Moștenirea lui Traian Băsescu. Ce facem cu ea?

de Ondine Ghergut , 15 feb.2015

Vechea Românie. Până în 2004, în Parlamentul dominat de PDSR (vechea denumire a PSD), nu exista conceptul de ridicare a imunității parlamentare  pentru ca un ales al poporului din forul legislativ sau un ministru suspectat că a încălcat legea să poată fi deferit justiției. Nici magistrații nu puteau fi anchetați, decât la comandă politică.

Traian BĂSESCU a câștigat alegerile prezidențiale în noiembrie 2004, cu un program de reformare a ­statului, în care pe primul loc era lupta anticorupție. A rămas celebru sloganul de atunci „La țepe, băieți, în Piața Victoriei, după 28 noiembrie“. După 10 ani avem zeci de parlamentari, miniștri si un fost premier condamnați; zeci de procurori, judecători- condamnați; sute de polițiști, vameși, primari, președinți de consilii județene, funcționari publici condamnați. Nu mai avem o Românie coruptă, dar fără corupți, ci o Românie cu pușcării suprapopulate cu corupți.

Suntem capabili să apărăm această moștenire?

Pentru a face o radiografie a reușitelor și eșecurilor lui Traian Băsescu în cele două mandate de președinte de câte cinci ani, trebuie să amintim ce a moștenit Traian Băsescu, ce fel de Românie am avut între 2001-2004, în mandatul Ion Iliescu – președinte, Adrian Năstase – premier. Întrebarea de la care pornim:  era România un stat de drept în momentul în care  Traian Băsescu a preluat mandatul de președinte:? Era respectat principiul de bază al funcționării unui stat de drept, și anume separația puterilor statului? Aveam o Justiție independentă?

Ce Parlament aveam până în 2004

Până în 2004, în Parlamentul dominat de PDSR, transformat în PSD, nu exista conceptul de ridicare a imunității parlamentare pentru ca un ales al poporului din forul legislativ, suspectat că a încălcat legea, să poată fi deferit justiției. Nici ridicarea imunității pentru foștii miniștri nu funcționa, decât în cazul unor anumiți foști miniștri țărăniști din perioada 1997-2000.

Ce putere executivă aveam până în 2004

Președinția, ocupată de Ion Iliescu, era un fel de Mecca unde mergeau toți oamenii de afaceri controversați și suspecți de fapte penale pentru a obține protecție. Pelerinajul se făcea, după cum a reieșit din dosare penale ulterioare, la cabinetele lui Ioan Talpeș, fost șef al administrației prezidențiale, la cel al lui Emil Cico Dumitrescu, al lui Dan Iosif, al lui Șerban Nicolae, al lui Cătălin Voicu, ale altor consilieri. Un vizitator frecvent al Cotrocenilor a fost, spre exemplu, româno-sirianul Omar Hayssam, condamnat ulterior pentru răpirea jurnaliștilor.

Politica externă, deși se clama că e orientată spre Vest, in realitate era preferată orientarea  Rusia. O demonstrează un eveniment major de atunci: președintele Ion  Iliescu,  în pline eforturi de aderare la NATO, a tăiat panglica Centrului de Afaceri Româno-Rus la Moscova, alături de Putin. Obligația părții române era, printre altele, să furnizeze informații pentru crearea unei puternice baze de date la Moscova, după cum ne-a declarat într-un interviu președintele centrului, Constantin Samson. Centrul era populat de foști ofițeri KGB și de foști ofițeri de Securitate, între care și Corneliu Păltânea, directorul executiv al  centrului, fost șef SRI la Prahova, condamnat ulterior pentru mai multe fapte de corupție.

Executivul era condus cu mână de fier de Adrian Năstase

Încă de la debutul mandatului său de premier, Adrian Năstase și-a arătat intențiile de a subordona justiția: imediat după instalare s-a dus la Parchetul General, unde a dat ordine clare să fie trași la răspundere procurorii care i-au  anchetat pe autorii devalizării fostei bănci a Securității, Bancorex.

Gestul lui Năstase a avut menirea să-i intimideze pe procurori, să le arate că sunt subordonați politicului. Năstase  dădea dispoziții în direct, la televiziune, cine să fie anchetat sau care om de afaceri sau politician trebuia apărat de brațul legii. I-a ținut isonul ministrul Justiției de atunci, Rodica Stănoiu, ajutată de serviciul secret al Justiției, SIPA, condus de celebrul ofițer de Securitate Marian Ureche. Rolul serviciului era să-i urmărească pe magistrați, să-i intimideze pentru a se obține soluțiile dorite în dosare.

Din ciclul "pedepsirea procurorilor din perioada CDR", de notorietate au fost amenințările publice adresate  fostului procuror-șef al Biroului Anchete Speciale, Ovidiu Budușan. Procurori care au lucrat la dosare grele de contrabandă în perioada CDR au fost terorizați de inspectorii regimului Iliescu-Năstase, care le cereau note explicative pentru dosarele pe care le-au instrumentat împotriva unor lideri PSD (celebrele dosare:  Afișe pentru Iliescu, Agroholding-Bancorex, Conturi PDSR la Paris, Porțelanul, Contrabanda Jimbolia către fosta Iugoslavie etc.) Ordinele, cum am spus, se dădeau și în direct la TV, cum a fost ordinul lui Năstase de pedepsire a procurorului Alexandru Lele pentru că a îndrăznit să ancheteze pentru contrabandă o odraslă a unui important sponsor și baron PSD.

Pentru arestarea lui Lele a fost trimis procurorul Cristian Panait, care, după ce a constatat că nu sunt probe, a refuzat să execute ordinul de a-l aresta pe procurorul cinstit și a sfârșit aruncându-se la de la etajul patru al imobilului în care locuia. Varianta oficială de atunci era o boală psihică, după o expertizare post-mortem (un alt abuz grotesc!). Panait nu a rezistat  presiunilor, șantajelor aparatului judiciar condus de foști ofițeri de Securitate, de către ministrul Rodica Stănoiu (dovedită turnătoare la Securitate), de Adrian Năstase. a fost vehiculată și ipoteza uciderii lui Panait.În acea perioadă, spre sfârșitul anului 2004 s-a îmbolnăvit de o boală ciudată și procurorul Luminița Șega. A murit de intoxicație cu metale grele. Lucra la dosarele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tot în perioada guvernării Năstase a murit și procurorul Nicu Păcuraru, tracasat de inspectorii de la Parchetul General pedeserizat, trimiși să-l întrebe de ce i-a anchetat pe pesedinții implicați în infracțiuni de contrabandă.

Justiția se făcea la comanda PSD. Potrivit unor stenograme făcute publice în 2004, în ședințele de Guvern se hotăra pentru cine se fac dosare penale, cine trebuie arestat.

La ministere, ca și în administrația locală,  se conducea tot discreționar, în funcție de ordinul dat de partid. Contractele erau atribuite clientelar, fără nici o transparență. Angajările se făceau după ­criterii similare.

Serviciile secrete, o altă componentă a executivului, erau în slujba partidului și a clientelei politice. Contrabanda era protejată. Până și Armata cumpăra combustibili de la contrabandiști, după cum a rezultat ulterior dintr-un dosar penal.

Autoritatea judecătorească, a treia putere în stat, era subordonată politicului, Executivului, după cum deja am arătat. Consiliul Superior al Magistraturii, condus la sfârșitul mandatului lui Năstase de judecătorii Dan Lupașcu și Lidia Bărbulescu, era o anexă a politicului. Promovările la instanțele superioare se făceau pe criterii clientelare, după cum a rezultat ulterior din multe dosare penale. CSM nu dădea avize pentru urmărirea penală a magistraților, decât pentru cei indezirabili pentru puterea politică. Un exemplu a fost președinta Tribunalului Mureș, Andreea Ciucă, arestată abuziv, care, până la urmă, și-a demonstrat nevinovăția. Ca și procurorul Alexandru Lele - două cazuri celebre de prigonire a magistraților corecți.

Jaful nu era pedepsit. În justiție se creaseră adevărate rețele de protejare a infracțiunilor economice și de corupție. Pe scurt, asta era România preluată în 2004 de Traian Băsescu: o țară profund coruptă, dar fără corupți.

Reformarea statului şi compromisurile

Rezultatele alegerilor din 2004, în urma cărora Alianța D.A., formată din PD și PNL, l-a adus la Președinție pe Traian Băsescu,  nu a obținut suficiente mandate în Parlament pentru a impune un guvern stabil. Această situație  l-a obligat pe președintele țării să accepte primul mare compromis: admiterea PUR(acum PC, condus de Dan Voiculescu), alături de UDMR și alte minorități, la ­guvernare. Ca premier a fost desemnat Călin Popescu Tăriceanu, președintele liberalilor.

După câteva zile, PUR (PC) a trădat: s-a aliat cu PSD  în Parlament pentru ca  Nicolae Văcăroiu (PSD) să fie numit președintele Senatului, iar Adrian Năstase (PSD) – președintele Camerei Deputaților.

Cu această conducere a Parlamentului era evident că nu puteau fi promovate legile necesare reformării statului, în special a legile reformării Justiției.

