Traian Băsescu, ATAC DUR la Ponta

Traian Băsescu:

Plagiatorul mincinos este şi ticălos.

Tata socru, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sîrbu, a patronat semnarea, în 2003, a unui contract pe zece ani cu austriecii de la Schweighofer.
La semnarea contractului, şeful corpului de control era actualul premier, VV Ponta.
Actualul director general de la ROMSILVA, domnul Adam Crăciunescu, protejat al lui tata socru, era secretar de stat, responsabil cu pădurile în Ministerul Agriculturii, atunci cînd s-a semnat contractul cu austriecii.
În 2013, cînd contractul pe zece ani al austriecilor a expirat, VV Ponta era prim ministru, Adam Crăciunescu era director la ROMSILVA, iar tata socru devenise celebru samsar al codrilor şi terenurilor agricole ale României. Niciunul nu a făcut nimic pentru a pune frînă lăcomiei austriecilor.
Mai mult, ticălosul plagiator şi mincinos face aluzie la faptul că, în susţinerile lui, are argumente primite de la servicii de informaţii, lucru absolut imposibil fără informarea simultană a preşedintelui, avînd în vedere magnitudinea subiectului .
Şi pentru că, urmare a reacţiei societăţii, se strînge laţul în jurul politicienilor care au patronat jaful pădurilor, ca orice ticălos, Ponta încearcă să arunce mortul peste gardul Cotrocenilor, profitînd de faptul că preşedintele a fost suficient de inabil să nu explice public motivul întoarcerii la Parlament a Codului Silvic.
Este drept că, dincolo de gardul Cotroceniului, se află şi sforarul Dan Mihalache, dar totuşi... Ponta, vezi că mortul este în familia ta, în administraţia ta şi în clientela ta politica, vezi Hrebenciuc, Adam, Ilie Sîrbu etc.

Un procuror pentru liniștea lor sau în tabăra cui e Iohannis?

de Sabina Fati , 13 mai 2015

Sabina Fati

 Victor Ponta invocă din nou majoritatea pentru a-și ascunde dorința și intenția de a tăia elanul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și, eventual, pentru a-i bloca pe oamenii Codruței Kövesi la mantinelă. Se teme că lucrurile se apropie prea mult de el, e împins de la spate de oamenii lui care își doresc să nu mai fie hărțuiți de procurori și mișcă lucrurile în sens invers.

E momentul ca președintele Klaus Iohannis să intervină: mai subtil decât a făcut-o Traian Băsescu, dar cel puțin la fel de eficient. Fiindcă are o presiune autoimpusă de a fi total „altfel“ decât predecesorul său, dar și pentru că este în mod natural mai reținut, Iohannis ar putea fi mai protejat de forța distructivă a părții din sistem care stă strâns unită în jurul PSD. Dacă nu face valuri, nu se rățoiește la premier, nu se enervează public și nu ia decizii pripite, la limita Constituției, nu va fi în pericol să fie pus la colț și suspendat. În același timp, dacă nu e mână în mână cu Victor Ponta și cercul care-l controlează pe prim-ministru, atunci ar trebui să se gândească în ce fel ar putea opri monstruoasa majoritate de la rele. Mai cu seamă că în interiorul acestei majorități s-au culcușit destui liberali, la fel de sătui de procurorii anticorupție ca parlamentarii PSD.

Jucând rolul mielușelului, al omului lovit și umil, care abia aștepta să aibă un prieten la Cotroceni, Victor Ponta l-a determinat pe Klaus Iohannis să facă anumite concesii, bazându-se pe faptul că lozinca „politicii altfel“ va funcționa. Așa a trecut Codul Fiscal, cu ajutorul căruia PSD își securizează electoratul înaintea alegerilor de anul viitor, lăsându-i în același timp pe liberali în offside: liberalii nu mai au ce promisiuni economice să mai facă, iar pușculița statului va rămâne goală în cazul în care PSD pierde alegerile, fiindcă toți banii vor fi folosiți pentru punerea în practică a reducerilor de taxe. Apoi, ideea lui Ponta că România nu mai are nevoie de monitorizarea Uniunii Europene în ce privește lupta anticorupție a prins rădăcini și în discursul președintelui, care a vorbit despre necesitatea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV).

Acest instrument e, însă, singurul prin care România este obligată să țină drumul drept. Fără MCV, nici procurorii anticorupție nu ar fi avut atâta forță, nici politicienii nu s-ar fi oprit din confortabilele lor obiceiuri de a se îmbogăți pe spezele statului. Modificările pe care parlamentarii au început să le opereze în textul Codului de Procedură Penală, în așa fel încât arestul preventiv să nu mai poată fi folosit cu ușurință, vor deschide și alte porți prin care corupții să se poată fofila, procesele lor să dureze ani de zile, lumea să se uite la ei cu bunăvoință, ca la niște bolnavi cronic. Ponta și ai lui au o adevărată strategie în acest sens: un procuror general cuminte, care răspunde la telefon atunci când trebuie, un viitor șef al DIICOT (Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) cât mai rezonabil, care nu are nimic împotrivă să bea cafele cu politicienii și o legislație mai umană pentru politicianul care are salariul mic și trebuie să-l completeze făcând trafic de influență.

A venit vremea ca președintele să pună piciorul în prag, să-l întoarcă din drum pe Daniel Horodniceanu, singurul rămas în cursă pentru șefia DIICOT și care ar urma să fie un procuror pentru liniștea lor. Acuzat de întâlniri cu celebrul primar al Iașiului, de autoplagiat și mediocritate, Horodniceanu ar putea avea calitățile necesare din punctul de vedere al premierului. Iohannis a înțeles deja că ceva nu e în regulă cu Horodniceanu și poate nici cu strategia lui Ponta. Dacă vrea să demonstreze că nu e în tabăra „lor“, președintele trebuie să aibă soluții pentru a-l opri pe Victor Ponta de la rele, pentru a deturna planurile majorității și pentru a arăta că justiția nu e doar o minge care se plimbă de la un partid la altul, în funcție de cine este la putere.

http://www.romanialibera.ro/opinii

Cum a sabotat Guvernul Ponta alegerile în străinătate: Studiu de caz: Italia

de Catalin Prisacariu , 13 mai 2015

• DESCHIDE GALERIA FOTO  

Executivul PSD a organizat și referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu pe 29 iulie 2012, dar și alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Deși absolut identice în ce privește mecanismul de organizare, între cele două procese de vot au existat diferențe vizibile referitoare la numărul și localizarea secțiilor de vot din străinătate. Cazul Italiei merită o analiză separată.

La referendumul de demitere a președin­telui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, Guvernul Ponta (prin Ministerul Afacerilor Externe) a decis că în străinătate este nevoie de 306 secții de vot. Pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, însă, același premier a hotărât că sunt suficiente numai 294 de secții de vot, deci cu 12 secții mai puțin. În cazul Italiei, comparația arată astfel: 55 de secții de vot la referendumul din 2012, numai 51 de secții la prezidențialele din 2014. Cu patru secții de vot mai puține, așadar, fără ca vreo explicație oficială din partea MAE să fi fost furnizată.

14 localități în care s-au închis secțiile de vot

Cu adevărat relevantă este localizarea secțiilor de vot din Italia la referendumul din 2012 prin comparație cu localizarea acestora la prezidențialele din 2014. Astfel, în 14 localități italiene în care au existat secții de vot în 2012 nu s-au mai deschis secții de vot în 2014. E vorba de loca­litățile Caltanissetta, Palermo, Albano, Lodi, Monza, Monterotondo, Viterbo, Marcellina, Acilia, Guidonia, Terni, Olbia, Ivrea și Pordenone.

Mai mult, la Roma, unde funcționau cinci secții de vot la referendumul din 2012, nu au mai fost deschise decât trei secții de vot la prezidențialele din 2014. De asemenea, la Torino, unde existau două secții de vot la referendumul din 2012, a fost funcțională o singură secție la prezidențialele din 2014.

12 localități italiene cu secții de vot în premieră

Totuși, a existat și o localitate italiană în care numărul de secții de vot a crescut la prezi­dențialele din 2014 față de referendumul din 2012. Este vorba de Trieste, unde a fost deschisă o singură secție de vot în 2012, dar în 2014 au fost deschise două secții.

De asemenea, premierul Ponta a mai decis, pentru prezi­den­țialele din 2014, să deschidă secții de vot în 12 localități italiene în care nu existaseră secții la referendumul din 2012. Loca­litățile sunt Frosinone, Palestrina, Livorno, Mantova, Novara, Vercelli, Aosta, La Spezia, San Remo, Foggia, Sondrio, Fermo.

Caltanissetta: Ponta nu ­deschide secție, Fuego ține concert

Caltanissetta este situată în Sicilia. Conform datelor Institutului Național de Statistică italian (citate de Ambasada României de la Roma), în toată Sicilia se aflau, oficial, la finalul anului 2010, 40.301 români. Neoficial, însă, la acea dată, numărul românilor din Sicilia era cel puțin dublu, unele surse indicând chiar 100.000 de români. În ultimii patru ani, însă, alte zeci de mii de români au ales Sicilia ca destinație de muncă. Provincia Caltanissetta din Sicilia, conform unor statistici neoficiale, ar adăposti în jur de 25.000 de români în acest moment. Deloc întâmplător, există și o rută de autocar Suceava - Caltanissetta (la prețul de 90 de euro de persoană dus), care culege români din mai toată Moldova (Roman, Bacău, Adjud, Focșani, Piatra Neamț, Vaslui, Bârlad etc.).

