De
trei ani încoace, toată politica americană este despre Donald Trump. Am
putea spune că și cea globală. Presa din România, în general presa
europeană, îl prezintă pe Trump din perspectiva așa numitei „prese
mainstream” americane, în frunte cu CNN, o presă care, de la început, a
fost programatic împotriva candidatului, apoi a președintelui Donald
Trump.
Al
45-lea președinte american a marcat o perioadă interesantă din punct de
vedere politic în comparație cu predecesorii acestuia. Putem spune
chiar că acesta reprezintă un fenomen nou întâlnit care va modela
întreaga strategie politică cu care ne-am obișnuit până acum. Nu putem
însă să nu ne întrebăm cum a apărut acest fenomen.
Front unit împotriva lui Donald Trump. 96% din donațiile jurnaliștilor au mers către Hillary Clinton
Pentru
a avea o mai bună reprezentare asupra modului în care fenomenul Trump
este portretizat în media zilelor noastre, este necesar să stabilim care
sunt cele mai citite și urmărite organizații de media din Statele
Unite. Conform Statista.com, din clasamentul top 20 cele mai
populare website-uri de știri din S.U.A regăsim următoarele trusturi
media care au jucat un rol important în campania prezidențială în urma
căreia Donald Trump a ajuns președinte: CNN, NBC News, CBS News, The New York Times, The Washington Post și Fox News. Toate aceste trusturi au donat pentru campania prezidențială din 2016.
Donațiile sunt în felul următor, conform Centre for Responsive Politics:
- News Corporation, firma care deține Fox, înregistrează donații în valoare de 1.853.832 dolari, din care 76% pentru Partidul Democrat.
- General Electric, firma ce deține NBC Network, înregistrează donații în valoare de 1.918.149 dolari, din care doar 57% pentru Partidul Republican.
- AOL/Time Warner, deținătorul CNN, înregistrează donații de 1.830.461 dolari, din care 74% pentru Partidul Democrat.
- Viacom, care deține CBS Network, a donat 1.935.423 dolari, din care 90% pentru Partidul Democrat.
- Walt Disney, deținătorul ABC Network, a înregistrat donații în valoare de 1.246.214 dolari, din care 54% au mers către Partidul Democrat.
The Center for Public Integrity
a publicat date conform cărora sute de jurnaliști au donat un total de
382.000 dolari pentru campania lui Hillary Clinton, pe când doar
aproximativ 50 au donat 14.000 dolari pentru campania lui Donald Trump.
Acest
fapt arată că 96% din donațiile jurnaliștilor au mers către campania
lui Hillary Clinton. Printre cei care au donat se numără fosta
prezentatoare TV de la ABC News Carole Simpson, directorul de finanțe al Washington Post, Damien Brouillard și videograficianul Jonah Kessel de la New York Times.
Diferența
este enormă, clar în favoarea campaniei lui Hillary Clinton. Cu toate
acestea, chiar dacă majoritatea covârșitoare a mediei din Statele Unite a
susținut campania lui Hillary Clinton, aceasta a pierdut.
Despre obiectivitate: criza jurnalismului post-modernist
Pentru
a ajunge la o concluzie în privința obiectivității fiecărui trust
media, am analizat titlurile articolelor din anul 2016 despre Donald
Trump. Le-am clasat în funcție de atitudinea pe care o prezintă
cititorului asupra președintelui.
În urma analizei celor şase trusturi media, le putem clasa în felul următor:
- CNN: 5/5 titluri negative – trust anti Trump;
- Fox News: 3/5 titluri pozitive – trust pro Trump;
- NBC News: 2/3 titluri negative – trust anti Trump;
- CBS News: 3/5 titluri negative – trust anti Trump;
- The Washington Post: 5/5 titluri negative – trust anti Trump;
- The New York Times: 3/4 titluri negative – trust anti Trump.
Concluzia
pe care o putem trage este că cinci din șase trusturi media au fost
împotriva lui Trump, deci mult clamata obiectivitate mediatică a lipsit
cu desăvârșire. A fost de fapt un război cu Donald Trump, în care presa
americană a fost parte a bătăliei.
