VICTOR PONTA ESTE ASASINUL PROCURORULUI CRISTIAN PANAIT , UCIS IN PRIMAVARA LUI 2002 !!

 Cea mai grea ancheta pe care a trebuit s-o transpun pe ziar, este aceasta. In 19 ani de investigatii axate pe criminalitatea de stat, nu mi-a tremurat niciodata mana nici pe pix, nici pe tastatura, nici pe butonul de start al reportofonului, nici pe declansatorul aparatului foto. Imi tremura acum. Ceea ce veti citi – o avanpremiera a unei emisiuni de televiziune ce va pune capat carierei politice a lui Victor PONTA – este un RECHIZITORIU.

         Un rechizitoriu pe care eu, jurnalist, il prezint impotriva lui, procuror.

         RECHIZITORIUL unei CRIME.

         Materialul de fata s-a nascut greu, pentru ca fiecare cuvant pe care-l veti citi mai departe este inundat de lacrimi amare si grele.

         Prea grele. Cine n-ar fi cutremurat daca ar privi fotografia alaturata, stiind ca tanarul din imagine, care vine parca spre noi, jovial, cu mana intinsa in semn de SINCERITATE si putere, inca nu si-a gasit linistea in mormantul rece in care un alt tanar, in urma cu noua ani, l-a aruncat. L-a ajutat sa cada de la etaj si sa se zdrobeasca de caldaram. Sper ca odata cu demascarea publica a principalului sau asasin, tanarul din fotografie sa-si gaseasca pacea. 
Se numea Cristi PANAIT. Fisa postului: procuror. A murit, iar fisa postului s-a incheiat aici.
 Calaul sau se numeste Victor Viorel PONTA. Fisa postului: procuror. El n-a murit rapus de crima de pe constiinta, asa ca fisa postului sau a tot suferit, de-a lungul timpului, completari: procuror – sef al corpului de control al lui Nastase – ministru – sef de partid. “Încă îl văd în fața ochilor. Nemernicul care m-a ucis era scund, slab, cu mustața abia mijind, ironic.Un copil frumos, al cărui suflet a fost furat cu mult timp în urmă de marea mizerie a vieții. Însuși diavolul. Triumful răului asupra unei lumi din care până de curând făceam încă parte. Nu însemnam pentru el mai mult decât o pietricică” – asa ar spune, in stilul sau usor boem, usor acid, procurorul PANAIT despre asasinul sau. In 10 aprilie 2002, tanarul procuror, in varsta de doar 29 de ani, a mai apucat doar atat sa spuna, matusii lui:

         “E PONTA! Cainele PONTA m-a ucis!”.

Criminal nepedepsit, care (încă) se mai plimbă liber printre noi.

   A inchis ochii, a intrat in coma de gradul IV si, la scurt timp, a inchis ochii pentru totdeauna, ramanand doar un nume incrustat pe o cruce. 
In timp ce asasinul sau si-a construit “cariera” pe un mormant. 
Azi, eu, jurnalist, il acuz pe el, procuror: PONTA, ESTI UN CRIMINAL. DOAR UN CRIMINAL! Ponta era coleg cu Panait… si complice cu: Adrian NASTASE si Ovidiu TENDER.
Oficial, pe 10 aprilie 2002, s-a anuntat decesul procurorului Cristi PANAIT, survenit ca urmare a unui act suicidal. 
Tot oficial, azi, 17 martie 2011, eu anunt decesul procurorului Cristian PANAIT ca fiind un act criminal. 
Si-l arat cu degetul pe asasin: fostul procuror Victor PONTA! 
Il arat cu degetul mainii stangi, pentru ca in mana dreapta tin dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica. Obiectul acestuia este „Moartea violenta a procurorului Cristian Panait. Inculpat: Ponta Viorel Victor”. Dosarul a fost tinut timp de noua ani “la secret”. 
L-am obtinut. Foarte greu. Recunosc, public, ca l-am obtinut santajand doi procurori obedienti lui Adrian Nastase, se stiu ei care. 
Am promis ca nu le voi dezvalui infractiunile, si ma voi tine de promisiune. In fond, cateva evaziuni fiscale si o spalare de bani, nu-s mai grave decat o crima. Iar numele lor nu-s mai sonore ca al lui Ponta. Asadar, ceea ce dezvalui aici va fi detaliat cu probe intr-o emisiune TV. Ii dau posibilitatea lui PONTA sa-si pregateasca apararea, de aceea public intreaga poveste a asasinarii lui PANAIT inainte de emisiune. Si va trebui s-o pregateasca temeinic! Asta, evident, daca va avea curajul unei confruntari directe – si in direct! – cu subsemnata. Acestea fiind zise, iata faptele prin care actualul sef de partid socialist a ales sa ajunga in varf, ridicandu-se pe catafalcul colegului sau din Parchetul General, in urma cu noua ani:
 „În urma evenimentului produs la 10.04.2002, ce a constat în căderea lui Panait Nicolae Cristian de la înaltimea terasei propriei locuinte, pe partea carosabila a strazii Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am efectuat cercetarea în scopul descoperirii, fixarii si stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba. În pofida tratamentului chirurgical aplicat si a masurilor de resuscitare întreprinse de medicii Spitalului Clinic de Urgente Bucuresti, la ora 20,30 s-a înregistrat decesul lui Panait Cristian. 