Tot în Caltanissetta există un schit, recent renovat, „Acoperământul Maicii Domnului”, subordonat Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Iar când vine vorba de cele laice, merită men­țio­nat că numărul mare de români din Caltanissetta l-a ­făcut până și pe Fuego să susțină un concert acolo în noiembrie 2012.

Palermo, mare oraș italian, fără nici o secție de vot

La Palermo, unul din marile orașe siciliene (cu populație de aproape un milion de locuitori), nu a existat nici măcar o secție de vot la prezidențialele din 2014, spre deosebire de referendumul din 2012, când a fost deschisă o secție. În Palermo există o comunitate puternică de români, estimată la cel puțin 10.000 de cetățeni. În februarie 2013, palermitanii asistau la o procesiune ciudată: câteva sute de români din Palermo au mărșăluit pe străzi pentru a cere construirea unei biserici ortodoxe. Astfel de slujbe se țin la Palermo, dar în biserică catolică „Santa Maria in Valverde”. Peste zece mii de români sunt înscriși în evidențele preoților ortodocși care slujesc la Palermo.

Albano și Lodi: parohii ortodoxe românești da, secții de vot nu

Albano (cunoscut și ca Albano-Genzano sau Albano Laziale) se află la 25 de kilometri de Roma, are doar 40.000 de locuitori, dar o comunitate de români în creș­tere accelerată. O comunitate atât de importantă încât, de câțiva ani, la Albano există și o parohie ortodoxă românească, cu hramul „Sf. Cuvioasă Mare Muceniţă Anastasia Romana”. Lodi (capitala provinciei Lodi) din Lombardia are puțin peste 40.000 de locuitori, printre care câteva mii de români. Suficient de mulți încât să existe și aici o parohie ortodoxă cu hramul „Sfinții trei ierarhi”.

În Lodi există și un magazin cu specific românesc, „Ro-Mania House”, care ține legătura gastronomică cu comunitatea inclusiv printr-un blog, dar și pe Facebook, unde se fac anunțuri de maximă importanță pentru români: „Am primit șorici și cîrnați de casă!”. Inclusiv Cezar Ouatu, câștigător al etapei românești a Eurovision în 2013, a locuit la Lodi din 1996, unde s-a mutat cu mama sa.

Monza și Monterotondo: bune pentru „Moartea din Carpați“, nu pentru vot

Și Monza, o altă localitate de lângă Milano, ca și Lodi, beneficiază de serviciile unei parohii ortodoxe care poartă hramul „Toți sfinții”. Viața laică românească e la fel de intensă în Monza: exact în noiembrie 2014, după al doilea tur al prezidențialelor din România, românii se adunau la Monza la un eveniment sportiv. Era vorba de finala galei de lupte Superkombat, eveniment la care vedeta a fost luptătorul Cătălin Moroșanu, cel supranumit „Moartea din Carpați”. Promotorul evenimentului, Eduard Irimia, a rezervat 2.000 de locuri numai pentru români, bilete vândute rapid.

Monterotondo, lângă Roma (împreună cu câteva sate din jur), găzduiește o comunitate de 20.000 de români. Practic, populația unui orășel. În 2013, încă nu se rezolvase problema urgentă a unei biserici ortodoxe, cerută de comunitatea românească încă de acum zece ani. Pe site-ul Ambasadei României pe lîngă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran Militar de Malta se găsesc dovezi despre cât de importantă e comunitatea românescă din Monterotondo: o fotocronică a vizitei ambasadorului român în localitate, ultima oară în 2013.

Viterbo, frate cu Clujul. ­Marcellina are consilier local român

Și la Viterbo, aflat la o sută de kilometri de Roma, există o parohie ortodoxă, „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”. Dar și un Centru Cultural și Universitar Român, rezultat al colaborării dintre Uniunea Universităților din Cluj (Babeș-Bolyai, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară și Academia de Muzică) cu Universitatea provinciei Tuscia. În 2009, Clujul s-a înfrățit cu Viterbo, oraș în care, atunci, locuiau aproximativ 10.000 de români. O comunitate care s-a mărit în ultimii cinci ani.

Marcellina, la 35 de kilometri de Roma, este un oraș în care a avut loc o premieră în politica italiană: în 2009, în consiliul local al orașului a fost ales primul român într-o astfel de poziție în Italia. Era vorba de Leontina Ionescu, o fostă campioană națională la canotaj care locuia de 25 de ani în Italia. În 2011, la Marcellina a apărut și o biserică ortodoxă, „Sf. Cuvios Ioan de la Prislop”. Comunitatea de români din Marcellina e de aproximativ 2.000 de români, ceea ce reprezintă cam un sfert din întreaga populație a orășelului.

Acilia și Guidonia, 10% populație românească

Acilia este un oraș de aproape 70.000 de locuitori la câțiva zeci de kilometri de Roma. Impor­tanța comunității de români de aici era subliniată încă din 2008 de un studiu al Centrului de Sociologie Urbană și Regională, intitulat „Afirmarea identității și integrarea socio-culturală a emigranților pentru muncă în zonele metropolitane din Spania și Italia”. Conform studiului, 11% din chestionarele dedicate românilor din Roma metropolitană au ajuns la românii din câteva orașe din jurul Romei, inclusiv Acilia.

Guidonia, în apropierea Romei, este un oraș de aproximativ 100.000 de locuitori, din care 10% sînt români. Comunitatea românească, de altfel, este cea mai numeroasă comunitate de străini din Guidonia.  În noiembrie 2013, primarul orașului, Eligio Rubeis, a făcut o vizită la Bucu­rești pentru a pune bazele unui parteneriat între Poliția română și cea italiană, dar și pentru a discuta cu parlamentari români. Evident, acest parteneriat era util nu doar preventiv, primarul Rubeis avea de rezolvat și o problemă de infracționalitate în rândul comunității românești.

Terni: 800 de botezuri românești. Olbia: oficiu consular din 2013

Și în Terni, localitate aflată la o sută de kilometri de Roma, există o biserică ortodoxă, care are hramul „Sfîânta Parascheva”. În 2013, la bilanțul de zece ani, preoții acestei biserici au numărat peste 800 de botezuri și o sută de cununii, dovada faptului că acolo există o comunitate românească stabilă de cel puțin câteva mii de suflete (cel puțin 1.600 sunt doar părinți).

În Olbia (Sardinia), există o parohie ortodoxă („Sfântul Ioan Botezătorul”) din 2011. În 2013, Comisia de Afaceri Externe a Senatului României decidea să amendeze bugetul pe anul în curs pentru a aloca 500.000 de lei MAE „în vederea înființării unui nou oficiu consular în Italia, în Olbia - Insula Sardinia – necesar comunității românești prezente în insulă”.

La Ivrea, conferința „Da, sînt român“. Până și Papa Francisc știe de românii din Pordenone

La Ivrea, lângă Torino, nu a mai existat secție de vot în 2014, spre deosebire de 2012. Însă ironia face ca imediat după alegeri, pe 29 noiembrie 2014, tocmai la Ivrea, reprezentanți ai Consulatului General al României la Torino să participe la conferința „Da, sunt român”, susținută de cardiologul român Adrian Bogdan Popa la biserica ortodoxă din localitate.

În Pordenone (oraș de peste 50.000 de locuitori din regiunea Friuli - Veneția Giulia) există o comunitate de români împărțită între ortodocși și catolici. De catolicii români din Pordenone a aflat până și Papa Francisc. Care, de la Vatican, după rugăciunea „Angelus” din 7 decembrie 2014, s-a adresat celor prezenți astfel: „Dragi frați și surori, vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din Italia și din diferite țări: familii, grupuri parohiale și asociații. În special, îi salut pe misionarii «Identes», credin­cioșii din Bianzè, Dalmine, Sassuolo, Arpaìse și Oliveri, comunitatea românilor din Cordenons-Pordenone (...)“.

Secții noi în localități cu doar o mie de români

Pe de altă parte, pentru preziden­țialele din 2014 s-au deschis secții de vot în localități în care acestea nu existaseră la referendumul din 2012. S-a întâmplat astfel la Frosinone și Palestrina, de exemplu, orășele de la marginea Romei. În ambele localități, însă, comunitățile de români sunt mai degrabă mici, de aproximativ 1.000-1.500 de persoane. De la Livorno, știrile au în special legătură cu o tabără de rromi români de la marginea orașului, unde în 2007 a avut loc un incendiu (revendicat ca atentat rasial) în care au murit patru copii rromi. Români există și la Mantova (atât în provincia omonimă, cât și în oraș), dar comunitatea este fragilă, așa cum notează Episcopia Ortodoxă Română a Italiei pe propriul site: „La data de 1 ianuarie 2011, în zona de nord-vest a provinciei Mantova, s-a înfiinţat parohia cu hramul «Sf. Ioan Gură de Aur». De la început, rolul acestei parohii a fost acela de a aduna «oile risipite» ale comunităţii româneşti, împrăştiate pe o zonă vastă ca suprafaţă, dar cu centre urbane mici“.

