă în curte, boscheţi şi are doi câini lupi, e într-un service. În momentul acela el i-a luat telefonul: «Cu cine vorbeşti?». Era un telefon cu botoane, ce se vorbeşte aici. Iar când a închis, cei de la 112, sau eu ştiu cum s-a-ntâmplat, au localizat apelul.

După telefon au venit la adresă, dar nu a intrat absolut nimeni, pentru că dimineaţă la ora 4.00 se auzea – «Lasă-mă, că mă omori! Lasă-mă, că mă omori!». Au sunat vecinii la 112, au venit 3-4 echipaje de poliţie şi s-au plimbat pe stradă prin faţa curţii până la ora 6.00. La ora 6.00 au intrat în curte pentru că atunci au obţinut mandat de percheziţie. Alexandra le-a spus la telefon că este fata răpită când aştepta o maşină de ocazie" - sursa)

(”A trecut un timp destul de îndelungat de la apelul la 112 până la momentul în care STS a comunicat cele trei adrese greşite. Iniţial, am primit o arie de unde s-ar fi efectuat apelul. Apoi am primit cele trei locaţii, au fost necesare mandate de percheziţie, s-a pierdut timp şi cu efectuarea acestor trei perechezitii în urma cărora nu s-a găsit nimic. Colegii mei au ajuns la a patra locaţie. Aşteptăm rezultatul de la medicina legală să confirme dacă sunt rămăşiţe de natură umană. Indiciile există, obiectele găsite în butoi ar părea că aparţin fetei care a dispărut pe 24 iulie de acasă. Cu siguranţă au trecut ore bune - n.r. de la apelul la 112 la momentul intrării în casă" - sursa)

Romania, lasata mostenire odraslelor de lux. Luuunga lista a progeniturilor PSD-iste care au primit functii grase la stat.

IOANA HURDEA | 26 IULIE 2019

Recenta numire a lui Mihnea Nastase, fiul lui Adrian Nastase, intr-o functie de consilier guvernamental, a readus in atentie lunga lista a odraslelor de politicieni PSD care au primit functii grase in structurile statului.

Mihnea-Daniel Nastase, fiul lui Adrian Nastase, a fost numit in functia de consilier onorific (nota C.M: câtă mizerie, câtă impertinență !!) al vicepremierului pentru parteneriate strategice, Mihai Fifor, potrivit unei decizii a prim-ministrului Viorica Dancila publicata, joi, in Monitorul Oficial.

Solicitarea ca fiul cel mic al fostului premier Adrian Nastase sa fie numit in aceasta functie a fost facuta de Mihai Fifor.

Clodilde Armand a publicat recent o lista cu numeroasele odrasle de PSD-isti care au primit functii la stat. Iata ce scria europarlamentarul USR:

Fiica domnului Daea este angajata la Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale;

Fiica lui Florin Iordache lucreaza la Cancelaria Bancii Nationale. In trecut a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni. Alta intrebare?!

Fiica domnului Tutuianu este consilier juridic la Primaria Capitalei;

Fiul lui Dumitru Buzatu si al senatoarei PSD Gabriela Cretu, numit secretar de stat: ”Il recomanda cunoasterea limbilor straine”

Fiica senatoarei PSD Neamt Emilia Arcan, a fost numita vicepresedinte in cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici cu rang de secretar de stat;

Fiul domnului Tudorel Toader s-a angajat ca asistent la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, in conditiile in care codul de etica al Universitatii interzice angajarea rudelor;

Fiica lui Mircea Cosma a ajuns in Parlament, dupa ce doi deputati PSD au renutat la mandate;

Fiul sefului PSD Neamt, numit secretar de stat in Ministerul Tineretului si Sportului;

Fiul maiorului in rezerva Petru Winzer, numit secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe; Fiica maiorului in rezerva Petru Winzer este angajata la Curtea de Conturi;

Fiica unui fost primar PSD din Darmanesti este Directoarea Cancelariei lui Dragnea, de la calculatorul careia a fost redactat proiectul Ordonantei de Urgenta privind gratierea;

Fiul lui Adrian Nastase a ajuns consilier in cabinetul de eurodeputat al social-democratului Catalin Ivan;

Fiica lui Nicolae Badalau este angajata la protocolul Aeroportului Otopeni, acolo unde ocupa functia de Director al departamentului Conformare, Calitate, Siguranta si Mediu;

Fiica fostului eurodeputat PSD de Bacau Minodora Cliveti este consilier diplomatic la Reprezentanta Romaniei la UE;

Fiul lui Ilie Gradinar zis Ilie Gigacalorie este ambasadorul Romaniei in Danemarca;

Fiica lui Constantin Preoteasa, fost sef al Directiei pentru Protectia Copilului Gorj, este secretar general in Ministerul Romanilor de Pretutindeni. Ea a detinut, pe rand, diverse functii in Ministerul de Externe, inainte de promovarea de la MRP fiind director in cadrul MAE;

Fiul judecatoarei Maria Huza, fost presedinte a Tribunalului Bucuresti si prietena a fostului ministru PSD Rodica Stanoiu, este secretar I la Ambasada Romaniei la Tokyo;

Fiul fostului sef al organizatiei de pensionari PSD Dambovita este secretar de stat in cadrul MAE;

Fiica fostului ministru PSD Constantin Nita este secretar I la Reprezentanta Romaniei la UE;

Fiul adoptiv al lui Ion Iliescu: ambasador in Thailanda, consul in Dubai, sef de misiune diplomatica in Filipine Fiul fostului ministru al Muncii Mariana Campeanu, fost director in cadrul Registrului Auto Roman;

Fiul premierului Viorica Dancila, Victor Florin Dancila, este consilier la Curtea de Conturi, potrivit declaratiei de avere publicata pe site-ul institutiei. Si sotia sa, Dancila Elena, lucreaza tot intr-o institutie de stat, la Primaria Sectorului 5 din Capitala

Mafia chineză. «Cele trei societăţi armonioase»

Conceptul de mafie chinezească s-a întipărit în ultimii ani în mentalitatea românilor ca fiind ceva profund nefast şi periculos, concretizat uneori prin înghesuirea unor chinezi în geamantane şi genţi de voiaj. Adevărul este cu mult mai cutremurător.