Cercetarile s-au desfasurat în cadrul unor versiuni de ancheta elaborate în raport de persoana victimei, profesia si functia sa, locul de munca, anturajul sau, etc. La stabilirea formei judiciare a mortii s-au avut în vedere cele 3 posibilitati de suprimare a vietii: omuciderea, caderea accidentala si sinuciderea.” – asa incepe raportul criminalistului din cadrul IGPR, referitor la evenimentul macabru din seara zilei de 10 aprilie 2002. 
Mai departe, in rechizitoriul procurorului care cerceta moartea violenta a lui Panait (in dosarul real al cauzei, si nu in cel fals, prezentat de procurorul Ilie Botos in urma cu cativa ani si in care, in complicitate cu Ovidiu Paun si Ilie Piciorus – ambii sefi ai lui Panait, s-a falsificat raportul medico-legal si cel al criminalisului, aratandu-se opiniei publice ca moartea procurorului a survenit ca urmare a aruncarii de la fereastra apartamentului in care locuia) se spune ca “varianta sinuciderii ori a accidentarii nu se sustin de catre probele coroborate cu declaratiile martorilor, in concluzie stabilirea formei judiciare a mortii ramane ca stabilita omuciderea”.

         Pe lista suspectilor din dosarul cauzei exista un singur nume: “Viorel Victor Ponta, de profesie procuror, coleg cu victima”. La dosar mai exista, de asemenea, ca punct deosebit de important in desfasurarea anchetei penale si stabilirea autorului crimei, declaratia matusii lui Cristian Panait: “Cristi m-a anuntat, cand s-a intors de la serviciu, in jurul orei 17, ca va avea o vizita si sa nu ma sperii daca aud scandal. A zis: Ori eu, ori ei! A specificat ca vrea sa lamureasca niste probleme de viata si de moarte cu un coleg si a spus numele Ponta. Mi-a cerut sa le pregatesc o cafea si, daca se poate ar fi mai bine sa nu asist la discutii. In jurul orei 17.30 a venit musafirul asteptat iar eu, conform intelegerii cu Cristi, am plecat in vizita la o vecina. Ultima persoana care a venit la Cristi a fost acest Ponta”. 
Femeia mai declara si ca “am fost alertata de ceilalti vecini ca nepotul meu a cazut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: cainele asta de Ponta m-a omorat! Apoi a mai spus ceva dar nu am mai putut auzi, a intrat in coma”. Procurorul care a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui PONTA a fost, in doi timpi si trei miscari, pensionat fortat, de catre ministresa Rodica STANOIU.  
Un alt procuror a luat “cazul” si, la ordinele lui Botos – procurorul de casa al lui Nastase si Hrebenciuc, a falsificat toate probele astfel incat moartea procurorului panait sa para o sinucidere. Ba, mai mult de-atat, i-au intinat si batjocorit pana si amintirea: au ordonat, postmortem, sa I se faca o analiza psihiatrica lui Panait. Nu era deajuns pentru ei ca unealta Ponta il ucisese, il voiau si “nebun”. Miza v-o dezvalui in cele ce urmeaza (toate datele dosarului le voi prezenta in emisiune, impreuna cu declaratii, in premiera, ale fostilor colegi ai lui Panait).

         In urma disparitiei tragice a procurorului Panait, cloaca din spatele lui Ponta l-a recompensat generos, pentru crima savarsita, pe imberbul “procuror”: in acelasi an a devenit, hodoronc – tronc, sef al corpului de control al Primului-Ministru Nastase. Sa vedem insa de ce devenise Panait atat de periculos pentru sefii lui incat sa ii ordone suprimarea, iar executantul Ponta sa o si duca la indeplinire:

         DOSARELE la care lucra PANAIT: 
1. In primul dosar, procurorul ancheta furtul masinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. 
In urma anchetei, Panait a stabilit ca deputatul si-a inscenat furtul autoturismului BMW, pentru a obtine, in mod ilegal, 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurarii.
2. Al de-al doilea, mult mai delicat, care a facut multa valva si despre care s-a spus ca a determinat “sinuciderea” sa, il viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea lui Panait – aceea ca Lele era nevinovat, s-a materializat printr-o ordonanta prin care Panait, in ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a procurorului Lele. 
Mentionez ca Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Nastase si bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist si sef de vama la Bihor. 
3. Un alt dosar pe care Panait il avea in lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia īntr-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili. 
Alte dosare aflate in lucru ale lui Panait: 
4. spalare de bani Ovidiu Tender, si 
5. modul in care a vandut fraudulos, catre Petrom, o casa din domeniul public, insasi ministresa de atunci a Justitiei, Rodica Stanoiu. 
 Imediat dupa moartea lui Panait, aceste dosare (mai putin al procurorului Lele) i-au fost date lui... Ponta! 
N-a apucat nici macar sa le rasfoiasca pentru ca, nu-i asa, a fost numit sef de control guvernamental. Si le-a facut sa dispara !

Adaugat: 27 Iunie 2013    Actualizat: 27 Iunie 2013

 https://www.romaniamama.ro/stiri/primul-ministru-al-romaniei---victor-ponta_1444.html

Trecutul bolșevic al PSD (V)

Anii ’90 – Lovitura de stat dată de ruși la București, după înțelegerea cu americanii

Cât timp a fost la putere, Ceaușescu a urmărit să îndepărteze din structurile de conducere ale României filiera bolșevică ce fusese instalată de ruși după 1945. Însă după lovitura de stat din 1989, survenită în urma înțelegerii secrete de la Malta (2-3 decembrie 1989) dintre Mihail Gorbaciov și G. H. Bush, vechii cominterniști sovietici au preluat din nou frâiele României. Consecința imediată a fost că deși noua clasă politică a „comunismului cu față umană” perora de la tribunele „Revoluției” că „Nu ne vindem țara”, în realitate exact asta a făcut.

Ion Iliescu – șef al FSN, șef al CFSN, șef al viitorului partid PDSR, devenit PSD, și președinte al României

Lovitura de stat din decembrie 1989 a fost organizată de o echipă de complotiști veroși condusă de Ion Ilici Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu și alții. Lovitura de stat a fost minuțios organizată și sprijinită de URSS, în special de serviciul secret al armatei sovietice GRU, cu implicarea serviciilor secrete maghiare, iugoslave și bulgare, având binecuvântarea Occidentului și a SUA.