Mainstream media americană l-a ajutat pe… Vladimir Putin!
Donald Trump, Vladimir Putin și Hillary Clinton
Împotriva
gândirii „corecte politic” instalată în presa de mainstream americană
sau europeană (și chiar românească), vom atrage atenția asupra unui
fenomen care a fost bine sesizat peste ocean. După cum bine s-a spus, „Mainstream
media a convins o mare parte din publicul american că președintele ales
a fost ilegitim, jucând exact mâna lui Vladimir Putin”. Acest fapt
este o realitate. Chiar de la începutul campaniei prezidențiale,
principalele trusturi media au început să susțină vehement că
președintele ales, Donald J. Trump, este o „marionetă a Rusiei”.
De asemenea, aceștia au promovat ideea cum că Rusia a intervenit în
alegerile prezidențiale pentru a-l face pe Trump să câștige.
Fără nicio probă elocventă și definitivă, publicului american i s-a servit un fake news
foarte bine gândit. Sigur că Rusia nu este inocentă. Rusia este
cunoscută pentru obiceiul de a se implica în politica internă a țărilor
inamice, însă aici s-a mers pe cunoscuta rețetă a unui fake news de calitate: un adevăr parțial (implicarea Rusiei) este ingredientul de bază atunci când știrea se vrea să fie credibilă („Donald Trump este marioneta lui Putin”). În urma raportului Muller, toate aceste acuzații s-au dovedit false.
Această
campanie de dezinformare este, de fapt, atacul real al Rusiei.
Populația americană a fost împărțită, mici confruntări violente au
apărut, proteste masive au hrănit sentimentul de neliniște, totul a fost
pregătit ca și cum America s-ar fi pregătit de un nou război civil. De
asemenea, valorile fundamentale ale Statelor Unite au fost atacate.
Partidul Democrat, chiar și în prezent, are drept candidați principali
politicieni care sprijină politicile socialiste și stânga în general.
America este astăzi așezată pe valori radical opuse, ca într-un război
total, în alb și negru, fără nuanțe și fără griuri. Și aici a câștigat
Rusia, fără ca ea să fi visat așa ceva sau să poată genera, singură,
asemenea mutări de plăci tectonice.
Această
strategie este folosită și în Europa de Est, chiar în România. Putem
observa și cum în țară trusturile media intoxică publicul cu informații
ce duc la conflict radical între generații / viziuni / atitudini și la o
stare de neliniște generalizată. Acest fapt nu ar fi posibil dacă
jurnalismul s-ar fi bazat pe ideile fundamentale în numele cărora a fost
concepută această profesie. Obiectivitatea este ignorată în
majoritatea cazurilor și jurnaliștii preferă să vândă informații greșite
în schimbul „sfântului raiting” sau al unor câștiguri facile de moment.
Ce concluzie ar fi de tras înaintea alegerilor care vor urma, inclusiv la noi în țară : că fake news presupune întotdeauna designul „ai noștri vs. ai lor”. Că „cele
două tabere își dezvoltă de fapt rețele complexe de a-i păcăli pe ai
lor în primul rând, de a le oferi tot timpul ce vor să audă, de a
dezvolta un conformism bătăios care să le asigure mai multe puncte în
propriul joc social. Esențial este că cele două tabere reprezintă
puterea într-un fel sau altul: unii țin cu patronii, alții țin cu
patronii «publici» pesediști. O imensă felie de plăcintă din graficele
despre populație, angajați, sărăcie etc. rămâne nereprezentată.”
„Fenomenul Trump” înseamnă moartea jurnalismului?
Donald Trump și CNN se acuză reciproc de „fake news”
Presa
de mainstream din SUA este astăzi la cel mai scăzut nivel de
credibilitate din istorie. Până la urmă, o primă fațetă a fenomenului
Trump ar fi necesar să aducă în prim plan problema obiectivității
mass-media. Aici este problema majoră.