Prințul Duda: „Am fost invitații micii comunități de români din Vercelli“

Când vine vorba despre Novara și Vercelli, merită citată Casa Regală a României. Care, în 2009, prin principesa Margareta și principele Duda (aflat în precampanie prezidențială), a vizitat cîteva comunități de români din Italia. Jurnalul online al Casei Regale nu menționează mărimea comunității de români din Novara, dar face câteva precizări despre cea din Vercelli: „am fost invitații micii comu­nități de români din Vercelli, în compania prefectului provinciei și a reprezentantului primăriei. Vercelli este un oraș de 40.000 de locuitori, iar românii de aici sunt în general angajații spitalului regional”. Nici la Aosta nu există o comunitate bine închegată de români, după cum observa chiar un studiu sociologic din 2007 al Metro Media Transilvania, studiu executat la comanda Agenției de Strategii Guvernamentale: „Datorită numărului foarte redus al emigranţilor români într-o serie de regiuni (BASILICATA, CALABRIA, ­MOLISE, PUGLIA, SARDEGNA, VALLE D’AOSTA), acestea au fost excluse din eşantion“.

Secție de vot pentru cei 500 de români din Sanremo

Nici în La Spezia nu sunt foarte mulți români, arată Episcopia Ortodoxă Română a Italiei: „Parohia ortodoxă română “Sfântul Chiril al Alexandriei” (9 iunie) din oraşul La Spezia (SP), Protopopiatul misionar Liguria, a ­luat fiinţă la data de 1 iulie 2011, prin decizia Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, având în vedere nevoile pastoral-misionare ale credincioşilor ortodocşi români din oraş şi împrejurimile acestuia. În localitate sunt înregistrați aproximativ 1.500 de români, iar în toată Provincia sunt 3.300”. Când vine vorba de San Remo, Ponta s-a gândit la festivalul de muzică ușoară, probabil, românii fiind puțini aici.

Iată ce scria în iunie 2011 „Ziarul Lumina de Duminică” al BOR: „Fiind pe coasta Liguriei, o zonă de munte la margine de mare, fâşia locuibilă este destul de îngustă, dar lungă, unde îşi duc viaţa în jur de 3.000 de credincioşi ortodocşi români, răspândiţi prin toate orăşelele şi staţiunile litoralului, excepţie făcând cele trei oraşe mai mari: Sanremo, Imperia şi Albenga, unde găsim concentraţi în grupuri de până la 500 de români ortodocşi”.

La secția din Sondrio au votat 48 de români

La Foggia, românii lucrează în special în agricultură și mare parte din aceștia sunt în atenția ambasadei României de la Roma după ce s-a aflat că au condiții de lucru demne de sclavie. Iar la Sondrio, în turul întâi al prezi­dențialelor din 2014, au existat doar 48 de votanți, ceea ce arată cât de mică e comunitatea românească din localitate. Până și la Fermo, un alt oraș cu secție de vot care nu existase la referendumul din 2012, s-au prezentat 172 de alegători.

Am cerut 66 de secții, s-au aprobat 51

Rea-credință sau incompetență din partea Guvernului Victor Ponta? Câteva precizări din 17 noiembrie 2014 ale ambasadorului român în Italia, Dana Constantinescu, arată că la mijloc e puțin probabil să fi fost incom­petență: „Misiunile diplomatice și consulare din Italia au propus organizarea a 66 de secții de votare”. Ambasadorul Dana Constantinescu a detaliat: „Punctual, la Consulatul General Torino au fost propuse, printre altele, două secții de votare, dar și altele în Regiunea Piemonte care ar fi redus din fluxul de votanți al singurei secții aprobate în sediul CG Torino. Răspunsul de la București, prin care au fost aprobate prin ordin al ministrului doar 51 de secții, nu a ținut cont de aceste propuneri”. 

România liberă a dat MAE în judecată după secretizarea votului din străinătate. La şase luni de la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, RL apelează la ajutorul instanţelor judecătoreşti pentru aflarea adevărului în ceea ce priveşte motivele reale pentru care mii de români din străinătate nu au reuşit să voteze.

 http://www.romanialibera.ro/special/

România liberă a dat MAE în judecată după secretizarea votului din străinătate

de Catalin Prisacariu , 12 mai 2015 

 

 

România liberă a dat MAE în judecată după secretizarea votului din străinătate

ni de la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, RL apelează la ajutorul instanţelor judecătoreşti pentru aflarea adevărului în ceea ce priveşte motivele reale pentru care mii de români din străinătate nu au reuşit să voteze.

În ziua următoare cîștigării alegerilor, președintele ales, Klaus Iohannis, a cerut o analiză din partea Guvernului, urmată de tragerea la răspundere a celor vinovați pentru organizarea catastrofală a votului în străinătate. 

Mai mult, 2015 a debutat cu deschiderea unui dosar penal la Parchetul General (transferat, apoi, la DNA) pentru a se stabili dacă responsabilii guvernamentali și ai Ministerului Afacerilor Externe au comis infracțiuni în procesul organizării votului în străinătate.

Cu toate acestea, la şase luni de la încheierea alegerilor prezidențiale, cetățenii români nu știu dacă premierul Victor Ponta și fostul ministru de Externe Titus Corlățean le-au respectat drepturile constituțio-nale sau nu. La aproape șase luni de la alegerile prezidențiale, românii nu știu dacă Guvernul Ponta a organizat cu rea-cre-din-ță, abuziv, alegerile prezidenția-le sau, poate, nu a fost vorba decât de incompetență.

RL a dat în judecată MAE

Întâmplător sau nu, o dată ce și-a preluat mandatul, președintele Klaus Iohannis nu a mai fost interesat nici să afle cum au fost organizate alegerile prezidențiale, nici să urmărească cine ar fi trebuit să suporte consecințele pentru dezastru.

În plus, ancheta DNA este departe de a se finaliza în următoarele luni. Ba tocmai această anchetă, paradoxal, face acum imposibilă aflarea adevărului, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a secretizat informațiile publice referitoare la organizarea votului în străinătate tocmai prevalându-se de acest dosar aflat în cercetare la DNA.

„România liberă“ crede, însă, că aflarea tuturor informațiilor în legătură cu organizarea votului în străinătate la alegerile prezidențiale din 2014 este esențială pentru procesul democratic de vot în România. Ca răspuns la blocajul de comunicare impus de MAE, am decis să acționăm în judecată Ministerul Afacerilor Externe și pe deținătorul portofoliului, Bogdan Aurescu, pentru ca informațiile publice cerute de cotidianul nostru să fie furnizate printr-o decizie a instanței.

Iohannis a renunțat să mai caute vinovați

Pe 17 noiembrie 2014, la o zi după turul al doilea al preziden-țialelor, președintele ales Klaus Iohannis susținea o conferință de presă în care cerea imperativ pedepsirea vinovaților pentru eșecul organizării votului în străinătate. “Îl rog pe președintele încă în funcție să analizeze această situație și să recheme de pe post pe toți diplomații care nu au gestionat corespunzător situația din secțiile de vot. Consider că este un gest minimal să fie retrași ambasadorii și consulii de acolo unde românii au fost umiliți. Nu pot să accept să existe situații unde concetățeni de-ai mei să fie tratați cu gaze lacrimogene fiindcă vor să voteze. Cineva trebuie să suporte consecințele votului catastrofal organizat în diasporă. Guvernul va trebui să analizeze această chestiune și să-i tragă la răspundere și să-i demită pe cei vinovați de organizarea defectuoasă a votului în diaspora“, declara Iohannis.

A fost singurul moment în care președintele Iohannis s-a referit la acest subiect, pe care apoi l-a abandonat total. Nici după preluarea mandatului, pe 21 decembrie 2014, Iohannis nu a revenit la temă, deși, de data asta, avea posibilitatea să facă ceea ce îi ceruse fostului președinte Traian Băsescu, și anume să „recheme de pe post pe toți diplomații care nu au gestionat corespunzător situația din secțiile de vot“. Iohannis nu a cerut (nu public, cel puțin) nici Guvernului o analiză.

Kövesi anunță o anchetă penală lungă

În acest moment, singura instituție care analizează procesul de organizare a votului în străinătate la prezidențialele din 2014 este Direcția Națională Anticorupție. Pe 7 aprilie a.c., procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, anunța într-un interviu pentru RL o perioadă lungă de anchetă. „Dosarul se află în lucru, este un dosar complex care vizează foarte multe persoane care au domiciliul în străinătate, sute de persoane. Avem nevoie de foarte multe informații din străinătate și de aceea nu cred c-o să îl putem finaliza într-o lună, două. Pot să vă spun însă că se lucrează la el“, arăta Kövesi acum aproape o lună.

La solicitarea „României libere“, Biroul de presă al DNA a furnizat puține informații suplimentare: „În cadrul dosarului penal privind modalitățile de organizare și desfășurare a votului în diaspora, la alegerile prezidențiale, aflat în curs de ins-trumentare la DNA (vezi comunicatul 1712/VIII/3 din 4 decembrie 2014, postat la www.pna.ro) au fost solicitate documente relevante de la Autoritatea Electorală Permanentă, Guvernul României și de la Ministerul Afacerilor Externe. Toate instituțiile solicitate au transmis respectivele documente. Totodată, în cauză au fost audiate mai multe persoane.“

Ce informații a cerut RL de la MAE

Totuși, organizarea alegerilor este un proces public, menit să respecte și să încurajeze exercitarea unui drept democratic fundamental: dreptul la vot. Pe baza acestui principiu (și în conformitate cu legea informațiilor publice 544 din 2001), „România liberă” a adresat Ministerului de Afaceri Externe o solicitare de informații referitoare la organizarea scrutinului prezidențial din 2014 în străinătate. Întrebările adresate MAE au fost următoarele:

1. au existat comunicări ale consulilor și ambasadorilor României către Ministerul de Externe și, in extenso, către premierul Victor Ponta, în decursul anului 2014, referitoare la necesarul numărului de secții de vot din străinătate?

