Ce se ascunde în spatele crizei planetare

de Colonel (r) Dan Zamfirescu

Coincidenţă sau nu, mai toate organismele financiare mondiale sunt conduse de evrei. Dorinţa evreilor de a conduce finanţele lumii se poate regăsi în ambiţia de a conduce finanţele fiecărui popor în parte, ale fiecărei naţiuni sau ale fiecărui stat, astfel încât să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale, dolarul american, este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra sau Paris.

Să fie oare atât de capabili aceşti fii ai lui Israel ca să îşi aroge rolul de conducători mondiali? Până acum se pare că da, pentru că în lipsa unei riposte ferme din partea celor care s-au aflat vremelnic la conducerea unor ţări puternice din punct de vedere economic, precum SUA, Germania sau Franţa, aceştia au reuşit, prin politici bine ticluite, să-şi strecoare oamenii, astfel încât să ajungă ei la putere. Pentru acest lucru, serviciile lor specializate în jocuri operative merg pe cel puţin două linii, astfel încât, la final, să aibă câştig de cauză cu una din ele. Iată numai un exemplu de acest gen, pe care îl oferă chiar Franţa la alegerile prezidenţiale din anul 2007. În ianuarie, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) îl desemnează pe Nicolas Sarkozy, pe numele său adevărat Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsa, evreu după mamă, drept candidat oficial la alegerile prezidenţiale. Mama sa este Andrée Sárközy, născută Mallah, fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic. În Partidul Socialist, în schimb, au loc lupte grele între franţuzoaica Ségolène Royal şi Dominique Strauss-Kahn. Acesta din urmă s-a născut pe 25 aprilie 1949 din părinţi evrei – Gilbert Strauss-Kahn şi Jacqueline Fellus – în Neuilly-sur-Seine, o suburbie bogată a Parisului. Aici, francezii din Partidul Socialist au fost foarte bine orientaţi şi au dejucat un plan care se configura în perspectiva alegerii noului şef al statului între doi evrei, numai că în final efortul acestora s-a dovedit neeficient. Este foarte posibil ca victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa să fi fost substanţial influenţată de evreii stabiliţi aici, pentru că aceştia, după cum se cunoaşte, răspund apelului serviciilor lor de informaţii oriunde s-ar afla pe mapamond. În acest fel se explică şi de ce, la puţin timp după confirmarea sa ca preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy l-a propus chiar pe rivalul său politic Dominique Stauss-Kahn să preia conducerea uneia din cele mai importante instituţii ale Noii Ordini Mondiale, şi anume Fondul Monetar Internaţional, începând cu 1 noiembrie 2007. Şi astfel este numit în funcţia de director un militant al Noii Ordini Mondiale, un propagandist al teoriilor Grupului Bilderberg de reformare a lumii financiare mondiale după regulile stabilite de ei. Se completează astfel, după caz, activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller, implicate în tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), precum şi în The Round Table.

România, din păcate, din cauza politicilor antinaţionale duse de actuala putere, în frunte cu Traian Băsescu, a căzut şi ea în capcana acestei oligarhii mondiale evreieşti, pierzându-şi astfel independenţa. De pe vremea lui Cuza nu s-a mai întâmplat ca finanţele ţării să fie controlate aşa cum sunt controlate în prezent de oamenii marii finanţe mondiale. În cazul Ţărilor Române, crearea unei bănci centrale sub controlul „fiilor lui Israel” a reprezentat o preocupare permanentă a organizaţiilor evreieşti. Începând cu anul 1866, la Bucureşti, în urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat de către evreii englezi şi francezi Banca României. Concesiunea era valabilă până în 1903, dar, din raţiuni de Stat, după cucerirea Independenţei, la 1877, românii au avut curajul să creeze o alternativă, prin înfiinţarea unei bănci naţionale centrale, care să sprijine efectiv dezvoltarea economică a ţării. Banca României, creată la 1866, conform concesiunii acordate de Cuza, avea în componenţa sa, ca principali acţionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Générale. Aceştia ţineau sub control şi Banque Impériale Ottomane din Istanbul, motiv pentru care Banca României apărea ca afiliată (sau „filială”) a băncii de la Istanbul. Obţinerea Independenţei României la 1877 şi ieşirea de sub tutela Imperiului Otoman, constituirea sa ca stat modern s-au lovit de o acerbă opoziţie a Alianţei Israelite, organizaţie evreiască mondială cu sediul în Franţa. Alianţa Israelită invoca la toate Marile Puteri abuzurile la care ar fi supuşi evreii de către români. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, deţinea banca centrală a României, instituţie ce avea atribuţii de bancă de emisiune şi de scont, iar Independenţa României îl putea face să piardă privilegiul emiterii de monedă românească, ceea ce s-a şi întâmplat, până la urmă, românii văzând cât de puţin le-au vrut binele evreii. Chiar după câştigarea, cu jertfe grele, a Independenţei de către români, evreii şi-au folosit toată influenţa pentru a impune politicienilor noştri ideea că banca naţională, având prerogativa de emitent al bancnotei, trebuie să fie creată de instituţii financiare străine, iar capitalul său să rămână preponderent sau total străin. „Un punct de vedere total opus, care a triumfat, aparţine oamenilor politici patrioţi şi constă în folosirea exclusivă a capitalului autohton, pentru evitarea controlului străin asupra pivotului întregii activităţi băneşti din ţară”, scrie Radu Negrea („Banul şi Puterea”, Bucureşti 1990, Ed. Humanitas). Astfel, Parlamentul Român a votat, la 17 aprilie 1880, Legea privind „instituirea unei bănci de scont şi circulaţiune, sub denumirea de Banca Naţională a României, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător”. Aceasta a fost o lovitură puternică dată israeliţilor lui Morgan. Banca Naţională a României, deţinută de Stat (33%) şi de fruntaşii liberali (67%), a însemnat pasul emancipării financiare a ţării, al obţinerii de credite neîmpovărătoare pentru români. Ea mai există şi astăzi, având (încă!) un capital integral de Stat, şi ar trebui să mai fie (încă!) un simbol al suveranităţii naţionale. După 1989, însă, guvernator al Băncii Naţionale a României a fost, aproape fără întrerupere, Mugur Isărescu, un agent al mondialismului sionist.
Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se afla la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale ca politică monetară şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul momentului, Theodor Stolojan, impus, de fapt, de oculta financiară, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991, Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Faptul că el este singurul român membru al Comisiei Trilaterale, dar şi cea mai „longevivă” personalitate într-o funcţie importantă din România dovedeşte multe în acest sens. De altfel, el s-a şi pronunţat la sesiunea organizată de Academia Română, în 2009, despre actuala criză cu care se confuntă SUA, în sensul celor susţinute de stăpînii săi din America: „Există ceva ce va schimba definitiv lumea în această criză.”