În ianuarie 2005, Traian Băsescu a ieșit cu o declarație dură, acuzând de trădare PUR(PC), pe care l-a numit “soluția imorală” adusă la guvernare pentru a se face majoritatea parlamentară necesară votării Guvernului și a legilor reformei. Pentru a scăpa de soluția imorală și a evita eventuale crize parlamentare majore, Băsescu a cerut alegeri anticipate, prin demisia premierului, propunerea altor doi premieri care să cadă, ceea ce ar fi dus la dizolvarea Parlamentului.

Inițial, premierul Tăriceanu a acceptat. Apoi, a refuzat să-și dea demisia, tensionând relația cu Traian Băsescu.

Cu toată relația tensionată, s-a continuat reformarea statului, în special prin reformarea Justiției, proces la vedere, și a serviciilor secrete, mai puțin vizibil. La Justiție, ministrul Monica Macovei a început în forță reformele.

Modul de acţiune şi piedicile

Campania lui Traian Băsescu pentru alegerea ca președinte a fost axată pe lupta anticorupție, pe transparentizarea actelor de guvernare, pe curățarea justiției de corupție și pe transparentizarea actului de Justiție, pe promovarea magistraților, a tuturor funcționarilor publici pe criterii de competență. Portdrapelul său a fost “ardeiul iute” (mesajul "Să-i ardem pe corupți") și “La țepe, băieți, în Piața Victoriei” (pedepsirea corupților prin justiție). Sintetizând, Băsescu a vrut modernizarea statului roman.

In plus, a anunțat că în politica externă, alianțele se fac pe axa București - Londra - Washington. Băsescu a încheiat un  parteneriat strategic cu SUA, stârnind subteranele kaghebiste ale politicii românești, cele care se pregăteau să predea rușilor baze de date pentru a fi stocate la centrul de afaceri româno-rus de la Moscova...

Primele piedici după ce Tăriceanu a refuzat să-și dea demisia ca să se organizeze alegeri anticipate și ­„Asasinarea lui Băsescu“

Primele semne că sistemul corupt nu avea de gând să cedeze ușor au apărut chiar din ianuarie 2005, când șeful SRI, Radu Timofte (numit în 2000 de tandemul Iliescu-Năstase), a anunțat că există  informații potrivit cărora se pregătea asasinarea lui Traian Băsescu de către  organizații de corupți.

Traian Băsescu nu s-a lăsat intimidat. Prin Monica Macovei, ministru al Justiției, începuse deja reformarea sistemului judiciar. Prima țintă a reformei era desființarea serviciului secret al Justiției SIPA, prin care PSD i-a controlat pe magistrați. Apoi, desființarea imunităților parlamentare și ministeriale; eliminarea suspendării judecării dosarelor dacă se înaintau la Curtea Constituțională cereri de neconstituționalitate (procedură prin care judecarea dosarelor se bloca până la prescrierea faptelor), promovarea pe criterii de profesionalism la conducerea parchetelor și a instanțelor, alte asemenea reforme.

A doua tentativă de a se opri elanul anticorupție: „răpirea jurnaliștilor“, organizată de membrul PSD Omar Hayssam

Cum părea că Băsescu se ține de cuvânt și chiar o susține pe Macovei pentru reformarea Justiției, a apărut prima mare problemă care să-l țină ocupat pe președinte în altă zonă decât lupta anticorupție: răpirea a trei jurnaliști români la Bagdad, exact în ziua în care președintele se afla în Irak, în vizită la trupele române aflate acolo.

Așa că, o bună perioadă, forțele din subteranele politicii românești i-au ocupat timpul președintelui  cu salvarea jurnaliștilor ( și în această criză a realizat ce a spus și anume că îi va aduce acasă pe jurnaliști și, ulterior, că îl va aduce în România pe Omar Hayssam să-și execute pedeapsa).

În timp ce președintele se ocupa de celula de criză pentru salvarea jurnaliștilor, ministrul Justiției Macovei și-a văzut de program. Așa că apăreau și primele rezultate:  chiar înainte de înlocuirea conducătorilor parchetelor au fost reținuți Corneliu Iacobov și Ovidiu Tender pentru jaful de la Rafo Carom și a fost reținut pentru o noapte omul de afaceri Dinu Patriciu. SISTEMUL a intrat în panică. Au început campanii împotriva ministrului Macovei, ­împotriva lui Traian Băsescu și a familiei sale.

DNA, prima instituție reformată

Anticorupția a mers mai departe. Macovei chiar a reușit desființarea SIPA, a reușit să impună transparența în Justiție, însă CSM, condus tot de Lupașcu și Bărbulescu, era la fel de închistat, își apăra corupții nedând avize de percheziții și de arestare pentru magistrații corupți. De asemenea, Macovei a reușit să impună schimbări legislative, printre care accelerarea judecării dosarelor, stabilitatea procurorului pe dosar pentru a se împiedica imixtiunea șefului în ancheta propriu-zisă. L-a propulsat ca șef la DNA pe Daniel Morar, în urma unui concurs organizat transparent. La fel au fost numiți și șefii de secții de la DNA. Cei care au protejat corupția au plecat din proprie inițiativă din structura anticorupție.

CSM s-a reformat cel mai târziu, abia după epuizarea mandatelor celor aleși pe vremea guvernării PSD și alegerea altor membri în CSM. De asemenea, arestarea unor magistrați a dus la îndepărtarea magistraților corupți atât din sistemul judiciar de la cel mai înalta nivel ( de la Înalta Curte de Casație și Justiție), cât și din CSM. Reformarea CSM a început  cu obligația magistraților aleși de a fi doar membri CSM, nu și magistrați la parchete sau instanțe,  unde puteau aranja dosare cu autoritatea funcției de la CSM.

Reformarea serviciilor secrete, ­greoaie, discretă, dar eficientă

La serviciile secrete și Armată, Traian Băsescu a fost abil: pe cei care ar fi putut pune  piedici în reformarea statului, i-a trecut în rezervă după ce le-a mai atârnat o stea pe umăr. Ulterior, mulți dintre ei au devenit “clienții” DNA.  Șefii serviciilor secrete au plecat abia în 2006, după ce Omar Hayssam, acuzat de răpirea jurnaliștilor și de multe infracțiuni economice, a fugit din  țară fără ca ofițerii de informații să-și facă treaba. Băsescu  le-a cerut  demisiile, ei s-au conformat. Tot atunci și-a dat demisia și procurorul general Ilie Botoș. În locul lui Botoș a fost numită procuror general Laura Codruța Kovesi.

Băsescu a făcut primul  gest de mare om politic când a numit la conducerea SRI un membru al opoziției, și anume pe George Cristian Maior de la PSD. Gestul a fost șocant. Băsescu a încercat să impună obiceiul ca serviciul secret important al țării să fie condus de un reprezentant al opoziției tocmai pentru a limita abuzurile.

 La SIE l-a numit pe Claudiu Săftoiu, fostul său consilier, înlocuit, după o gafă de proporții a acestuia, cu Mihai Răzvan Ungureanu. Restul serviciilor, respectiv STS, SPP și DGIPI (de la Interne), au fost simple formalități.

Metoda de reformare a serviciilor secrete prin treceri în rezervă cu o stea în plus  a fost aplicată și la Armată, pentru ca toată lumea să fie mulțumită, eliminând astfel implicarea ofițerilor în diverse conspirații, cum s-a întâmplat în mandatul președintelui Emil Constantinescu.

În politica externă, Băsescu a continuat distanțarea de Rusia, colaborarea cu UE,  cu SUA (prin parteneriatul strategic cu americanii), cu NATO și cu ONU, prin participarea noastră în teatrele de război pentru combaterea terorismului, a genocidului.

Primele supărări ale puterii

Cum parchetele reformate au început să-i ancheteze și pe cei de la putere, au apărut nemulțumirile, la început la PNL (reținerea lui Patriciu și bilețelul roz al lui Tăriceanu prin care i se cerea ministrului Monica Macovei și președintelui Băsescu să intervină în favoarea omului de afaceri). Apoi, au apărut și nemulțumiri în PDL, tot din cauza dosarelor instrumentate pe numele baronilor noii puteri.

În primele dosare mari au apărut numele miniștrilor guvernării Tăriceanu (exemple: dosarele lui George Copos-vicepremier, Zsolt Nagy- ministrul Comunicațiilor, Codruț Șereș- ministrul Economiei etc).

Pentru a se opri avântul anticorupție, în 2007 a fost votată si o moțiune simplă împotriva Monicăi Macovei. Atunci, Macovei a refuzat să demisioneze. Ea a plecat în 2007, când PD a ieșit de la guvernare.

 Legile  importante ale reformării Justiției, promovate de Macovei, au fost:  Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea privind organizarea judecătorească și Legea privind statutul magistraților, care au fost adoptate în urma procedurii de asumare a răspunderii guvernamentale. A mai promovat Legea nr. 90  din 2005, în virtutea căreia orice fost ministru poate fi anchetat pe baza dreptului comun, fără avizul Parlamentului, lege eliminată ulterior, precum și proiectul de lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate, al cărei scop este controlarea averilor demnitarilor, funcționarilor publici. Toate aceste legi au fost susținute puternic de Traian Băsescu, fără de care nu ar fi fost promovate.