2. dacă răspunsul la întrebarea 1 este pozitiv, vă rog să-mi comunicați care au fost acei diplomați (consuli și ambasadori) care au cerut suplimentarea numărului de secții de vot din străinătate, la ce dată au cerut acest lucru și, de asemenea, vă rog să-mi puneți la dispoziție date concrete referitoare la numărul de secții suplimentar cerut de fiecare diplomat;

3. care au fost răspunsurile MAE, respectiv ale premierului Victor Ponta, la comunicările de la punctele 1, respectiv 2?

4. funcționari și diplomați ai MAE au fost audiați la DNA în dosarul numit generic “Votul în străinătate”?

MAE a secretizat informațiile 

Răspunsul MAE a fost foarte prompt, dar extrem de lacunar: “Având în vedere că în acest moment există o anchetă a DNA în desfăşurare privind votul din diaspora, Ministerul Afacerilor Externe nu poate oferi aceste detalii.”. “România liberă” a cerut clarificări suplimentare în legătură cu legislația care, în viziunea MAE, permite secretizarea informațiilor solicitate. Și de data aceasta, MAE a răspuns imediat: “În continuarea răspun--
s-ului la solicitarea dvs. (...), vă transmitem că, în conformitate cu prevederile art.12 alin.(1) lit. f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, sunt exceptate de la accesul liber ”informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces”.

Ministerul Afacerilor Externe a transmis DNA, la solicitarea acesteia, toată documentația privind organizarea și desfășurarea alegerilor privind Președintele României din anul 2014. Având în vedere că solicitările dvs. se referă la aspecte care țin de organizarea alegerilor în cauză, care face obiectul procedurilor judiciare în curs, este necesară respectarea prevederilor legale amintite“. 

Tribunalul București va decide dacă MAE a interpretat abuziv legea

“România liberă”, însă, a consultat mai mulți specialiști în drept care au arătat că interpretarea Legii 544/2001 de către MAE este abuzivă. Drept urmare ne-am adresat Tribunalului București, căruia i-am solicitat obligarea Ministerului de Afaceri Externe să furnizeze informațiile publice referitoare la scrutinul prezidențial din 2014 cerute de cotidianul nostru. 

Plângerea depusă de “România liberă” a solicitat următoarele Tribunalului București:

1. Să constataţi încălcarea prevederilor Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;

2. În baza art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 să obligați pârâta să îmi comunice in extenso informaţiile solicitate Biroului de Presă al MAE (...);

3 . Să dispuneţi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 1 leu; 

4. Să obligaţi pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Avocatul Doru Costea: „Interesul public este precumpănitor“

Avocatul Doru Costea (specializat în spețe referitoare la mass media), care reprezintă interesele “României libere” în acest proces, a argumentat astfel plângerea depusă la Tribunalul București: “În cazul în speţă, cu privire la interesul public «într-o societate democratică», autoritatea publică - Ministerul Afacerilor Externe - trebuie să se preocupe de transparenţa deplină a tuturor categoriilor de documente şi informaţii ce rezultă din funcţionarea acestuia, care se pot dovedi utile întregii comunităţi în diferite etape ale activităţii sale.

Prin răspunsul dat de MAE solicitării mele, mi s-a adus la cunoştinţă faptul că «furnizarea acestor informaţii va aduce atingere asigurării unui proces echitabil».

Definirea excepţiei de la art.12 alin. 1 litera f din Legea nr. 544/2001 ca fiind absolută nu are temei legal.

Autoritatea publică nu se poate prevala de acest aspect, iar informațiile cerute pârâtei nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de Legea 544/2001.

Veţi observa că legiuitorul circumstanţiază articolul invocat de către MAE în sensul că «(...) dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces.»

Or, vă rugăm să observaţi că informaţiile referitoare la activitatea de judecată şi la celelalte activităţi auxiliare acesteia sunt disponibile, în condiţiile legii, şi pot fi consultate de orice persoană solicitantă care justifică un interes legitim, precum şi de ziariştii acreditaţi.

Ipoteza potrivit căreia furnizarea respectivelor date ar «aduce atingere asigurării unui proces echitabil» nu poate opera.

În consecinţă, simpla existenţă a unei proceduri penale nu autorizează MAE să refuze.

Ca atare, dreptul publicului la informare e precumpănitor, iar simpla existenţă a unei proceduri judiciare penale în desfăşurare nu justifică de plano refuzul furnizării informaţiilor solicitate.

Despre informaţiile solicitate nu se poate spune că ar fi de natură să influenţeze asigurarea unui proces echitabil întrucât nu punem în discuţie semnificaţia acestora cu privire la vreuna dintre părţi, ci doar existenţa sau inexistenţa solicitărilor făcute de reprezentanţii corpului diplomatic în ţările în care au fost acreditaţi.

Pe de altă parte, este de notorietate faptul că procedura penală în cauză este una in rem şi, prin urmare, nu au fost stabilite vinovăţii, ci au fost audiaţi doar martori.

Mai mult, presa a discutat pe larg aspectele a căror clarificare o solicitasem MAE, această chestiune fiind deja de notorietate.

Nu stabilim culpe, dorim să aflăm, în beneficiul interesului public, dacă o instituţie publică a statului – MAE – a asigurat cetăţenilor români prin intermediul reprezentanţelor diplomatice şi consulare cadrul necesar exercitării unui drept fundamental al cetăţeanului – acela de a vota.

Interesul public este precumpănitor, transparenţa activităţii în realizarea obligaţiilor vizând exercitarea unui drept constituţional este superioară motivelor prin care, în fapt, Ministerul încearcă să eludeze furnizarea informaţiilor.“

Băsescu: „Patru ambasadori au cerut mai multe secții de vot“

Ce ascunde, totuși, Ministerul Afacerilor Externe în dosarul votului în străinătate la prezidențialele din 2014? “România liberă” i-a solicitat și fostului președinte Traian Băsescu informații despre cum Guvernul Ponta a organizat aceste alegeri, dat fiind că președintele statului ar fi putut avea acces la informații din reprezentanțele diplomatice din străinătate. În exclusivitate pentru cotidianul nostru, Traian Băsescu a declarat următoarele: “Am cerut date de la ambasadori în legătură cu cererile de suplimentare a numărului de secții de vot, în timpul mandatului, și am aflat că ambasadorii de la Paris, Londra, Madrid și Roma au cerut, cu o lună și jumătate înainte de alegeri, ca numărul de secții de votare să fie crescut. Nu vă pot oferi documente, am primit aceste informații pe cifrul de stat și, dacă v-aș arăta aceste comunicări, ar însemna să dezvălui cifrul de stat. Guvernul nu a fost de acord cu aceste cereri, Ponta nu avea nici un interes ca românii din străinătate să iasă în număr mare la vot, știa că nu-l vor vota. A fost rea-credință din partea premierului.”

MAE a obligat ambasadele să tacă

Nici unul din ambasadorii României din țările citate de Tra-ian Băsescu - Franţa, Marea Britanie, Spania şi Italia - nu a furnizat, pentru “România liberă”, mai multe informații decât a oferit MAE. Nesurprinzător, de altfel, câtă vreme ambasadele trebuie să respecte linia de comunicare publică impusă de MAE.

Secțiile de vot din Italia și Spania, sabotate de Guvern

În zilele viitoare, “România liberă” va publica două ample analize despre cum a decis Guvernul Ponta să distribuie secțiile de vot în Italia, respectiv în Spania, cele două țări europene care găzduiesc cei mai mulți români din străinătate (peste 1,5 milioane). Analizele menționate vor scoate la iveală decizii surprinzătoare - uneori chiar stupefiante - ale Guvernului Ponta, care (în ciuda cererilor ambasadorilor români din respectivele state) a limitat în mod voluntar dreptul la vot al românilor din Italia și Spania.

Brokerul fugar Cristian Sima dezvăluie lista celor care au făcut afaceri cu el: Viorel Hrebenciuc, Cătălin Predoiu, Radu Dimofte, Adrian Petrache, Adrian Năstase, Dragoș Dobrescu, Irina Socol, Alexandra Gătej și Dan Petrescu

La trei ani de la fuga din România, Cristian Sima , acuzat de înșelăciune și spălare de bani, a afirmat în emisiunea „Lumini și umbre” de la B1 TV, că deține arhiva cu toate tranzacțiile făcute de clienții săi, nume importante din politică, presă și din lumea afacerilor