Da, aşa este, ELITELE au creat, de mai bine de 200 de ani, crize majore de fiecare dată când doreau, pentru ca mai apoi să vină cu „soluţii” salvatoare. Şi de fiecare dată astfel de soluţii s-au dovedit a fi etape în crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Acum asistăm la faza finală a planului lor şi, prin urmare, şi megacriza de curând declanşată va fi cea mai mare din istoria omenirii, reprezentând un cumul de crize: economică, foamete, ample mişcări de stradă, războaie cumplite. Dacă se urmăreşte cu atenţie evoluţia economiei mondiale se va constata că are o singură direcţie, spre dezastru, iar soluţia oferită este GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.

 

Nivelul datoriei mondiale urmează să atingă 49.500 de miliarde de dolari până la sfârşitul acestui an, în creştere cu 45% faţă de anul 2007, fapt ce a marcat începutul crizei, estimează agenţia de evaluare financiară Moody’s Investors Service, citată de „Les Echos”. Potrivit Moody’s, creşterea înregistrată de datoria mondială în acest an, de 15.300 de miliarde de dolari, este de 100 de ori mai mare decât planul Marshall, ajustat la inflaţie. Creşterea datoriei mondiale se explică prin planurile masive de relansare aplicate de guvernele din întreaga lume, pentru a depăşi criza financiară. „Fără nicio surpriză, ţările din cadrul G7 au contribuit cu 78% la această creştere, bugetele lor fiind atinse cel mai grav de criza financiară”, a precizat Jaime Reusche, analist în cadrul Moody’s. Datoria mondială va reprezenta 80% din Produsul Intern Brut (PIB) mondial în 2010, faţă de 63% în 2008. SUA sunt ţara cu cea mai mare datorie externă, de 13.454 miliarde de dolari, adică 94,3% din PIB. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată la Produsul Intern Brut este, la ora actuală, Irlanda, cu o datorie de peste 12 ori mai mare decît PIB-ul, adică 2.386 de miliarde de dolari. După ce au creat-o, au început să lanseze semnale de alarmă. Astfel, directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a avertizat la Davos, pe 30 ianuarie 2009, că datoria publică va fi„una dintre cele mai mari probleme, poate cea mai mare din anii următori”. Acesta a reafirmat pe 23 martie 2009, la Geneva, că “dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare, criza va duce milioane de oameni în sărăcie, riscînd tulburări sociale şi chiar război.”

Într-un interviu acordat ziarului „Financial Times”, un alt evreu, Lawrence Henry („Larry”) Summers, şeful National Economic Council al preşedintelui Barack Obama, a sugerat liderilor Planetei să pompeze mult mai mulţi bani publici în economie, în ceea ce zice el că ar fi un efort coordonat de ieşire din recesiune. Acesta este economist şi a fost Secretarul Trezoreriei şi economist şef la Banca Mondială între 1991-1993. Este membru al Council on Foreign Relations şi participant la întruniri ale Bilderberg Group.

Gaşca este întregită de Paul Volcker, evreu, numit de preşedintele Barack Obama în fruntea Economic Recovery Advisory Board, după ce acesta i-a fost consilier economic în campania electorală. El a afirmat că economia globală s-ar putea deterioara chiar mai rapid decât în cazul Marii Depresiuni din anii ‘30. Volcker a remarcat că producţia industrială la nivel mondial se află într-o scădere mai accelerată decât în SUA, care are, oricum, probleme grave. „Nu ţin minte nicio perioadă, poate nici măcar în timpul Marii Crize, în care economia scade într-un ritm atît de alert şi atît de uniform în lume”, a declarat Volcker.

 

Născut în 1927, Paul Adolph Volcker a fost Chairman of the Federal Reserve sub Jimmy Carter şi Ronald Reagan. A mai fost Director of Financial al U.S., Department Treasury, unde a jucat un rol determinant pentru decizia de suspendare a gold convertibility în 1971, vicepreşedinte şi Director of Planning la Chase Manhattan Bank, preşedinte al Băncii de Investiţii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James D.Wolfensohn va deveni mai târziu preşedinte al World Bank), Chairman of the Board of Trustees, al Group of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller la crearea în 1973 a Trilateral Commission, având o lungă asociere cu familia Rockefeller, inclusiv în calitate de membru al Trust Comitte al Rockefeller Group Inc.
Un alt evreu component de frunte al finanţei mondiale este Robert Zoellick, membru al Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove, numit pe 1 iulie 2007 de către George W. Bush preşedinte al Băncii Mondiale, unde l-a înlocuit pe un alt evreu, Paul Wolfowitz. Într-un interviu acordat „Daily Mail”, fiind în concordanţă cu cei menţionaţi anterior, estimează că economia globală va suferi o contracţie de la 1% la 2% în acest an, nivel nemaiîntâlnit din 1930, adăugând că schimburile comerciale internaţionale vor înregistra la rândul lor o scădere dramatică. Acest pronostic vine în completarea declaraţiei preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, are susţinea că economia globală va înregistra prima sa contracţie după 60 de ani. „Prin urmare, acestea sunt timpuri grave şi periculoase”, a spus la final preşedintele Băncii Mondiale.

Participant la Bilderberg Group, Robert Zoellick a fost Deputy (Adjunct) Secretary of State, Senior International Advisor Goldman Sachs. Provenind dintr-o familie de evrei din Germania, a fost membru Phi Beta Kappa, reprezentantul personal al lui Bush-senior la G7 (1991, 1992), fost şef al Center for Strategic and International Studies, fost membru al German Marshall Fund, World Wildlife Fund, membru în Comisia Trilaterală. A semnat în 1998, alături de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Pearl, Elliot Abrams, Zalmay Khalilzad, John R. Bolton, Richard Armitage şi Bill Kristol, documentul Project for the New American Century pentru înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.
Lista este continuată de Ben Shalom Bernanke, născut în 1953, evreu, preşedintele consiliului guvernatorilor, Federal Reserve, funcţie în care l-a succedat pe Alan Greenspan. În cadrul unei Conferinţe de Presă ţinută la Council on Foreign Relations, fiind în concordanţă cu colegii săi, a afirmat referitor la Marea Depresiune următoarele: „Aveţi dreptate, noi am făcut-o”, adăugând că în prea multe ţări există prea multe reguli şi pentru a putea rezolva criza şi a evita o alta viitoare este nevoie de un set de reguli unitare. Personajul figurează a fi un specialist în crize, scriind inclusiv despre Great Depression.