Imperiul Galben are o vechime de sute de ani, se laudă cu multiple si puternice izbucniri de patriotism, de exacerbare a mândriei naţionale. Dincolo de epocile primilor împăraţi, există netulburat de nimeni şi nimic un univers subteran despre care se spune, printre altele, că reprezintă cea mai numeroasă organizaţie criminală din lume. Astăzi puterea lor este mai mare decât oricând, milioanele de furnici fanatice luptând în linişte pentru supunerea întregii lumi sub Legea Triadelor.

Cei ce vin tocmai din Shaolin

Cu siguranţă, foarte puţini oameni s-au gândit vreodată că ilustrul şi celebru templu Shaolin ar fi putut da naştere (în mod indirect, desigur) uneia dintre cele mai mari organizaţii mafiote din lume. Adevărul este că primii fondatori ai Triadelor erau nimic altceva decât călugări luptători exilaţi şi vânaţi de autorităţile imperiale după momentul dramatic al incendierii faimosului Templu Shaolin. Fenomenul mafiei chinezeşti poate fi înţeles numai prin prisma examinării bagajului cultural, al ezoterismului marţial şi chiar al unui patriotism exclusivist dus la extrem de adepţii numeroaselor organizaţii criminale chinezeşti care se reunesc sub titulatura generală de Mafie Chineză.

Termenul în sine face referire la aşa numitele Triade, organizaţii cunoscute de chinezi prin termenul de San He Hui. Denumirea are rezonanțe în daoismul milenar având o conotaţie foarte elegantă. Tradusă mot-à-mot, semnifică „Cele Trei Societăţi Armonioase”, concept ezoteric străvechi, care face trimiterea la armonia şi unitatea primordială dintre Cer, Pământ şi Om. Numele de Triade, sub care sunt cunoscute astăzi în toată lumea, le-a fost dat de autorităţile britanice din Hong Kong, pe baza simbolisticii chinezeşti care conţinea imaginea unui triunghi înconjurat de paloşe sau de Guan Yu, zeul chinez al loialităţii. Ceea ce a sfârşit astăzi într-o organizaţie atotputernică, capabilă de acte de o cruzime inimaginabilă pentru un non-asiatic şi stăpână peste crima organizată din jumătate de Asie, a avut la început o misiune exclusiv patriotist-haiducească, prin care se angaja să apere etnicii chinezi de atacurile şi abuzurile dinastiei străine Qing, de sorginte manciuriană.

Din punct de vedere strict istoric, prima organizaţie secretă care a întreprins atacuri împotriva administraţiei manciuriene se numea Ţian Di Hui (Societatea Cerului şi Pământului). Sub această denumire elevată se ascundeau, de fapt, renumiţi luptători de Kung Fu care acţionau aidoma unor haiduci locali, pedepsind mortal pe funcţionarii imperiali care abuzau ţăranii şi comercianţii chinezi. Scopul lor suprem nu se limita la acte de răzbunare, prima triadă din istorie ţintea mult mai sus. Maeştrii de Kung Fu complotau pentru înlăturarea dinastiei manciuriene Qing şi restaurarea unei dinastii pur chinezeşti condusă de etnicii Han. Societatea Cerului şi Pământului avea un scop eminamente politico-naționalist și niciun maestru luptător nu şi-ar fi imaginat vreodată că organizaţia lor se va ocupa peste ani de asasinate la comandă, prostituţie, trafic de droguri sau jocuri de noroc…

Aceasta pentru că Triada iniţială a fost fondată de cinci maeştri călugări scăpaţi cu viaţă după incendierea Templului Shaolin de Sud de către armata imperială Qing. Templul ajunsese o adevărată şcoală care forma luptători periculoşi pe bandă rulantă. Călugării de aici luaseră în prealabil decizia de a-i învăţa pe toți chinezii tainele artelor marţiale, după ce văzuseră samavolniciile la care era supusă populaţia Han. Speriate de posibilitatea tot mai evidentă că o adevărată armată populară antrenată la Shaolin va trece la fapte, autorităţile au trimis toate unităţile armatei imperiale, care au ucis într-un atac de noapte majoritatea călugărilor şi au incendiat templul. Cei 18 care au scăpat erau cei mai buni călugări luptători. Cinci dintre aceştia au decis să creeze cinci noi Temple şi cinci societăţi secrete invincibile care să acţioneze de la adăpostul anonimatului.

Motto-ul lor era: „Zdrobiţi dinasita Qing, reînviaţi dinastia Ming”. Vitregiile istoriei, apariţia erei tehnologice şi globalizarea accelerată, au dus însă la transformarea organizaţiei patriotice iniţiale într-una dintre cele mai temute mafii din întreaga lume.

Răscoale, capitalism, naţionalism şi comunism

Următoarele izbucniri violente ale Triadelor nu au întârziat să se manifeste pe scena istoriei Chinei. În anul 1790, Societatea Lotusului Alb a stârnit o rebeliune presărată de atrocităţi în provinciile Sichuan, Hubei şi Shaanxi. Între anii 1847-1850, provincia Kwantung a fost devastată de ţăranii antrenaţi sub oblăduirea Frăţiei Ciomegelor. Anii 1851-1865 aduc în scenă figura lui Hung Hsiu Chuan, un exaltat conducător al Triadelor care se credea nimeni altul decât fratele lui… Iisus Christos. Fără a avea vreo trăsătură comună cu Mântuitorul, Căpetenia Hung declanşează răscoala Tai Ping în care, din ordinul său, mor zeci de mii de oameni. Răscoala se apropia ameninţător de Beijing, astfel încât autorităţile manciuriene se văd nevoite să ceară ajutorul Puterilor Occidentale care înăbuşă în sânge, cu tunurile, răscoala lui Hung. Cum perseverenţa şi capacitatea de a nu se da bătuţi niciodată sunt caracteristici naţionale ale poporului chinez, capii Societăţii Lotusului Alb împreună cu Triadele Marilor Săbii şi Pumnilor Roşii au pus la cale sângeroasa Răscoală a Boxerilor.