Cum s-a ajuns aici?
Explicațiile sunt multiple, dar le vom puncta pe scurt:
- La nivel filosofic,
problema lipsei deontologiei jurnalistice se explică prin „moartea
Adevărului”, a oricăror repere fundamentale, proclamată și instituită de
curentele sau viziunile post-moderne. Nimic nu mai poate fi obiectiv,
totul e o părere, o „atitudine situată”, o perspectivă printre multe
altele. De aici până la „moartea obiectivității” și apoi la „moartea
jurnalismului” nu mai este decât un pas. Pas care în cazul lui Donald
Trump a fost făcut fără nicio tresărire.
- Problema lipsei deontologiei jurnalistice probabil poate fi explicată și de mediul economic
în care trăim. Consumerismul provocat de creșterea semnificativă a
corporatismului secolului 21 și-a plantat semințele în toate aspectele
vieții moderne. Totul este bazat pe performanță, bani și vizibilitate
publică. Dacă nu eşti performant, nu ai bani sau vizibilitate, nu
exiști. Și pentru asta eşti dispus să faci orice.
- La nivel social,
asistăm la o oarecare dispariție a moralității și prețuirii adevărului,
înlocuind realul cu plăcerea. Totul este menit să ne facă plăcere, nu
mai contează cum. E „frumos”, „adevărat” sau „educativ”? Nu mai
contează: plăcerea este singurul criteriu, nu informarea sau
obiectivitatea jurnalistică. Lipsa acestei obiectivități asumate și
practicate în majoritatea mediei pe care o consumăm, de la politic la
divertisment, nu poate duce decât la haos și prăbușirea oricărei
ierarhii sau oricăror modele demne de urmat pentru viitoarele generații.
Stânga îl inventează pe Donald Trump
O simplă căutare pe Google pentru „the left created Trump” (stânga l-a creat pe Trump) ne arată deja titluri ale publicațiilor de renume precum Politico, The Guardian, Washington Post sau The Atlantic, care sună în felul următor: „Why the Left’s Obsession With Donald Trump Will Backfire” (De ce obsesia cu Donald Trump a stângii se va întoarce împotriva ei), „How the Left Created Trump” (Cum stânga l-a creat pe Trump), „Why identity politics benefits the right more than the left” (De ce politica identității ajută dreapta mai mult decât stânga) sau „The left’s contempt is going to reelect Trump” (Disprețul stângii îl va face pe Trump să re-câștige alegerile).
Acest aspect nu este greu de observat. Chiar și în campania prezidențială din 2016, când Hillary Clinton a catalogat drept „deplorabil”
jumătate din electoratul lui Trump, se putea observa cum stânga din
Statele Unite începe să se erodeze. A căzut într-o stare în care
practica pledoaria pentru o idee politică sau filosofică de pe o poziție
de vanitate, cu scop principal de a demonstra supremația morală și
valorică, caracterizată în special prin lipsa de acțiune concretă și
agresivitatea verbală și fizică. De asemenea, cum putem observa și în
mediul academic, stânga a avut parte de o creștere rapidă în
popularitate, ajungând ca în zilele noastre majoritatea universităților
din lume să se caracterizeze drept „de stânga”: opt din zece profesori
universitari britanici se identifică drept adepți ai stângii, conform
titlului din The Telegraph despre raportul politic din mediul universitar.
„Prezența
pozițiilor conservatoare și de dreapta în mediul academic este rar
întâlnită în științele sociale, umaniste sau artă. Sistemul social
caracterizat de prea puțina diversitate a ideilor va fi afectat de
«gândirea în grup», o atmosferă disfuncțională unde presupusul nu este
contestat, opiniile disidente sunt neutralizate și opiniile favorizate
sunt sacrosancte.”
Această descriere nu este ficțiune, se petrece în zilele noastre și afectează toate aspectele vieții și lumii în care trăim.