Echipa nomenclaturistă din eșalonul doi al PCR condusă de Ion Iliescu a pus mâna pe putere prin crimă, violență și asasinarea soților Ceaușescu. Istoricii serioși nu au pus la îndoială lovitura de stat din decembrie 1989, doar feseniștii, activiștii comuniști, securiștii plătiți de alții și presa de propagandă a indus public ideea „revoluției spontane”, care ar fi dus la victoria „democrației” și umplerea „vidului de putere”. Și că totul s-ar fi îndeplinit prin intermediul unei echipe care s-a cunoscut... „întâmplător” în studioul 4 al TVR, în febra revoluției. O dovadă că nu a fost așa o reprezintă afirmația generalului Nicolae Militaru, din 22 decembrie 1989, din clădirea Comitetului Central, conform căreia „Frontul Salvării Naţionale există de 6 luni”. Afirmaţia respectivă a fost înregistrată pe o casetă video care a fost difuzată de un post francez de televiziune (detalii aici, vezi fișierul video la minutul 6:58).

Cu privire la „Revoluția” din decembrie 1989, este necesar să fie spus că până și investigațiile oficiale ale Parchetului Militar demonstrează că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat. „Dosarul Revoluției” a fost reluat în noiembrie 2019 la ÎCCJ, detalii aici. În acest dosar fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi fostul şef al Aviaţiei Militare generalul (rtr.) Iosif Rus sunt inculpați pe baza probelor cu acuzații foarte grave, din categoria „infracţiuni contra umanităţii”.

Este relevant că în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 Ion Ilici Iliescu afirma cu emfază la TVR că Nicolae Ceaușescu ar fi „trădat nobilele idealuri ale socialismului”. În realitate, ca și toți ceilalți neo-bolșevici care au contribuit la lovitura de stat, Ion Iliescu era un exponent al masoneriei, bolșevismul fiind de fapt încă de la începuturile sale o creație a masoneriei internaționale. Ca o recunoaștere indirectă a acestei realități, Ion Iliescu declara în anii ’90, în calitate de președinte al țării, că francmasoneria ar fi avut „un rol vital în procesul democratizării şi dezvoltării României”. Este o declarație pe care avea să o reitereze în mai 2003 într-un discurs susținut la Palatul Parlamentului.

Deşi în ziua de 3 ianuarie 1990 FSN a anunţat că nu este şi nu se va constitui într-un partid politic, în data de 23 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât transformarea FSN în formaţiune politică. A fost o acțiune profund imorală și chiar ilegală deoarece FSN girase încrederea populației, în marea majoritate naivă, care era departe de a se fi dezmeticit după deceniile de dictatură comunistă. FSN dăduse garanții că doar va intermedia trecerea României spre o societate democratică și că nu va juca decât un rol de arbitru-organizator. Faţă de surprinzătoarea decizie ca FSN să devină totuși partid, în ziua de 28 ianuarie 1990 a avut loc o mare manifestaţie de protest a partidelor politice nou-înfiinţate, în frunte cu PNŢ-CD şi PNL. La rândul său, FSN a organizat imediat o contra-manifestaţie care a inclus distrugeri ale sediilor partidelor de opoziţie.

Prima Conferinţă Naţională a FSN a avut loc între 7-8 aprilie 1990, în cadrul căreia Ion Iliescu a fost ales preşedinte al partidului şi a fost desemnat drept candidat al formaţiunii la alegerile prezidenţiale. Deţinând toate pârghiile puterii în stat, FSN şi-a asigurat o victorie detașată în primele „alegeri libere” din 20 mai 1990: a trimis în Parlament 263 de deputaţi şi 91 de senatori din totalul de 395 deputați, respectiv, 118 senatori. De asemenea, Ion Iliescu a obţinut o victorie covârşitoare la alegerile prezidenţiale: 85% din totalul voturilor valabil exprimate. Cu excepția câtorva ziare, noua formațiune controla la acea vreme toată presa românească, și mai ales singura televiziune, TVR.

Considerând că noua conducere de după Loviluţia din decembrie doar mimează democraţia şi că nu se făcuse de fapt decât o rotaţie a fostei nomenclaturi, un mare grup de tineri de la universităţile bucureştene au ocupat Piaţa Universităţii din Bucureşti scandând şi manifestând împotriva noilor autorităţi. Lor li s-au adăugat imediat mii de alte persoane, iar zona a fost declarată „liberă de neo-comunism” şi „kilometrul zero al democraţiei”. Însă, la ordinul lui Ion Iliescu, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, forţele de ordine au intervenit în forţă împotriva manifestanţilor. A doua zi Iliescu a apelat și la minerii din Valea Jiului, pe care i-a chemat să sprijine FSN împotriva tinerilor studenți numiți „golani” sau „forțe fasciste care încearcă să destabilizeze țara”. Minerii au fost aduși la Bucureşti pe cheltuiala statului. Au venit patru trenuri pline și numeroase camioane și autobuze. În total aproximativ 10.000 de ortaci. Încurajați prin microfon de însuși Iliescu, ei au degajat Piața Universității printr-o violenţă bestială, mutilând efectiv manifestanții cu bâtele. Totodată minerii au devastat sediile instituţiilor publice şi cele ale partidelor istorice. Au fost uciși peste 100 de manifestanți și răniți mai mult de 1000, inclusiv femei și bătrâni (vezi detalii video aici sau aici).