Yi He Tuan, cum o denumesc chinezii, a fost cea mai mare răscoală populară din istoria modernă a Chinei. Răscoala Boxerilor şi-a primit numele de la ataşaţii militari occidentali care se confruntau prima oară cu practicanţii de arte marţiale din sudul Chinei. Pentru ei, aceşti luptători erau „boxeri”, negăsind alt termen cu care să-i descrie.

Răscoala a fost stopată doar de tunurile şi armele de foc ale occidentalilor care conlucrau deschis cu dinastia manciuriană, ambele părţi jefuind poporul chinez după propriile interese. Cum ceea ce nu te omoară, te face mai puternic, Triadele au ieşit întărite din răscoale, având de partea lor tot suportul şi ajutorul maselor populare care vedeau în ei singura pavăză care-i apăra deopotrivă de manciurieni şi de occidentali. Puterea lor creştea zi de zi, odată cu ea se dezvolta şi apetitul noilor conducători pentru activităţi infracţionale care aduceau însă sume imense de bani în visteriile Triadelor.

Odată cu apariţia capitalismului şi industrializării în China, atenţia Triadelor s-a îndreptat şi spre scena politică. Şi nu oricum, ci spre cele mai înalte funcţii în stat. Bunăoară, Sun Yat Sen, primul preşedinte chinez şi Fondatorul Republicii China de după abolirea casei imperiale, a fost un membru marcant al Triadelor, fiind susţinut de Societatea Hsing Chun. Succesorul lui Sun Yat Sen, căpetenia războinică Yuan Shik Kai, a lucrat mână în mână cu Triadele pe toată durata de timp cât a fost la putere. Guomindang-ul, sau Guvernul Naţionalist, ajuns la putere în 1927, era condus de Chiang Kai Shek, nimeni altul decât un membru al Bandei Verzi – Shang Hai. Triadele au luat în stăpânire întreaga parte de sud a Chinei şi au luptat pentru putere cu armata comunistă a lui Mao Ze Dong timp de zeci de ani până când au pierdut puterea oficială.

Lupta dintre comunişti şi mafioţi a fost deosebit de sângeroasă, ambele tabere făcându-se vinovate de scene de măcel, de neimaginat pentru orice om normal. În timpul luptelor cu comuniştii chinezi, sediul armatei naţionaliste a Triadelor se afla în oraşul Canton la adresa nr. 14 Po Wah. Aceasta este originea Triadei „14 K”, care astăzi numără doar în Hong Kong peste 300.000 de membri.

După ce Mao a definitivat victoria în anul 1949, o parte dintre naţionaliştii din Triade au fugit în Hong Kong, Macao, Thailanda, Singapore, San Francisco, Vancouver şi Australia. Rămăşiţele armatei naţionaliste a Guomindang-ului a găsit adăpost în munţii împăduriţi ai Birmaniei, unde sub conducerea căpeteniei Khun Sha au pus bazele traficului de droguri spre Occident, via Thailanda. Am fi tentaţi să credem că restul membrilor Triadelor rămaşi în China comunistă au pierit în anonimat în fata tăvălugului nivelator al Revoluţiei Culturale şi a megalomaniei lui Mao. De fapt, capii Triadelor au intrat în Partidul Comunist, pozând ca secretari şi subsecretari conştiincioşi, în timp ce subordonaţii se ocupau cu micile infracţiuni şi traficul de influenţă.

Noi facem de toate. Şi încă la preţ mic!

Împrăştiaţi în lumea întreagă, membrii Triadelor au început să domine universul infracţional internaţional, ajungând în prezent să-şi împartă lumea doar cu durii reprezentanţi ai mafiei ruse, singurii care au reuşit să opună o rezistenţă serioasă în fata invaziei de criminali venită din Asia. Astăzi îşi organizează şi conduc activităţile din China continentală, Taiwan, Hong Kong, Singapore, Macao, Malaezia. Practic, deţin controlul asupra întregii lumi interlope transfrontaliere din Asia de Sud. În ţările occidentale şi-au făcut apariţia odată cu dezvoltarea aşa-ziselor oraşe chinezeşti, zone rezidenţiale populate de imigranţi chinezi. Înfloresc în oraşe precum Los Angeles, Londra, San Francisco, New York, precum şi în toate capitalele europene sau în oraşele importante din restul lumii.

Domeniile lor de activitate includ orice faptă care i-ar face astăzi pe cei cinci maeştri Shaolin fondatori să pălească de ruşine! Trafic de droguri, asasinate la comandă, furt de maşini luxoase, spălare de bani, prostituţie, jocuri de noroc, trafic de carne vie, orice formă de jaf şi furt, falsificare de bani, comercializare de tutun şi băuturi alcoolice de contrabandă, vânzarea de haine de marcă, ţigări, DVD-uri, CD-uri, produse electronice, softuri de computer, toate contrafăcute. Nici măcar bietele animale şi plante nu au scăpat, Triadele fiind implicate puternic şi în traficul cu animale rare. Conform datelor remise publicităţii de Interpol, Triadele fac cei mai mulţi bani de pe urma activităţilor ilicite din lumea IT. După ce că deţin jumătate din toate site-urile de video-chat porno din lume, Triadele sunt lideri mondiali în ceea ce priveşte pirateria de pe Internet. În brigăzile lor lucrează astăzi cei mai dibaci şi dedicaţi hackeri.

