Peștișorul de aur al lui Monsanto

În toiul luptei noastre contra TTIP, 12 țări tocmai au încheiat un alt acord secret care oferă corporațiilor puteri ample asupra a 40% din economia mondială. Dar pentru a deveni lege, fiecare țară trebuie să îl ratifice. Vestea bună e că un număr din ce în ce mai mare de democrați și republicani din SUA se declară împotriva lui. Hai să le oferim suportul public de care au nevoie pentru a-l opri. Semnează acum petiția urgentă: SEMNEAZĂ PETIȚIA! Dragi prietene și prieteni, În toiul luptei noastre contra TTIP, 12 țări tocmai au încheiat un alt acord secret care oferă corporațiilor puteri ample asupra a 40% din economia mondială. Din fericire, Congresul american poate încă opri acest pact, dacă vom reacționa suficient de rapid.   Parteneriatul Transpacific (TPP) e un acord comercial global cu impact uriaș. E practic un vis devenit realitate pentru greii industriei farmaceutice și Monsanto și ar putea extinde semnificativ cenzurarea internetului. Dar pentru a deveni lege, fiecare țară trebuie să îl ratifice. Vestea bună e că un număr din ce în ce mai mare de democrați și republicani din SUA se declară împotriva acestui acord, iar dacă va fi respins de Congres, Parteneriatul va fi anulat. Avaaz are puterea unică de a uni vocile cetățenilor din toate cele 12 țări și din întreaga lume, pentru a lua parte la această dezbatere. Hai să le oferim aliaților noștri din Congresul american suportul public de care au nevoie pentru a opri acest atac corporatist la adresa democrațiilor noastre. Semnați petiția urgentă și trimiteți vestea mai departe. Petiția noastră va fi înmânată direct Congresului american: https://secure.avaaz.org/ro/tpp_2015_loc/?bcZUqeb&v=66315 TPP va schimba viețile oamenilor din toată lumea, din America de Nord până în Chile și Noua Zeelandă, dar cea mai mare parte a acordului a fost redactată în secret de către negociatori și corporații, fără consultarea opiniei publice. Când Wikileaks a dezvăluit părți din acord, am primit câteva indicii despre cât de nociv va fi: - Dacă o țară interzice o substanță toxică sau etichetează alimentele modificate genetic ori adoptă legi mai stricte pentru protecția mediului, TPP dă companiilor puterea de a da în judecată guvernele în tribunale internaționale secrete, conduse de arbitrii corporatiști. Iar dacă un guvern pierde procesul, contribuabilii ar putea fi forțați să plătească companiilor miliarde de dolari pentru profitul pierdut. - Sub pavăza TPP, companiile farmaceutice și-ar extinde monopolul atât de mult încât medicamentele ieftine pentru pacienții bolnavi de cancer și SIDA ar putea dispărea. Acordul i-ar putea plasa în sfera criminalității pe cei care sună alarma privind activitățile ilegale ale unei corporații prin intermediul unui sistem informatic. - Iar aceasta e doar o mică parte din acord. Nu avem nici cea mai vagă idee despre ce au mai scris lobbyiștii corporațiilor în acest tratat, pentru că guvernele au refuzat să îl facă public. Tratatele comerciale pot fi esențiale pentru o economie globală prosperă, dar aleșii noștri nu ar trebui să poată impune noi legi fără a informa cetățenii cu privire la conținutul lor. Luptăm de ani buni împotriva acordurilor de acest fel și știm că putem câștiga. Dacă ne vom uni și acum forțele pentru a opri TPP, putem dovedi din nou că cetățenii lumii vor riposta de fiecare dată când guvernele pun profiturile companiilor mai presus de binele public. Aliații noștri din Congres ne-au spus că ”acest acord nu e încheiat”, dar pentru a-l opri, au nevoie de tot sprijinul pe care îl pot obține. Semnați petiția și trimiteți vestea mai departe. E nevoie de noi toți: https://secure.avaaz.org/ro/tpp_2015_loc/?bcZUqeb&v=66315 De multe ori ne simțim mici în fața marilor forțe corporatiste care ne ghidează guvernele. Dar atunci când s-a încercat impunerea unui acord comercial care amenința libertatea internetului, aproape trei milioane de membri Avaaz au ripostat, iar comunitatea noastră a jucat un rol cheie în oprirea tratatului. Hai să luptăm și acum și să le amintim guvernelor noastre că oamenii, și nu banii, sunt adevărata sursă de putere. Cu speranță și hotărâre, Dalia, Nataliya, Alice, Mais, Emma, Danny și întreaga echipă Avaaz SURSE (ÎN ENGLEZĂ): An explainer on Obama's 'secret' trade pact (Guardian) http://www.theguardian.com/us-news/2015/may/12/trans-pacific-partnership-explainer Who is writing the TPP? (Boston Globe) https://www.bostonglobe.com/opinion/2015/05/11/elizabeth-warren-and-rosa-delauro-who-writing-tpp/2FQ.... Trans-Pacific Partnership is reached, but faces scrutiny in Congress (New York Times) http://www.nytimes.com/2015/10/06/business/trans-pacific-partnership-trade-deal-is-reached.html?_r=1 TPP: What is it and why does it matter? (BBC)   http://www.bbc.com/news/business-32498715