Referitor la modul în care s-a acționat pentru anihilarea opoziției și a celor care trăgeau un semnal de alarmă în privința parcursului evenimentelor, merită să luăm în considerare, de exemplu, o declarație a lui Miron Cozma, fostul lider al Sindicatelor Miniere Libere din Valea Jiului. El a susținut, într-un interviu acordat Newsweek România în iunie 2018, că mulți dintre minerii din iunie 1990 erau de fapt „criptomineri, nu erau mineri, erau securiști, conduși de securistul Nicolae Cămărășescu, la ordinul lui Petre Roman și Ion Iliescu“.

Totuși, în pofida a nenumărate probe extrem de concludente, „Dosarul Mineriadelor” este, ca și „Dosarul Revoluției”, tergiversat la nesfârșit de „justiția liberă” din România, chiar dacă au trecut 30 de ani de la acele evenimente.

Iată deci modul în care FSN a intrat în istoria României sub conducerea lui Ion Ilici Iliescu și a vechilor cominterniști bolșevici. FSN este partidul care ulterior s-a transformat în Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSR), apoi în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) și din anul 2001 în Partidul Social Democrat (PSD).

Ion Iliescu a condus statul român în trei rânduri: prima dată ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și a treia oară între anii 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD și a rămas președinte de onoare al PSD.

Silviu Brucan – vicepreședinte FSN, eminența cenușie a FSN, va crea Grupul Pentru Dialog Social, primul ONG finanțat de Soros

Silviu Brucan este considerat ideologul din umbră al Loviluției și eminența cenușie a FSN. Conform unei mărturii a generalului Victor Atanasie Stănculescu (cel care a preluat conducerea Armatei Române în decembrie 1989, scoțând-o de sub ordinele comandantului suprem al forțelor armate care încă era Nicolae Ceaușescu), decizia de execuţie a celor doi a fost luată de Silviu Brucan şi Gelu Voican Voiculescu. În 1994 și fostul premier Petre Roman susținea în fața Comisiei senatoriale pentru studierea evenimentelor din decembrie 1989 că Silviu Brucan a fost cel care a insistat ca soții Ceaușescu să fie lichidați în orice fel, fapt cu care Ion Iliescu a fost în final de acord. Informația este confirmată și de biografia lui Silviu Brucan, publicată de site-ul romania-israel.com.

Tot la indicațiile exprese ale lui Silviu Brucan, atunci când acesta era vice-președinte al FSN, formațiunea s-a transformat în mod ilegal în partid, în ianuarie 1990.

Să ne amintim că evreul Brucan (pe numele real Saul Bruckner), fost agent KGB, fusese numit de ruși în 1945 secretar general al ziarului Scânteia. Din această funcție ceruse condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și a lui Pamfil Șeicaru, pentru că se opuneau ideologiei comuniste. Reajuns la putere după căderea lui Ceaușescu, Brucan a devenit ultra-mediatizat în primii ani de după 1989. A preluat din nou controlul asupra ziarului Scânteia, devenit între timp Adevărul, de unde incita la „ură proletară” asupra studenților din Piața Universității. Din 1996 a primit calitatea de invitat permanent la cea mai urmărită televiziune a vremii, Pro TV, în cadrul emisiunii „Profeții despre trecut”. Din această postură dădea, cu un aer de mare autoritate, lecții de „democrație” națiunii române.

Un rol major, deosebit de nefast, pe care Brucan l-a jucat a fost acela prin care i-a deschis larg poarta spre România complotistului neo-marxist George Soros. Cei doi se cunoșteau cu mult dinainte de 1989, de pe vremea când Brucan era ambasador al României în Statele Unite și apoi ambasador la ONU. Ca urmare a aranjamentelor dintre cei doi, miliardarul american de origine evreiască George Soros a venit la București chiar în ziua în care Nicolae Ceaușescu a fost deposedat de putere, pe 22 decembrie 1989. Informația a fost făcută publică de Sandra Pralong, cea care avea să fie primul președinte al sucursalei românești a Fundației pentru o Societate Deschisă (Soros Open Society) și apoi consilieră a președintelui Klaus Iohannis. De altfel, însuși George Soros a recunoscut că a venit în România imediat după Revoluție. Într-un interviu pe care i l-a acordat lui Robert Turcescu în anul 2005, Soros a afirmat că în contextul evenimentelor din decembrie 1989, „Am venit cu primul avion civil care a aterizat la București“.

Potrivit informațiilor furnizate de Constantin Barbu, un fidel discipol al filosofului Constantin Noica, pe 27 decembrie 1989 Silviu Brucan s-a întâlnit cu Andrei Pleşu în casa din București, strada Paris, a fostului kominternist Ascanio Damian. La acea întâlnire s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să se anunțe înființarea Grupului de Dialog Social (GDS). Sediul pentru GDS a fost oferit de FSN și era amplasat în Calea Victoriei 120, fostul loc de întâlniri UTC-iste al lui Nicu Ceauşescu, fiul cel mare al dictatorului asasinat. La acel sediu a fost primit oficial George Soros în data de 5 ianuarie 1990, mărturie stând fotografiile făcute de Emanuel Pârvu (ex-Reuters, detalii aici).

Primul număr al publicației reprezentative a GDS, revista 22, îl prezintă pe fondatorul bolșevic al ONG-ului, Silviu Brucan, gavarind despre… „Socialismul mondial la răscruce”.

Nucleul de intelectuali ce avea să capete influență sub aripa finanțatoare a lui Soros a jucat apoi un rol important pe scena publică din România anilor care au urmat. Membrii GDS au fost numiți în structuri de conducere, au fondat instituții de stat și particulare, au configurat ceea ce a fost denumit „societatea civilă”. Dintre membrii marcanți ai GDS din acea perioadă îi menționăm pe Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu sau Monica Macovei.