 

Potrivit specialiştilor, cel mai tare dintre toţi este însă la ora actuală evreul George Sörös. În vârstă de 80 de ani, se afirmă că este principalul păpuşar al preşedintelui Barack Obama. Potrivit „Wall Street Journal” (WSJ), acesta este unul dintre marii opozanţi ai monedei unice europene, împotriva acestuia mobilizându-se de câteva săptămâni întreaga Uniune Europeană, ambiţia sa şi a celorlalte fonduri care mizează pe căderea euro fiind să aducă paritatea euro-dolar la 1:1, faţă de 1:1,36, cât este în prezent. Decizia de a ataca moneda unică europeană s-ar fi luat în cadrul unei cine de afaceri la sediul unei instituţii financiare din Manhattan. Tot potrivit aceloraşi ziarişti, după „lovitura” dată monedei euro de criza din Grecia, atacurile speculative adaugă presiuni suplimentare asupra monedei unice, care trebuie să facă faţă celei mai mari crize din istoria sa. Atacul asupra euro nu vine oricând, ci vine, ca din întâmplare, la scurt timp după ce miliardarul american şi-a făcut publice opiniile sale cu privire la criza prin care trece spaţiul european, începînd cu Grecia. Sörös merge pe aceeaşi idee cu cei menţionaţi mai sus, din care rezultă că zona euro are o serie de lipsuri fundamentale: absenţa unor politici economice şi bugetare comune şi a unor mecanisme instituţionale de răspuns la criză. Iată, de exemplu, ce a afirmat şi directorul FMI cu ocazia vizitei de acum câteve zile în România: liderii UE nu fac eforturi suficiente pentru introducerea unor măsuri de management şi rezolvare a viitoarelor crize financiare, fiind necesară o autoritate europeană de intervenţie pentru bănci.„UE face eforturi în domeniul reglementărilor trans-frontaliere şi de supraveghere, dar nu în aceeaşi măsură şi în cazul managementului crizelor şi al rezolvării acestora”, a declarat Strauss-Kahn. „Soluţiile actuale s-au dovedit nepotrivite, iar UE ar trebui să analizeze crearea unei autorităţi care să rezolve problema falimentului unei bănci, care poate avea impact asupra mai multor ţări”, a mai spus şeful FMI. Obiectivul unui astfel de sistem trebuie să fie eficienţa costului, minimizarea contagiunii, a daunelor colaterale asupra economiei, a pierderilor deponenţilor şi a costurilor bugetare, a arătat el.

„Pentru a fi solid, un astfel de sistem are nevoie de acces la finanţare şi de un mecanism de susţinere de la buget”, a adăugat Strauss-Kahn. Potrivit acestuia, liderii UE trebuie să ajungă la timp la un compromis referitor la propunerile de îmbunătăţire a reglementării şi supravegherii, astfel încât să prevină declanşarea unor crize. De altfel, Sörös este cunoscut pentru propunerile sale de „reformare” în economia mondială. Similar celor pentru spaţiul european, propunerile sale merg spre întărirea rolului FMI, cît mai multă reglementare şi cât mai strictă supraveghere centrală şi chiar „stabilizarea fluctuaţiilor de preţ ale mărfurilor”. Sunt de menţionat aici afirmaţiile de un cinism absolut, cu care a şocat opinia publică în 2009: „Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de o viaţă” şi „Am parte de o criză foarte bună (excelentă)”, recunoscînd că a cîştigat 2,9 miliarde de dolari de la declanşarea recesiunii.„Este finalul unei ere. Cei care se aşteaptă să îşi reia afacerile ca până acum este clar că nu înţeleg ce se întâmplă”.

 

În februarie 2009 declara pentru Reuters: „Suntem martorii colapsului sistemului financiar şi nu e nici un semn că s-ar vedea capătul acestei crize”. Aşadar, observăm un model comun al acestor lovituri. Ele nu sunt luate într-un context de „junglă” a pieţei, unde animalul mai şiret şi mai puternic îl doboară pe cel mai slab. Ele sunt luate după „pândirea” acelor decizii pe care vârfurile sistemului globalist financiar le iau, anticipându-se consecinţele induse în pieţe de aceste decizii. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obţine în condiţii de libertate, adică certitudine şi predictibilitate a acţiunii umane, putem obţine în condiţii de coerciţie, deoarece este evident că în condiţii de libertate nu putem avea certitudinea viitorului, acesta depinzând în totalitate de acţiunile persoanelor, greu de prevăzut în mod normal. Tocmai această imposibilitate a certitudinii, tocmai această imprevizibilitate – relativă – a acţiunii umane este pusă în discuţie de Sörös şi de susţinătorii structurilor globale de guvernare. Mai trebuie amintit şi că tot el este cel care, încă de la Forumul Economic de la Davos din ianuarie 1995, spunea: „Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume”. Sörös a făcut parte din boardul director al Council on Foreign Relations şi este afiliat în continuare acestei structuri de maximă influenţă asupra direcţiilor politicilor internaţionale.
Analizând aceste date şi informaţii, este incredibil cât tupeu au cei ce au băgat Planeta în criză şi nu se lasă pînă nu o afundă cu totul, cu un sigur scop: să aducă omenirea în pragul disperării, pentru ca mai apoi să vină cu „soluţia salvatoare”: Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale.

 

 

 

Citiți și:

Conspiraţia internaţională în Europa de Est Francmasoneria sfidează România

 

 

yogaesoteric

22 februarie 2011

 

 

SCURTE

Alexandru-Viorel LUNGU

----- Forwarded Message -----
From: Adrianos <ollimpius@gmail.com>
To:
Sent: Tuesday, June 23, 2015 11:25 AM
Subject: Scurte!

  

REȚEAUNA MAFIOTĂ.

Rețeaua Ghiță - Ponta de căpușat bani europeni. Încolțiți, Ghiță amenință, iar Ponta ”fuge”

Deputatul PSD Sebastian Ghiță nu mai are acces la avere: DNA Ploiești i-a pus sechestru pe tot ce are. În plus, procurorii au instituit sechestre asigurătorii și pe conturile a 24 de apropiați și a 51 de firme, printre care și România TV, în vederea aplicării confiscării speciale și a confiscării extinse.

http://www.romanialibera.ro/

Avertisment: Reducerea TVA, un bumerang ce va lovi economia

de Doru Cireasa , 24 iunie 2015 

 

Avertisment: Reducerea TVA, un bumerang ce va lovi economia

TVA generală va scădea de la 1 ianuarie 2016 cu 5 puncte procentuale, concomitent cu dispariţia taxei pe stâlp şi a supraaccizei aplicate carburanţilor, cifrată în prezent la 7 eurocenţi la litru. Micşorarea taxei pe consum va accentua supraîncălzirea economiei, cu efecte negative asupra deficitului bugetar şi angajamentelor luate faţă de Bruxelles.

Camera Deputaţilor a aprobat miercuri Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală, cea mai importantă măsură adoptată fiind reducerea TVA la 19%. Reîntoarcerea la nivelul cotei aflat în vigoare până la data de 1 iulie 2010, a fost miercuri un prilej pentru ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, de a se lăuda că România trece de la una dintre cele mai mari cote TVA din Europa la una dintre cele mai reduse cote. „România avea una dintre cele mai mari cote TVA din Europa, prin aplicarea acestei măsuri, România se va putea lăuda cu una dintre cele mai reduse cote TVA“, a spus el. România urmează să aibă o TVA generală la acelaşi nivel cu cel din Germania şi Cipru, dar peste cel din Luxembourg (17% şi 3% la alimente), Malta (18% şi

0% la alimente), restul ţărilor UE urmând să aibă o cotă de TVA peste cea din România.

Din Turcia, premierul Victor Ponta s-a grăbit să salute adoptarea legii fiscale. „A fost adoptat noul Cod Fiscal!!! Sunt un premier mândru și fericit - USL și-a îndeplinit azi TOATE promisiunile economice și sociale!!!!“, a scris pe Facebook Victor Ponta.