Efectele dezastruoase la nivel global ale deciziilor politice impuse de clica criminală de la vârful francmasoneriei devin tot mai vizibile (I)

Redactarea finală a textului a fost realizată de  Gregorian Bivolaru

 

Gruparea teroristă ce este intitulată Statul Islamic (ISIS) a fost, de fapt, creată de serviciile secrete CIA și Mossad

ISIS este cea mai mare și cea mai bogată grupare teroristă din istorie, care controlează cel mai vast teritoriu (regiunea dintre Siria și Irak) și deține cel mai mare arsenal militar. Casa Albă a declarat-o inamicul său numărul unu. Cu toate acestea, transpar tot mai multe informații care evidenţiază rolul ascuns al administrației Obama în finanțarea, înarmarea și antrenarea militanţilor ISIS, folosiţi ca şi carne de tun pentru a ruina regimul Assad din Siria și pentru a provoca un nou conflict major în zona arabă.

De ce aveau nevoie americanii de un nou conflict? În primul rând pentru a-şi prelungi influența şi controlul asupra câmpurilor petroliere din Irak. Când a devenit preşedinte, Obama a promis că va rechema toate trupele staționate în Irak, ceea ce a și făcut treptat. A luat chiar şi premiul Nobel pentru pace pentru acţiunile sale.
 
Pentru marioneta prezidenţială Obama, sau mai bine spus pentru cei care îl păpuşăresc din umbră, era important să facă aceasta pentru a susţine în fața opiniei publice că are intenții foarte bune. Pentru a începe o acțiune de proporții în Orientul Mijlociu, a fost necesară scornirea unui motiv foarte serios şi foarte credibil care să îngăduie manipularea şi prostirea maselor şi obţinerea aprobării şi susţinerii acestora. Astfel, odată cu retragerea trupelor, CIA a format și a antrenat o nouă grupare care afirmă continuitatea cu vechea organizație Al Qaeda,cu scopul clar de a crea un nou conflict, în urma căruia SUA să poată trimite din nou trupe în zonă, pentru a prelua din nou controlul asupra petrolului.

În al doilea rând, așa-zișii „iluminați”, ce se folosesc de Statele Unite ca de un braț înarmat în politica lor criminală, au dorit cu orice preț să ajungă și în Siria, țară în care au produs deja o mare instabilitate, în urma căreia s-a ajuns la un conflict intern ce durează deja de câțiva ani buni. Și în ceea ce privește Siria, se urmărește cu asiduitate dobândirea controlului asupra numeroaselor sale resurse naturale și înlocuirea președintelui ostil americanilor, Bashar al-Assad, cu un preşedinte marionetă care să le permită un control facil în zonă.

Membrii de rând ai grupării ISIS încă nu realizează că sunt subiectul manipulării serviciilor secrete occidentale, ei chiar crezând că vor putea realiza ceea ce li s-a promis. Până la urmă, nici ei nu sunt mai mult decât nişte marionete, iar pe păpuşarii francmasoni nu-i interesează pierderile şi suferinţele omeneşti, atâta timp cât își ating scopurile.

Site-ul globalresearch.ca, a adus în data de 29 noiembrie 2014 la cunoștința opiniei publice faptul că televiziunea germană Deutsche Welle (DW) a transmis un reportaj video de o importanță capitală. Este fără îndoială primul canal media occidental care a adus dovezi ce atestă faptul că ceea ce este numit în mod obișnuit ISIS sau Statul Islamic este, de fapt, o organizație care supraviețuiește nu datorită pieței negre a petrolului ori datorită răscumpărării ostaticilor, ci grație aprovizionării cu materiale în valoare de mai multe miliarde de dolari, materiale transportate zilnic cu camionul până în Siria pe la granița cu Turcia, țară membră a NATO. Reportajul se intitulează „IS Supply Channels through Turkey” („Circuitele de aprovizionare ale ISIS trec prin Turcia”). Aceasta confirmă ceea ce mai mulți analiști politici au declarat încă din 2011, și anume că Turcia, deși membră NATO, permite trecerea pe la granița sa cu Siria a unor enorme cantități pe provizii, arme și luptători, ce au drept destinație poziții deținute de către ISIS.