Triade şi Tong-uri – Manual de funcţionare

Destul de des auzim vehiculat termenul de Tong, alăturat de multe ori în contextul Triadelor. Tong-urile nu sunt altceva decât puii plecaţi de la sânul Triadelor mame cu misiunea de a se stabili în afara graniţelor Chinei şi a excela în arta tuturor infracţiunilor posibile. Tong-urile au fost fondate la ordinul căpeteniilor războinice din China continentală care au dorit să deţină controlul primelor comunităţi de imigranţi chinezi de peste ocean. Astfel, primele frăţii Tong s-au format la mijlocul secolului 19 în mijlocul celor mai săraci şi marginalizaţi membri ai diasporei chinezeşti din SUA. Cum primii emigranţi chinezi au avut de înfruntat ura, dispreţul, jafurile şi umilinţele la care erau supuşi de albii din America, au cerut ajutor şi răzbunare acasă, unde legea o făceau maeştrii luptători şi lorzii războiului care patronau Triadele. Aceştia au fost mai mult decât bucuroşi să-i sprijine cu bani, sfaturi, antrenamente şi logistică pe fraţii lor de peste Pacific.

Mai ales datorită faptului că-i urau de moarte pe occidentalii, sub sfaturile şi îndrumarea Triadelor, chinezii imigranţi şi-au făcut rapid un renume sumbru printre americani. Cruzimea era cuvântul de ordine. Dacă un cow-boy sau fermier beat agresa sau umilea un chinez, corpul său era găsit purtând urmele unor torturi îngrozitoare. „Frica este un bun ambasador”, obişnuiau să spună căpeteniile proaspetelor frăţii Tong. Cu toate că primele Tong-uri erau alcătuite după modelul Triadelor de acasă, lipsite de idealul politic al acestora din urmă, Tong-urile au păstrat structura de clan şi ritualurile specifice, axându-se în scurt timp doar pe activităţi infracţionale. Cu o cruzime şi inteligenţă nemaiîntâlnite în cazul mafiilor concurente din America, Tong-urile şi-au demonstrat succesul în extorcări de sume de bani, jocuri de noroc, taxe de protecţie, prostituţie, trafic de organe, crime. În faţa concurenţei reprezentate de mafiile italiene, vietnameze, japoneze, a găştilor de cartier de latinos portoricani şi mexicani sau a frăţiilor ariene, Tong-urile nu s-au lăsat intimidate trecând uneori la represalii a căror simplă relatare face să pălească orice povestire horror a lui Stephen King din vremurile sale bune…

Afacerile terminate prost se sfârşesc deseori în asasinate şi torturi. Răzbunările iau forma atentatelor cu bombă, atacurilor cu cuţitele sau execuţia rituală a „celor 100 de tăieturi adânci”. Triadele de astăzi din Hong Kong sunt mult mai puternice decât par la prima vedere. Retrocedarea Hong Kong-ului din anul 1997, când oraşul a trecut de la administraţia britanică la cea numită de Republică Populară Chineză, nu a făcut decât să aducă Triadelor un plus la capitolul de imagine şi bani. În plus, foarte mulţi chinezi de pe continent au venit în noul oraş cu unicul scop de a deveni soldaţi în imensa armată subterană organizată pe principii naționalist-infracționale. Triadele de aici au propriile armate echipate cu orice armă posibilă. Nu există aici figura unui „naş” omnipotent, cum găsim la mafiile italiene. Puterea este împărţită între mai multe Triade, iar în cazul unei Triade există un oficial denumit onorific, Bastonul Roşu, în subordinea sa intrând de obicei 15 companii.

Triadele folosesc în mod tradiţional codurile numerice care desemnează rangul şi ocupaţia membrilor din clasa respectivă. De exemplu, clasa 426 este alcătuită din „luptători”, 489 grupează „maeştrii muntelui”, 438 adăposteşte „deputaţii maeştrilor muntelui”, cei din clasa 415 reprezintă „evantaiul alb de hârtie” şi cei din grupa 432 au numele de cod „paiele de santal”. Odată cu boom-ul economic petrecut în Hong Kong, a crescut şi influenţa Triadelor care au început să se facă cunoscute în ultimii ani prin numeroase acte de caritate şi ajutor financiar pentru defavorizaţii sorţii.

Viitorul – între ritualuri şi tehnologizare

Astăzi Triadele îşi întăresc puterea prin numărul imens de membri care îl depăşeşte pe cel al tuturor mafiilor mondiale luate la un loc. Duşmanii lor tradiţionali, japonezii din Yakuza, au început să joace un rol secund pe scena interlopă din Asia. Într-un interviu acordat unui jurnalist chinez independent, un lider al Triadelor aflat sub protecţia anonimatului declară nonşalant că: „Astăzi, Yakuza trăieşte din mila noastră. Numai faptul că ne virează sume imense de bani ne opreşte să-i zdrobim cu totul. Noi nu am uitat nici de atrocităţile pe care japonezii le-au comis de-a lungul istoriei în China, nici faptul că sunt duşmanii noştrii dintotdeauna. Astăzi am crescut în forţă şi putere datorită sfaturilor şi principiilor înţelepte rămase de la strămoşii noştri. Yakuza poate strânge doar câteva mii de luptători. Noi, în schimb avem câteva milioane. Forţa strămoşilor ne susţine. Japonezii sunt umiliţi şi ne plătesc tribut, nici nu îndrăznesc să întârzie cu plata. I-am putea zdrobi oricum. Dar este mai plăcut să-ţi umileşti duşmanul, decât să-l ucizi dintr-o dată”, încheie mândru, liderul Triadei…

Jurămintele şi codul de onoare al Triadelor numără 36 de capete care cuprind toate drepturile şi îndatoririle noului membru. 36 este un număr sacru în numerologia mistică chineză, alegerea sa nu este întâmplătoare. Templul ars de la Shaolin avea 36 de camere pline de capcane şi pericole care era necesar să fie parcurse de viitorul călugăr doritor să devină un luptător absolut. Iniţierea unui nou membru are o încărcătură de-a dreptul religioasă. În ciuda deceniilor de ateism adus de comunismul lui Mao, viitoarea termită luptătoare este introdusă într-o cameră de ceremonie unde tronează altarul lui Guan Yu, zeul daoist al frăţiei şi întrajutorării. Acolo, neofitul va aprinde beţişoare parfumate ca ofrandă strămoşilor şi va sacrifica un animal, de obicei o găină, porc sau capră. După ce bea o cupă care conţine jumătate vin, jumătate sângele animalului jertfit, viitorul membru trece peste două săbii încrucişate în timp ce recită cele 36 de versete ale Triadelor. Hârtia pe care sunt scrise versetele este apoi arsă la altar, pentru a confirma zeilor angajamentul luat de noul frate.