GDS a fost finanțată încă din ianuarie 1990 de Soros cu 1 milion de dolari. Jumătate de an mai târziu Soros a fondat, în România, Fundația Soros – o altă organizație neguvernamentală, cu un buget inițial anual de 1,5 milioane de dolari. În următorii 4 ani, Soros a investit în scrierea și publicarea de manuale școlare cu conținut anti-românesc prin intermediul Ministerului Educației, sub protecția FSN-PSD. De la an la an, sumele investite de el prin Fundația Soros au crescut, ajungând la 10 milioane de dolari anual pe la mijlocul deceniului. În anul 1997, Fundația Soros și-a schimbat numele, devenind Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD), un nume similar cu cel al organizației-mamă din Statele Unite, Open Society Foundation. Bugetul anual al Fundației a crescut la 12 milioane de dolari. Mare parte din fondurile Fundației au fost folosite pentru a selecta și a finanța educația unor tineri români în universități occidentale. La terminarea studiilor, respectivilor li se facilita prin clica bolșevică din PSD să ocupe în România posturi-cheie în viața socială și politică a țării, bineînțeles, urmând direcțiile cerute de „binefăcătorul” progresisto-globalist George Soros.

(va urma)

 

yogaesoteric
1 decembrie 2019

De ce nu li se confiscă averea realizată din furt?

‎Niculae Sitcai‎ în Basisti pana la capat

21 ore · 

Niculae Sitcai

„LISTA RUȘINII” cu cei 92 de parlamentari care au votat “împotriva opririi defrișărilor ilegale” din țara noastră

LISTĂ A RUȘINII a celor 92 de parlamentari care au votat “împotriva opririi defrișărilor ilegale” din țara noastră.
Citeste mai departe aici...TOP 10 Cei mai corupți politicieni 2016-2017

„Senatorii PNL, PSD, UDMR și Liberal-Conservatori au votat la unison împotriva opririi defrișărilor din România. Legea mea privind interzicerea exportului de masă lemnoasă brută a fost respinsă de Senat cu 92 de voturi împotrivă. Parlamentul actual este constituit dintr-o super majoritate împotriva poporului român”

Printre cei numiți pe LISTA RUȘINII se află ministrul Daniel Constantin, Mihai Răzvan Ungureanu, Puiu Hașotti, Tudor Barbu, Titus Corlățean și Dan Șova.

Lista celor care s-au opus legii: 7 alde, 22 pnl, 57 psd, 4 udmr, 2 fără partid

RUȘINE SĂ VĂ FIE, mafioților! NU v-am trimis în parlament ca să distrugeți țara.

• Barbu Daniel-Constantin ALDE
• Nistor Vasile ALDE
• Ehegartner Petru ALDE
• Niţă Mihai ALDE
• Durbacă Eugen ALDE
• Pelican Dumitru ALDE
• Mihai Cristian-Dănuţ ALDE
• Ungureanu Mihai-Răzvan PNL
• Luchian Dragoş PNL
• Cristina Ioan PNL
• Luchian Ion PNL
• Popa Ion PNL
• Tătaru Nelu PNL
• Haşotti Puiu PNL
• Barbu Tudor PNL
• Oprea Dumitru PNL
• Oprea Mario-Ovidiu PNL
• Popa Nicolae Vlad PNL
• Blaga Vasile PNL
• Neculoiu Marius PNL
• Zisu Ionuţ-Elie PNL
• Grigoraş Viorel PNL
• Ardelean Ben-Oni PNL
• Paşcan Emil-Marius PNL
• Ichim Paul PNL
• Paşca Liviu-Titus PNL
• Dobra Dorin-Mircea PNL
• Obreja Marius-Lucian PNL
• Păran Dorin PNL
• Mohanu Nicolae PSD
• Oprea Ştefan-Radu PSD
• Butunoi Ionel-Daniel PSD
• Duruţ Aurel PSD
• Suciu Matei PSD
• Chiriac Viorel PSD
• Mocanu Victor PSD
• Corlăţean Titus PSD
• Pavel Marian PSD
• Constantinescu Florin PSD
• Mitu Augustin-Constantin PSD
• Şova Dan-Coman PSD
• Vochiţoiu Haralambie PSD
• Fifor Mihai-Viorel PSD
• Vasiliev Marian PSD
• Valeca Şerban-Constantin PSD
• Chelaru Ioan PSD
• Păunescu Teiu PSD
• Moga Nicolae PSD
• Nicolae Şerban PSD
• Frătean Petru-Alexandru PSD
• Coste Marius PSD
• Arcaş Viorel PSD
• Saghian Gheorghe PSD
• Pop Gheorghe PSD
• Firea Gabriela PSD
• Bota Marius-Sorin-Ovidiu PSD
• Cordoş Alexandru PSD
• Agrigoroaei Ionel PSD
• Isăilă Marius Ovidiu PSD
• Mihăilescu Petru-Şerban PSD
• Voinea Florea PSD
• Bujor Dumitru-Marcel PSD
• Severin Georgică PSD
• Marin Nicolae PSD
• Donţu Ovidiu-Liviu PSD
• Tămagă Constantin PSD
• Savu Daniel PSD
• Ilieşiu Sorin PSD
• Coca Laurenţiu Florian PSD
• Filip Petru PSD
• Sârbu Ilie PSD
• Creţu Gabriela PSD
• Federovici Doina-Elena PSD
• Bereanu Neculai PSD
• Rogojan Mihai-Ciprian PSD
• Dumitrescu Florinel PSD
• Badea Leonardo PSD
• Bădălău Niculae PSD
• Dumitrescu Cristian-Sorin PSD
• Lazăr Sorin-Constantin PSD
• Deneş Ioan PSD
• Calcan Valentin-Gigel PSD
• Silistru Doina PSD
• Andronescu Ecaterina PSD
• Bumbu Octavian-Liviu PSD
• Popa Florian PSD
• László Attila UDMR
• Klárik László-Attila UDMR
• Pataki Csaba UDMR
• Vegh Alexandru UDMR
• Marian Valer Senatori fără apartenenţă la grupurile parlamentare
• Tătaru Dan Senatori fără apartenenţă la grupurile parlamentare https://romanidinuk.blogspot.com/2016/07/lista-rusinii-cu-cei-92-de-parlamentari.html?m=1&fbclid=IwAR2IXh-84s0v-1LjQDmtkQ7kQEK7Y-HxWF6O04orQfKdpHv3T5NU6Fhmq-o

Scrisoare virală pentru Gabiela Firea, cu mii de likeuri pe Facebook: “Fireo, îți zic eu ce s-a întâmplat, gratis și repede!