Locuitorii și vânzătorii locali intervievați de către DW au declarat că relațiile comerciale pe care le aveau cu Siria s-au încheiat încă de la începutul conflictului și că acele camioane cu mărfuri care traversează frontiera provin din „vestul Turciei”. Această expresie desemnează cel mai probabil Ankara, diferitele porturi folosite de către NATO și bineînțeles baza aeriană NATO de la Incirlik. Reportajul DW afirmă că nimeni nu știe cu adevărat cine se află în spatele tuturor acestor transporturi. Guvernul turc de la Ankara neagă existența acestor convoaie de camioane care au fost filmate de către reporterii germani. Este sigur că guvernul turc nu numai că știe ceea ce se petrece, dar este totodată și complice!

 

 

 

Fotografie cu elicopterul american ce a fost doborât şi care a fost postată on-line de către soldații irakieni

 

Mai mult, conform rapoartelor iraniene furnizate de Fars News Agency, „Un grup de forțe populare irakiene cunoscut sub numele de Al-Hashad Al-Shabi a doborât un elicopter al armatei americane care transporta arme pentru ISIS în părțile de vest ale regiunii Al-Baqdadi în provincia Al-Anbar”. Raportul susține că luptătorii au postat on-line o fotografie cu elicopterul doborât și cu armele care au fost recuperate.

În ceea ce privește atitudinea NATO, această organizație controlată de așa zișii „iluminați” se preface că dorește să combată ISIS, dar, în realitate, a refuzat, de exemplu, să taie liniile de aprovizionare ale acesteia, manevră care constituie un principiu de bază al oricărei strategii militare. Sub auspiciile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, cu președintele Obama în fruntea ședinței Consiliului, Statele Unite ale Americii au solicitat comunității internaționale să adopte măsuri ferme, la nivel național și internațional, pentru a reduce recrutarea de luptători pentru Statul Islamic.
 
Ceea ce nu este menționat în rapoartele mass-media este faptul că șefii de state și de guverne care au aprobat campania Americii împotriva Statului Islamic, avizaţi fiind de serviciile lor secrete, sunt pe deplin conștienți de faptul că CIA (cu concursul Mossad) este marele arhitect ascuns al Statului Islamic, ce face parte dintr-o vastă rețea care a sprijinit entitățile teroriste „jihadiste”. Țările sunt fie obligate să contribuie la soluționarea problemei propuse de SUA, fie sunt considerate complice la actele de terorism.

În realitate, Arabia Saudită și Qatarul au finanțat și au format teroriștii ISIS pentru Statele Unite, iar Israelul a ajutat la adăpostirea membrilor ISIS în Înălțimile Golan (răspunzând astfel la întrebarea de ce ISIS nu atacă Israelul). NATO împreună cu Înaltul Comandament Turc, începând cu luna martie 2011, a fost implicat în coordonarea şi recrutarea luptătorilor jihadiști care au fost trimiși către Siria.
 
Toate aceste aspecte sunt cunoscute și documentate, dar nici un singur șef de stat sau șef de guvern nu a avut curajul să semnaleze absurditatea rezoluției propuse de SUA și de Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, care a fost adoptată în unanimitate la 24 septembrie 2014.

Mai mulți aliați SUA, inclusiv Iordania, Turcia, Arabia Saudită și Qatar, care sprijină în prezent ISIS sunt acum implicați în raidurile aeriene organizate de SUA despre care se spune că ar fi îndreptate împotriva ISIS, în teritoriul Siriei.

Turcia și Iordania au graniță cu Siria. Arabia Saudită și Turcia au frontiere cu Irakul. Implicarea militară directă a acestor țări indică un scenariu de escaladare a războiului pornind de la Marea Mediterană și mergând până în Asia Centrală. În acest sens, Turcia a anunțat deja că va fi implicată în operațiunile la sol de pe teritoriile Siriei și Irakului. Noul prim-ministru ales, Ahmet Davutoglu, a anunțat (cu o zi înainte de reuniunea Consiliului de Securitate al ONU), că guvernul său va solicita avizul Parlamentului turc pentru a interveni militar atât în Irak, cât și în Siria.