Băsescu a condamnat comunismul, a integrat România în UE și în același an a fost suspendat

Traian Băsescu a avut curajul să condamne comunismul într-un discurs ținut în Parlamentul României în 2006. Grație reformelor în justiție și  transparentizarea (parțială) a achizițiilor publice, ca și datorită inițiativei de înființare a ANI, multe dintre stegu­lețele roșii puse de Comisia Europeană pe România din cauza corupției și lipsei de transparență au fost ridicate, iar la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene.

Nici nu a apucat să se bucure bine de aderarea României la UE, că pe data de 18 ianuarie 2007 Băsescu s-a trezit că opoziția a declanșat procedura pentru demiterea sa. Operațiunea a fost orchestrată din subterane de marii corupți, care aveau pe rol dosare penale. La campania de demitere au participat pe față  Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu și Dan Voiculescu, cu propagandă masivă prin trusturile media si televiziunile pe care le controlau. S-au folosit chiar și imagini trucate ( Băsescu lovind un copil cu pumnul).

În aprilie 2007, Băsescu a fost suspendat de 322 de parlamentari, însă ­poporul, la referendum, i-a redat mandatul de președinte cu peste 74% din voturi . 

Al doilea mare compromis al lui Traian Băsescu: acceptarea PSD la guvernare, după rezultatele alegerilor din 2008

Rezultatele alegerilor parlamentare din 2008, în care PDL nu a obținut majoritatea,l-a obligat pe Traian Băsescu să accepte un alt compromis: asocierea cu PSD pentru a avea un guvern stabil.

Acesta a fost al doilea mare compromis. Așa a fost instalat primul guvern Boc. 

La Ministerul de Interne, zguduit de scandaluri de corupție, inclusiv la vârful conducerii serviciului secret,  a fost instalat, după Gabriel Oprea și Liviu Dragnea, controversatul Dan Nica (unul dintre artizanii contractului Microsoft în perioada 2001-2004, când a fost ministru al Comunicațiilor).

Anul 2009, vedem acum, a fost anul unui album al corupției: de la retrocedări, despăgubiri pentru foste proprietăți, la șpăgi pentru prelungirea contractelor de informatizare în România.

Coabitarea cu PSD a durat până la sfârșitul lui septembrie, când Traian Băsescu a cerut demiterea lui Nica de la Interne. Odată cu Nica a plecat tot PSD-ul, moment în care liderul PSD  Marian Vanghelie a anunțat că partidul deține arhiva DGIPI ( serviciul secret al Internelor , unde a fost ministru Nica), pe care o vor folosi împotriva lui Băsescu la alegerile prezidențiale din același an.

 Cu tot aparatul de propaganda, Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale în fața lui Mircea Geoană, începându-si al doilea mandat, mult mai greu decât primul.

În concluzie, anul 2009 a fost un an nociv pentru eliminarea corupției din actul de guvernare deoarece, spun specialiștii, a fost anul în care PSD, partener la guvernare, a virusat mulți membrii PDL, pe care i-a atras în afaceri necurate prin rețele subterane transpartinice, care acum s-au concretizat în dosare precum “Microsoft – Cocoș și foști miniștri PSD și PDL”, “Bica-despăgubirile de la ANRP”, dosarele “Udrea” etc.

Anii crizei

Dezmățul făcut de Guvernul Tăriceanu,  cum ar fi pomenile electorale, dublarea salariilor unor categorii de bugetari fără a avea asigurate fonduri, mărirea pensiilor au dezechilibrat bugetul public. Dezmățul a fost făcut pe fondul crizei economice mondiale care urma să afecteze grav și România.

Traian Băsescu a avut curajul, în iunie 2010, să-și asume tăierea salariilor begetarilor cu 25% și impozitarea pensiilor mai mari de un anumit barem. A luat asupra sa răspunderea Guvernului Boc.

Din acel moment a început să scadă popularitatea președintelui. Au fost mitinguri de protest. Scânteia s-a produs în ianuarie 2012, când Traian Băsescu a intervenit telefonic într-o emisiune televizată pentru a-l critica pe doctoral Raed Arafat, creatorul SMURD, deoarece acesta s-a declarat împotriva  reformelor în  Sănătate, promovate de Guvernul Boc.

Au reînceput mitingurile, pe ger. Guvernul Boc a plecat. S-a instalat Guvernul Ungureanu, care a fost demis printr-o moțiune de cenzură cu concursul multor membri PDL, care aveau dosare penale la DNA sau ­DIICOT.

Ulterior, niște stenograme în care Viorel Hrebenciuc era actor principal, s-a aflat că aceste mitinguri au fost finanțate, organizate în subteranele PSD și ale aliaților săi.

Anul 2012, ţara fără-de-lege în care, la final, a învins legea

După căderea Guvernului Ungureanu și instalarea Guvernului Ponta, pentru Traian Băsescu și statul de drept din  România au început adevăratele probleme.

Premierul Ponta nu a ținut cont de reguli ale democrației, de legi și a început ceea ce a fost denumit ulterior “puci”, “lovitură de stat”. Motorul care a declanșat nebunia: încarcerarea fostului premier PSD  Adrian Năstase, condamnat cu executare în dosarul “Trofeul Calității” .

Prin ordonanțe de urgență, Ponta a schimbat abuziv legi organice, destituindu-l pe Avocatul Poporului și ­înlocuindu-l cu omul său, Valer Dorneanu, numit la CCR, după ce și-a făcut "datoria". I-a luat locul un alt obedient: Victor Ciorbea.

Ponta a schimbat conducerea și componența ICR, a preluat Monitorul Oficial de la Parlament pentru a avea controlul promulgării legilor etc.

A vrut să restrângă atribuții ale CCR, a atacat Justiția, Înalta Curte. Totul, după ce Dan Voiculescu a susținut că, fiind la guvernare, ­Ponta trebuie să preia controlul Justiției.

De asemenea, Ponta a forțat nota și s-a dus în locul lui ­Băsescu la un summit al Consiliului European. Atunci, Băsescu a cedat pentru a nu face de râs România. De altfel, în acea perioadă singura opoziție era reprezentată de preșe­dintele țării.

În 2012, Traian Băsescu a fost, din nou suspendat, dar repus în funcție din cauză că votul a fost boicotat, nefiind împlinită condiția constituțională de participare la referendum a jumătate plus unu dintre alegătorii înscriși pe listele electorale. 

Alegerile parlamentare din 2012 au adus la conducerea țării alianța USL (PSD, PNL, PC, la care s-a alăturat și UNPR), Parlamentul fiind dominat de către aceștia ( circa 70%).

Al treilea compromis major: înțelegerea cu Ponta

După aceste alegeri, Traian Băsescu a fost obligat la un alt compromis major: acordul de colaborare inter-instituțională cu premierul Ponta. Scopul acestui compromis: salvarea reformelor din Justiție, instituție fără de care nu există stat de drept; menținerea direcției politicii externe.

În cadrul acestor înțelegeri, Laura Codruța Koveși, fostă șefă a Parchetului General, lăudată pentru ­rezultate în toate rapoartele de țară, a fost numită șefă DNA, iar la Parchetul General a ajuns controversatul Tiberiu Nițu. Cu tot acordul de colaborare, asalturile  PSD și ale partenerilor acestuia asupra Justiției au continuat.

Însă, datorită acestui “armistițiu” cu Ponta, dublată de presiunile SUA, ale unor state UE cum ar fi Marea Britanie, Germania, Olanda, Franța, Justiția s-a întărit în 2013 și 2014. Important de amintit că acțiunile abuzive ale lui Ponta din 2012 au fost criticate inclusiv de socialiștii europeni. Pe lângă criticile Comisiei Europene, un rol important l-a avut și Comisia de la Veneția, care a cerut respectarea deciziilor CCR ( care a invalidat referendumul de demitere a președintelui, dar Ponta refuza să recunoască decizia).

Tot în anii 2013-2014, după condamnări răsunătoare ( exemple: fostul premier Adrian Năstase, foști miniștri, parlamentari, baroni locali, judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție)  DNA, ajutată de SRI, la comanda ­căruia era tot fostul lider PSD George Maior, a devenit spaima corupților. Promovarea pe criterii profesionale a magistraților, legile reformării Justiției ( la care apoi s-a adăugat și legea confiscării extinse, promovată tot de Macovei în Parlamentul European), ca și introducerea noilor coduri au dus la judecarea mai rapidă a dosarelor și la pronunțarea de condamnări mari, între care și condamnarea lui Dan Voiculescu ( la 10 ani închisoare).

La rândul ei, ANI a scos din Parlament  si din multe structuri ale administrației  mulți parlamentari, funcționari, primari, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri locali  fie din motive de incompatibilitate, fie din cauza conflictelor de interese. România chiar a devenit model de combatere a incompatibilităților și conflictelor de interese pentru alte țări din UE.