Cristian Sima

Dan Andronic: Sunteți caracterizat ca fiind un om cu o inteligență aparte, dar care, în acest moment, se teme pentru viața sa. Sau cel puțin așa ați spus dvs. În momentul în care ați plecat din România au apărut multe zvonuri. Spuneți-mi, ați fugit, ați plecat, ați mers încet, ce s-a întâmplat atunci?
Cristian Sima: Am plecat, pur și simplu. Și am plecat, evident, de teamă. Nu de teama faptului că, jucând pe Bursă, prost, am pierdut banii unor persoane, mai ales că, în total, în 15 ani de activitate sunt doar 12 persoane care au pierdut banii. Am plecat pentru că dețineam celebra arhivă. Respectiv, toate conturile de unde mi-au venit banii. Și unde au plecat banii. Nu câți bani au fost în gestiune la mine, ci mai ales de unde au venit și unde au plecat acești bani.
-Am văzut că ați mai spus lucrul ăsta și eu aș vrea să înțeleg, deci luați-mă ca pe un om obișnuit care nu a jucat niciodată la bursă, și care, în relația cu conturile bancare, tot așa, e ușor naiv. Dvs. îmi spuneți că, atunci când aveați un client, îi știați toate mișcările lui pe cont?
-Normal ar fi trebuit să știu numai ceea ce făceam eu. Toți banii i-am primit prin bancă, am făcut operațiuni cu ei și i-am trimis exact în același cont de unde mi-au venit.
-Și înțeleg că s-a întâmplat ceva anormal…
-Foarte mulți clienți au făcut operațiunile de pe conturile lor personale, de la mine din birou. Drept urmare, dețin o mare parte din operațiunile pe care le-au făcut ei pe conturile lor bancare, din Elveția, Cipru sau alte țări.
-Și vorbim de persoane publice, nu?
-Vorbim de persoane publice din România și din Occident.
-Politicieni, ziariști, oameni de afaceri?
- Evident, politicieni, și ziariști.„
„Toate discuțiile telefonice au fost înregistrate”
Dan Andronic: Și, tehnic, cum se întâmpla: intrau de pe un computer și în acel computer rămâneau înregistrate toate operațiunile?
Cristian Sima: Am făcut toate mișcările de la mine din birou, adică o mare parte din mișcări. În anii ‘97 –‘98, când nici măcar nu foloseau internet banking, le făceau prin fax. Am copiile la toate faxurile trimise sau primite de la băncile străine.
-Bun, dar eu știu că faxurile se deteriorează în timp. Foile acelea se îngălbenesc.
-Da, asta este adevărat, dar există fotocopii.
-Și vă spun că fac parte din generația de ziariști care a lucrat cu faxul. Știu că faxul, după o perioadă, se îngălbenește și după un an devine ilizibil.
-Din ‘97- ‘98, de la WBS din Londra nu se mai vede nimic. Asta nu înseamnă că n-au existat și copii electronice și că eu, ca orice firmă de brokeraj, aveam dreptul să înregistrez orice convorbire telefonică. De altfel, în momentul în care semnați contractul cadru cu WBS se știa că ordinele pe care le dați, discuțiile pe care le purtați vor fi înregistrate. Și nu am făcut asta că știam ce se va întâmpla la un moment dat, pentru că eu nu am știut ce mi se va întâmpla nici măcar cu o lună înainte.
-Deci ați înregistrat și convorbiri telefonice?
-Tot. Numai convorbirile telefonice care au fost făcute la birou.
-Am înțeles, dar de la un punct încolo, cel puțin din anul 2000, au început să fie folosite în special telefoanele mobile. Ați înregistrat convorbiri telefonice și de pe telefoanele mobile?
-Am înregistrat și convorbirile pe care le aveam la birou, ambiental, cu oamenii care veneau la birou. Totul era înregistrat.
-Și acei oameni știau că erau înregistrați?
-Știau că în momentul în care fac orice în biroul acela, și în legătură cu WBS, sunt înregistrați.
-V-am citit confesiunile pe care le-ați făcut pe Facebook. „Marea spovedanie”, cum ați numit-o. Și am văzut că apar nume importante de politicieni. Viorel Hrebenciuc, Cătălin Predoiu, Daniel Dăianu, SRI apare, instituții de presă, mă refer la Hotnews, la care ați fost acționar. Și tot ce am citit eu pare așa... se constituie într-o cabală care avea drept scop să pună mâna pe firma dvs. și pe dvs., urmând să fiți folosit pentru diverse alte operațiuni. Am înțeles corect?
-Nu. Ați înțeles total greșit.
-Vă rog, explicați-mi atunci. O să vă dau citate din ce ați scris.
-Nu trebuie să-mi dați citate din ce am scris pentru că am o memorie foarte bună și știu nu numai ce am scris eu, dar și ce au scris alții. Dar ați înțeles greșit. Dacă vreți, îmi dați un citat și îl comentez cu lux de amănunte. Ideea e următoarea: dacă mă întrebați exact ce mi s-a întâmplat, eu nu aș putea să vă răspund sută la sută. Pot să vă răspund ce bănuiesc că mi s-a întâmplat
-Vă rog, dacă vreți vă dau acum citatul ca să epuizăm…Ați spus așa: „Am apreciat greșit, ei nu doreau să mă refac, ci doreau să mă adâncesc și mai mult, să le dau totul pe nimic și să încep să muncesc pentru ei. Eram foarte folositor pentru ei, deschideam sute de uși la băncile elevețiene, cunoșteam perfect sistemul bancar și bursele occidentale, dar nu făcusem afaceri cu ei, refuzasem orice implicare. Mi s-au propus zeci de afaceri cu statul, dar nu am participat la niciuna. Dacă mi se lua independența financiară erau siguri că aș fi acceptat orice propunere. S-au înșelat”. La aceasta mă refeream…
-Ceea ce spuneți dvs. este un citat din momentul în care povestesc ceea ce s-a întâmplat cu câteva zile înainte de a pleca din România. Eu am plecat pe 29 septembrie, era sâmbătă, moment în care la Howard Johnson , la ora 13.00, mă așteptau Radu Dimofte și Andrei Bejenaru, cu documentele pregătite pentru a semna că le cedez tot ce aveam: acțiuni la WBS Holding, acțiunile de la Bursa de la Sibiu, toate proprietățile pe care le aveam în România. Deci făcuseră, luaseră deja actele, avocații făcuseră toate documentele și sperau, că eu le-am promis că o să semnez, că o să le dau totul pe nimic, așa, după care deveneau proprietari pe o mare parte din Bursa din Sibiu. Și pe WBS România. Și eu aș fi lucrat pentru ei mai departe. Pentru aceleași firme, dar acționar nu mai eram eu, ci erau ei. Și, vezi domnule, m-aș fi refăcut câștigând și servindu-le interesele
 -Înțeleg că vorbim de operațiuni în care acești oameni vă împrumutaseră niște bani.
-Nu este o mare deosebire. Nu mi-au împrumutat niște bani.
-Tot la dvs. am găsit scris că Radu Dimofte v-a împrumutat cu 400.000 de euro.
-Perfect de acord, Radu Dimofte m-a împrumutat cu 400.000 de euro.
-Despre acești bani vorbiți?
-Da, dar ăia sunt 400.000 de euro. Radu Dimofte a învârtit cu mine, la Bursă, milioane de euro.
-Vorbiți de rulaj sau de investiții?
-Investiții, căci rulaje au fost sute de milioane. Deci eu am avut luni în care am învârtit pe bursă, la Wall Street, un miliard o sută de milioane de dolari.
-Aș vrea să ne întoarcem puțin la ipoteza inițială. Am dat acel citat din dvs., care susținea întrebarea pe care v-am pus-o. Dvs. îmi spuneți că n-ar mai fi valabilă viziunea pe care ați avut-o atunci?
-Nu, este aceeași viziune, nu retractez nimic. Doar că este un citat pe care mi l-ați dat, dar fără să-mi spuneți când l-am scris și de ce l-am scris.
-Păi ce importanță are?
-Păi are foarte mare importanță, pentru că…
-Îl mai susțineți sau nu? Că mă pierdeți aici!
-Eu întâi am pierdut tot și, când nu mai aveam nimic, nici banii mei, nici banii firmei, nici banii clienților, atunci mi s-au făcut propunerile astea.
-Și dvs. ați ales să plecați.
-Întâi, ca să nu am scandal cu ei le-am spus că da, da, da, o să semnez. Și în sâmbăta în care trebuia să mă duc să semnez, e și asta în carte, când o să cumpărați cartea, și o s-o citiți, o să vă dați seama că acolo lucrurile sunt cronologice, pomenesc date și așa mai departe. Pomenesc ore. Și la 5.00 dimineața am plecat frumos cu geanta cu calculatoare, fără niciun fel de bagaj, nimic. Aveam două mii și ceva de franci în buzunar, m-am dus la aeroport, am luat primul avion și am ajuns la Zurich, la 8.00 dimineața, când Radu Dimofte știa deja că eu am plecat din București. Drept urmare, îmi dăduse un mesaj că: „Te așteptam la ora 13.00 , la Howard Johnson”.
-Am înțeles. Dar, la un moment dat, dvs. spuneați că sunteți în Islanda. Ați fost în Islanda sau spuneați, așa, ca să-i amăgiți?
-Am fost și în Islanda, iar Radu Soviani mi-a luat interviu din Islanda. Se vede și oceanul, și furtuna.
-Deci ați fost la Zurich, după care în Islanda.