Gândirea
de grup și părtinirea mediei pentru Partidul Democrat a dus la crearea
unui fenomen nou. Oamenii, asaltați de media și încurajați de
politicieni să practice corectitudinea politică, au dezvoltat un fel de
superioritate morală, care, amestecată cu aroganță, a legat la ochi
individul care nu a mai putut gândi rațional, ci doar emoțional.
După cum bine s-a observat în publicația Politico: „Această
atitudine s-a extins și în afara alegerilor politice. În câțiva ani, la
universitățile din America, de exemplu, studenții liberali au
împiedicat practic republicanii din a ține discursuri protestând atunci
când oameni ca Rand Paul, Karl Rove sau Condoleezza Rice organizau un
eveniment de acest tip la o universitate, forțându-i să se retragă. […]
În
urma victoriei lui Trump, mulți văd protestele puse în scenă din țară
drept o extensie a refuzului încăpățânat al Americii liberale de a se
conforma omologilor republicani. Chiar dacă rezultatul alegerilor i-a
întristat pe mulți […], liberalii încă este nevoie să își dea seama de
ce au pierdut alegerile cu adevărat. Chiar dacă partidul Democrat are un
viitor, președinția lui Trump va forța liberalii să își reevalueze
identitatea moralistă defectuoasă care nu a făcut nimic altceva decât să
forțeze dreapta americană – deja căutând cu disperare transformarea –
să bage mâna în foc și să aleagă singurul candidat care a demonstrat ca
are potențial reformist.”
Religia progresului și a perfecțiunii morale aici, pe pământ
Trump
poate fi văzut ca o reformă disperată nu doar pentru dreapta din
Statele Unite, ci pentru întreaga politică din zilele noastre, ghidată
de excesul empatiei și al pseudo-moralității. Trendul LGBT care a dat
naștere transsexualității și cantităților infinite de genuri, feminismul
reformat din zilele noastre care ignoră problemele reale pentru femeile
din țările subdezvoltate, dar inventează urgențe sociale imature și
naște inamici imaginari precum „patriarhatul”, ironia anti-rasismului
care a dus la rasism împotriva albilor, obsesia de a forța politic în
toate aspectele vieții (egalitate de gen / rasă / sex în jocuri video,
filme, cărți, instituții, companii etc) sau spălarea de vină a
ideologiei marxist-comuniste, care a comis crime imense împotriva
umanității, toate aceste aspecte au dus la situația politică actuală,
unde Donald J. Trump, un om de afaceri newyorkez care cocheta cu reality
show-ul, să fie președintele Statelor Unite ale Americii.
Principalul
motiv pentru care alegătorii americani îl preferă pe Trump este că
oamenii, în general, s-au săturat de politica de stânga centrată pe
emoție și victimizare. După cum am putut observa și în urma analizei de
conținut, rezultatele arată că, în ciuda faptului că majoritatea
mass-media din SUA a susținut campania partidului Democrat și pe Hillary
Clinton, Trump a câștigat. Putem vedea progresivismul – ca să îl deosebim de progresism – generat de politica de stânga contemporană drept o pseudo-religie.
Orice
„religie” oferă explicații referitoare la viața noastră. Ne arată cum
să distingem binele și răul, de ce există durerea și ne oferă o
„zeitate” pe care să o slujim și care, în final, distruge răul absolut.
Pentru progresivism, această zeitate nu este personificată, ci
întruchipată în autonomie personală, împlinire și auto-exprimare. Aceste
valori sunt diferite de liberalismul clasic, unde principalele repere
erau libertatea personală, auto-guvernarea și libertățile civile.
Progresivismul duce totul la extrem. Nu este îndeajuns să te poți apăra
de tirania statului, ci oamenii este nevoie să fie complet eliberați de
propriile circumstanțe și să fie orice își doresc sau să se exprime
oricum doresc, indiferent de consecințe. Această gândire este
iresponsabilă, utopică și naivă.