Aceste legi ale reformelor  l-au atins chiar pe Traian Băsescu: fratele său a fost arestat pentru corupție; ulterior, și apropiata sa, Elena Udrea.  

Asaltul asupra DNA, ANI și SRI după instalarea președintelui Klaus Iohannis

După instalarea președintelui Klaus Iohannis a început asaltul pe față  împotriva DNA și SRI  și, ceva mai discret, împotriva ANI.

Recent, s-a lansat sintagma “republica procurorilor” pentru a-i anatemiza, intimida. Atacurile au devenit vehemente după ce George Maior si-a dat demisia de la conducerea SRI și după ce Elena Udrea a fost arestată. S-a făcut și comisie de control al activității SRI, unde Coldea a fost obligat să-și asume răspunderea ( în "lipsa" directorului MAIOR, care și-a dat demisia chiar înainte de declanșarea scandalului, scăpând, astfel, de oprobiul public, bine orchestrat de subteranele politicii dâmbovițene).

S-ar fi făcut și o comisie de control a DNA , dar s-a mai încercat și atunci CCR a stabilit clar că un procuror ( judecător) nu poate fi interogat de puterea legislativă,  pentru că nu s-ar respecta separația puterilor în stat.

Președintele țării, Klaus Iohannis, ca arbitru între instituții, nu a reacționat. A făcut o declarație abia după ce Senatul a apărat imunitatea liberalului Varujan Vosganian, pe care l-a salvat a doua oară de dosar penal. Atât. Presa, în majoritate, atacă, în continuare, vehement  “republica procurorilor” și a “SRI” (  motivul: promovarea unui proiect legislative care să impună vânzarea cartelelor pre-pay cu buletinul și conservarea comunicațiilor pentru a contracara atacuri teroriste, legi aplicate deja în spațiul european și SUA).

Înalta Curte, DNA , SRI și ANI sunt în pericol

O simplă lege prin care li se schimbă denumirile instituțiilor care luptă împotriva corupției  pot determina eliminarea celor care au dat randament, care au făcut dosare mari de corupție sau au pronunțat condamnări. În locul lor, "noile" instituții vor fi  populate cu obedienți. Această strategie a fost aplicată cu succes de Adrian Năstase , Ion  Iliescu și PSD la sfârșitul anului 2000 și începutul anului 2001, după cum a dezvăluit Viorel Hrebenciuc în niște interceptări dintr-un dosar penal.

Va lăsa președintele Iohannis să se distrugă reformele făcute cu greu în mandatele lui Traian Băsescu sau va păstra MOȘTENIREA? Vom ajunge din nou la o Românie profund coruptă, dar fără corupți sau se va continua lupta anticorupție (fără a se ține cont de culoarea politică)?

Unul dintre examenele noului președinte va fi promovarea sau nu a Legii amnistiei și grațierii, proiect de lege aflat încă pe agendele unor politicieni, lege care, dacă va fi promulgată, va anula toată activitatea anticorupție din ultimii 10 ani.

Un alt examen pe care îl va da președintele Iohannis ar fi păstrarea pe funcțiile de conducere a profesioniștilor care chiar au contribuit la coordonarea luptei anticorupție, profesioniști  lăudați în rapoartele Comisiei Europene.

Un alt examen va fi păstrarea politicii externe a României  pe axa București- Londra- Washington- UE. Va reuși președintele Iohannis să țină sub control, pentru a nu lua amploare, propaganda de genul "Putin e cool!"?

http://www.romanialibera.ro/

Corpul de control al lui Ponta îl trimite pe Ilie Sârbu la DNA

Pe 14 ianuarie a.c., Corpul de control al premierului trimitea către DNA un raport care identifica "52 posibile fapte de natură penală". Posibilele "fapte de natură penală" se referă la cinci direcții silvice județene, dar și la regia Națională a Pădurilor Romsilva. O singură faptă din cele 52 se referă la RNP Romsilva și, sugerează Corpul de control, ar putea fi încadrată de procurori ca "abuz în serviciu". Foarte surprinzător, însă, pentru complicitate la această faptă ar putea fi cercetat Ilie Sârbu, socrul premierului Victor Ponta.

 Verificarea Romsilva, dispusă de Ponta

 Atît adresa Corpului de control al premierului către DNA, cît și sinteza raportului întocmit de Corpul de control, sînt publice pe site-ul oficial al Guvernului României. Conform sintezei raportului, "Din dispoziția Domnului Prim-Ministru, Corpul de control al primului-ministru a efectuat verificări la (...) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva (...) în legătură cu adoptarea de către aceasta, în anul 2009, fără temei legal, a unui Regulament privind valorificarea, prin vînzare, a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.".

Controlul lui Ponta: Romsilva a uzurpat autoritatea Ministerului Agriculturii

Regulamentul respectiv, mai spune Corpul de control al premierului, a fost adoptat prin Hotărîrea nr. 11 a Consiliului de Administrație al Romsilva pe 9 septembrie 2009. Prin urmare, a decis Corpul de control, toți membrii CA al Romsilva trebuie cercetați de DNA pentru "abuz în serviciu". Argumentul Corpului de control (conform sintezei raportului de pe site-ul Guvernului): "Romsilva nu avea competența să elaboreze și să aprobe un astfel de regulament, întrucît regia nu avea calitatea de "autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură" (...), această calitate fiind deținută, la acea dată, de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale".

Ministerul Agriculturii a contribuit la Regulamentul incriminat

"România liberă" a obținut Hotărîrea nr. 11 a Romsilva, invocată drept temei pentru sesizarea DNA de către Corpul de control al premierului Ponta. Conform acestei Hotărîri (pe care o puteți consulta în facsimil), Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu era deloc străin de Regulamentul adoptat de Romsilva, ba dimpotrivă. Iată ce se menționează în Hotărîrea nr. 11: Regulamentul era fundamentat pe "materialul elaborat în baza propunerilor transmise de către direcțiile silvice, de un colectiv format din reprezentanți ai regiei și ai ministerului de resort, coordonat de către domnul Gheorghe NICHIFOREL, Director General Adjunct al RNP - Romsilva".

Reprezentantul Agriculturii a votat Regulamentul în CA

Așadar, Regulamentul incriminat acum de Corpul de control al lui Ponta era opera unui "colectiv format din reprezentanți ai regiei și ai ministerului de resort". Iar "ministerul de resort" era Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Cu alte cuvinte, Ministerul Agriculturii era cît se poate de informat despre pregătirea și adoptarea Regulamentului. Mai mult decît atît, în Consiliul de Administrație al Romsilva era și un membru care reprezenta direct Ministerul Agriculturii. Pe 9 septembrie 2009, cînd Regulamentul a fost adoptat prin Hotărîrea nr. 11 a CA al Romsilva, reprezentantul Ministerului Agriculturii în CA al Romsilva se numea Dănuț Iacob. Iar Dănuț Iacob a votat "pentru" Regulament, așa cum spune Hotărîrea nr. 11: "În urma parcurgerii textului, articol cu articol, a discuțiilor purtate și a propunerilor formulate de către cei prezenți, Regulamentul a fost aprobat, în unanimitate".

Ministrul Ilie Sârbu nu a știut nimic despre Regulament?

Contextul devine și mai interesant cînd identificăm ministrul Agriculturii de la data adoptării Hotărîrii nr. 11. Astfel, pe 9 septembrie 2009, ministru al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale era Ilie Sârbu, socrul premierului României. Cum se face că reprezentantul lui Sârbu, deci al ministerului, în CA al Romsilva, Dănuț Iacob, a votat în favoarea Regulamentului? Nu a știut Ilie Sârbu ce votează reprezentantul său? Nu știa Sârbu ce anume lucrase pentru regulament, înainte de 9 septembrie 2009, acel "colectiv format din reprezentanți ai regiei și ai ministerului de resort", adică un colectiv alcătuit și din angajați ai ministerului pe care-l conducea? Nu l-a informat Dănuț Iacob nici o clipă pe superiorul său, ministrul Ilie Sârbu, de fapta penală care se pregătea și, ulterior, s-a și votat la Romsilva?

Coordonatorul Regulamentului, pesedist și fost consilier al lui Sârbu

Este foarte greu de crezut că Ilie Sârbu nu a știut ce se întîmpla în Romsilva. Iar dacă mai e nevoie de un argument, iată-l: adjunctul Romsilva, Gheorghe Nichiforel, cel care coordonase acel "colectiv format din reprezentanți ai regiei și ai ministerului de resort", îi era și îi este în continuare foarte apropiat lui Ilie Sârbu. Mai exact, Nichiforel îi fusese consilier lui Ilie Sârbu în mandatul său de la Agricultură din mandatul de premier al lui Năstase; Nichiforel era membru PSD, ba chiar candidat la un loc de deputat, în 2004, pe listele comune ale PSD și PUR; Nichiforel fusese montat ca număr doi în Romsilva tocmai de către Ilie Sârbu, în ianuarie 2009, cînd PSD și PDL guvernau împreună.

