............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ
vineri, 23 august 2019
marți, 20 august 2019
INFORMAȚIE de CULTURĂ GENERALĂ PENTRU TOTI UNGURII CARE STRIGĂ CĂ ARDEALUL E AL LOR, DAR NU-ȘI CUNOSC ISTORIA !!!
Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - FIUL lui Iancu de Hunedoara) :
ELISABETA SĂLĂJAN !!!
DRAGI CONCETĂȚENI MAGHIARI
PÂNĂ DE CURÂND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''.
AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE ISTORIE ! ! !
Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300).
Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari în Panonia.
Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia:
1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul),
2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și
3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles".
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle și TOKES!!!
Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!
Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.
Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?!
Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!
Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul!
La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania.
Nu întâmplător pe regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare.
Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe!
De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?
Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator!
Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie:
Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români?
Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.
Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun!
Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!
Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.
Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.
Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!
Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!.
Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!
Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!
Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar.
De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional!
Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!
Care e logica acestor resentimente?
Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora: ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?
Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani?
Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria!
Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!
Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!.
Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea.
S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi!
Nu ştiau încotro s-o apuce!
Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!
Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?!
Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.
Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ?
Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.
Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică!
Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!
Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon!
A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii, şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!
Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de
a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.
Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!
E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei!
Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară!
Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!
Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!
Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!
Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.
Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!
Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat.
Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus.
Dați și altor români să ia cunoștință !
ELISABETA SĂLĂJAN !!!
DRAGI CONCETĂȚENI MAGHIARI
PÂNĂ DE CURÂND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''.
AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE ISTORIE ! ! !
Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300).
Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari în Panonia.
Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia:
1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul),
2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și
3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles".
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle și TOKES!!!
Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!
Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.
Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?!
Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!
Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul!
La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania.
Nu întâmplător pe regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare.
Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe!
De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?
Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator!
Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie:
Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români?
Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.
Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun!
Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!
Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.
Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.
Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!
Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!.
Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!
Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!
Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar.
De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional!
Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!
Care e logica acestor resentimente?
Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora: ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?
Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani?
Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria!
Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!
Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!.
Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea.
S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi!
Nu ştiau încotro s-o apuce!
Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!
Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?!
Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.
Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ?
Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.
Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică!
Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!
Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon!
A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii, şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!
Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de
a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.
Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!
E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei!
Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară!
Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!
Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!
Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!
Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.
Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!
Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat.
Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus.
Dați și altor români să ia cunoștință !
( Adrian C.)
luni, 19 august 2019
duminică, 18 august 2019
Pe cine și pentru ce-i plătim.
Accesați:
https://www.facebook.com/groups/1414229612173477/wp/481008712682117/
https://www.facebook.com/groups/1414229612173477/wp/481008712682117/
A prins tuta, coaja! Cam scumpe toanele moftangioaicei!
Alexandru Cumpănașu: Cer arestarea IMEDIATĂ a tuturor clanurilor interlope din întreaga țară
Alexandru Cumpănașu face un nou apel către români, dar și către ministrul de Interne, Mihai Fifor
Author: Cristina Popovici | Sursa: Money.ro | Publicat: 09.08.2019, 14:52
”MOR CU EI DE GAT. APEL: Dragi tati, mame, frati, surori ai acestei tari. A-16-a zi de cosmar continua pt familia Alexandrei si pt fiecare familie din Romania. Ma simt extrem de obosit si bombardat din toate partile de acest musuroi rascolit. Pana acum SISTEMUL s-a dovedit mai puternic decat mine si decat dumneavoastra. De aceea am mare nevoie de sprijinul dumneavoastra in continuare. Asa ca va rog scrieti mesaje pe fb, distribuiti ce considerati ca reprezinta presiune pe autoritati. In cazul acestui mesaj va rog sa votati pt a da greutate Apelului de mai jos prin like daca sunteti de acord cu el. Dupa 16 zile am reusit prin lupta personala alaturi de mass media si dvs doar lucruri marunte: demiterea sefului STS, demiterea sefului Politiei Nationale, demisia ministrului de interne, demiterea sefului Politiei Olt, demiterea sefului politiei Caracal, cercetarea disciplinara a procurilor si judecatorului din acest caz, audierea parlamentarilor de Olt. ATAT. Este un bilant trist si care nu ma ajuta si nu va ajuta mai deloc. Nu avem certitudinea ca Alex este decedata sau in viata in afara sentimentului familiei ca traieste. Nu avem complicii si reteaua criminala din spatele acestei tragedii odioase, nu avem crima organizata macar din Olt arestata. Nici macar CERCETATA.