Corina Bacanu, un user al Facebookului care are zeci de mii de followers, ii adreseaza Gabrieli Firea o scrisoare care a devenit virala pe retelele de socializare si care circula cu viteza internetului, acumulând peste 7mii de like-uri la ora publicării acestei știri, devenind chintesenta unei stari generale cu privire la primarul Capitalei, atat din punct de vedre politic cat si administrativ (n.r. – pentru autenticitate am pastrat limbajul specific FB):

“Intervievată aseară de niște reporteri referitor la rezultatul alegerilor, cuana Gabriela Firea poza în împăciuitoarea și echilibrata analiză cu mâna la piept, care o să ia pulsul partidului, pe democrație, așa, ca să înțeleagă mai exact de ce s-a dus dracu’ partidu. Că o să analizeze și o să dezbată acolo la CECS ce s-a întâmplat.

Fireo, îți zic eu ce s-a întâmplat, gratis și repede. 
-)În primul rând, așa cum bălmăjeai ceva-ceva tu aseară, alegerile se câștigă cu „onlainu”, dragă, nu cu televiziunile. Că „onlainu” e al poporului! ???? Tu ești analfabetă la „onlain”, că i-ai blocat pe toți cei care nu te pupă în fund, deși tu ești funcționar public și trebuie să accepți și criticile, deșteapto (sau „deșteapt-o”, ca la PSD)!
-)Doi, nu-ș ce analiză o să faci tu acolo, că ați rămas numa proștii în pesedeu. Și cu proștii ați vorbit de 3 ani, ignorând total pe cei care au mers pe la școli și mai au și „tupeul” să vorbească limbi străine. Barem Năstase și Geoană ar fi înțeles unde au greșit; am emoții că tu, Rădulescu, Nicolicea, Nicolcea și șleahta de subdezvoltați intelectual nu veți înțelege nici poimâine.
-)Trei și mai departe: oamenii vor în Europa, vor bunăstare, vor „străinezia”, vor dezvoltare, nu mai vor conservatorism naționalist, că asta am avut 70 de ani. 
Apoi, cetățenilor plecați din țară și ăstora de-am rămas aci, nu ne plac gazele și nici tunurile cu apă, dar, mai ales, nu ne plac diversiunile cu ultrașii din galerii împachetați în “lovitură de stat”, că dacă voiam ca pe stadion, vă huiduiam ca acolo, cum am mai făcut-o. Pe noi nu ne duceți cu kăkaturi d-astea, că nu vorbiți între voi la partid, unii avem peste 12 clase.
-) Nu ne plac agramații, inculții și agresivii, dar mai ales detestăm distrusele ca tine care își bat joc de oamenii care construiesc un spital oncologic pentru copii, mai ales când tu personal ai băgat Bucureștiul în faliment.
Continuăm: 
- nu adorăm deloc apelativele astea “vânzător de copii”, “mut”, “penal”, când tu și mafioții tăi nu vă puteți justifica averile. Avem alergie la țoape parvenite și isterice ca tine, care o dau înainte cu “familia” și “copiii” ca singura și cea mai marcantă realizare din viața unui om.

- Urâm violatorii și pedofilii pe care i-ați scos pe străzi, vomităm când vedem cum vă organizați mitinguri cu oameni amărâți aduși cu autocarele la București și ne-au ieșit bube la Ordonanța 13.
- Nu agreăm flip charturile, vrem tehnologie, ne-am săturat de “vă mărim pensiile și salariile” când e evident că părinții și bunicii noștri sunt din ce în ce mai săraci. 
- Nu vă mai suportăm toantele și fufele agățate de haina vreunui burtos pesedist prin instituțiile statului,
 - Nu mai vrem să vă vedem familiile la Curtea de Conturi, ANAF etc. Găsim grețoasă imaginea ta cu baticul ăla pe cap, dând din kur pe manele.
Tu și Dăncilă sunteți o rușine pentru orice femeie din România care a muncit pe bune și are o carieră respectabilă. 
Voi sunteți tot ce noi detestăm: simbolul incompetenței și al parvenitismului.
Și, în încheiere, dă-mi, făăă, apă caldă și căldură, că am un bebeluș și înghețăm în casă! Lasă dregă catedralele și moaștele și marș la muncă!”

================================================================
Corina Băcanu:
Intervievată aseară de niște reporteri referitor la rezultatul alegerilor, cuana Gabriela Firea poza în împăciuitoarea și echilibrata analizdă cu mâna la piept, care o să ia pulsul partidului, pe democrație, așa, ca să înțeleagă mai exact de ce s-a dus dracu’ partidu. Că o să analizeze și o să dezbată acolo la CECS ce s-a întâmplat.
Fireo, îți zic eu ce s-a întâmplat, gratis și repede. În primul rând, așa cum bălmăjeai ceva-ceva tu aseară,

voogle.ro/2019/11/29/scrisoare-virala-pentru-gabiela-firea-cu-mii-de-likeuri-pe-facebook-fireo-iti-zic-eu-ce-s-a-intamplat-gratis-si-repede/?fbclid=IwAR1y2yYOH0HKl8W6GAMpui797S64i7666a-80nN845ISR5_U0HFYpbtNCrY

 

Armata profitorilor...