Pe lângă reducerea TVA, noul Cod Fiscal prevede eliminarea taxei pe stâlp, introdusă la începutul acestui an tot de Guvernul Ponta, şi a supraccizei de 7 eurocenţi la litru de carburant, bir ce este în realitate mai mare căci peste el se adaugă şi TVA.

Preţul noului Cod Fiscal

Costurile bugetare ale modificărilor sunt minore şi temporare, pretinde actualul ministru de Finanţe. Impactul bugetar al măsurilor adoptate va fi anul viitor de 12 miliarde de lei (1,7% din PIB), din care 9 miliarde de lei îl reprezintă cel al micşorării TVA cu 5 puncte procentuale. Impactul bugetar pe care acest Cod Fiscal îl are este la nivelul de 12 miliarde de lei, este o sumă pe care o lăsăm la nivelul mediului economic, la nivelul pieţei, cetăţeanului“, a spus Teodorovici.

Anul viitor deficitul bugetar în standard ESA (care include şi angajamentele de plată ale statului) va exploda aproape de valoarea de 3%, de la un modest nivel de 1,5% la care cel mai probabil se va închide acest an. Nivelul de 3% stabilit prin criteriile Maastricht nu va fi depăşit căci am intra în procedură de deficit excesiv, pretinde ministrul.

Aplicarea Codului „va duce la un deficit mai mare decât cel asumat, dar un deficit care rămâne sub limita celui stabilit în criteriul de la Maastricht, sub 3%“.

Faimosul MTO va fi nerespectat

Calculele ministrului sunt însă grosiere şi ignoră un alt angajament luat de România, anume cel de a ne încadra într-un deficit bugetar structural de 1% din PIB. Un prim risc este depăşirea pragului de 3% din PIB, spune Ionuţ Dumitru, economist, preşedinte al Consiliului Fiscal. „E un pic optimistă estimarea (ministrului Teodorovici, sub 3% din PIB – n.red.). Ar putea fi peste 3%, încă nu ştim care e forma finală a Codului Fiscal. În forma iniţială estimam un deficit de 3,2% pentru anul viitor“, spune el.

Al doilea risc este că, pentru a se încadra în indicatori, Guvernul ar putea fi tentat să taie din nou investiţiile.

„Ar fi de nedorit o tăiere a investiţiilor căci anul trecut a fost minimul ultimilor nouă ani, în condiţiile în care cea mai mare problemă a acestei economii este lipsa infrastructurii. Investiţiile publice scad rapid de ceva timp, de la 5,4% din PIB în 2011 la 4,8% din PIB în 2012, la 4,5% din PIB în 2013 şi la 4,3% din PIB în 2014“, spune economistul.

Cel mai mare pericol este însă supraîncălzirea economiei, manifestată prin apariţia unui exces de cerere (faţă de un deficit de cerere în 2015 şi mai ales în anii precedenţi). Drept urmare, deficitul bugetar structural (ce nu ia în considerare evoluţiile conjuncturale, ciclice) va ajunge să fie superior celui efectiv, situaţie care am mai întâlnit-o în perioada de boom economic înainte de criză (spre exemplu în 2008 deficitul structural a fost de 8,5% din PIB, iar cel ESA a fost de 5,4% din PIB). Aceasta înseamnă că pentru ca deficitul structural să atingă nivelul angajat faţă de Comisia Europeană prin MTO (Medium Term Objective – Obiectiv pe Termen Mediu), de 1% din PIB, deficitul efectiv va trebui să fie apropiat de zero sau chiar să înregistrăm un excedent bugetar. Pentru finanţarea economiei, necesitatea obţinerii excedentului ar fi un dezastru.

Oricum, anul viitor, în condiţiile menţinerii unui exces de cerere, la un deficit efectiv de 3% din PIB, deficitul structural se va situa probabil la 3,2-3,4% din PIB, cu mult peste MTO, potrivit economistului. Marea provocare va fi nu respectarea deficitului bugetar ESA, ci a celui structural, adaugă el.

http://www.romanialibera.ro/

Epigrame si bancuri

PARADOX ROMÂNESC Când românii sunt pe-afară Se topesc de dor de ţară, Iar ’năuntru se usucă: Se topesc de dor de ducă! DIVORŢ AMIABIL Să divorţăm civilizat Că doar niciunul nu-i mai breaz: Tu nu mă suferi când sunt beat, Eu nu te sufăr când sunt treaz! GASTRONOMIE GEOPOLITICĂ Românul nostru, plin de zel, Se-ntoarce astăzi spre Apus: Mai bine Varză de Bruxelles Decât Salată a la Russe! SFAT PĂRINTESC De-ai să-nveţi, copile, carte, Ai s-ajungi şi tu departe Şi-o să ai atunci de toate… În Canada sau în State! NE PLEACĂ DOCTORII Ne pleacă doctorii din ţară Iar statul are ca pretenţii Să ia, urgent, cu ei, afară, Şi bolile şi pacienţii!… IARBA VERDE DE ACASĂ Iarba verde de acasă Oare ţi-o mai da fiori Când alergi cu limba scoasă După nişte… verzişori? ***************************************************** Un elev îl întreaba pe profesor: - Domnule profesor, de ce se numeste inima asa, daca ea este o pompa? - Pai mai baiatule, tu crezi ca prietenei tale i-ar placea sa-i spui ca o iubesti din toata pompa? Doi tipi într-un bar. - Cum sa fac sa ma las de fumat? - Eu încerc de doua luni. - Cu pastile ai încercat? - Da, dar nu pot sa le aprind! Ce întelege un barbat prin a te ajuta la curatenie? R: Sa-si ridice picioarele sa poti da cu aspiratorul… Preotul la înmormântare: - Decedatul a fost un om bun, un sot credincios, un tata iubitor, corect, generos … Vaduva în soapta: - Copii, cineva sa mearga sa priveasca în sicriu. Vreau sa ma asigur ca nu am gresit înmormântarea. Doi îndragostiti în parc. - Iubito, înaintea mea cu cine te plimbai în parc? - Cu nimeni. - Serios?!? - Toţi aveau masina! - Doamnă, rochia asta vă face grasă! - Ah, Slavă Domnului, și eu care credeam că e de la shaorma Doctorul catre pacient: - Pierzi nopti? - Nu - Fumezi? - Nu. - Consumi alcool? - Nu - Nu mai rânji ca un cretin. Oricum gasesc eu ceva! La şcoală, la ţară, profesoara întreabă elevii: - Copii, când e cel mai potrivit moment pentru culesul fructelor ? Micul copil de ţigan răspunde: - Când e legat câinele !

Paul

Scrisoarea a N-a, sau ligamentu'ncrucișat.

- Tu eşti Ponta?