Puterea lor stă şi în încărcătura ocultă malefică a ritualurilor şi iniţierilor a căror semnificaţie a rămas secretă până în zilele noastre.

 

yogaesoteric
20 iulie 2019

Scrie corect.

Boboc Valentin-Liviu a distribuit o postare în grupul Pro Băsescu !

15 ore · 

Pentru Veorica!

EpochTimes: Avertismentele pe care ziua de 20 iulie 1999 le dă asupritorilor de pretutindeni

Cum aduci la neputinţă un grup de ticăloşi ajunşi la conducerea celei mai mari organizaţii criminale a planetei? Cu o mare capacitate de a rezista şi a sacrifica, de dragul adevărului şi binelui.

Rememorarea nopţii din 20 iulie 1999 în China poate fi traumatizantă pentru supravieţuitorii ei, care nu pot uita cum, sub vălul întunericului, poliţia şi securitatea chineză au târât mii de oameni nevinovaţi care practicau Falun Gong (o mişcare spirituală extrem de populară în China anilor ʼ90) din casele lor şi i-au băgat cu forţa în penitenciare şi în centre de detenţie.

20 de ani mai târziu, pe 20 iulie, persecuţia împotriva Falun Gong continuă nestingherită. Mai rău, s-a metamorfozat într-o maşinărie monstruoasă care omoară pe bandă rulantă practicanţii Falun Gong pentru organele lor şi îngroaşă rândurile victimelor traficului internaţional de organe – o industrie în creştere, care deja aduce venituri de miliarde de dolari.

Deşi iniţial mişcarea Falun Gong a beneficiat de un sprijin considerabil din partea oficialilor chinezi – care a durat până la sfârşitul anilor ’90 – după jumătatea deceniului, Partidul Comunist şi Ministerul Securităţii începuseră să considere din ce în ce mai mult Falun Gong o potenţială ameninţare, datorită popularităţii mişcării, a independenţei faţă de partidul-stat şi a învăţăturilor sale spirituale, opuse ideologiei ateiste a regimului comunist.

Este greu de imaginat că o practică inofensivă care creştea în popularitate – între 70 şi 100 de milioane de oameni, potrivit unui studiu al guvernului chinez din 1996 – şi care, conform unor studii făcute de spitale militare chineze, salvase milioane prin reducerea sumelor alocate facturilor de sănătate în China – a fost scoasă în afara legii pe motiv că peste noapte devenise „eretică”.

La baza supremaţiei exercitate de regimurile comuniste asupra oamenilor s-a aflat întotdeauna respingerea libertăţii religioase şi încercarea de a controla mintea şi spiritul oamenilor.

O practică ancorată în tradiţiile antice ale Chinei – precum Falun Gong – dezvoltă un caracter moral puternic. În mod firesc, în rândurile cadrelor apare temerea că practicile corupte, teroarea, ridicate de Partidul Comunist la rang de instituţie, precum şi problemele etice care apar pe cale de consecinţă, vor fi, la un moment dat, expuse. Astfel se explică faptul că, în ciuda promovării practicii Falun Gong de către numeroşi chinezi aflaţi la conducere, în ciuda popularităţii imense a mişcării spirituale în rândul armatei şi chiar a organelor Securităţii, Partidul a început să se teamă din ce în ce mai mult de Falun Gong.

Tensiunile au culminat în aprilie 1999, când, în urma unor arestări abuzive a unor practicanţi Falun Gong în oraşul Tianjin, peste 10.000 de oameni s-au adunat în mod paşnic la sediul central al Partidului din Beijing pentru a cere încetarea şicanelor autorităţilor.

Gestul a trimis o undă de şoc în sistemul nervos al Partidului. În ciuda caracterului paşnic, demonstraţia era de o îndrăzneală nemaiauzită într-o ţară care fusese dresată prin teroare de către Mao Tsedun. De la mişcarea studenţească strivită cu tancurile în 4 iunie 1989 nu se mai văzuse un asemenea curaj, ceea ce arată că cei dresaţi prin teroare nu mai erau sclavii fricii. Iar Partidul nu putea lăsa acest fapt nepedepsit.

Demonstraţia din aprilie 1999 este considerată în mare măsură ca fiind punctul declanşator al persecuţiei care s-a dezlănţuit în scurt timp. Pe 22 iulie, Falun Gong a fost oficial declarată în afara legii – pe un temei ilegal chiar şi după Constituţia chineză comunistă – marcând începutul oficial al unei campanii de teroare pe de o parte şi de instigare la ură pe de altă parte, organizată de guvernul chinez, care durează deja de 20 de ani.

Orchestrată de fostul preşedinte al Partidului Comunist Chinez, Jiang Zemin, persecuţia este fără precedent în ceea ce priveşte violenţa şi degenerarea pe care a cauzat-o la scară naţională în China. Partidul nu a cruţat niciun efort, logistic sau material, pentru a pune în aplicare ordinul liderului său, care cerea zdrobirea „în trei luni” a mişcării Falun Gong.

Pentru a asigura loialitatea populaţiei, mass-media chineză a început demonizarea practicanţilor Falun Gong prin programe de calomniere, instigând la ură împotriva unor oameni până atunci apreciaţi.

A fost creat chiar un Birou, numit „610”, care răspunde doar în fața membrilor Biroului Politic, şi care are drept singură misiune „eradicarea mişcării Falun Gong”. Beneficiind de fonduri discreţionare, extrajudiciar şi ilegal, crimele comise de Biroul 610 le-au întrecut în scurt timp pe cele comise de Gestapo sau de Inchiziţia spaniolă.