Arhitecții politici ai statului islamic, inclusiv președintele Obama, prim ministrul britanic Cameron și omologii lor din Franța, Turcia, Arabia Saudită, Qatar ș.a., duc acum o campanie militară împotriva Statului Islamic pe care ei înșiși l-au creat. Invadarea terestră este de asemenea, luată în calcul. Potrivit unor surse guvernamentale irakiene, SUA va trimite 13.000 de militari în Irak. În lumina celor prezentate, liderii țărilor occidentale sunt fie extrem de ignoranți și de proşti, fie complet corupti și complici.

Este ridicol să remarcăm cum amenințarea pe care o reprezintă în aparenţă ISIS pentru NATO provine chiar de la NATO însăși. Toate acestea ridică vălul de pe o politică stranie și incredibil de insidioasă, care pentru mulţi este neverosimilă, chiar și după difuzarea de către un canal de talia DW a unor imagini care arată că aprovizionarea ISIS se face cu acordul și de pe teritoriile controlate de NATO.

Propaganda de război este un act criminal conform curţii de la Nürnberg: crime împotriva păcii. Prin susținerea minciunilor și a acțiunilor criminale promovate de politica externă a SUA, mass-media aservită scopurilor așa-zișilor „iluminați” este complice, așadar, la crime de război.

Confesiunea şocantă a unui faimos ziarist german: „Am fost plătit de CIA”

Unul dintre cei mai faimoşi ziarişti germani, Udo Ulfkotte, a recunoscut că, timp de 17 ani, a fost omul Agenției Centrale de Informații. Câştigător a zeci de premii internaționale, ziaristul, ce activa ca şi corespondent extern al ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, a dezvăluit că atât el cât și alți jurnaliști din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe. „În realitate suntem o colonie”, a concluzionat Ulfkotte.

„Timp de 17 ani am fost plătit de CIA. Eu și alți zeci de jurnaliști am lucrat în favoarea Casei Albe”, a afirmat cunoscutul ziarist într-o carte cu titlu elocvent, Ziariști cumpărați.

Ulfkotte povestește că și jurnaliștii englezi, israelieni, francezi, australieni, din Taiwan sau Noua Zeelandă sunt cumpărați sau determinați în diverse moduri să servească scopurilor serviciilor secrete. El se confesează: „Nu este corect ceea ce am făcut până acum… boicotând și discreditând Rusia pentru a ridica un zid în Europa. Ceea ce am scris eu și colegii mei nu este corect. Noi am provocat un război, iar eu nu doresc război. Am devenit cetățean de onoare al statului Oklahoma… De ce? Pentru că am scris articole favorabile americanilor. Am fost cumpărat de CIA, ca toți ceilalți.

Iranienii au fost gazați cu substanţe chimice germane. Eu știam, aveam probe. A fost inuman, criminal, iar eu am tăcut. Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informații, chiar dacă CIA nu va admite niciodată aceasta.

«Frankfurter Allgemeine» nu scrie niciodată adevărul. Nu știu ce s-ar fi petrecut dacă aș fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informație pur americană. De fapt, suntem o colonie.

Știu ce se petrece dacă nu vreau să colaborez cu ei. De șase ori casa mea a fost percheziționată, fiind acuzat că aș fi dezvăluit secrete de stat. Nu mă interesează ce se va petrece. Nu am copii. Dacă mă vor băga în închisoare nu-mi pasă, va fi bine dacă adevărul va fi oferit publicului.”

Cel de-al Treilea Război Mondial ne bate la ușă?