Fostul șef Romsilva numit de Sârbu: Ministerul Agriculturii fusese informat

Un alt argument în favoarea tezei că Ilie Sârbu a fost tot timpul la curent cu activitatea Romsilva este că directorul general al Romsilva, Florian Munteanu, fusese numit, prin ordin, de către Ilie Sârbu în ianuarie 2009. Florian Munteanu, care era și președinte al CA al Romsilva, era recomandat de PSD Iași (adică de Gheorghe Nichita) pentru această funcție. În exclusivitate pentru "România liberă", iată declarația lui Florian Munteanu: "Da, eram director general al RNP Romsilva și președinte al Consiliului de Administrație. Ministerul Agriculturii era reprezentat de Dănuț Iacob, care era director în Ministerul Agriculturii. Am fost numit la șefia Romsilva de Ilie Sârbu. Nu am fost niciodată membru PSD, dar sînt cu ei, da, dar sînt un social-democrat cu influențe liberale.".

Munteanu: nu am fost chemat pentru lămuriri de către Corpul de control

Florian Munteanu a adăugat că nu i s-a cerut nici o părere în legătură cu raportul Corpului de control al premierului: "Nu m-a chemat nimeni de la Corpul de Control al premierului să-mi ceară lămuriri, dar o să mă cheme la DNA, probabil, și o să dau lămuriri acolo. Nu m-am certat nici cu Ilie Sârbu, nici cu altcineva din PSD, nici în 2009, nici după. Mă miră concluziile acestui raport al Corpului de Control al premierului.".
Munteanu a mai adăugat că este exclus ca ministrul Agriculturii de la acea dată, Ilie Sârbu, să nu fi știut de adoptarea Regulamentului.

Ilie Sârbu nu a contestat niciodată Regulamentul incriminat acum de Ponta

După adoptarea Regulamentului de către CA al Romsilva, pe 9 septembrie 2009, Ilie Sârbu a mai deținut funcția de ministru al Agriculturii încă trei săptămîni. La 1 octombrie 2009, PSD ieșea de la guvernare și revenea abia pe 7 mai 2012, în formula USL. De pe 9 septembrie 2009 pînă pe 1 octombrie 2009, ministrul Ilie Sârbu nu a contestat în nici un fel Regulamentul incriminat acum de Corpul de control al ginerelui său. Nici cît a fost senator de opoziție (1 octombrie 2009 - 7 mai 2012), Ilie Sârbu nu și-a amintit că Regulamentul Romsilva era penal și, culmea, nici măcar după ce a ajuns la putere, unde se află și azi.

Încearcă Ponta să-și salveze socrul?

Ne mai putem întreba dacă Victor Ponta, atunci cînd a dat dispoziție să se facă verificări la Romsilva, s-a consultat cu socrul său, cîtă vreme știa foarte bine că Ilie Sârbu numise conducerea Romsilva în 2009. Și ne mai putem întreba dacă nu cumva Victor Ponta încearcă acum să-l scoată dintr-o ecuație posibil penală pe socrul său. Care socru, ca ministru, ne spune Corpul de control al lui Ponta, nu avea nici o legătură cu Regulamentul trimis acum la DNA: "Romsilva nu avea competența să elaboreze și să aprobe un astfel de regulament, întrucît regia nu avea calitatea de "autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură" (...), această calitate fiind deținută, la acea dată, de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale".

România liberă a încercat să obțină un punct de vedere din partea senatorului Ilie Sârbu, dar, până la publicarea articolului, nu a primit răspuns.

http://www.romanialibera.ro/

TRAIAN BĂSESCU - Facebook

Neştiutorii de carte

VVPonta ameninţă public Ministerul Justiţiei că va da afară tot personalul dacă, pînă la următoarea şedinţă de guvern, nu-i prezintă soluţii pentru limitarea exporturilor de masă lemnoasă neprelucrată.
Nu face asta, că o să le plăteşti salariile!
Dacă Ponta şi trîmbiţele propagandei lui vor să nu fie ridicoli şi să nu fie căpăciţi peste ceafă de Comisia Europeană, nu au a se atinge de libera circulaţie a mărfurilor, care este una din libertăţile fundamentale ale Uniunii Europene.
Ce poate face guvernul este să elaboreze urgent un program de protejare şi salvare de la exploatare iraţională a pădurilor ca resursă naturală.
Vă asigur că nimeni în UE nu va protesta în faţa unui program de utilizare prudentă şi raţională a pădurilor în România, dar oricine va protesta în faţa unui program de îngrădire a liberei circulaţii a mărfurilor, fie această marfă şi buşteni sau cherestea.
Deci, Ponta dragă, dacă vrei să faci un bine minimal ţării, citeşte şi tu Tratatul de la Lisabona – la care eu am lucrat timp de trei ani şi pe care l-am semnat, iar Parlamentul României l-a ratificat - şi vezi că articolul care te ajută în găsirea soluţiei se află la capitolul mediu şi are numărul 191 .
Concluzie: nu îngrădirea liberei circulaţii a mărfurilor este soluţia, ci lansarea imediată a unui program de utilizare prudentă şi raţională a pădurii care să fie aprobat prin lege în regim de urgenţă. Prin acest program poţi limita drastic tăierile de pădure.
Văd că altfel ai rămas cu aceleaşi probleme din vremea MTO, adică nu citeşti şi faci politica naţională după ureche. 
Cu siguranţă şi domnului Iohannis i-ar prinde bine citirea Tratatului de la Lisabona. L-ar ajuta în dialogul cu domnul Ponta, veşnicul urechist.

Liviu Dragnea, încă o petală neagră din trandafirul rosu al celui "mai cinstit guvern pe care l-a avut România după Revoluţie"

de Paul Filimon , 15 mai 2015

 Victor Ponta promitea, imediat după ce a fost propus pentru funcţia de prim-ministru, "cel mai cinstit guvern pe care l-a avut România după Revoluţie". Însă, de atunci şi până acum, prin Executiv s-au perindat o multime de miniştri cu probleme penale mai mici sau mai mari. 

Miniştri acuzaţi de corupţie în guvernele lui Ponta

Liviu Dragnea, deja fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi fost vicepremier în cel de al doilea şi cel de al treilea guvern Ponta, a fost condamnat -în primă instanţă- de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 1 an de închisoare cu executare pentru fraude comise la referendumul de demitere al preşedintelui Traian Băsescu din iulie 2012. Procurorii DNA arătau în referatul pe care l-au trimis la Curtea Supremă că 429 de semnături de pe listele de vot au fost falsificate. Procurorii spun că toate aceste persoane,  în urma unor indicaţii stricte primite din partea liderului social-democrat, se fac vinovate de "falsificarea, prin orice mijloace, a documentelor de la birourile electorale și introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători”. La referendum au votat persoane care nu erau în ţară în acel moment,dar şi persoane care nu s-au prezentat la vot. Toate persoanele inculpate au făcut parte din comisiile electorale a 11 secţii de vot din Teleorman, Olt, Gorj şi Vrancea.

Darius Vâlcov, fostul ministru al Finanţelor, este urmărit penal de DNA. Potrivit procurorilor, în perioada 2010-2013, Vâlcov a luat mită 2.000.000 de euro de la patronul Tehnologica Radion, Theodor Bernea, arestat în alt dosar, precum și de la alte firme. Banii reprezentau 20% din lucrările pe care Bernea le-a obținut  cu sprijinul lui Vâlcov în Slatina, Scornicești, Piatra Olt și Drăgănești. Schema de sifonare  banilor a continuat și după 2012, când Vâlcov a ajuns senator PSD.

Pentru senatorul pesedist Dan Şova, fost ministru pentru Relaţia cu Parlamentul în primul Guvern Ponta, apoi ministru delegat pentru proiecte de infrastructură în Guvernul Ponta II şi ministrul al Transporturilor în Guvernul Ponta III, DNA a cerut încuviințarea Parlamentului pentru reţinere şi arestare pentru trei infracțiuni de abuz în serviciu privind atribuirea unor contracte ilegale la companiile energetice Turceni și Rovinari. Șova, urmărit penal din iulie 2014 în acest dosar, ar fi trimis la DNA la sfârșitul lunii februarie, 11 procese verbale false prin care încerca să se dezvinovățească de implicarea în încheierea celor trei contracte. Procurorii mai spun că senatorul ar fi distrus toate hardurile calculatoarelor societății de avocați în care se găseau convorbirile dintre avocați și cele două compleze energetice. Prejudiciul în dosarul “Șova-Turceni, Rovinari” depășeşte suma de 71 de milioane de lei. 

Relu Fenechiu, fostul ministru al Transporturilor în Guvernul Ponta II, a fost condamnat în dosarul "Transformatorul" de judecătorii del la ÎCCJ la cinci ani închisoare cu executare şi la trei ani pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi. Infracţiunile pentru care a fost condamnat erau complicitate la abuz in serviciu. Relu Fenechiu a fost primul ministru în funcţie care a fost condamnat pentru corupţie. Pentru că a fost numit ministru, deşi era învinuit pentru fapte de corupţie, România a fost criticată în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene.

Cristian David, fostul ministru delegat pentru românii de pretutindeni în Guvernul Ponta II, a fost arestat de judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie. David este acuzat că a luat mită 500.000 de euro pentru a interveni la prefectul de Buzău în favoarea unei persoane care revendica un teren.