Odată ce Partidul a declanşat vânătoarea celor care ajunseseră fără voia lor inamicii publici ai statului peste noapte, vasta reţea de puşcării şi lagăre de muncă din China a fost rapid umplută până la refuz cu deţinuţi.

Din păcate pentru întreaga rasă umană, acest partid-stat, unul dintre cele mai dictatoriale din lume, care, la vremea respectivă, conducea o societate în care teroarea se împletea într-un scenariu de coşmar cu cele mai dure forme ale capitalismului de cumetrie, cineva a venit cu ideea rezolvării suprapopulării lagărelor de muncă. O „soluţie finală” care să umple chiar mai mult buzunarele Partidului.

Aşa s-au născut fermele de organe ale Partidului. Au apărut în scurt timp mii de cazuri în care organe erau extrase pe viu, cu forţa, prin tăierea la comandă a deţinuţilor pentru a le vinde apoi pe piaţa neagră, în vederea transplantului, pentru sume mari de bani.

Un fost secretar de stat pentru Asia Pacific, David Kilgour, şi un renumit avocat canadian pentru drepturile omului, David Matas, au lansat propriile investigaţii independente, care au fost preluate de alţi anchetatori. Rezultatele acestora confirmă cele mai crunte bănuieli.

Consecinţele acestor acte de barbarie sunt milioane de organe extrase şi milioane de oameni omorâţi prin tortură, alte milioane aruncaţi în puşcării şi supuşi torturilor – în majoritatea cazurilor de o duritate medievală, începând de la „banale” arsuri cu ţigara în anchete, violuri, privare de somn până la perioade de 2 săptămâni, administrare de electroşocuri, sau schingiuiri dintre cele mai dezumanizante.

La acestea se adaugă zeci de milioane de vieţi şi familii distruse, copii rămaşi fără părinţi sau scoşi din sistemul de învăţământ.

Istoria poate face cele mai neaşteptate cotituri

Odată cu venirea la putere a preşedintelui Xi Jinping, garnitura de cadre de Partid care comisese aceste atrocităţi a organizat repetate încercări de lovituri de stat, cu scopul de a-l debarca.

Pentru a supravieţui, Xi Jinping a fost nevoit să deschidă un război civil la vârful Partidului, deghizat într-o aşa-zisa campanie anti-corupţie – un conflict pe cât de tăcut, pe atât de dur, care a zdruncinat din temelii China şi aliaţii săi, reverberând până la mari puteri occidentale precum SUA.

Rezultatul luptei din interiorul Chinei a fost un număr de peste un milion de cadre superioare de Partid trimise în închisoare. Printre ei se regăsesc cadre din Biroul Politic Permanent, oameni consideraţi de neatins de către regulile nescrise ale Dinastiei Roşii: aproape toţi (peste 140) cei care au orhestrat şi comis atrocităţile ordonate de Jiang Zemin.

Singurul personaj important care lipseşte este de fapt fostul dictator al Chinei, care acum este păstrat la borcan, pe post de trufanda, într-un regim de semi-arest la domiciliu.

Cu toate că făptaşii au primit deja pedepse punctual, Partidul Comunist Chinez nu poate găsi o cale prin care să explice oamenilor toate aceste atrocităţi fără să fie înghiţit de revolta oamenilor. Aşa cum niciun Partid Comunist, cele care au dispărut brusc la sfârşitul anilor ʼ80, sau cele care au rămas, precum în Rusia, China, Cuba şi Vietnam sau Cambogia, nu au putut/încercat să explice vreodată sutele de milioane de crime pe care le-au comis de-a lungul istoriei.

O întrebare esențială care se impune, după toată această piesă macabră a cărei scenă este China, este următoarea: Cum a fost posibil ca milioane de oameni neînarmaţi, neorganizaţi şi paşnici să reziste timp de 20 de ani celei mai cumplite persecuţii declanşate de un partid cu resurse aproape nelimitate, mai mari decât ale oricărei alte organizaţii a planetei?

Ce a dat putere practicanţilor Falun Gong să reziste la astfel de torturi şi cruzimi?
Rezistenţa paşnică este caracteristica distinctivă a practicanţilor Falun Dafa şi sacrificiile personale imense prin care au înţeles să reziste pentru a susţine adevărul şi bunătatea.
Adevărul, Compasiunea şi Toleranţa sunt cele care au umilit criminalii şi i-au redus la neputinţă.

Istoria s-a scris: practicanţii Falun Dafa au rezistat timp de 20 de ani aparatului de securitate al Chinei şi au demonstrat ceea ce este probabil cea mai susţinută rezistenţă în faţa tăvălugului comunist în cei 100 de ani de istorie a acestuia.

Lecţia pe care practicanţii Falun Gong au scris-o în istorie este extrem de importantă şi unică: oricât de puternic şi de criminal ar fi un regim, nu poate învinge adevărul şi bunătatea, întărite de o mare voinţă de a rezista. Este o lecţie care, dacă ar fi înțeleasă, ar trimite fiori pe coloana vertebrală oricărei organizaţii criminale. În mod surprinzător, această lecţie este predată în momentul în care lumea a devenit aproape acaparată de diverse organizaţii şi conglomerate obscure.

Istoria este pe cale să fie transformată din temelii de această dramă oribilă, neînţeleasă şi muşamalizată de presa internaţională.

yogaesoteric
22 iulie 2019

Filmul «Human Harvest» dezvăluie secretul monstruos şi criminal al Chinei

Investigarea jafului de organe organizat în secret de autorităţile chineze, condusă de doi nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace, transpus într-un film care a şocat lumea, a fost prezentat în 23 august 2016, la SIMFEST.

„Human Harvest” („Recolta Umană”) este un documentar bazat pe cărţile Bloody Harvest (Recoltarea Sângeroasă) şi Organele Statului, care îi urmăreşte pe cei doi nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace – reputatul avocat pentru drepturile omului David Matas şi fostul secretar de stat canadian David Kilgour – în investigarea jafului de organe organizat în secret de autorităţile chineze.