- Da-mpărate!
- Te îmbarc cu orice risc!
De nu, vei rămâne veşnic cu ruptură de menisc.
- Orice gând ai, împărate, sunt convins că-i ăla bun. 
Cât suntem încă pe pistă, eu îţi zic: Hayırlı olsun! 
Despre partea operării însă, Doamne, să mă ierţi, 
ştiu că e nevoie mare de-o echipă de experţi. 
Dacă n-ai clinici ca lumea, asistente, materiale, 
ai putea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale.
- Cum? Am clinică privată! Crede-mă că vreau şi pot! 

Nu-mi stau mie împotrivă DNA sau DIICOT!
O, tu nici visezi, ghiaure, câţi ca tine-am operat!
Dezleg ca pe integrame ligamentu-ncrucişat!
N-ai avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face 
şi-am oprit private jet-ul ca să te salvez, cirace! 

Am fost şi eu prim ministru...vremuri de apocalips.
Era cât pe ce atuncea să îmi bag picioru-n ghips. 
Ştiu ce-nseamnă procurorii când asupra ta se-abat, 
dar am ajuns preşedinte şi scăpat-am de mandat.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă, 
cu o ură ne-mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
am jurat ca peste dânşii să trec falnic, și să-i rup, 
să le smulg la fiecare câte-un NUP, NUP, NUP, NUP, NUP…
De-a parchetelor urgie tu te aperi cu-un menisc? 
Şi purtat pe-aripi de Boeing crezi c-o să te scap de Fisc?
- Nu de Fisc, căci Uncheşelu văd că sâmbetele-mi poartă.
Decolează, deci, degrabă! E chiar sâmbătă; ce soartă!

Lelia Munteanu, gandu.info

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Agonia politică a lui Victor Ponta s-a transmis și PSD

Autor: Ion Cristoiu | miercuri, 17 iunie 2015 |

Eu am scris că absența unor lideri europeni - premierul bulgar a fost, totuși, prezent - n-a ținut de boicotarea unei ceremonii într-o țară dictatorială, ci de faptul că Jocurile europene n-au trecut drept atît de importante încît să merite osteneala unei urcări în avion.

Prin urmare, prezența lui Victor Ponta la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene n-a adus nici o pagubă României, și nici n-avea nevoie de permisiunea Imperatorului de la Cotroceni, cel care – din cîte se vede – ocupat cu transformarea vilei de la Snagov într-un Palat demn de Idi Amin Dada,  în suirea într-un automobil demn de un președinte de republică din Caraibe, și nu de o Republică din Europa, (cîte delicii nu găsesc el și nevasta în funcția de președinte! Pot călători cînd vor peste hotare, pot face sindrofii pe litoral fără să plătească la hotel și pot beneficia de știri în presă despre tivul rochiței prezidențiale fără să le dea un ban fomiștilor de la tabloide) nu s-a ocupat de citirea Constituției. Dacă ar fi avut timp, și-ar fi dat seama că premierul, ca șef al unei părți a Executivului, nu trebuie să ceară voie președintelui, șeful celeilalte părți a Executivului, pentru a călători peste hotare.  

Aceeași mașinărie a atins culmea imbecilității susținînd că Victor Ponta s-a dus la Baku, unde era și Vladimir Putin, pentru a da semn Americanilor că, la o adică, ar putea s-o cîrmească spre ruși, dacă Binomul SRI-DNA nu curmă Operațiunea de debarcare a sa prin intermediul unei instituții de forță. Articolele din presă care se screm să dovedească asta sînt semnate de purtătorii de cuvînt ai SRI. Printre deciziile pe care ar fi trebuit să le ia mai demult noul director Eduard Hellvig, s-ar fi cuvenit să fie și cea de înlocuire a ofițerilor acoperiți din presă, care s-au dovedit din plin imbecili cu semnătură, cu alții, mai deștepți, mai abili. Cei care au scris idioțenia cu semnalul dat americanilor nu numai că au imaginea unei vieți internaționale ca pe maidanul nostru de mahala, unde Săftica de la butic se giugiulește cu Ghiță de la Sculări, ca să-i facă-n ciudă ibovnicului de la Frizerie, dar, mai mult, îi conferă lui Victor Ponta o bărbăție absentă acestuia în chip evident.

Vedeți vreun politician român – de la Klaus Iohannis pînă la Ion Iliescu – în stare să se apropie de Moscova în detrimentul Washingtonului?

Doamne ferește!

Toți ștabii noștri postdecembriști, în frunte cu Ion Iliescu, s-au grăbit să pupe în toc pantoful  Padișahului de la Washington. Îl vedeți capabil pe Victor Ponta de asemenea mișcare geostrategică? El nu e capabil nici să-i dea un ghiont Generalului Gabriel Oprea, amintindu-i că UNPR nu există electoral fără alianța cu PSD. Cum să credem că Victor Ponta ar fi în stare de atare bărbăție?!

Chiar dacă participarea la Baku n-are semnificațiile date de Mașinăria propagandistică a Noii Puteri, totuși Victor Ponta trebuia să ia în calcul campania angajată împotriva sa de adversarii din politică, din presă și din instituțiile de forță ale României.

Ideal era să nu meargă la Baku.

Despre deplasare, scriam duminică pe cristoiublog.ro:

„Acum, deși cu imaginea făcută praf de Scandalul Dosarului de la DNA, Victor Ponta face în chip absolut gratuit un gest care hrănește campania împotriva sa.

Din nenorocire, campania împotriva lui Victor Ponta înseamnă campania împotriva PSD.”

De ce s-a dus Victor Ponta la Baku?

Pentru că, așa cum am scris despre el în sute de texte, e un iresponsabil vesel.

I-a venit așa un chef să meargă la Baku, să se simtă și el bine ca participant de înalt nivel la o ceremonie la care au venit doar pițifelnici.

Sau poate a fost o manevră pentru ca de acolo să plece direct în Turcia pentru a nu se spune, în țară, că a fugit de DNA.

Indiferent de cauze, un șef de partid, care e totodată și premier, înainte de a pleca, își pregătea răspunsul public la întrebarea:

Cum reacționăm dacă se pornește o campanie pe chestiunea asta?

E o întrebare pe care și-o pune pînă și un primar de comună înainte de a face ceva controversat, pentru că primarul se confruntă și el cu Opoziția din sat, alcătuită din învățătoarea care e certată cu nevastă-sa și dintr-un cumătru supărat că nu i-a dat voie să taie porcul fără a-l droga.

Ușor de văzut că Victor Ponta nu s-a preocupat de așa ceva.

Argumentele temeinice care-i ședeau la îndemînă n-au fost invocate în niciun Comunicat. Purtătorul de cuvînt al Guvernului n-a avut nicio indicație să iasă și să explice. Cu excepția unei reacții palide a Rovanei Plumb, PSD a fost mort la campania declanșată în cazul vizitei la Baku.

De ce?

Pentru că agonia politică a lui Victor Ponta s-a transmis și PSD.

Cum altfel să explicăm ciudățenia că Actuala coaliție de guvernămînt pare condusă de UNPR, și nu de PSD, cum scrie la documente.

Nu știu ce se întîmplă în PSD.

Ar fi normal, cred, ca lideri mai tineri, care mai cred în partidul acesta, să treacă de îndată la acțiune.