‎Iordache Eugen‎ în muzica populara.RO

10 ore · 

Psd = partid.... lichelar.

George Aninosan‎ în DOAR ROMANIA

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=158683385519365&set=gm.1280120508857531&type=3&theater

Țară de vite! (I)

Ca să nu fiu acuzat de plagiat, precizez de la bun început că acest titlu a fost folosit de Marian Nazat pentru articolul său publicat în Jurnalul Național din 3 sept. 2010. Am reținut titlul întrucât în conținutul articolului este preluat un citat din cartea mea („… fiindcă, vorba lui Dan Cristian Ionescu, «Cel mai mare pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor este stresul, iar cel mai important factor de stres este statul. Statul, cel care controlează tot mai mult viaţa cetăţenilor, care le impune obligaţii noi şi le restrânge drepturile lor naturale, care creează nedreptate, care îi jefuieşte, îi umileşte şi îi chinuie». Neîndoielnic, autorul cărţii samizdat Codul lui Lucifer are dreptate în inițiativa de a surprinde esenţa principalei surse a dezintegrării româneşti.”) Mi-am amintit de acest titlu, gândindu-mă la poporul meu.

Odată cu intrarea noastră în rândul așa-ziselor țări „civilizate”, am devenit și noi o țară de vite. Desigur, la naștere, românii încă primesc un nume, ca să știm cum să ne strigăm între noi, dar pentru stat suntem niște vite identificate printr-un număr reprezentat de CNP. Este bine că cel puțin deocamdată, nu suntem obligați să purtăm la urechi crotalii pe care să fie ştanțat CNP-ul. Și este bine că putând fi localizați prin telefonul mobil sau prin GPS, nu suntem obligați să purtăm la gât talăngi personalizate, ca să se știe în orice moment unde suntem.

În decembrie 1989, cineva scrisese la Piața Romană: „ne-am luat rația de libertate”. A fost ultima noastră rație de libertate. Apoi, am început treptat să pierdem tot mai multe drepturi și libertăți, să fim împovărați cu tot felul de noi obligații. Controlul asupra noastră a ajuns total, cu mult peste nivelul celui de până în 1989, imbecilizarea tineretului ne apropie și din acest punct de vedere de țările „civilizate”. Ni se explică, precum unor copii tâmpiți, că aceste restrângeri de drepturi și libertăți, aceste noi îndatoriri sunt în interesul nostru, pentru binele nostru, pentru siguranța noastră sunt necesare, pentru a lupta împotriva terorismului. Dar, concomitent, acceptăm în țară (și în UE) potențiali teroriști.

Cu excepția bolșevismului și nazismului, niciodată serviciile secrete nu au avut drepturi, atribuții și privilegii atât de mari ca astăzi, niciodată nu au beneficiat ca acum de toate cuceririle științei și tehnicii, dintre care pe unele nici măcar nu le cunoaștem.

Interceptarea convorbirilor telefonice, interceptările ambientale, verificarea mail-urilor, verificarea site-urilor de internet accesate, sateliții de supraveghere, dronele, camerele de supraveghere interioare sau exterioare, microtehnica plasată în locuințe ori clădiri publice, dispozitivele de detectare a metalelor ori percheziții corporale la intrarea în unele instituții, verificarea cumpărăturilor plătite prin card, controlul sumelor depuse ori retrase din bancă și atâtea altele, depășesc cu mult imaginația lui George Orwell din cartea sa (scrisă în 1947), considerată până de curând de ficțiune, 1984 (iar conducătorii Europei și ai României ne duc cu gândul la o altă carte a lui Orwell, Ferma animalelor). Europa începe să semene cu un continent cu jumătate de miliard de teroriști. Dar europenii simpli nu își dau seama că pe adevărații teroriști îi poți găsi în palatele de reședință ale conducătorilor statelor OTAN (NATO).

Cât de real este în România pericolul terorist? Iar dacă este real, aceasta se petrece fiindcă unii au ţinut cu tot dinadinsul să sprijinim direct OTAN înainte de aderare, după care să și aderăm. O vorbă spune: „prietenul dușmanului meu este dușmanul meu” – ne-am împrietenit cu SUA și astfel multe țări arabe ne privesc ca pe dușmani.

Dar chiar dacă acest pericol este real, justifică faptul că serviciile noastre secrete (mult supradimensionate față de cele de pe vremea lui Ceaușescu) se ocupă numai de terorism? Pe vremea lui Ceaușescu nu toți securiștii se ocupau cu poliția politică și apărarea dictaturii – cei mai mulți urmăreau spionii sau apărau economia națională de sabotaje, corupție, jafuri (în vara anului 1990, Măgureanu i-a trecut în rezervă pe toți care aveau experiență înlocuindu-i în general cu oameni fără pregătire și fără experiență, dintre care foarte mulți nu au dobândit nici una și nici alta, chiar dacă au ajuns generali la mai puțin de 40 de ani și s-au pensionat cu pensii de mii de euro lunar după ce au depășit această vârstă).

Pe vremea lui Ceaușescu lucrătorii DIE erau spionii care apărau interesele României în țările în care erau trimiși (în 1992, ajuns în fruntea SIE – noua denumire – Ioan Talpeș a desființat cele mai importante rețele pe care le aveam, cele din SUA și Germania). Pe vremea lui Ceaușescu, USLA era unitatea specială de luptă antiteroristă și erau o mână de oameni, cei mai buni fiind uciși din ordinul gen. Nicolae Militaru, cel racolat de KGB și pus de Ion Iliescu în fruntea M.Ap.N. (astăzi, parcă toate zecile de mii de lucrători din serviciile secrete ar fi cu toții uslași).