-Nu, de la Zurich am venit aici, unde am o casă închiriată din 2004. Am vorbit cu fiica mea care atunci avea 13 ani și era la internat, la liceu. Mi-a luat haine, că nu puteam să plec în Islanda așa cum am plecat de la București, într-o sâmbătă călduroasă de septembrie. Mi-am luat un geamantan de haine și am plecat în Islanda. Există și povestea asta cum am plecat în Islanda, nu cunoșteam pe nimeni. N-am mai fost niciodată acolo. Și am stat în Islanda două luni, după care m-am întors în Elveția.
-Care este statutul dvs. la această oră?
-Sunt rezident în Elveția, am permis de ședere până în 2018. Fiica e în întreținerea mea. Sunt divorțat și îmi cresc singur copilul. De multă vreme. Fiica mea va fi și cetățean elvețian anul viitor. Lucrez aici, plătesc impozite aici, am și o firmă pe care am deschis-o pentru a vinde această carte.
-Am înțeles. Întrebam din punct de vedere legal. Aveți probleme cu Justiția?
-În Elveția nu am probleme cu Justiția…
-În România?
-În România am multe procese în curs. Dacă vreți, le luăm pe rând și vi le spun pe toate.
-Nu, întrebam dacă există dosare penale sau plângeri de știți.
-Există opt persoane care au depus plângeri penale, acuzându-mă că le-am escrocat. Procurorul Marcău de la București, după ce i-a interogat pe cei care au depus plângeri penale, a creat o comisie rogatorie, adică a trimis niște întrebări la procurorul elvețian. Iar pe 16 și 17 aprilie, procurorul elvețian mi-a pus acele întrebări la care eu puteam să refuz să răspund, dar am răspuns cu lux de amănunte și cu probe la toate întrebările. A fost prezent și unul dintre avocații celor care au depus plângere, Dan Chitic. Mi-a pus și el 100 de întrebări, i-am răspuns și lui la toate întrebările. Acum, acest interogatoriu se va duce la procurorul din București. Marcău a fost schimbat.
-Când a avut loc comisia rogatorie?
-Pe 16 și 17 aprilie. Joia și vinerea, acum câteva săptămâni.
-Noi avem o adresă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Am făcut la un moment dat o cerere, e adevărat că este din februarie, care spune așa: „Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se află un dosar penal, ce vizează aspecte pretins infracționale ale activităților desfășurate de brokerul financiar Sima Cristian, în care acesta are calitatea de suspect”. Și acum vine partea mai interesantă: „În această cauză, a fot începută urmărirea penală împotriva mai multor persoane pentru infracțiuni de înșelăciune, articolul 24, aliniatul 1 și aliniatul 2 Cod Penal, în fracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, articolul 32, infracțiuni de spălarea banilor” și așa mai departe. Este vorba despre acest dosar?
-Exact despre acest dosar. Sunt la dispoziția organelor de cercetare penală, Parchet, DNA. În plus, avocatul meu a fost anul trecut la DNA, unde s-a oferit să predea toată arhiva pe care o posed. Apropo de acuzația de spălare de bani. DIICOT ancheta această infracțiune de spălare de bani încă din 2013 și a dat Ne începerea Urmăririi Penale (NUP).
„Banii au fost pierduți la Bursă”
-Dar eu vorbesc de o adresă din februarie 2015, nu vorbesc de ceva din 2013.
-DIICOT anchetează spălarea de bani, iar Parchetul General a început această anchetă și eu am prezentat deja faptul că DIICOT a anchetat și a dat NUP.
-Dar știți foarte bine că un NUP poate fi oricând infirmat și dosarul poate fi reluat.
-Eu sunt pregătit la orice. Nu mă consider vinovat, inclusiv procurorul Marcău este convins că nu am plecat cu niciun ban, pot să dovedesc că toți banii au fost pierduți la Bursă. Păi unul dintre cei care vine și mă acuză că l-am înșelat, declară acolo toată povestea și spune că, în 2009, i-am dat domnului Sima 300.000 de euro, în 2011 am retras de la domnul Sima 600.000 de euro, dar în 2012 i-am mai dat 125.000 euro și i-am pierdut. Și îi vreau pe ăia înapoi.
„Nu mi-e frică de cei care au pierdut bani, de cei care au câștigat mi-e frică”
Dan Andronic: Deci, dvs. o luați pe aritmetică simplă, care spune 600 minus 300, minus 125, dă cu plus…
Cristian Sima: Credeți că toate operațiile pe care le-au făcut Warren Buffet, George Soros… sunt numai câștigătoare? Nu cred că există o astfel de persoană.
-Și atunci de ce ați plecat din țară?
-Când te duci la spital, te duci să te faci bine. Uneori, la spital se mai și moare. Toți investesc la Bursă cu ideea de a câștiga. Dar la Bursă se mai și pierde.
-Depinde de ce le-ați spus.
-Sunt niște contracte semnate, în care scria că investeam numai în produse derivate, cu risc maxim, în care totul se poate pierde în mai puțin de o jumătate de oră, chiar și în 10 minute.
-Există vreun dosar pe legislația britanică în ceea ce vă privește?
-Niciun dosar.
-Pentru că, din câte am înțeles, firma care a operat aceste conturi și care a operat pe Bursele de afară, e înregistrată în British Virgine Island, dacă nu mă înșel, unde este legislație britanică. Corect?
-Corect. Dar nu au operat, vedeți, și aici… De fapt, existau două firme: WBS România, unde clienții au investit pe Bursele românești (la Sibiu pe produse derivate) sau la București, pe BVB, și unde au semnat cu mânuța lor fiecare ordin pe care l-au dat, adică tot ce au cumpărat și ce au vândut. După care există WBS Holding, care le deschidea acestor clienți un cont omnibus - clienți la brokeri mari. În 15 ani am avut mii de clienți, au câștigat, au pierdut, nimeni nu s-a plâns niciodată. În cazul ăsta, într-adevăr, s-a pierdut tot. Am pierdut și eu, toți banii mei personali.
-Și înțeleg că mai rămăseseți cu 60 de clienți din cei câteva mii.
-Eu nu am avut niciodată mai mult de 150-200 de clienți, nu mi-am făcut niciodată publicitate. Clienții vin și pleacă.
-Domnule Sima, vă considerați un escroc, un om de geniu sau un vizionar?
-Niciuna din cele trei. 
-Dar ce sunteți? 
-Sunt un om care a avut norocul să fie mereu în mijlocul evenimentelor.
-Bun, dar acum sunteți plecat în Elveția, pentru că, spuneți dvs., niște oameni sunt nemulțumiți că nu mai au banii pe care vi i-au lăsat.
-Nu, nu, nu.
-Dar de ce sunteți în Elveția, vă place aerul curat?
-În Elveția eram, oricum, din 2004, aveam rezidență.
-Dar stăteați la București, nu folosiți metafore de acest tip. Erați în Elveția, dar nu stăteați în Elveția.
-V-am spus, nu mi-e frică de cei care au pierdut bani, pentru că toți cei care au pierdut bani…
-Vă e frică de cei care au câștigat?
-Chiar și de cei care au câștigat mi-e frică. Sunt foarte mulți care au câștigat și de care mi-e frică. Cătălin Predoiu, el nu a pierdut bani, a câștigat.
„Cătălin Predoiu a fugit pe stradă, de frică, să nu i se strice imaginea”
Dan Andronic: Care a fost relația cu Cătălin Predoiu, premierul din umbră al PNL. Pentru că, în fragmentele pe care le-ați publicat, îl prezentați ca pe un om pe care îl manevrați cum vroiați dumneavoastră.
Cristian Sima: Nu pot să manevrez pe cineva cum vreau eu. Am avut o relație foarte apropiată, pentru că Predoiu nu prea avea prieteni și singurul pe care îl frecventa zi de zi eram eu. Adică, la 12 noaptea venea de la minister la mine acasă și mai și găteam câte ceva, că săracul era obosit și mort de foame.
-Și spuneți dvs., la un moment dat, în acele fragmente, că după ce nu a mai fost ministru, l-ați luat la sediul firmei.
-Când televiziunile au venit la WBS, Predoiu era acolo.
-Era acolo că avea birou.
-Avea biroul la parter, i-l oferisem eu pe gratis, și a fugit de frică pe stradă, ca să nu i se strice imaginea. N-a spus niciodată că a pierdut pe Bursă bani cu mine, dar n-a spus nici că a câștigat. Și asta au făcut foarte mulți. Și Marie Rose Mociornița a câștigat bani, și Tudor Chirilă a câștigat bani. Singurul care a spus cât a câștigat și ce a făcut, a fost designerul Mihai Albu. În rest, lumea care a câștigat s-a ascuns, la fel și lumea care a pierdut.
-Ați spus un lucru interesant în prima parte a emisiunii, că aveți conturile acestor oameni din Elveția, Cipru. Și nu neapărat conturile, cât identitățile reale ale celor care sunt în spatele acelor offshoruri. Și că-i știți exact, care cum au operat.
-Vreau să vă spun că, inițial, se deschide un cont cifrat. Un număr și o parolă.
-Eu mă refeream la zonele de companii, offshore- uri, unde ai întotdeauna în față un avocat, un contabil.