E drept, Victor Ponta, asemenea lui Nicolae Ceaușescu, a făcut pustiu de personalități în jurul său.

Marea problemă a României nu e dacă se prăbușește Victor Ponta.

Marea problemă e dacă se prăbușește și PSD.

http://www.evz.ro

Zece aşa zise «teorii» şocante ale conspiraţiei care până la urmă s-au dovedit a fi pe deplin adevărate

de Magdalena Darie

Nu de puține ori, evenimente importante care au marcat cursul istoriei au stârnit vii controverse. La fel și o serie de fapte pe care un om normal aproape că nu le poate considera reale. Informații de acest gen sau cele care contraziceau versiunile oficiale au fost catalogate, în special în mass media, ca teorii ale conspirației, susținătorii lor fiind ridiculizați și în unele cazuri chiar eliminați. În timp însă, oricât de șocante au părut la prima vedere, multe dintre aceste „teorii” s-au dovedit a fi cât se poate de reale. 
Câți dintre americani credeau că în țara lor se implementează sisteme sofisticate de urmărire în masă a populației, înainte ca Edward Snowden să dezvăluie cu ce se ocupă în secret NSA?

Vă invităm să parcurgeți în continuare 10 așa-zise teorii care s-au dovedit a fi cumplite realități ale conspirației. Spectrul nebuniei celor aflați în spatele acestora este vast: de la pretexte pentru a declanșa războaie, până la trafic de arme și droguri, asasinate şi chiar cumplite experiențe pe oameni.

1. CIA a plătit un martor mincinos pentru a legitima Războiul din Golf

Războiul din Golf a costat aproximativ 60 de miliarde de dolari şi a ucis peste 100.000 de oameni, majoritatea civili. Pentru a căpăta girul populaţiei ca să poată ataca Irakul – acuzat la vremea respectivă că ar fi invadat Kuweitul – administraţia americană a folosit o foarte vicleană strategie de manipulare a populaţiei.

În 1990, o adolescentă de 15 ani pe nume Nayirah mărturisea printre lacrimi în faţa Camerei Reprezentanţilor din SUA că ajuta ca voluntar într-un spital din Kuweit când soldaţii irakieni au intrat în forţă, au aruncat nou-născuţii din incubatoare pe podeaua rece, au împiedicat personalul medical să-i ajute, apoi au plecat cu incubatoarele. Între timp, toţi bebeluşii au murit. Mărturia a fost preluată de mass media şi a influenţat din plin opinia publică din SUA în favoarea pornirii războiului împotriva Irakului.

Doi ani mai târziu, un jurnalist a descoperit că Nayirah era de fapt fiica ambasadorului Kuweitului în SUA şi că aceasta a primit bani de la CIA pentru mărturia falsă. Mai mult, serviciile de informaţii i-au plătit fetei chiar şi cursuri de actorie, ca ea să fie apoi cât mai credibilă în timp ce înşiră minciuni. Într-un final, chiar şi Nayirah a recunoscut că a interpretat un text care i-a fost oferit şi că nici nu a fost vreodată voluntar în spitalul respectiv, nici nu a văzut vreo atrocitate comisă de irakieni.

Apoi s-a aflat că întreaga campanie de manipulare a populaţiei a fost organizată de o foarte puternică firmă de lobby, plătită cu milioane de dolari din banii guvernului SUA. S-a făcut chiar şi un studiu pentru a se vedea la ce reacţionează americanii, şi s-a constatat că cel mai mult i-ar înduioşa nedreptăţile şi atrocităţile comise împotriva unor nevinovaţi. Principala activitate a companiei a fost să fabrice şi să ofere presei americane spre difuzare ştiri cât mai dramatice în care irakienii să fie clar indicaţi ca principali vinovaţi.

2. Scandalul Watergate

Scandalul Watergate ilustrează abuzul de putere din Statele Unite, din anii '70. Pe atunci, ideea că oficialii Partidului Republican, care îl susţineau pe preşedintele Richard Nixon, ar putea spiona sediul central al oponenţilor politici din Partidul Democrat părea de necrezut.

Totuşi, în 1972, în urma unor spargeri repetate la Hotelul Watergate, unde îşi aveau birourile principale democraţii, s-a dovedit că republicanii instalaseră microfoane şi spionau îndeaproape strategia politică a opoziţiei, în încercarea disperată de a îl ajuta pe Nixon să fie reales într-o perioadă în care opinia publică era deja sătulă de numeroasele scandaluri de corupţie legate de republicani.

S-a dovedit apoi că Nixon şi apropiaţii săi se foloseau de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), Biroul Federal de Investigaţii (FBI) şi Administraţia Fiscală americană (IRS) pentru a hărţui şi intimida oponenţii politici şi grupurile de activişti.

Scandalul Watergate a dus la demisia lui Richard Nixon şi la condamnarea a 48 de persoane. Dar cum o mână o spală pe alta, Nixon a fost salvat de Gerald Ford, care tocmai fusese numit vicepreşedinte înainte de celebra demisie, şi care apoi a preluat funcţia de preşedinte al Americii. Ford a emis o proclamaţie prin care l-a achitat pe Richard Nixon „pentru toate ilegalităţile pe care le-ar fi comis împotriva Statelor Unite ale Americii în timpul mandatului său”, specificând că situaţia lui Nixon este o tragedie „la care cu toţii luăm parte. Ar putea continua la nesfârşit, sau i-am putea pune punct. Am conchis că numai eu pot face aceasta, şi dacă pot, atunci trebuie să o fac”.

3. Contrabanda CIA cu cocaină

O altă teorie a conspiraţiei s-a dovedit a fi adevărată în august 1996, când jurnalistul  Gary Webb, câştigător al premiului Pulitzer, a dezvăluit că CIA este responsabilă pentru drama pe care o trăiesc foarte mulţi dependenţi de droguri şi familiile lor. În articolul Dark Alliance (Alianţa Neagră) publicat deSan Jose Mercury News, jurnalistul arată că „de mai bine de zece ani, tone de cocaină sunt vândute bandelor din Los Angeles, şi astfel milioane de dolari curg către o armată de gherilă din America Latină condusă de Agenţia Centrală de Informaţii din SUA”.

Webb a dezvăluit cum, sub protecţia CIA, rebelii din gruparea Contra din Nicaragua au trimis cocaină în Statele Unite în anii '80, care era apoi transformată în „crack”, nişte bulgări care puteau fi fumaţi şi care dădeau o foarte mare dependenţă. Din această afacere, Contra finanţa luptele de gherilă, iar în cartierele de negri din Los Angeles, zona cea mai defavorizată social, consumul de droguri şi rata mortalităţii din această cauză au atins niveluri record. Cocaina „crack” a pătruns apoi şi în alte mari oraşe americane, provocând cumplite drame.
În articolul său, Gary Webb citează un fost lider al grupării Contra care mărturiseşte că armata de gherilă era de fapt condusă de un agent CIA.