SRI avea în decursul timpului multe de făcut, dar nu a făcut nimic din toate acestea. De pildă, ar fi fost necesar să afle cine i-a dat lui Frank Timiș hărțile secrete cu zăcămintele aurifere ale României, cine a dat multor altora alte hărți secrete cu bogățiile subsolului țării, cum a vândut pe cont propriu Radu Berceanu (presa susține că a primit 6 mil. $) unei firme israeliene planurile avionului IAR 109 proiectat de Uzina de avioane Craiova.
În general, SRI era necesar să combată distrugerea economiei României, dar nu a făcut-o. S-au mulțumit doar să strângă stele pe umeri și bani în cont.

Acum mai este o problemă, o mare problemă legată de secretul pe care lucrătorii SRI este necesar să îl respecte cu strictețe. Eu nu știu conținutul jurământului pe care îl depun ofițerii SRI, dar nu cred că jură credință mafiei și trădătorilor de țară ci, probabil, patriei și poporului român. Și atunci, când vezi că șefii rup și aruncă la coșul de gunoi rapoartele și informările despre distrugerea României, nu crezi că este de datoria ta ca prin toate metodele posibile și toate canalele pe care le ai, să aduci la cunoștința poporului căruia i-ai jurat credință cum este jefuit, cum este distrus? Oare nu este Constituția mai presus de toate, mai presus de orice lege? Când șefii încalcă Constituția te poți ascunde în spatele secretului de servici?

Și SIE mănâncă banii degeaba, se țin doar de chefuri prin capitalele în care își primesc sinecura și își văd de propriile afaceri. Ar fi fost necesar să informeze asupra bonității pretinșilor mari investitori, dar nu a făcut-o. Dacă ar fi făcut-o, ARO Câmpulung Muscel ar fi putut să continue exportul pe 5 continente, combinatele siderurgice Reșița și Oțelul Roșu nu și-ar fi întrerupt activitatea și … mă opresc, mai sunt sute de exemple.

Câinii de pază ai dictaturii (fiindcă noi trăim o dictatură așa-zis democratică, în care o gașcă ineptă de trădători, corupți, nepricepuți și nepăsători la problemele țării, repartizați în partide aparent opuse, a ajuns să reprezinte alternativa la guvernare) sunt cei mai bine plătiți din țară. Fiindcă cei mai bine plătiți nu sunt cei care ne asigură hrana, cei care ne asigură educația, cei care ne asigură sănătatea. Cei mai bine plătiți sunt judecătorii, procurorii, cei din serviciile secrete, armata, jandarmeria.

Mai există oare în lume vreo altă țară în care marii Eroi ai Neamului să fie ori necunoscuți, ori interziși? Câți dintre tinerii de azi știu adevărul despre legionari? Câți dintre tinerii de azi știu despre luptătorii din munți? Câți dintre tinerii de astăzi știu despre sacrificiul suprem de care au dat dovadă Liviu Corneliu Babeș, Călin Nemeș, Radu Chesaru? Respect jertfele lor, dar s-au dovedit inutile. Liviu Corneliu Babeș și-a dat foc în martie 1989 pe pârtia Bradu din Poiana Brașov pentru a atrage atenția Occidentului asupra situației din România – dar Occidentul știa foarte bine, de câțiva ani plănuia înlăturarea lui Ceaușescu, însă nu spre binele nostru, ci pentru înrobirea țării. Ceilalți doi, bravi luptători în decembrie (iar ultimul și fondator în 1989 al organizației clandestine Vulturul Brâncovenesc), scârbiți de nedreptate și de conducătorii statului român, trădători, corupți, nepricepuți și nepăsători, au ales să se sinucidă în semn de protest – eu socotesc însă că era mult mai bine să continue lupta lor curajoasă spre binele țării.

Țară de vite! Dar oare cine sunt vitele? Cei care au plecat? Cei care au rămas? Și unii și alții?

Exodul forțat al românilor a început la mijlocul lui iunie 1990 când în urma diversiunilor din 13 iunie, Ion Iliescu a obținut singurul lui câștig: în urma prigoanei dezlănțuite împotriva lor, mulți dintre luptătorii din decembrie și dintre ceilalți participanți la fenomenul Piața Universității extins în toată țara, rămași fără speranță, au părăsit țara. Au fost mulți, nu știu câți la nivelul țării, dar numai eu știu destui. Au plecat fiindcă ei sperau în ajutorul Occidentului, care a fost exact ca cel dat rezistenței din munți în anii ’40-’50 – adică nul. Iliescu a scăpat de cei mai vehemenți, mai curajoși, mai periculoși contestatari ai săi. Nu îmi aduc aminte ca vreun stat democratic să fi criticat derapajele totalitare ale lui Iliescu și Roman.

Apoi au venit valurile mari ale plecărilor. Distrugerea economiei naționale a avut două efecte importante: pe de-o parte posibilitatea ca aceasta să fie împărțită (și jefuită) între mafioții români și companiile occidentale, iar pe de altă parte milioane de români, tineri, în putere, au ales calea străinătății ca să își câștige pâinea.

De ani de zile, salvarea României nu putea fi decât o revoluție adevărată. Dar cei care ar fi putut să o facă, acum slugăresc în străinătate, iar cei care ar fi fost potrivit să fie în fruntea lor, ori s-au sinucis ori, dezgustați, s-au retras.

Autor: Dan Cristian Ionescu

(va urma)

yogaesoteric

25 noiembrie 2019

Realități în ....rime

ACCESAȚI:
https://www.facebook.com/radu.pietreanu/videos/1011426095629639/UzpfSTEwMDAxMDE3OTc4NjQzMToxMjc4MjE0NDY1NzE0ODAy/