-În momentul în care deschizi un cont în Elveția, primul lucru pe care îl declari acolo este: cine este beneficiarul economic al fondurilor depuse. Și acolo trebuie să fie o persoană cu nume, prenume, cu pașaport și care semnează. La ora actuală, dacă deschizi un cont în Elveția, aviz amatorilor, va trebui și să spui că proveniența banilor este licită și în cazul în care se întâmplă ceva, banca nu este răspunzătoare pentru faptul că a primit bani.
„M-am oferit să dau arhiva la DNA. Până acum n-a venit nimeni”
- Pe de altă parte, din câte știu eu, tot în Elveția se ia în calcul foarte serios legătura cu politicul, cu zonele sensibile.
- La deschiderea de cont trebuie să spui dacă ești implicat politic.
- Dacă un politician voia să-și deschidă un cont în Elveția avea nevoie de o interfață.
- Nu, poate să-și deschidă și el pentru că, dacă avea conturi deschise până în anii 2004-2005, putea să facă ce dorea.
- Și Cătălin Predoiu avea conturi deschise în Elveția?
- I-am propus să-i deschid.
- Viorel Hrebenciuc?
- N-a avut nici cont în Elveția, nici carte de credit la WBS. 59 de cărți de credit au fost ale clienților de la WBS.
- Erau oameni politici printre aceștia?
- Au fost și oameni politici, nu aș putea spune miniștri.
- Oameni politici, nu mă interesează neapărat miniștri. Ministru poți să ajungi sau nu, dar om politic ești. Deci oameni a căror meserie principală să fie politica. Ați promis că răspundeți prin da sau nu.
- Da.
- Aveți conturile acestora undeva în preajma dumneavoastră sau într-o căsuță?
- Toată arhiva, conturile și băncile se află și la procurorul Ligamonti, pentru că și elvețienii au deschis o anchetă la Lugano.
- Deci toată arhiva ați predat-o procuraturii din Lugano.
- Am predat tot ce era referitor la băncile elvețiene și tranzacții făcute din Elveția, prin intermediul băncilor sau bokerilor elvețieni, pentru că și elvețienii au făcut o anchetă referitoare la spălarea de bani.
- DNA-ului i-ați oferit aceste conturi secrete?
- Sigur. Am scris de două ori la DNA. Prima oară mi-au răspuns că trebuie să vin să depozitez la arhivă sau unde se depozitează. A doua oară l-au primit pe avocatul meu și au vorbit cu el. A explicat cu lux de amănunte ce fel de informații dețin. Au fost foarte interesați, aveau și câte un conspect de la fiecare spovedanie a mea. Am spus că nu cer nimic decât protecția dacă mă întorc în țară. Mi-au spus că nu pot să-mi ofere această protecție, dar că sunt interesați de arhivă.
- Și le-ați dat-o?
- Păi dacă vin să o ia, le-o dau. Dar până acum nu a venit nimeni.
- Păi puteți să ne-o dați nouă și promitem că o trimitem la DNA.
- Nu, le-am dat-o lor și o să le-o dau lor. O să-mi țin și eu o copie.
- Păi le-ați dat-o sau nu le-ați dat-o?
- Nu, v-am spus că le-am oferit-o, ca să… 
- Deci le-ați oferit-o, nu le-ați dat-o.
 - Dacă vine unul oficial de la DNA și vrea arhiva, eu le-o dau. Spun: <> După care oricum are nevoie de mine ca să explic ce este acolo. Că, altfel, tone de hard-disk-uri cu înregistrări, cu documente fotografiate și fotocopiate nu se pot citi de cineva care nu știe despre este vorba. Vă dați seama că eu mă descurc cel mai bine.
- Înțeleg că și acolo sunt cifrate.
- Sunt conturile cifrate, nu e numele și prenumele. Eu pot doar să spun cine este în spate.
- Dumneavoastră știți cine sunt beneficiarii reali al unui nume de cod.
- Beneficiarul fiecărui nume de cont îl știu. După care, DNA, dacă vrea, face o scrisoare la procurorul elvețian și acesta îi dă imediat cine este beneficiarul economic. Ca să afle adevărul nu prin mine, ci printr-o sursă oficială.
- Din ceea ce ați scris și din ceea ce am înțeles eu și vreau să discutăm mai exact. Ați avut o participare la Hotnews, ați fost unul dintre finanțatori și inițiatori. Corect?
- Da, m-am întâlnit la o bere cu Andrei Vornaroschi și cu Mărgărit și acolo, într-o oră, am decis să intru acționar la Hotnews. Am cheltuit vreo 250.000 de euro, apoi am vândut partea mea cu 93.000 de euro.
- Lui Răzvan Cornețeanu.
- Da. Și am ajutat Hotnews cu finanțări, dar nu foarte mari. 40.000, 50.000 de dolari, în momentul în care avea nevoie de bani.
- Rezultă că, într-o formă sau alta, ați fost nevoit să renunțați la Hotnews. Este corect? Sau că așa ați simțit. A fost explicit sau implicit?
- Povestea e cam așa. Au început chestiile în timpul referendumului din 2012.
- Prima referire este la „Mihai Răzvan Ungureanu, vrea un troc, să vă pună șef la Consiliul Consultativ și eu să-i garantez susținerea de la Hotnews”.
- Corect, asta mi-a spus Cătălin Predoiu când mi-a spus că vrea MRU să mă vadă. În momentul când a aflat că degeaba mă vede că răspunsul este negativ, nu s-a mai întâlnit cu mine.
- A urmat Daniel Dăianu, cu același îndemn…
- De la Dăianu am tot felul de mesaje, tot felul de SMS-uri și de convorbiri în care mă tot forțează că nu e normal ca un președinte de Bursă, un jucător pe Bursă, să aibă acțiuni la un ziar. Moment în care eu i-am spus că proprietarul de la Wall Street Journal este și cotat la Bursă și poate să joace pe orice fel de acțiuni, chiar dacă el deține informațiile.
-Urmează suspendarea…
- Da...dar au fost și telefoane la care mi s-a spus clar...
-Din partea cui? Se spunea că veți citi din aceeași celulă cu Băsescu, am văzut. Cine v-a sunat?
- Alea au fost telefoane anonime.
- Aceste amenințări au fost făcute de niște persoane a căror identitate o puteți proba?
- Pot să probez că am înregistrat convorbirile, dar de la ce număr au venit, nu.
- Am impresia că dumneavoastră înregistrați totul. Era riscant să vorbești cu Sima, că rămânea înregistrat undeva.
- Pot să vă spun un lucru. Când faci o astfel de meserie și când citești câteva cărți, îți dai seama că e bine să înregistrezi tot pentru că, la un moment dat, cineva te va acuza de tot felul de prostii. Cum e în ziua de azi. Românul nu știe să piardă la Bursă, știe numai să câștige.
- Deci, dumneavoastră întotdeauna ați avut, ca filozofie dacă vreți, că unele lucruri trebuie să rămână pentru posteritate. Pentru că cineva, cândva, va veni să vă acuze și atunci e bine să aveți înregistrarea.
- Eu nu știam în ’97 ce se va întâmpla…
- Stați puțin. Dumneavoastră din ‘97 înregistrați tot?
- De când mi-am deschis firma în România.
- Tot ce-i convorbire telefonică, tot ce-i convorbire în interiorul firmei?
- Stați o secundă, dacă mă duceam cu Daniel Dăianu și cu Cătălin Predoiu la restaurant, nu înregistram. Când veneau la mine în casă, și au venit de nenumărate ori, nu înregistram. Dacă mă duceam la ei în casă, nu înregistram.
- Deci înregistrați doar ceea ce considerați că avea legătură cu activitatea dumneavoastră profesională?
- Îmi înregistram și mobilul meu. Mobilul meu îl înregistram dacă eram la birou. Dacă dumneavoastră mă sunați pe mobil și eu eram nu știu unde, nu înregistram. Depinde, dacă mă sunați cu un ordin și trecea prin serverul de la birou, se înregistra.
-Și acele telefoane de amenințare au venit în timp ce erați la birou? Și foloseați telefonul fix sau cum, că nu înțeleg?
-Telefoanele de amenințare care au venit în timpul Referendumului din 2012 au venit la birou, că eu petreceam la birou de la ora 7-8 dimineața până la 12 noaptea. Când credeți că mă suna lumea?
- Haideți, am înțeles că înregistrați tot și doar ce era la birou.
„Nu m-am dus la nimeni. Toată lumea a venit la mine din proprie inițiativă”
- Haideți să vorbim puțin de relația cu Viorel Hrebenciuc. Dumneavoastră îl vedeați acolo ca un creier din umbră care reușea să manevreze SIF-urile, oameni, evenimente.
- Haideți să vă spun. Reușea să manevreze orice. Codurile Penale le-a aprobat Predoiu, cu ajutorul lui Hrebenciuc. Fără Hrebenciuc, nu treceau.
- Le-a aprobat Parlamentul, haideți să păstrăm o limită. Au trecut prin Parlament. Dumneavoastră vorbiți de o colaborare în Parlament, nu țineau doar de doi oameni.
- Predoiu nu avea suficiente voturi ca să treacă Codurile așa cum le-a scris tot acel corp care s-a ocupat de acele Coduri. Și atunci s-a dus la Hrebenciuc, s-au mai scos niște chestii, s-au mai pus niște chestii. După care, foarte simplu, au trecut Codurile cu o super majoritate. Vedeți că PSD a votat Codurile fără nicio problemă. Pe Hrebenciuc l-am cunoscut pentru că Predoiu m-a dus acolo și a spus: „Te atacă Dimofte, te atacă ăla, te-au făcut să pierzi toți banii. Eu te duc la Hrebenciuc, care-i om serios și te va ajuta”. Și m-am dus la Hrebenciuc, care părea guru. În momentul în care l-a sunat pe Fercală de la SIF Transilvania, că se auzea, eram la restaurantul din Cartierul Francez, Fercală i-a spus că: „M-am și ridicat în picioare, să trăiți!”.