De ce l-au votat oamenii pe Donald Trump
Pentru
a înțelege mai bine procesul decizional prin care au trecut alegătorii
și simpatizanții lui Trump, putem enumera câteva din principalele
argumente pe care aceștia le dau atunci când sunt întrebați de ce l-au
ales drept președinte pe candidatul republican.
1. „Nu vreau ca moștenirea Clinton să continue în Casa Albă”Această
afirmație se referă la faptul că o atracție principală pe care au
avut-o alegătorii lui Trump cu acest candidat a fost aceea că mulți
alegători nu doreau un alt președinte Clinton. Bill Clinton a fost deja
președinte iar scandalul în care a fost implicat a dus la suspendarea
lui. Acest fapt a pătat imaginea familiei Clinton. Desigur, dacă peste o
imagine deja pătată se adaugă și scandalul e-mailurilor șterse de
Hilary Clinton, singurul rezultat este o reticență sporită a
alegătorilor pentru acest nume. Trump, spre deosebire de familia
Clinton, era total nou în politică. Reputația acestuia de om de afaceri
de succes nu făcea nimic altceva decât să întărească o convingere a
alegătorilor americani legată de abilitatea președintelui de a gestiona
cu încredere bugetul național. Acest aspect conduce la al doilea
argument pe care l-au folosit acești alegători.
2. „Trump știe cum să facă afaceri, afaceri care vor face America prosperă”Administrația
Obama a lăsat un gust amar alegătorilor americani din cauza datoriilor
lăsate de acesta la finalul mandatului. Mulți consideră că Obama a
dublat datoria de stat a Statelor Unite fără niciun avantaj. O
nemulțumire profundă se referă și la faptul că administrația Obama a
trimis foarte multe trupe în Siria si Afganistan în același timp în care
S.U.A primea imigranți ilegali. Mulți militari s-au simțit trădați de
acest președinte din cauza impresiei pe care acesta o lăsa față de
armată, impresia că Obama i-a abandonat. Pe partea economică, este
adevărat că Obama a creat locuri de muncă, însa acestea au fost locuri
de muncă plătite cu salariul minim. Nu poți întreține o familie din
salariul minim. Industriile prospere americane au apus, iar mulți
alegători își pun speranța în abilitatea de om de afaceri a lui Trump de
a dezvolta și readuce economia pe primul plan.
3. „Trump este exact cum apare în public, Hilary este falsă”Acest
fenomen se poate observa peste tot în ziua de azi, referitor la
politică. Politicienii de modă veche, cu discursuri plastice, nu mai
prind la public. Trendul din zilele noastre este ca pe lângă carisma
clasică de care aveau nevoie politicienii, aceștia este important să și
arate faptul că sunt sinceri și reali. Cu cât politicianul pare mai
apropiat de om, cu atât va fi mai plăcut de electorat. O strategie
folosită în zilele noastre este și utilizarea social media mai agresiv
decât în trecut. Având în vedere faptul că majoritatea tinerilor și
oamenilor în general folosesc Facebook, Twitter sau Instagram zilnic,
oamenii se simt mult mai apropiați de o persoană publică ce le vorbește
pe înțelesul lor dar și prin limba lor (social media). Televiziunea a
pierdut teren considerabil față de internet în ultimii ani și acest
aspect este foarte evident. Din acest motiv, Donald Trump a primit
puncte politice bonus.
4. „Obama a divizat America”
O
critică adusă administrației Obama se referă la faptul că politica
promovată de acesta a readus în discuție tensiunile rasiale din trecut.
Corectitudinea politică și obsesia stângii pentru diversitate și
egalitate s-au întors ca un bumerang contra lor. Un prim exemplu,
folosit și anterior, poate fi legat de cotele de diversitate din
universități. Școli de renume precum Harvard sau Oxford încep să
primească studenți doar în funcție de background-ul social sau culoarea
pielii pentru a satisface cotele de diversitate impuse de trendul
politic din ziua de azi. Acest fapt a lăsat un gust amar publicului
american care a înțeles că aceste aspecte nu fac nimic altceva decât să
elimine un atribut foarte important care a stat la bazele construirii
Statelor Unite şi care este extras din ideologia liberalismului clasic.