Probabil că majoritatea dintre noi au auzit de grupul masonic G20, care oficial este un forum ce a fost creat în anul 1999, după crizele din Asia și Rusia, pentru a reuni economiile dezvoltate și economiile statelor în curs de dezvoltare. Cu ocazia ultimului G20 (noiembrie 2014), unde nici de data aceasta nu s-a petrecut nimic în beneficiul populației, s-a remarcat încrâncenarea față de Putin, care a fost prezentat de către mass-media occidentală ca fiind un demon sau chiar Antihrist în persoană. Cu toate acestea, rămânând neclintit, Putin nu a răspuns provocărilor, nici celor venite din partea primului ministru britanic David Cameron, care a calificat comportamentul lui Putin ca fiind hitlerist, și nici altor atitudini provocatoare.
 Bineînțeles, problema este un pic mai complexă decât ne putem închipui la prima vedere. Jocul puterilor în lume este în plină desfășurare. În cartea sa, Marele Eşichier, apărută în 1997, Zbigniew Brzezinski, a descris hegemonia Statelor Unite, devenită de netăgăduit după prăbușirea URSS-ului. În opinia lui Brzezinski, „prăbușirea în 1991 a Uniunii Sovietice, după cea a sistemului comunist european (1989), a pregătit terenul unei Noi Ordini Mondiale în care Statele Unite exercită o hegemonie absolută pentru o durată nedeterminată de timp”. Rolul de arbitru pe care îl joacă Statele Unite este acum asigurat. În opinia lui, victoria este totală și ar fi nevoie de cel puțin un sfert de secol sau poate chiar de mai mult pentru ca un stat precum China să devină o adevărată putere. „Niciun alt stat nu ar putea să pună sub semnul întrebării supremația Statelor Unite pentru următorii 30 de ani, în cele patru dimensiuni ale acesteia: militară, economică, tehnologică și culturală.”

Totuși, în această perioadă au apărut și alte forțe, care sunt gata să se opună dorinței de hegemonie a SUA. Una dintre acestea este China.

În vreme ce statele occidentale, disperate din cauza declinului pe care îl înregistrează, își caută dușmani pe care să-i atace, statele din BRICS (un grup de state care devin din ce în ce mai puternice și care au un cuvânt de spus în ceea ce privește politica mondială) își fac proiecte, lucrează împreună și avansează rapid. Astfel, China propune soluții prin intermediul președintelui său, Xi Jinping, care, în data de 15 noiembrie, a făcut apel la populație pentru realizarea unor eforturi în vederea creării și împlinirii visului locuitorilor din zona Asia-Pacific. În opinia lui Xi Jinping, astfel de proiecte urmează tendința către pace, dezvoltare și cooperare reciprocă benefică și necesită eforturi conjugate pentru prosperitatea și progresul regiunii. Economia chineză și-a accelerat ritmul, cunoscând în ultimii ani o creștere rapidă. Structura economică a cunoscut în mod constant o seamă de îmbunătățiri, iar economia este din ce în ce mai mult pusă în mișcare de inovații și mai puțin de investiții. Investițiile chineze în străinătate ar trebui să atingă 1.250 de miliarde de dolari în următorii 10 ani.

Cooperarea între Beijing și Moscova îngrijorează Occidentul

Toate semnele arată că Statele Unite și aliații lor europeni s-au lansat într-o adevărată cruciadă anti rusească. Se știe deja că revoluțiile portocalii și cele ale Maidanului au fost create în mod artificial pentru a destabiliza Ucraina, care este din punct de vedere istoric un stat slav, o piesă importantă în marea Rusie a Ecaterinei a II-a și apoi a Imperiului Sovietic, dar și un pion al SUA ce poate favoriza întreprinderile americane de pe piață. Ucraina este totodată şi un element de întreținere a tensiunilor cu vecinul rus. Ce altceva ar fi putut să facă Rusia, dacă nu să reacționeze pentru a-și apăra interesele în regiune? Am putea, de altfel, să salutăm atitudinea moderată a regimului lui Vladimir Putin, care nu a dat curs niciuneia dintre numeroasele provocări la care a fost supusă. Ce să mai spunem despre sancțiunile impuse Rusiei? Acestea nu au transformat nimic din datele problemei, ci doar i-au determinat pe ruși să apeleze la alți furnizori, neeuropeni, pentru a-și găsi astfel un colac de salvare. Marii perdanți ai acestor măsuri de represiune au fost pur și simplu agricultorii și industriașii europeni, care au pierdut în mod semnificativ o piață care era foarte profitabilă.

Pe 9 noiembrie 2014, Rusia și China au semnat un acord-cadru cu privire la livrarea gazului natural rusesc la Beijing, prin „coridorul de vest”, pornind de la zăcămintele de gaz din vestul Siberiei. În luna mai a anului trecut, Moscova a acceptat să livreze în fiecare an Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaz, un acord în valoare de 400 de miliarde de dolari pe 30 de ani. Aceste tensiuni dintre NATO şi Rusia au făcut ca Putin să se apropie de China, semnând un parteneriat strategic care se bazează pe șase axe majore, între care energia, afacerile și comerțul (ambele țări având intenția de a-și întări schimburile reciproce, aducându-le de la valoarea actuală de 90 miliarde dolari pe an la o valoare de 200 miliarde dolari pe an în 2020), tehnologiile de vârf, cooperarea în industrie și în finanțe și totodată în domeniul militar. China și Rusia au hotărât să realizeze exerciții militare comune, a căror frecvență și amploare sunt din ce în ce mai ridicate. Statele lor majore sunt strâns coordonate și, de altfel, Rusia și-a reluat vânzarea de arme și de tehnologie către China.