De aceea fac un:
Apel catre Ministrul de Interne prin care ii cer 4 lucruri clare in mod imperios:
1. Publicarea de urgenta a Raportului ofiterului de politie care a vorbit de pe telefonul pereonal cu Alexandra. Noi (familia) am facut tot ce am putut pt a ajuta Parchetul si MAI atat cu informatii cat si cu solicitarea catre STS a conversatiilot acestei EROINE a unui intreg popor astazi fara sa-si doreasca o clipa. Daca nu va fi facut public vom depune cerere oficiala pt avea acces la el ca parte (victima) in tot acest COSMAR.
2. Publicarea unui comunicat de presa sau o declaratie de presa din partea Ministrului de Interne prin care sa clarifice daca MAI are cunostine despre retele de crima organizata in judetul Olt. Daca DA, de ce nu sunt inca arestati liderii si complicii lor din fiecare sector (politie, parchet, politica, administratii publice, etc. )
3. Un raspuns public sau SCRIS catre mine prin care sa-mi comunice daca a dispus ordine scrise si planuri de masuri pt verificarea tuturor disparitiilor de copii si nu numai nerezolvate macar din ultimii 10 ani. Ii precizez domnului ministru ca Procurorul General a semnat deja ordinele de inspectie atat fata de procurorii DIICOT cat si fata de procurorii parchetelor teritoriale asa cum a dispus deja si CSM prin Inspectia Judiciara. Politistii care au acoperit retele in ultimii 10 ani trebuie cercetati si trimisi la puscarie. Va cer in numele populatiei intregii tari aflata de mine in acest demers un raspuns public: ati semnat sau nu ordinele de control pt ultimii 10 ani? In caz contrar voi reveni cu o alta adresa scrisa.
4. Arestarea de indata a tuturor clanurilor interlope din intreaga tara impreuna cu Parchetul General despre care se presupune ca MAI si DIICOT au cunostinta si le-au documentat.
Va multumesc,
Va multumesc,
==============================================
Alexandru Sandu Danciu în Pro Băsescu !
https://www.facebook.com/
vineri, 16 august 2019
S-au pensionat cei doi polițiști-șefi care au nenorocit-o pe Alexandra. Soții Mirea abia au depășit 50 de ani și vor avea pensie specială
de Grigore Cartianu
-joi, 15 august 2019
La 9 zile după ce șeful Poliției Caracal s-a pensionat, și șefa Secției de poliție rurală Osica de Sus (care include postul de poliție din Dobrosloveni) și-a depus dosarul de pensionare. Cei doi abia au trecut de 50 de ani. Se numesc Nicolae Mirea și Violeta Mirea. Sunt soț și soție, vectori ai Mafiei PSD din Olt și protectori ai clanurilor interlope din zonă.-joi, 15 august 2019
Violeta Mirea, soţia fostului şef al Poliţiei Caracal (Nicolae Mirea), a depus miercuri documentele de încetare a raporturilor de serviciu în vederea pensionării, transmite Agerpres. Nicolae Mirea s-a pensionat din Poliţie pe 5 august.
Comisarul-șef Violeta Mirea conduce de 5 ani Secţia de Poliţie Rurală Osica de Sus, care are arondate opt comune: Cezieni, Dobrosloveni, Dobrun, Drăghiceni, Fălcoiu, Fărcașele, Osica de Jos, Osica de Sus. Așadar, și Dobrosloveni, unde locuieşte familia Măceşanu, a cărei fiică, Alexandra (15 ani), a dispărut pe 24 iulie.
Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Olt, Cristian Grigorescu, Violeta Mirea va rămâne în funcţie până pe 19 august, când va intra în vigoare raportul depus pe 14 august.
Violeta Mirea lucrează în Poliţie din anul 1990 şi conduce Secţia 2 de poliţie rurală Osica de Sus din anul 2014.
Două catastrofe: Nicolae și Violeta Mirea
Comisar-șef Nicolae Mirea
Nenorocirea Alexandrei Măceșanu (15 ani) a început de la două unități de poliție: Dobrosloveni și Caracal. Fata era de loc din Dobrosloveni, de unde a și luat-o Gheorghe Dincă „la ocazie” miercuri, 24 iulie, la ora 9.57, ca s-o ducă la Liceul „Mihai Viteazul” din Caracal (distanță de 8 kilometri). A ajuns la Caracal, dar nu la liceu, ci în casa monstrului.
În mod logic, primii polițiști chemați s-o salveze pe Alexandra au fost cei din Dobrosloveni și cei din Caracal. Tatăl fetei l-a înștiințat pe șeful de post din Dobrosloveni miercuri seara, la ora 20.30. La Poliția Caracal, cazul a ajuns joi dimineață, după 8.30. În ambele momente, Alexandra era în viață (avea să fie omorâtă joi, în jurul orei 12.00).
O acțiune profesionistă a polițiștilor ar fi putut-o salva. Dar și cei din Dobrosloveni, și cei din Caracal (ca și cei de la Slatina, de la IPJ Olt, ceva mai târziu) au avut o reacție criminală. Un amestec de indolență cu prostie și aroganță a dus la non-acțiune. Au fost pierdute ore decisive în găsirea și salvarea fetei.
Pe 24-25 iulie, Poliția din Caracal și cea din Dobrosloveni aveau ceva în comun: erau conduse de membrii aceleiași familii. Soț și soție. Concret:
comisarul-șef Nicolae Mirea era șeful Poliției municipale Caracal;
comisarul-șef Violeta Mirea era șefa Secției de poliție rurală Osica de Sus, la care sunt arondate 8 posturi comunale, printre care și Dobrosloveni.
Cei doi comisari-șefi se aflau în exercițiul funcțiunii, nu plecaseră în concediu. Deci, puteau acționa.
Doamna comisar-șef are program 8-16
Dacă șeful de post din Dobrosloveni dădea alarma miercuri seara, Alexandra avea mari șanse să fie găsită la timp. Din acel moment, ea a mai trăit aproape 16 ore.
Comisar-șef Violeta Mirea
În mod normal, șeful de post din Dobrosloveni trebuia să-i raporteze cazul imediat șefei sale ierarhice, Violeta Mirea. Aceasta, dată fiind complexitatea cazului, ar fi trebuit să apeleze urgent la Poliția Caracal, adică să-l anunțe pe bărbatu-său. Nici nu-i era greu: la ora aceea (20.30), probabil, cei doi soți se aflau acasă.
Pentru ca șeful de post din Dobrosloveni să-și fi anunțat urgent șefa despre dispariția unei fete, era obligatoriu ca el să fie instruit în acest sens. Cine trebuia să-l instruiască? Șefa sa, Violeta Mirea, care era șefa Secției de poliție rurală Osica de Sus de 5 ani.
Dar Violeta Mirea și-a „instruit” subalternii să-i trimită acasă pe părinții care vin disperați seara la postul de poliție să reclame dispariția vreunui copil. Să vină a doua zi, acum e târziu, s-a încheiat programul!
Comisarului-șef Violeta Mirea i s-a părut normală atitudinea șefului de post din Dobrosloveni, dovadă că n-a luat nicio măsură împotriva lui. E dovada implacabilă a felului în care doamna Mirea a organizat structurile din subordine: indolent, catastrofal, criminal. Pentru ea, programul polițistului e cel scris pe ușă: 8-16. Cei aflați în necaz să revină a doua zi.