Transplanturile sunt considerate fireşti atunci când donatorul şi-a dat, în prealabil, consimţământul. În China, acest firesc dispare, făcând loc macabrului. Investigaţii independente au arătat ceea ce China ascunde de mai bine de 17 ani: jaful de organe tutelat în secret de guvern. Iar când monstruozitatea ţinteşte un grup specific, exact aşa cum se petrecea cu intelectualii şi aristocraţii pe vremea Revoluţiei Culturale a lui Mao sau a altor epurări comuniste, ar trebui să ne punem serios întrebări asupra lumii în care trăim.

Ucişi la comandă

Atunci când în China au apărut pentru prima dată, în 2006, rapoartele conform cărora spitalele de stat ucid prizonieri de conştiinţă (persoane închise datorită vederilor religioase sau politice) pentru a le vinde organele, scenariul părea inspirat dintr-un film de groază. Însă odată ce analişti din mai multe ţări – inclusiv avocatul pentru drepturile omului, David Matas, şi fostul membru al Parlamentului canadian David Kilgour – au început să dezgroape faptele, filmul s-a transformat rapid într-o realitate oribilă.

Dovezile lor precise sugerează că sute de mii de oameni nevinovaţi au fost ucişi la comandă, pentru a furniza organe maşinăriei ilegale de transplant pusă la cale de partidul-stat via spitalele militare.

Depănarea modului în care aceşti doi candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace pun cap la cap probele şi continuă să lupte împotriva acestei crime împotriva umanităţii la scară industrială este o poveste captivantă atât a triumfurilor personale, cât şi a ororilor de neimaginat.

„Recolta Umană”: documentarul care a şocat lumea

Pacienţi pentru transplant din întreaga lume şi-au dorit intervenţii chirurgicale în spitalele din China, din cauza timpilor de aşteptare scurţi şi a numărului de donatori, aparent nelimitat. Operaţii pentru care se pot aştepta luni sau ani în alte ţări dezvoltate, pot fi efectuate în spitale din China în doar câteva săptămâni, pentru o sumă frumuşică de bani.

Totuşi, cum China nu are vreun sistem de donatori, întrebarea este: de unde provin aceste organe? Atunci când au apărut pentru prima dată zvonurile că spitalele de stat chineze ucid prizonierii de conştiinţă pentru a le vinde organele, povestea părea prea oribilă pentru a fi reală.

În 2006, o investigaţie condusă de avocatul internaţional pentru drepturile omului, David Matas şi de către fostul membru al Parlamentului canadian, David Kilgour, a dezvăluit acest mister terifiant.

„Recolta Umanăˮ te conduce pas cu pas, cu ajutorul dovezilor obţinute în timpul anchetelor lor, cu atenţie şi migală, la reconstituirea uneia dintre cele mai grave crime împotriva umanităţii.
În timpul investigaţiei, echipa Kilgour - Matas a descoperit că sursa a peste 40.000 de transplanturi de organe, care au avut loc între 2000 şi 2005, era inexplicabilă. Dovezi suplimentare au relevat faptul că, în cel puţin 17 spitale, personalul spitalelor admite că organele au fost procurate de la practicanţi Falun Gong.
Dar acest aspect a fost numai vârful iceberg-ului.

„Recolta Umanăˮ îi urmăreşte pe David Kilgour şi David Matas în călătoria lor îngrozitoare prin labirintul dezvăluirii crimelor oribilei industrii organizate în spitalele militare chineze.
Cu imagini în exclusivitate din spitalele de stat şi lagărele de muncă, cu interviuri cu martori, pacienţi, medici şi experţi de renume mondial, cu cercetările în domeniul procedurilor de transplant şi explorarea în profunzime a persecuţiei practicanţilor Falun Gong, filmul aduce la lumină corupţia guvernului şi muşamalizarea acesteia la nivel mondial.

„Recolta Umanăˮ este o privire îndrăzneaţă şi curajoasă aruncată asupra „unei noi forme a răului de pe această planetă”.

Cum a devenit China a doua ţară în materie de transplanturi din lume?

Organele pentru transplant nu pot fi scoase din cadavre şi pur si simplu plasate în bănci până când este necesar: acestea trebuie să fie prelevate înainte sau imediat după deces şi apoi implantate rapid într-o nouă „gazdăˮ. Situaţiile limită, generate de urgenţe, accidente, agravări ale unor boli cronice, precum şi logistica acestui proces, face ca, în cele mai multe ţări, compatibilitatea de organe să fie un domeniu complex, cu liste de aşteptare şi echipe dedicate care încurajează membrii familiilor victimelor accidentelor să accepte donarea de organe.

În China, însă, donatorii par să fie captivi, în aşteptarea destinatarilor. Cine sunt aceşti donatori non-benevoli? Guvernul spune că organele provin de la prizonieri executaţi. Dar chiar dacă numărul persoanelor executate se ridică la 10.000 pe an, această cifră – se arată în film – este mult sub presiunea solicitărilor.

Investigaţia Matas - Kilgour a dezvăluit adevărata sursă: practicanţii Falun Gong aflaţi în închisori şi lagăre de muncă.

Persecuţia Falun Gong – de ce ucide Partidul Comunist Adevărul şi Bunătatea?

De 17 ani, în China, are loc un masacru care ridică mii de voci din toată lumea pentru oprirea lui. De 17 ani, cei care sunt hăituiţi, interogaţi, aruncaţi fără vină în lagăre de muncă pentru a fi torturaţi bestial, ca pe vremea Revoluţiei Culturale a lui Mao, sunt cei mai decenţi cetăţeni ai Chinei. Vina lor? Aceeaşi vină inventată de orice partid comunist care are în faţă oameni cărora nu le poate murdări conştiinţa, distruge demnitatea şi mutila inimile pentru a-i controla.