În cazul fostului ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, procurorii anticorupţie au fost sesizati că în cursul anului 2012, Ovidiu Silaghi i-a pretins lui Nelu Iordache, administrator al SC Romstrade SRL, ca o companie de transport aerian din grupul de firme controlate de acesta din urmă să deschidă noi rute care să lege Aeroportul Satu Mare de alte destinaţii din Europa, în schimbul exercitării, de către ministru, a influenţei sale asupra unor funcţionari din cadrul CNADNR. Totodată, fostul ministru a primit de la acelaşi om de afaceri şi 200.000 de euro pentru a-şi exercita influenţa asupra persoanelor decidente din companie, în vederea anulării deciziei de reziliere a unui contract şi pentru a nu proceda la rezilierea altor contracte.

În septembrie 2013, DIICOT a solicitat Procurorului General Tiberiu Niţu să sesize Senatul României şi Preşedinţia pentru avizarea urmăririi penale a fostului ministru ai Economiei Varujan Vosganian pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu şi complicitate la delapidare în dosarul Romgaz. Vosganian a fost salvat de două ori de urmărirea penală de colegii săi din Senat.

Fostul ministru al Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu, este suspectat de abuz în serviciu şi constituire de grup infracţional organizat în dosarul în care au fost învinuiţi Dan Radu Ruşanu, preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, alte persoane din conducerea ASF între care  şi soţia fostului ministru, Laura Chiţoiu.

Fostul ministru al Apărării, Corneliu Dobriţoiu, şi alţi zece generali şi persoane care au deţinut funcţii de conducere în MApN, au fost trimişi în judecată de DNA, în septembrie 2013, pentru cumpărarea unor locuinţe de serviciu, la un preţ subvenţionat, în baza unor declaraţii false.

Nici Victor Paul Dobre, ministru delegat pentru Administraţie, nu l-a scăpat de dureri de cap pe premierul Ponta. După ce Camera Deputaţilor a votat împotriva cererii de începere a urmăririi penale pentru săvărşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată în legătură cu referendumul din iulie 2012, Dobre şi-a dat demisia din Guvern precizând că a făcut acest lucru "din motive personale" şi că va comenta mai mult "altădată".

Fostul ministru al comunicaţiilor, Dan Nica, este acuzat că ar fi primit o parte din suma de 20 de  milioane de dolari virată de Fujitsu Siemens Computers în contul unor off-shore-uri cu titlu de consultanţă aferentă contractului de licenţe Microsoft cu Guvernul, pentru ca acesta să fie încheiat în condiţiile propuse de Fujitsu. Parlamentul European este în curs de pronunţare asupra solicitării DNA de începere a urmăririi penale în dosarul "Microsoft“. 

Senatorul PSD, Ecaterina Andronescu, a fost chemată la DNA în dosarul licențelor Microsoft în care a primit de la Senat aviz de urmărire penală pentru luare de mită, spălare de bani, abuz în servciu și trafic de influență, fapte săvârșite în perioada în care a fost ministru al Educaţiei. Procurorii au anunțat-o că este urmărită penal doar pentru abuz în serviciu.

Incompatibilităţi şi acuze de plagiat în guvernele lui Ponta

Prima problemă de care Victor Ponta s-a lovit a fost Victor Alistar, propunerea guvernului USL pentru Strategii guvernamentale, dar la care a renunțat după ce Agenţia Naţională de Integritate a atenționat că nu poate ocupă funcții publice pentru o periodă.

Nici Corina Dumitrescu, rectorul Universității Creștine "Dimitrie Cantemir", n-a mai ajuns ministrul al Educației. Ea îşi trecuse în CV că îi place "înnotul" și că a absolvit Universitatea "Standford" din Statele Unite ale Americii. Toate bune şi frumoase, însă Universitea Stanford din California a comunicat că nu a găsit date oficiale care să ateste că Dumitrescu ar fi fost înscrisă sau ar fi absolvit un program finalizat cu diplomă al instituției. Ponta s-a văzut obligat să renunţe la serviciiile Corinei Dumitrescu şi din cauza numeroaselor probleme de imagine pe care le-ar fi adus PSD în urma dezvăluirilor din presă referitoare la plagiat şi la suspiciunea de incompatibilitate.

La doar o săptămână după depunerea jurământului de învestitură, Victor Ponta a fost iarăşi pus în faţa unei noi situaţii jenante. Ioan Mang, care ajunsese ministrul Educaţiei în locul Corinei Dumitrescu, a fost acuzat ar fi plagiat  multe lucrări științifice. Atunci, acuzaţiile de plagiat au fost confirmate chiar de unii dintre autorii textelor, cercetători din Israel, Taiwan şi Japonia. 

http://www.romanialibera.ro/

Traian Băsescu, ATAC DUR la Ponta

Traian Băsescu:

Plagiatorul mincinos este şi ticălos.

Tata socru, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sîrbu, a patronat semnarea, în 2003, a unui contract pe zece ani cu austriecii de la Schweighofer.
La semnarea contractului, şeful corpului de control era actualul premier, VV Ponta.
Actualul director general de la ROMSILVA, domnul Adam Crăciunescu, protejat al lui tata socru, era secretar de stat, responsabil cu pădurile în Ministerul Agriculturii, atunci cînd s-a semnat contractul cu austriecii.
În 2013, cînd contractul pe zece ani al austriecilor a expirat, VV Ponta era prim ministru, Adam Crăciunescu era director la ROMSILVA, iar tata socru devenise celebru samsar al codrilor şi terenurilor agricole ale României. Niciunul nu a făcut nimic pentru a pune frînă lăcomiei austriecilor.
Mai mult, ticălosul plagiator şi mincinos face aluzie la faptul că, în susţinerile lui, are argumente primite de la servicii de informaţii, lucru absolut imposibil fără informarea simultană a preşedintelui, avînd în vedere magnitudinea subiectului .
Şi pentru că, urmare a reacţiei societăţii, se strînge laţul în jurul politicienilor care au patronat jaful pădurilor, ca orice ticălos, Ponta încearcă să arunce mortul peste gardul Cotrocenilor, profitînd de faptul că preşedintele a fost suficient de inabil să nu explice public motivul întoarcerii la Parlament a Codului Silvic.
Este drept că, dincolo de gardul Cotroceniului, se află şi sforarul Dan Mihalache, dar totuşi... Ponta, vezi că mortul este în familia ta, în administraţia ta şi în clientela ta politica, vezi Hrebenciuc, Adam, Ilie Sîrbu etc.

Un procuror pentru liniștea lor sau în tabăra cui e Iohannis?

de Sabina Fati , 13 mai 2015

Sabina Fati

 Victor Ponta invocă din nou majoritatea pentru a-și ascunde dorința și intenția de a tăia elanul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și, eventual, pentru a-i bloca pe oamenii Codruței Kövesi la mantinelă. Se teme că lucrurile se apropie prea mult de el, e împins de la spate de oamenii lui care își doresc să nu mai fie hărțuiți de procurori și mișcă lucrurile în sens invers.

E momentul ca președintele Klaus Iohannis să intervină: mai subtil decât a făcut-o Traian Băsescu, dar cel puțin la fel de eficient. Fiindcă are o presiune autoimpusă de a fi total „altfel“ decât predecesorul său, dar și pentru că este în mod natural mai reținut, Iohannis ar putea fi mai protejat de forța distructivă a părții din sistem care stă strâns unită în jurul PSD. Dacă nu face valuri, nu se rățoiește la premier, nu se enervează public și nu ia decizii pripite, la limita Constituției, nu va fi în pericol să fie pus la colț și suspendat. În același timp, dacă nu e mână în mână cu Victor Ponta și cercul care-l controlează pe prim-ministru, atunci ar trebui să se gândească în ce fel ar putea opri monstruoasa majoritate de la rele. Mai cu seamă că în interiorul acestei majorități s-au culcușit destui liberali, la fel de sătui de procurorii anticorupție ca parlamentarii PSD.

Jucând rolul mielușelului, al omului lovit și umil, care abia aștepta să aibă un prieten la Cotroceni, Victor Ponta l-a determinat pe Klaus Iohannis să facă anumite concesii, bazându-se pe faptul că lozinca „politicii altfel“ va funcționa. Așa a trecut Codul Fiscal, cu ajutorul căruia PSD își securizează electoratul înaintea alegerilor de anul viitor, lăsându-i în același timp pe liberali în offside: liberalii nu mai au ce promisiuni economice să mai facă, iar pușculița statului va rămâne goală în cazul în care PSD pierde alegerile, fiindcă toți banii vor fi folosiți pentru punerea în practică a reducerilor de taxe. Apoi, ideea lui Ponta că România nu mai are nevoie de monitorizarea Uniunii Europene în ce privește lupta anticorupție a prins rădăcini și în discursul președintelui, care a vorbit despre necesitatea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV).