Acest atribut se referă la valorificarea unui om în funcție de merit și
nu de culoarea pielii sau de situația economică.
O
altă practică asemănătoare se poate observa și în divertisment. Multe
seriale în ziua de azi modifică originalul pentru a satisface acest moft
ideologic sau chiar inventează personaje noi care să fie diverse.
Aceste practici nu fac nimic altceva decât să accentueze diferențele
dintre oameni și să îi încadreze în grupuri bazate pe sex, culoarea
pielii sau bogăție. Trump, folosind un discurs împotriva corectitudinii
politice, a redat încrederea oamenilor că valorile de dreapta încă
există.
5. „Cu Trump, visul american renaște”
Preferința
politică a Statelor Unite nu este un secret. Americanii au preferat
mereu dreapta în care regăsim valori precum libertatea sau determinarea
de sine. Aceste valori se pot transpune politic sau economic printr-o
strategie care să includă taxe cât mai mici sau facilitatea prin care un
cetățean își poate deschide propria afacere. Trump este modelul acestui
stil de viață datorită reputației acestuia de om de afaceri de succes.
Politicile promovate de Obama nu au făcut decât să îngreuneze inițiativa
antreprenorială în schimbul politicilor sociale îmbunătățite. Acest
aspect nu a făcut decât să înstrăineze cetățeanul de rând de cultura
politică în care s-a născut, iar din acest motiv Trump este văzut ca
soluția renașterii visului american de mult pierdut.
Liberalismul clasic nu a avut soluții. Soluția a fost Donald Trump
Un
alt factor care a contribuit la acest rezultat al alegerilor
prezidențiale a fost și faptul că dreapta conservatoare și adepta
liberalismului clasic nu a reușit să răspundă eficient stângii iliberale
(progresivismului), aspect ce a dus la un gol lăsat în conștiința
colectivă pe care oamenii ce se regăseau în aceste valori nu aveau cu ce
să-l umple. Acest fapt a dus la oportunitatea observată de echipa de
campanie a lui Donald Trump de a scoate un candidat potrivit pentru
oamenii ce așteptau un răspuns împotriva politicii de stânga. Cu cât
Trump aborda o poziție mai agresivă și mai împotriva politicii
Partidului Democrat, cu atât popularitatea acestuia creștea. Anumite
persoane care au căutat să se lupte cu progresivismul democrat care
devenea din ce în ce mai popular, au apelat la reafirmarea
liberalismului clasic. Acesta, chiar dacă este bine intenționat și este
cel mai rațional și eficient sistem, poate fi interpretat de alții drept
prost și învechit, fapt ce duce la combaterea acestuia cu ușurință în
lupta electorală.
O altă strategie folosită de
politicienii de dreapta a fost abordarea libertarianismului popularizat
de Rand Paul. Problema acestei strategii este că niciodată nu a avut
succes în alegeri, ci mai mult servește unui grup restrâns de alegători.
Principala problemă, însă, a fost faptul că politica de tip conservator
nu a reușit să răspundă la noile provocări, ci doar a reîntărit
importanța valorilor vechilor principii. Această pasivitate a dreptei a
permis campaniei lui Trump să devină atât de populară.
Ca
o concluzie, putem afirma că Donald Trump este creația stângii
occidentale. Trump este un agent „reacționar”, în sensul de reactiv.
Acesta întruchipează antibioticul exagerat pentru ridicolul opulenței
moraliste, născut din stânga zilelor noastre. În cruciada acesteia
pentru dreptate socială, involuntar, a născut propriul germicid.
Progresismul
și politica de stânga, prin exagerare, au produs fix opusul
rezultatului dorit. Ipocrizia, dublul standard și cruciada utopică
moralistă au născut o sete pentru ceva care să se opună acestei
politici. În urma acestei evoluții, de la un om de afaceri de succes,
Donald J. Trump a ajuns cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite.
Analiză de Dan Moroianu, student la Masterul de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=22184