Oamenii lui Ciocan
Despre comisarul-șef Nicolae Mirea, șeful Violetei Mirea, s-a scris deja mult. Din cauza indolenței și a nepriceperii lui, și Poliția Caracal i-a refuzat Alexandrei șansa de a supraviețui. Nicolae Mirea nici nu avea cum să acționeze profesionist, pentru că el nu era omul legii, ci omul a două mafii care controlează Caracalul în mod feudal: Mafia Politică și Clanurile Interlope.
Dan Cioca, milițianul-deputat care controlează Caracalul
Deși individ fără caracter și lipsit de moralitate, comisarul-șef Nicolae Mirea a fost impus ca șef al Poliției Caracal de Mafia PSD, condusă în județul Olt de Paul Stănescu (senator), supervizată de Florin Iordache (deputat) și acționând efectiv prin Dan Ciocan (deputat). La fel a ajuns mare șefă și Violeta Mirea.
Soții Mirea au prosperat material, în timp ce Caracalul și comunele dimprejur au devenit un pol al infracționalității.
Cel care i-a impus pe soții Mirea la șefia a două structuri de poliție, cea din Caracal și cea din Osica de Sus (incluzând 8 comune), a fost deputatul Dan Ciocan, multimilionar din contracte cu statul. Numirea s-a făcut, evident, cu acordul lui Paul Stănescu.
Dan Ciocan (59 de ani) a fost milițian pe vremea lui Ceaușescu, iar bacalaureatul și l-a luat la 50 de ani. Adică la vârsta la care, cu mici ajustări, soții Nicolae și Violeta Mirea au ieșit la pensie. La pensie specială (soții Mirea vor încasa, împreună, aproape 14.000 de lei). Ciocan, mai șmecher, va avea dublă pensie specială: de milițian și de parlamentar.
Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!
CITIŢI ŞI:
* Șeful Poliției Caracal e premiat cu pensionarea la 51 de ani! Ca să ia 12.000 de lei pe lună, a fost demis doar din vorbe
* EXCLUSIV. Alexandra cerea ajutor, iar șeful Poliției Olt și-a continuat cheful cu somon, fripturi și șampanie
* Boule-cu-epoleți, Luiza nu fugise cu Făt-Frumos! O răpise Monstrul, o violase și omorâse, o arsese în butoiul de tablă!
* Oltul, Sicilia României. Mafia PSD Olt care a condamnat-o pe Alexandra: Iordache – Vâlcov – Stănescu – Ciocan
* Tovărășia interlopului din Caracal cu fiul Bardului de la Bârca. Andrei Păunescu a fost plătit de „Codiță” cu 1.200 de euro pe lună
* Cumpănașu l-a pus pe tatăl Alexandrei să facă o scrisoare-blestem în apărarea sa. Criticii „Vărului” sunt considerați „necreștini”
* DOCUMENT. Iată cine a ucis-o pe Alexandra! PSD și ALDE au scos din pușcării 3.592 de „Gheorghe Dincă” în 20 de luni
* STENOGRAME. Apelurile Alexandrei la 112. Dialoguri dureroase. Disperarea fetei e tratată de polițiști cu ironii criminale
* Mandachi #șîeu: „Capitulez! Lucrătorii au fost alungați de Statul nemernic, iar acum pe Stat îl doare-n cur! De ce ne buzunăreşti, ciorditorule?”
* Salutări de la Sorina! La New York e frumos și bine…
https://ziaristii.com/s-au-pensionat-cei-doi-politisti-sefi-care-au-nenorocit-o-pe-alexandra-sotii-mirea-abia-au-depasit-50-de-ani-si-vor-avea-pensie-speciala/?fbclid=IwAR3z3SwmWc486AcYDENB1AZ8rjdvdf8ZBlx_ZbSKQOOwRmQm-iT0_4q47AI
luni, 12 august 2019
duminică, 11 august 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)