Acest instrument e, însă, singurul prin care România este obligată să țină drumul drept. Fără MCV, nici procurorii anticorupție nu ar fi avut atâta forță, nici politicienii nu s-ar fi oprit din confortabilele lor obiceiuri de a se îmbogăți pe spezele statului. Modificările pe care parlamentarii au început să le opereze în textul Codului de Procedură Penală, în așa fel încât arestul preventiv să nu mai poată fi folosit cu ușurință, vor deschide și alte porți prin care corupții să se poată fofila, procesele lor să dureze ani de zile, lumea să se uite la ei cu bunăvoință, ca la niște bolnavi cronic. Ponta și ai lui au o adevărată strategie în acest sens: un procuror general cuminte, care răspunde la telefon atunci când trebuie, un viitor șef al DIICOT (Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) cât mai rezonabil, care nu are nimic împotrivă să bea cafele cu politicienii și o legislație mai umană pentru politicianul care are salariul mic și trebuie să-l completeze făcând trafic de influență.

A venit vremea ca președintele să pună piciorul în prag, să-l întoarcă din drum pe Daniel Horodniceanu, singurul rămas în cursă pentru șefia DIICOT și care ar urma să fie un procuror pentru liniștea lor. Acuzat de întâlniri cu celebrul primar al Iașiului, de autoplagiat și mediocritate, Horodniceanu ar putea avea calitățile necesare din punctul de vedere al premierului. Iohannis a înțeles deja că ceva nu e în regulă cu Horodniceanu și poate nici cu strategia lui Ponta. Dacă vrea să demonstreze că nu e în tabăra „lor“, președintele trebuie să aibă soluții pentru a-l opri pe Victor Ponta de la rele, pentru a deturna planurile majorității și pentru a arăta că justiția nu e doar o minge care se plimbă de la un partid la altul, în funcție de cine este la putere.

http://www.romanialibera.ro/opinii

Cum a sabotat Guvernul Ponta alegerile în străinătate: Studiu de caz: Italia

de Catalin Prisacariu , 13 mai 2015

• DESCHIDE GALERIA FOTO  

Executivul PSD a organizat și referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu pe 29 iulie 2012, dar și alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Deși absolut identice în ce privește mecanismul de organizare, între cele două procese de vot au existat diferențe vizibile referitoare la numărul și localizarea secțiilor de vot din străinătate. Cazul Italiei merită o analiză separată.

La referendumul de demitere a președin­telui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, Guvernul Ponta (prin Ministerul Afacerilor Externe) a decis că în străinătate este nevoie de 306 secții de vot. Pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, însă, același premier a hotărât că sunt suficiente numai 294 de secții de vot, deci cu 12 secții mai puțin. În cazul Italiei, comparația arată astfel: 55 de secții de vot la referendumul din 2012, numai 51 de secții la prezidențialele din 2014. Cu patru secții de vot mai puține, așadar, fără ca vreo explicație oficială din partea MAE să fi fost furnizată.

14 localități în care s-au închis secțiile de vot

Cu adevărat relevantă este localizarea secțiilor de vot din Italia la referendumul din 2012 prin comparație cu localizarea acestora la prezidențialele din 2014. Astfel, în 14 localități italiene în care au existat secții de vot în 2012 nu s-au mai deschis secții de vot în 2014. E vorba de loca­litățile Caltanissetta, Palermo, Albano, Lodi, Monza, Monterotondo, Viterbo, Marcellina, Acilia, Guidonia, Terni, Olbia, Ivrea și Pordenone.

Mai mult, la Roma, unde funcționau cinci secții de vot la referendumul din 2012, nu au mai fost deschise decât trei secții de vot la prezidențialele din 2014. De asemenea, la Torino, unde existau două secții de vot la referendumul din 2012, a fost funcțională o singură secție la prezidențialele din 2014.

12 localități italiene cu secții de vot în premieră

Totuși, a existat și o localitate italiană în care numărul de secții de vot a crescut la prezi­dențialele din 2014 față de referendumul din 2012. Este vorba de Trieste, unde a fost deschisă o singură secție de vot în 2012, dar în 2014 au fost deschise două secții.

De asemenea, premierul Ponta a mai decis, pentru prezi­den­țialele din 2014, să deschidă secții de vot în 12 localități italiene în care nu existaseră secții la referendumul din 2012. Loca­litățile sunt Frosinone, Palestrina, Livorno, Mantova, Novara, Vercelli, Aosta, La Spezia, San Remo, Foggia, Sondrio, Fermo.

Caltanissetta: Ponta nu ­deschide secție, Fuego ține concert

Caltanissetta este situată în Sicilia. Conform datelor Institutului Național de Statistică italian (citate de Ambasada României de la Roma), în toată Sicilia se aflau, oficial, la finalul anului 2010, 40.301 români. Neoficial, însă, la acea dată, numărul românilor din Sicilia era cel puțin dublu, unele surse indicând chiar 100.000 de români. În ultimii patru ani, însă, alte zeci de mii de români au ales Sicilia ca destinație de muncă. Provincia Caltanissetta din Sicilia, conform unor statistici neoficiale, ar adăposti în jur de 25.000 de români în acest moment. Deloc întâmplător, există și o rută de autocar Suceava - Caltanissetta (la prețul de 90 de euro de persoană dus), care culege români din mai toată Moldova (Roman, Bacău, Adjud, Focșani, Piatra Neamț, Vaslui, Bârlad etc.).

Tot în Caltanissetta există un schit, recent renovat, „Acoperământul Maicii Domnului”, subordonat Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Iar când vine vorba de cele laice, merită men­țio­nat că numărul mare de români din Caltanissetta l-a ­făcut până și pe Fuego să susțină un concert acolo în noiembrie 2012.

Palermo, mare oraș italian, fără nici o secție de vot

La Palermo, unul din marile orașe siciliene (cu populație de aproape un milion de locuitori), nu a existat nici măcar o secție de vot la prezidențialele din 2014, spre deosebire de referendumul din 2012, când a fost deschisă o secție. În Palermo există o comunitate puternică de români, estimată la cel puțin 10.000 de cetățeni. În februarie 2013, palermitanii asistau la o procesiune ciudată: câteva sute de români din Palermo au mărșăluit pe străzi pentru a cere construirea unei biserici ortodoxe. Astfel de slujbe se țin la Palermo, dar în biserică catolică „Santa Maria in Valverde”. Peste zece mii de români sunt înscriși în evidențele preoților ortodocși care slujesc la Palermo.

Albano și Lodi: parohii ortodoxe românești da, secții de vot nu

Albano (cunoscut și ca Albano-Genzano sau Albano Laziale) se află la 25 de kilometri de Roma, are doar 40.000 de locuitori, dar o comunitate de români în creș­tere accelerată. O comunitate atât de importantă încât, de câțiva ani, la Albano există și o parohie ortodoxă românească, cu hramul „Sf. Cuvioasă Mare Muceniţă Anastasia Romana”. Lodi (capitala provinciei Lodi) din Lombardia are puțin peste 40.000 de locuitori, printre care câteva mii de români. Suficient de mulți încât să existe și aici o parohie ortodoxă cu hramul „Sfinții trei ierarhi”.

În Lodi există și un magazin cu specific românesc, „Ro-Mania House”, care ține legătura gastronomică cu comunitatea inclusiv printr-un blog, dar și pe Facebook, unde se fac anunțuri de maximă importanță pentru români: „Am primit șorici și cîrnați de casă!”. Inclusiv Cezar Ouatu, câștigător al etapei românești a Eurovision în 2013, a locuit la Lodi din 1996, unde s-a mutat cu mama sa.

Monza și Monterotondo: bune pentru „Moartea din Carpați“, nu pentru vot

Și Monza, o altă localitate de lângă Milano, ca și Lodi, beneficiază de serviciile unei parohii ortodoxe care poartă hramul „Toți sfinții”. Viața laică românească e la fel de intensă în Monza: exact în noiembrie 2014, după al doilea tur al prezidențialelor din România, românii se adunau la Monza la un eveniment sportiv. Era vorba de finala galei de lupte Superkombat, eveniment la care vedeta a fost luptătorul Cătălin Moroșanu, cel supranumit „Moartea din Carpați”. Promotorul evenimentului, Eduard Irimia, a rezervat 2.000 de locuri numai pentru români, bilete vândute rapid.

Monterotondo, lângă Roma (împreună cu câteva sate din jur), găzduiește o comunitate de 20.000 de români. Practic, populația unui orășel. În 2013, încă nu se rezolvase problema urgentă a unei biserici ortodoxe, cerută de comunitatea românească încă de acum zece ani. Pe site-ul Ambasadei României pe lîngă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran Militar de Malta se găsesc dovezi despre cât de importantă e comunitatea românescă din Monterotondo: o fotocronică a vizitei ambasadorului român în localitate, ultima oară în 2013.

Viterbo, frate cu Clujul. ­Marcellina are consilier local român

Și la Viterbo, aflat la o sută de kilometri de Roma, există o parohie ortodoxă, „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”. Dar și un Centru Cultural și Universitar Român, rezultat al colaborării dintre Uniunea Universităților din Cluj (Babeș-Bolyai, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară și Academia de Muzică) cu Universitatea provinciei Tuscia. În 2009, Clujul s-a înfrățit cu Viterbo, oraș în care, atunci, locuiau aproximativ 10.000 de români. O comunitate care s-a mărit în ultimii cinci ani.