- Bun, și?
- După care, i-a spus lui Fercală…
- Putea să fie o glumă, nu trebuia neapărat să pocnească din călcâie.
- Și i-a spus lui Fercală: „Uite, e o problemă la Sibiu, nu-l mai atacați pe Sima, lăsați-l. O să-i punem pe Predoiu și pe Dăianu director general, și președintele Consiliului de administrație. Și eu îți promit că te fac șef la CNVM, actualul ASF. Și ăla i-a spus: „Da”. 
Pe Cioflea de la SIF 2 Moldova l-a sunat și i-a spus: „Vino la București”. A doua zi dimineață, s-a trezit la ora 4.00 și s-a întâlnit cu Cătălin Predoiu la 8.30, în București.
- Rezultă din tot ceea ce s-a întâmplat ulterior că Hrebenciuc nu v-a ajutat deloc. Dimpotrivă, lucrurile s-au petrecut în defavoarea dumneavoastră.
- Ăsta-i stilul, ce vreți. Se știe că Hrebenciuc trăgea sfori. Mie mi-a livrat o chestie, trebuie să recunosc că am crezut.
- Ceea ce arată că orice naș își are nașul.
- Nu știu dacă eu am fost vreodată naș sau nașul cuiva. Nu uitați un lucru, eu nu puteam fi agățat de nimic. Nu am făcut nicio afacere cu ei, nu am participat la nicio privatizare sau licitație cu statul.
- Dar, pe de altă parte, dumneavoastră v-ați dus la ei și nu invers.
- Nu m-am dus la nimeni. Toată lumea a venit din proprie inițiativă la mine.
-Tocmai mi-ați spus că v-a dus Cătălin Predoiu la Viorel Hrebenciuc.
- M-a dus Cătălin Predoiu, dar nu m-am dus eu să zic :„Bună ziua, domnule Hrebenciuc”.
„Când am intrat să gestionez banii acestor oameni, credeți că nu știam cu cine plec la drum?”
- Pentru că nu-l cunoșteați. Dar aveți un pasaj extrem de interesant, în care Cătălin Predoiu spune că Hrebenciuc îi urmărește pe toți, că are un serviciu secret paralel, asta mi se pare ușor exaltare…
- Am o înregistrare de la mine, din birou, în care…
- La asta voiam să mă refer, la înregistrarea discuției dintre Hrebenciuc și Predoiu.
- Deci, după discuțiile din Cartierul Francez… au mai evoluat, am tot felul de SMS-uri, pe câteva le-am și publicat pe Facebook. La un moment dat, cu câteva zile înainte să plec, înainte de Adunarea Generală a Acționarilor de la Sibiu, Cătălin Predoiu îl aduce pe Viorel Hrebenciuc la mine în birou. Fiind la mine în birou, v-am spus, totul era înregistrat. Moment în care Hrebenciuc spune: „Stai liniștit, am amânat AGA de la Sibiu. Nu se poate amâna, i-am spus, că este o societate privată, cu acționari, a fost convocată în mod legal, CNVM-ul va interzice AGA. „Uite, îți arăt cum”. Și o sună pe Dorina Mihăilescu, pe vremea aia comisar la CNVM. Eu pot să vă dau înregistrarea numai cu ce spune Hrebenciuc. În partea cealaltă nu știu ce i se răspundea, și îi spune: „Ce faci Dorina?”. „Sunt cu guvernatorul BNR la Frankfurt. La care el spune: „Fii atentă, avem treabă la Sibiu. Cum vii în București. S-a amânat AGA aia, nu se ține. Se amână, știți voi cum să faceți. Da, și acolo ce faci?”. „Păi, cu guvernatorul”. „Ai grijă, zice. Urmărește bine și când te întorci îmi faci un raport, ca de obicei, da? Îmi spui tot. Ai grijă de guvernator”. Asta e, plus sau minus, că nu v-am redat eu acum , după trei ani de zile, adliteram.
- Bănuiesc că ați mai ascultat înregistrarea între timp.
- Mă bazez total pe memorie, de când am luat arhiva și am dus-o unde am dus-o, nu am mai ascultat nimic de acolo. Pot să-mi aduc aminte ce am vorbit cu dvs. astăzi, și peste 10 ani. Mă sunați, nu am înregistrarea, și mă întrebați, după ce dvs. ați ascultat- o cu o zi înainte, și o să vedeți că îmi aduc aminte ad litteram tot ce am răspuns. Am o memorie antrenată de când eram copil.
- Ați intitulat această carte și toate pasajele pe care le-ați publicat ca fiind marea spovedanie. O spovedanie presupune, și am văzut că și în prefața cărții faceți distincția asta, recunoașterea lucrurilor așa cum sunt. Lipsa oricărei ipocrizii. Ați reușit lucrul acesta, nu vi se pare că pe undeva derapați?
- Nu pot eu să decid dacă am reușit sau nu. Pot să spun că am încercat. Dar dacă mă lăsați, vă citesc ultimul paragraf din carte, pe care dvs. nu-l aveți. Aș vrea mult să pot continua spovedaniile, până când tabloul va fi complet. Dar nu știu dacă vremurile mă vor lăsa să aștern totul pe hârtie. Am avut nevoie de multă susținere să aștern pe hârtie zbuciumul adunat în 53 de ani. Parafrazându-l pe Cioran, aș spune că este inutil să ne spovedim pentru că oricum am face-o e prea târziu. Fericit este acela care își dorește ceea ce deja posedă. Eu posed un peisaj cutremurător de realist al ultimilor 25 de ani. Am făcut parte din el, m-am compromis cu el, am conviețuit în el. Dacă voi mai trăi, vi-l voi împărtăși. Viața este singurul spectacol la care merită să fii mereu pe scenă. Așa se termină cartea.
- Haideți să terminăm interviul cu o ultimă întrebare și mă refer la spovedanie. Spovedania presupune și iertarea, însă dumneavoastră, cel puțin din ceea ce am citit și din ceea ce v-am ascultat, nu credeți că ați greșit ceva, dimpotrivă.
- Eu nu cred? Nu ați citit cartea.
- Ce ați greșit atunci?
- Enorm am greșit.
-Ce?
-Vă spun de la început. În momentul în care am intrat să gestionez banii acestor oameni, credeți că nu știam cu cine plec la drum? Au câștigat banii la Loterie?
-Nu, ce ați greșit față de oamenii aceia, asta-i întrebarea dacă vreți.
- Ce am greșit față de oamenii aceia?
-Da.
-Aș putea să spun că am greșit că i-am înregistrat, dacă vreți. Că tot ați bătut monedă pe chestia asta.
-Pentru că mi se pare foarte interesant. De exemplu, deși eu sunt ziarist, eu n-am obiceiul ăsta. Dumneavoastră spuneți: domnule, m-am pregătit pentru o situație de genul ăsta.
-După o experiență de peste opt ani acumulată în Occident, am învățat că toată lumea înregistra tot. Dacă dumneavoastră vă duceți la Goldman Sachs și aveți o discuție, vi se va opri telefonul la intrare și veți fi înregistrat. Și nimeni nu vă va spune asta. Iar Goldman Sachs în momentul în care a avut probleme cu manipularea pieței și așa mai departe, a venit cu toate înregistrările. Inclusiv cu discuții private.
„Eu voi face public tot”
- Veți face publice aceste înregistrări?
- Eu voi face public tot. „Marea spovedanie”, volumul I, o să apară pe 23 mai. Sper ca în decembrie să pot da tiparului și volumul II. Va exista și un volum III și dacă nimeni de la DNA nu va veni să ridice arhiva și să ancheteze ceea ce e de anchetat, dacă vor face numai o chestie selectivă, vă promit, dacă voi fi în viață sau nu voi fi în viață, oricum am aranjat ca cineva să publice toată arhiva și-l voi instrui pe acel cineva să știe și despre ce este vorba. Măcar posteritatea să afle.
- Domnule Sima, din lunga listă de clienți pe care ați avut-o, ne puteți da nume de politicieni, oameni importanți de afaceri care au conturi în străinătate?
-Da. Radu Dimofte, conturi foarte consistente.
-E rezident Monaco, deci e normal să aibă.
- Petrache, Năstase. Radu Dimofte le are pe numele tatălui sau pe alte nume.
- Aveți o plăcere în privința lui Radu Dimofte.
- Evident! Dobrescu, Dan Petrescu, Hrebenciuc, Alexandra Gătej, i l-am deschis eu, și mulți alții.
- Predoiu ați spus că nu avea, Dăianu bănuiesc că nu.
-Orest Robciuc, Irina Socol. Sper ca foarte mulți să citească această carte. Îmi doresc să fie mai mult citită decât cumpărată.
-Atunci, trebuia să o faceți gratuit și să o puneți pe internet.
- Pot să vă mai spun ceva interesant! că există persoane importante, politice cum vă place dvs. să le ziceți, sau semipolitice, oameni de afaceri, care au continuat să investească prin mine, deși au pierdut bani atunci în septembrie 2012, și după ce am plecat din țară.
- Acum, dacă au aflat că îi înregistrați, s-ar putea să se oprească.
- S-au oprit deja. Dar asta nu înseamnă că nu am și toate tranzacțiile respective.
- Ca să zic așa, orice tranzacție cu domnul Cristian Sima este înregistrată.
- Și ultima tranzacție cu Goldman Sachs este înregistrată și dacă nu credeți, orice convorbire telefonică este înregistrată. NSI-ul este ochiul care veghează asupra întregii omeniri.
- Am înțeles! Dacă Cristian Sima înregistrează, nu putem înțelege de ce toată lumea n-ar putea să înregistreze. E bine așa? Putem încheia în această notă?
- Cred că cel mai bine ar fi să încheiem cu: nu e bine să înregistrezi, dar posteritatea îți va mulțumi dacă o vei face.
http://www.evz.ro