Faptul că aceşti oameni practicau Falun Gong – o formă de qiqong străveche bazată pe perfecționarea trupului şi a caracterului moral prin respectarea principiului adevăr-bunătate-toleranţă – a deranjat Partidul, mai ales pentru că numărul acestora creștea tot mai mult. Teama constantă a PCC a fost încă din prima zi de la înfiinţare aceea de a nu pierde controlul asupra minţii oamenilor.

Invidia extremă a fost cea care l-a împins, la 20 iulie 1999, pe Jiang Zemin (conducătorul de atunci al Chinei) să lanseze o aprigă campanie de eradicare a Falun Gong. Nu voia să lase ca o mişcare aflată în afara controlului partidului să poată inspira zeci de milioane de oameni, chiar dacă aceştia aduceau mult bine societăţii: erau corecţi, cinstiţi, ajutau şi se gândeau în primul rând la ceilalţi şi erau foarte sănătoşi.

Ţinând cont că acesta era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetăţeni, se poate spune că liderul PCC a lansat practic un atac împotriva societăţii chineze în general.

„Ceva trebuie făcut”

Filmul „Human Harvestˮ este scris, regizat şi produs de regizorul Lee Leon, director al companiei Flying Cloud Productions din Vancouver, şi de producătorul executiv Jason Loftus, de la Toronto-Mark Media.

Lee a citit prima dată despre acuzaţiile de recoltare de organe din China în 2006 în raportul iniţial făcut de David Matas şi David Kilgour.

„Nu am avut probleme când am filmat, dar când am auzit prima dată despre acest lucru nu am mai putut dormi. Nu puteam conceptualiza sau înţelege. M-am gândit că nu se poate face un film despre asta. Dar apoi mi-am dat seama, dar dacă e adevărat? Ceva trebuie făcutˮ, a spus Lee.

Premiul Peabody este cel mai prestigios premiu obținut de „Human Harvestˮ (echivalentul premiului Pulitzer). Filmul a mai fost onorat cu Premiul FRONTLINE Michael Sullivan pentru jurnalism într-un documentar. De asemenea, el a mai câştigat premiul pentru cel mai bun film documentar la The Indie Fest, precum şi la Hamilton Film Festival şi premiul întâi la Festivalul de Film Online Viewster – cel mai renumit festival online de film din lume.

yogaesoteric

13 ianuarie 2018

Culisele războiului din România!

Nu este dificil de constatat că în România se desfăşoară un adevărat „război” între două tabere: una politrucă şi una securistică. Ambele au presa lor, deontologii lor, România lor! Ambele posedă o forţă manipulatoare uriaşă, reuşind să păcălească aproape toţi românii de bună credinţă!

Tabăra politrucilor

Practic, cu 1-2% excepţii, întreaga clasă politică este șantajabilă: parlamentari, miniştri, şefi de partide, primari, prefecţi, funcţionari publici, şefi de instituţii! Iar legile şi codurile penale pe care le avem (proaste şi neclare) permit ca în orice clipă, un om curat să fie „agăţat” peste noapte!

Tabăra securistică

Este gașca formată din şefii serviciilor, procurori, judecători, avocaţi „acoperiţi” şi ziarişti „acoperiţi”. Ei au dosarele celor 98% din tot ce înseamnă politruci în România şi îi şantajează abitir. „Securisticii” conduc România de ani buni! Dacă un politruc jefuiește România în favoarea lor, atunci acesta este „nevinovat” şi poate fura liniştit şi el! Dar dacă mişcă în „câmpul tactic” după cum vrea „muşchiul lui”, atunci i se scoate dosarul sau i se face repede unul şi politrucul este livrat deontologilor „acoperiţi”!

Ceea ce ni se arată la televizor este războiul dintre cele două tabere, pentru puterea absolută de a jefui România!

Visul „Securisticilor” este să jefuiască România cu mâinile politrucilor şi să răspundă politrucii, atunci când izbucnește un scandal mare!

Visul „Politrucilor” este să jefuiască România pentru ei şi să nu fie deranjaţi de ceilalţi sau să nu fie nevoiţi să împartă prada! Şi să nu răspundă în faţa legii!

Războiul este în toi şi este destul de echilibrat. Poate dura ani de zile, doar vorba aia, toţi şmecherii au salarii uriaşe şi participare cu beneficii grase la jaful naţional! Între timp, noi murim de foame, deşi muncim ca nişte sclavi! Ne uităm cu toţii la acest război şi simpatizăm cu o tabără sau alta!

Au reuşit! Ne-au deturnat atenţia de la chestiunile vitale: viitor, economie, sănătate, educaţie, subzistenţă, criza morală! De fapt, se poate spune că cele două tabere sunt una singură: EI, cei cu punga groasă. Iar restul suntem NOI, proştii, care ne resemnăm şi murim încet sau emigrăm şi uite aşa mergem repede înainte!

Este greu de dat un prognostic optimist pentru această situație, fiindcă membrii celor două tabere sunt interesaţi doar de cum se împarte „caşcavalul” lor! Restul sunt vorbe şi lozinci goale! În plus, foarte curând, cele două găşti vor cădea la pace după ce îşi vor fi împărţit procentele din jaful naţional! Nouă ne va rezulta ceva în jur de zero, sau poate nişte firimituri cât să ne ţină în case şi să nu ieşim de foame în stradă, să ne revoltăm împotriva lor!

Pentru a înţelege şi mai bine manipularea, nu observaţi că cele două găşti nu doresc să se lichideze una pe cealaltă?! 

Ce folos să se organizeze mitinguri de proporții duminica?! Atunci când toate instituţiile sunt închise: Guvern, CNA, Parlament, Ministerul Justiţiei?! Nu se sperie niciun politruc! Alta este să vadă politrucii 100.000 de oameni marţi sau miercuri, la porţile instituţiilor! Ar fi cuprinși de frică! Strada are forţă doar atunci când obţine reforme reale! Doar atunci când aceşti nemernici, hoţi şi trădători de ţară ies din palatul lor şi sunt nevoiți să negocieze cu 100.000 de oameni supăraţi!

yogaesoteric

19 iulie 2019