Urmarea publicării acestui material a fost şocantă: în timp ce pe internet articolul a devenit „viral” la vremea aceea, mainstream media, în loc să investigheze şi mai departe subiectul, a început să îl atace sistematic pe Webb, care ajunsese să dea declaraţii şi interviuri pentru a se justifica. Subiectul nu mai era traficul de cocaină făcut sub supravegherea CIA, ci jurnalistul Webb care lansează informaţii absurde. În final, chiar şi ziarul care a publicat articolul s-a dezis de Webb.

Mai târziu, o investigaţie a Senatului american a scos la iveală că Ministerul de Interne din America (US State Department) a plătit traficanţi de droguri pentru „asistenţă umanitară acordată grupării Contra”. Iar în 1998, inspectorul general al CIA a admis că agenţia a ştiut tot timpul că gruparea Contra făcea trafic cu cocaină pe teritoriul SUA. În acelaşi an a fost lansată cartea Dark Alliance, în care, în peste 500 de pagini, Gary Webb dezvoltă subiectul. Acestea au fost însă ignorate de presă, care era ocupată cu scandalul trivial Monica Lewinsky. 

În următorii ani, din cauza discreditării masive, Webb reuşea din ce în ce mai greu să găsească un ziar dispus să îi publice articolele. În 2004, jurnalistul a fost găsit mort, cu două împuşcături în cap. Poliţia a decis năucitor că a fost vorba de sinucidere (!!!).

4. Sinistrul experiment Tuskegee Syphilis

O altă teribilă teorie a conspiraţiei care s-a dovedit apoi a fi adevărată este experimentul Tuskegee Syphilis, un studiu clinic al Serviciului de Sănătate Publică din SUA, prin care se urmărea evoluţia sifilisului la bărbaţii negri. Experimentul a început în 1932 şi s-a desfăşurat timp de 40 de ani, în zonele rurale din Alabama. Subiecţii erau păcăliţi să creadă că primesc îngrijiri medicale gratuite, însă adevărul este şocant.

Aproape 400 de bărbaţi bolnavi de sifilis au fost cuprinşi în studiu. Ei primeau mâncare şi asigurare pentru înmormântare în schimbul controalelor medicale la care participau. Deşi medicii ştiau că subiecţii studiului au sifilis, nu îi informau despre aceasta - spunându-le doar că au „sânge rău”, conform credinţei locale - nu le dădeau tratament şi nici nu le permiteau să participe la alte programe guvernamentale care se desfăşurau în zonă şi care ofereau penicilină pentru tratarea sifilisului. 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 250 dintre bărbaţii cuprinşi în studiu s-au dus în armată, şi atunci au fost informaţi că au sifilis, însă le-a fost refuzat accesul la tratament.

Studiul s-a încheiat în 1972, datorită unei scurgeri de informaţii care a ajuns în presă. În timpul studiului au murit peste 100 de bărbaţi, 40 de femei (soţii ale lor) şi 19 copii născuţi cu sifilis. În 1997, preşedintele Bill Clinton a oferit scuze publice din partea administraţiei americane victimelor teribilului experiment Tuskegee Syphilis.

5. Incidentul inventat din Golful Tonkin

Incidentul din Golful Tonkin este una dintre cele mai cumplite minciuni din istorie, care a dus la escaladarea unui război în care peste 3 milioane de oameni şi-au pierdut vieţile.

Pe 4 august 1964, preşedintele american Lyndon Johnson, care deja avea pe „agenda” sa ascunsă de lucru implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam, a informat publicul că navele americane staţionate în Golful Tonkin din nordul Vietnamului au fost atacate de armata vietnameză. 

În ochii americanilor de rând, Statele Unite ale Americii tocmai deveniseră victime şi era necesar să se apere. Congresul a adoptat imediat Rezoluţia Golful Tonkin, care a permis armatei americane să atace Vietnamul de Nord.

Războiul din Vietman a continuat până în 1973. Sute de mii de soldaţi americani au participat la conflict. 

În urmă cu zece ani au ieşit la iveală documente secrete, inclusiv înregistrările unor convorbiri telefonice, care arată fără dubiu că preşedintele Johnson a minţit şi că incidentul din Golful Tonkin a fost inventat pentru a putea fi justificată atacarea Vietnamului de Nord.

6. Operaţiunea Northwoods

La începutul anilor '60, când Fidel Castro a ajuns la putere în Cuba şi regimul comunist condus de el nu mai făcea jocurile Americii, conducătorii de top din armata SUA şi-au pus imaginaţia sinistră la contribuţie pentru a schiţa cele mai mârşave operaţiuni de tip steag fals. La vremea respectivă acestea păreau doar nişte hilare teorii ale conspiraţiei... până în 1997, când desecretizarea a 1500 de documente a arătat că de fapt nu era deloc vorba despre nişte invenţii.

Operaţiunea Northwoods a fost propusă în 1962. În cadrul acestei operaţiuni se sugera ca CIA şi alte servicii ale guvernului american să comită acte de terorism împotriva populaţiei şi a unor ţinte militare cu ajutorul unor avioane deturnate şi a unor atentate cu bombe, iar apoi să fie fabricate dovezi care să indice că făptaşii ar fi fost comuniştii cubanezi. Era recomandată chiar pornirea unei „campanii de teroare cubaneză în Florida şi chiar în Washington”. Astfel ar fi fost justificat un război împotriva Cuba. Această propunere nebunească a fost respinsă de preşedintele Kennedy, iar principalul iniţiator a fost concediat.

Totuşi, asta nu i-a potolit pe şefii armatei americane, avizi de război. Cel puţin doi ani de zile şi-au bătut capul cu tot felul de idei, care mai de care mai sinistre, despre cum pot înscena mai abil cele mai îngrozitoare atentate de care să fie apoi acuzat regimul Castro.
Astfel au apărut şi schiţele Operaţiunii Mangusta, care cuprindea multe idei similare celor din Operaţiunea Northwoods, provenite dintr-un memorandum al Armatei Americane numitPosibile acţiuni pentru a provoca, hărţui şi dezmembra Cuba.

Din acest memorandum a fost inspirată şi Operaţiunea Joc Murdar, care plănuia ca, în cazul în care nava spaţială Mercury, în care se afla popularul astronaut american John Glenn, s-ar fi prăbuşit, să fie învinuit Fidel Castro. „Vom reuşi aceasta fabricând diferite dovezi care să demonstreze interferenţe electronice din Cuba.”

O altă idee era ca americanii să atace un membru al Organizaţiei Statelor Americane şi să plaseze vina asupra regimului cubanez. „Astfel, SUA ar obţine aproape sigur cele două treimi din voturi necesare pentru a susţine o acţiune colectivă a membrilor Organizaţiei Statelor Americane împotriva Cuba”.  
Din fericire, toate aceste idei au rămas numai la stadiul de propuneri...

7. Operaţiunea Paperclip

Faptul că multe dintre minţile geniale ale Germaniei naziste – chiar dacă unele dintre ele au servit scopuri diabolice – îşi continuă munca în America a fost de necrezut după al Doilea Război Mondial. Apoi s-a dovedit că mulţi cercetători nazişti duc vieţi confortabile şi lipsite de griji în aşa numitul Tărâm al Făgăduinţei.