Marcellina, la 35 de kilometri de Roma, este un oraș în care a avut loc o premieră în politica italiană: în 2009, în consiliul local al orașului a fost ales primul român într-o astfel de poziție în Italia. Era vorba de Leontina Ionescu, o fostă campioană națională la canotaj care locuia de 25 de ani în Italia. În 2011, la Marcellina a apărut și o biserică ortodoxă, „Sf. Cuvios Ioan de la Prislop”. Comunitatea de români din Marcellina e de aproximativ 2.000 de români, ceea ce reprezintă cam un sfert din întreaga populație a orășelului.

Acilia și Guidonia, 10% populație românească

Acilia este un oraș de aproape 70.000 de locuitori la câțiva zeci de kilometri de Roma. Impor­tanța comunității de români de aici era subliniată încă din 2008 de un studiu al Centrului de Sociologie Urbană și Regională, intitulat „Afirmarea identității și integrarea socio-culturală a emigranților pentru muncă în zonele metropolitane din Spania și Italia”. Conform studiului, 11% din chestionarele dedicate românilor din Roma metropolitană au ajuns la românii din câteva orașe din jurul Romei, inclusiv Acilia.

Guidonia, în apropierea Romei, este un oraș de aproximativ 100.000 de locuitori, din care 10% sînt români. Comunitatea românească, de altfel, este cea mai numeroasă comunitate de străini din Guidonia.  În noiembrie 2013, primarul orașului, Eligio Rubeis, a făcut o vizită la Bucu­rești pentru a pune bazele unui parteneriat între Poliția română și cea italiană, dar și pentru a discuta cu parlamentari români. Evident, acest parteneriat era util nu doar preventiv, primarul Rubeis avea de rezolvat și o problemă de infracționalitate în rândul comunității românești.

Terni: 800 de botezuri românești. Olbia: oficiu consular din 2013

Și în Terni, localitate aflată la o sută de kilometri de Roma, există o biserică ortodoxă, care are hramul „Sfîânta Parascheva”. În 2013, la bilanțul de zece ani, preoții acestei biserici au numărat peste 800 de botezuri și o sută de cununii, dovada faptului că acolo există o comunitate românească stabilă de cel puțin câteva mii de suflete (cel puțin 1.600 sunt doar părinți).

În Olbia (Sardinia), există o parohie ortodoxă („Sfântul Ioan Botezătorul”) din 2011. În 2013, Comisia de Afaceri Externe a Senatului României decidea să amendeze bugetul pe anul în curs pentru a aloca 500.000 de lei MAE „în vederea înființării unui nou oficiu consular în Italia, în Olbia - Insula Sardinia – necesar comunității românești prezente în insulă”.

La Ivrea, conferința „Da, sînt român“. Până și Papa Francisc știe de românii din Pordenone

La Ivrea, lângă Torino, nu a mai existat secție de vot în 2014, spre deosebire de 2012. Însă ironia face ca imediat după alegeri, pe 29 noiembrie 2014, tocmai la Ivrea, reprezentanți ai Consulatului General al României la Torino să participe la conferința „Da, sunt român”, susținută de cardiologul român Adrian Bogdan Popa la biserica ortodoxă din localitate.

În Pordenone (oraș de peste 50.000 de locuitori din regiunea Friuli - Veneția Giulia) există o comunitate de români împărțită între ortodocși și catolici. De catolicii români din Pordenone a aflat până și Papa Francisc. Care, de la Vatican, după rugăciunea „Angelus” din 7 decembrie 2014, s-a adresat celor prezenți astfel: „Dragi frați și surori, vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din Italia și din diferite țări: familii, grupuri parohiale și asociații. În special, îi salut pe misionarii «Identes», credin­cioșii din Bianzè, Dalmine, Sassuolo, Arpaìse și Oliveri, comunitatea românilor din Cordenons-Pordenone (...)“.

Secții noi în localități cu doar o mie de români

Pe de altă parte, pentru preziden­țialele din 2014 s-au deschis secții de vot în localități în care acestea nu existaseră la referendumul din 2012. S-a întâmplat astfel la Frosinone și Palestrina, de exemplu, orășele de la marginea Romei. În ambele localități, însă, comunitățile de români sunt mai degrabă mici, de aproximativ 1.000-1.500 de persoane. De la Livorno, știrile au în special legătură cu o tabără de rromi români de la marginea orașului, unde în 2007 a avut loc un incendiu (revendicat ca atentat rasial) în care au murit patru copii rromi. Români există și la Mantova (atât în provincia omonimă, cât și în oraș), dar comunitatea este fragilă, așa cum notează Episcopia Ortodoxă Română a Italiei pe propriul site: „La data de 1 ianuarie 2011, în zona de nord-vest a provinciei Mantova, s-a înfiinţat parohia cu hramul «Sf. Ioan Gură de Aur». De la început, rolul acestei parohii a fost acela de a aduna «oile risipite» ale comunităţii româneşti, împrăştiate pe o zonă vastă ca suprafaţă, dar cu centre urbane mici“.

Prințul Duda: „Am fost invitații micii comunități de români din Vercelli“

Când vine vorba despre Novara și Vercelli, merită citată Casa Regală a României. Care, în 2009, prin principesa Margareta și principele Duda (aflat în precampanie prezidențială), a vizitat cîteva comunități de români din Italia. Jurnalul online al Casei Regale nu menționează mărimea comunității de români din Novara, dar face câteva precizări despre cea din Vercelli: „am fost invitații micii comu­nități de români din Vercelli, în compania prefectului provinciei și a reprezentantului primăriei. Vercelli este un oraș de 40.000 de locuitori, iar românii de aici sunt în general angajații spitalului regional”. Nici la Aosta nu există o comunitate bine închegată de români, după cum observa chiar un studiu sociologic din 2007 al Metro Media Transilvania, studiu executat la comanda Agenției de Strategii Guvernamentale: „Datorită numărului foarte redus al emigranţilor români într-o serie de regiuni (BASILICATA, CALABRIA, ­MOLISE, PUGLIA, SARDEGNA, VALLE D’AOSTA), acestea au fost excluse din eşantion“.

Secție de vot pentru cei 500 de români din Sanremo

Nici în La Spezia nu sunt foarte mulți români, arată Episcopia Ortodoxă Română a Italiei: „Parohia ortodoxă română “Sfântul Chiril al Alexandriei” (9 iunie) din oraşul La Spezia (SP), Protopopiatul misionar Liguria, a ­luat fiinţă la data de 1 iulie 2011, prin decizia Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, având în vedere nevoile pastoral-misionare ale credincioşilor ortodocşi români din oraş şi împrejurimile acestuia. În localitate sunt înregistrați aproximativ 1.500 de români, iar în toată Provincia sunt 3.300”. Când vine vorba de San Remo, Ponta s-a gândit la festivalul de muzică ușoară, probabil, românii fiind puțini aici.

Iată ce scria în iunie 2011 „Ziarul Lumina de Duminică” al BOR: „Fiind pe coasta Liguriei, o zonă de munte la margine de mare, fâşia locuibilă este destul de îngustă, dar lungă, unde îşi duc viaţa în jur de 3.000 de credincioşi ortodocşi români, răspândiţi prin toate orăşelele şi staţiunile litoralului, excepţie făcând cele trei oraşe mai mari: Sanremo, Imperia şi Albenga, unde găsim concentraţi în grupuri de până la 500 de români ortodocşi”.

La secția din Sondrio au votat 48 de români

La Foggia, românii lucrează în special în agricultură și mare parte din aceștia sunt în atenția ambasadei României de la Roma după ce s-a aflat că au condiții de lucru demne de sclavie. Iar la Sondrio, în turul întâi al prezi­dențialelor din 2014, au existat doar 48 de votanți, ceea ce arată cât de mică e comunitatea românească din localitate. Până și la Fermo, un alt oraș cu secție de vot care nu existase la referendumul din 2012, s-au prezentat 172 de alegători.

Am cerut 66 de secții, s-au aprobat 51

Rea-credință sau incompetență din partea Guvernului Victor Ponta? Câteva precizări din 17 noiembrie 2014 ale ambasadorului român în Italia, Dana Constantinescu, arată că la mijloc e puțin probabil să fi fost incom­petență: „Misiunile diplomatice și consulare din Italia au propus organizarea a 66 de secții de votare”. Ambasadorul Dana Constantinescu a detaliat: „Punctual, la Consulatul General Torino au fost propuse, printre altele, două secții de votare, dar și altele în Regiunea Piemonte care ar fi redus din fluxul de votanți al singurei secții aprobate în sediul CG Torino. Răspunsul de la București, prin care au fost aprobate prin ordin al ministrului doar 51 de secții, nu a ținut cont de aceste propuneri”. 

România liberă a dat MAE în judecată după secretizarea votului din străinătate. La şase luni de la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, RL apelează la ajutorul instanţelor judecătoreşti pentru aflarea adevărului în ceea ce priveşte motivele reale pentru care mii de români din străinătate nu au reuşit să voteze.

 http://www.romanialibera.ro/special/