Operaţiunea Paperclip (Clamă pentru Hârtie) a fost declanşată imediat după încheierea războiului, în 1945, când preşedintele Harry Truman a autorizat aducerea în America a cercetătorilor de frunte din Germania. Scopul declarat a fost în primul rând de a împiedica ruşii să facă ei acest import de inteligenţă, iar apoi de a stopa o eventuală reconstrucţie a ceea ce fusese Germania nazistă.

Totuşi, Truman a specificat clar că nu doreşte ca în SUA să ajungă vreun nazist, aşa că toţi cei care au avut de-a face cu Partidul Nazist, mai mult decât a fi simpli membri de partid, adică toţi cei care au participat activ pentru a susţine ideologia nazistă nu au ce căuta în America.

Acestea au rămas însă doar vorbe. Conducătorii Forţelor Speciale Americane au „curăţat” trecutul multor oameni de ştiinţă care au activat în domenii precum arme chimice, inginerie aerospaţială sau medicină. Serviciile secrete americane s-au ocupat să
rescrie aproape în întregime, pe hârtie, trecutul cercetătorilor, iar numele operaţiunii provine de la clamele folosite când aceste documente false erau adunate pentru a fi recreat dosarul fiecărei persoane. Astfel, 1500 dintre cei mai inteligenţi oameni din Germania nazistă au fost aduşi să lucreze în America.

8. Operaţiunea „Rapid şi furios”

„Cui pe cui se scoate” credeau şefii Biroului pentru Alcool, Tutun, Arme de Foc şi Explozibili din SUA (ATF). Aşa că în 2011 au lansat operaţiunea „Rapid şi furios” prin care furnizau arme de contrabandă celor mai periculoşi traficanţi de droguri din Mexic, cu pretextul că astfel vor putea urmări traseul armelor şi vor reuşi să anihileze reţelele de trafic de droguri.

În cadrul acestei operaţiuni, ATF a facilitat şi monitorizat vânzarea a aproximativ 20.000 de arme de foc, însă un an mai târziu nu reuşise să recupereze decât o foarte mică parte din ele.

Nimeni nu ar fi crezut că tocmai ATF face trafic de arme, iar aceasta părea o ridicolă teorie a conspiraţiei. Totul a ieşit însă la iveală la finalul anului 2011, când CBS News a făcut publice documente care dovedeau implicarea ATF în vânzarea de arme de contrabandă, cu scopul ascuns de a lega crimele ce urmau să fie înfăptuite de traficanţii de arme din SUA, pentru ca mai apoi administraţia americană să înăsprească legile de control al armelor.

9. Asasinarea lui Martin Luther King Jr.

Pe 4 aprilie 1968 o veste cumplită şoca America: Dr. Martin Luther King Jr. fusese asasinat într-un hotel din Memphis. Laureat al premiului Nobel, Martin Luther King era o figură proeminentă în viaţa publică americană, fiind cunoscut pentru lupta sa împotriva nedreptăţilor şi discriminării la care erau supuse persoanele de culoare. Sub îndrumarea sa, prin nesupunere civilă şi nonviolenţă, comunităţile de negri din America au reuşit să obţină din ce în ce mai multe drepturi fundamentale care le fuseseră refuzate până atunci. 

Un evadat de la o închisoare din Missouri a fost găsit vinovat pentru crimă. James Earl Ray a pledat vinovat şi a fost condamnat la 99 de ani de puşcărie. Ray a încercat apoi de multe ori să îşi retragă declaraţiile şi a solicitat reluarea procesului, dar acest lucru nu s-a petrecut. El a murit după gratii, la vârsta de 70 de ani.

În 1993, Loyd Jowers, proprietarul unui restaurant de lângă hotelul unde a avut loc asasinatul, a afirmat public că uciderea lui Martin Luther King a fost o conspiraţie a guvernului american, împreună cu membri ai mafiei, şi că de fapt Ray a fost doar un ţap ispăşitor.

În încercarea de a scoate adevărul la lumină, familia King l-a dat în judecată pe Loyd Jowers în 1999, pentru simbolica sumă de 100 de dolari. În timpul procesului, atât proprietarul restaurantului cât şi familia lui Martin Luther King au susţinut că predicatorul a fost ucis în urma unei conspiraţii pusă la cale de administraţia de la Washington. Pe baza dovezilor prezentate la proces, un juriu format din 12 persoane a decis în unanimitate că „Jowers şi alţii, incluzând agenţii guvernamentale, au luat parte la o conspiraţie pentru a îl asasina pe Dr. Martin Luther King Jr.”.

10. Asasinate comise de CIA

La scurt timp după scandalul Watergate, Senatul SUA a declanşat o amplă investigaţie asupra serviciilor secrete, în încercarea de a reface încrederea populaţiei americane în guvern, care scăzuse dramatic. Ceea ce a scos la iveală această anchetă a avut tocmai efectul opus celui scontat: opinia publică a fost şocată de noile dezvăluiri.

Americanii au aflat că CIA şi FBI au orchestrat loviturile de stat care au dus la înlăturarea preşedintelui din Chile, Salvador Allende şi a prim ministrului iranian Mohammad Mosaddegh. Mai mult, agenţiile au fost implicate în asasinarea unor lideri şi revoluţionari din America Centrală şi de Sud.

Tot atunci au fost dezvăluite şi principalele tehnici de asasinare folosite de CIA: accidentele de maşină provocate de agenţi, îmbolnăvirile de cancer, sinuciderile înscenate, accidentele nautice sau de schi provocate, atacurile de cord declanşate de la distanţă cu ajutorul unor arme indetectabile şi împuşcarea.

Faptul că toate aceste teorii ale conspiraţiei, ridiculizate mult timp, s-au dovedit apoi a fi cutremurătoare adevăruri, îi face pe mulţi să se întrebe dacă nu cumva chiar şi cele mai cumplite şi aproape de necrezut teorii ale conspiraţiei din acest moment nu ar putea fi totuşi perfect adevărate. În urmă cu ani de zile, ideea că planeta este condusă din umbră de clica malefică a francmasoneriei, care încearcă să ucidă cea mai mare parte a populaţiei lumii chiar sub ochii noştri naivi, prin tot felul de strategii sinistre, părea a fi un scenariu incredibil. Cu timpul, însă, tot mai multe adevăruri au ieşit la iveală, dovedind rând pe rând uciderea oamenilor prin chemtrails-uri, prin criminalele industrii farmaceutică şi alimentară, prin războaie provocate şi multe altele, precum şi încercarea de a subjuga şi controla fiinţele umane prin tehnologii HAARP, prin industria de muzică şi film şi prin mass media aservite intereselor acestei clici de criminali atroce.

Citiţi şi: 
«Noua» viziune asupra războiului preventiv 
Enigmele atentatului terorist asupra publicației Charlie Hebdo. Răzbunare sau conspirație? 
Un fost pilot CIA depune mărturie: niciun avion nu a lovit turnurile gemene pe 11 septembrie 2001 
yogaesoteric

12 iunie 2015