Este de la sine înțeles faptul că americanii nu văd cu ochi buni această apropiere dintre China și Rusia, apropiere care ar putea să conducă la crearea unei entități comerciale și industriale de primă importanță. Rusia este o țară bogată în materii prime de gaz și petrol, iar China posedă o dinamică industrială fără concurență. Această alianță strategică ar putea astfel să domine pe termen mediu întreaga planetă. Așadar, în aceste condiții, ne putem întreba dacă în Ucraina se apără drepturile omului sau doar business ul american. Obama și Statele Unite joacă această carte a Ucrainei pentru a destabiliza Kremlinul. Acest joc este periculos, întrucât mulţi autori şi analişti politici pun deja sub semnul întrebării posibilitatea Occidentului de a se opune unei alianţe cum este cea formată de China și Rusia la un loc.

În opinia economistului francez Jacques Sapir, adevăratele mize sunt altele. El denunță lipsa de viziune a Occidentului: „La acest summit (G20), statele NATO au urmărit crearea acestei divergențe. Însă, pe termen lung, ea constituie un adevărat pericol. Această divergență produce în realitate o nouă scindare a lumii, scindare ale cărei consecințe nefaste riscă să fie semnificative. Pericolul este acela că politica americană, pentru că, în fapt, despre ea este vorba, este pe cale să genereze o ruptură între acele state care tind să graviteze în jurul puterii formate de Rusia și China și statele aflate sub influența americană. Este un joc atât periculos, cât și stupid, căci toată lumea știe că Statele Unite se află în declin. Și nu aceasta este metoda de a ieși din criză. (…) Necesitatea unei cooperări la scară largă este evidentă. Este invocată ideea că Rusia ar vrea să reconstituie puterea de altădată a URSS-ului. În consecinţă, se doreşte ca acest proiect să fie «blocat», iar aceasta justifică în opinia Occidentului violența opoziției pe care acesta o manifestă față de regimul lui Vladimir Putin. Adevărata miză pentru următorii 30 de ani este însă alianța dintre China și Rusia. Pe de altă parte, este important să știm dacă statele pe care le numim BRICS vor ajunge să constituie un front coerent opozabil politicii americane. Restul este literatură. De proastă calitate.”

Este evident că statele din BRICS sunt pe cale să arunce în aer fundamentele sistemului pus la punct la Breton Woods, hegemonia dolarului fiind din ce în ce mai mult contestată. Președintele chinez consideră chiar că aceste state ar trebui să participe activ la cooperarea internațională multilaterală și să și facă auzită vocea în guvernarea economică mondială. China și 20 de alte state au semnat, de altfel, pe 24 octombrie 2014, un protocol de acord care vizează crearea unei bănci regionale specializate în finanțarea infrastructurilor și concepută ca o alternativă la Banca Mondială. India, Singapore, Kazahstan, Pakistan, Vietnam și Qatar figurează printre cele 21 de țări semnatare. Ne apropiem, oare, în curând de sfârșitul FMI-ului și a supremației dolarului?

Declinul programat al unui Occident ce a ajuns deja să fie lipsit de cele mai elementare repere morale

Kishore Mahbubani, profesor universitar și diplomat din Singapore a realizat recent o analiză a situației lumii. Acesta afirmă că centrul Lumii s-a mutat în Asia. El aşază, de asemenea, Occidentul la locul său, amintindu-i de lipsa sa de morală, de dispreţul său complet nefondat față de celelalte națiuni, de prostul obicei de a-și modifica „propriile valori” atunci când interesele sale sunt în joc.

Drept răspuns, se pare că Statelor Unite și aliaților europeni ai acestora li se face tot mai frică și devin din ce în ce mai disperaţi, cu atât mai mult cu cât din ce în ce mai multe state pun sub semnul întrebării supremația americană artificial întreținută prin intermediul dolarului. Recent, un raport semnat de 16 filiale ale serviciilor de informații din Statele Unite a devenit public. Raportul evidenţiază faptul că aceste organisme „au început deja să evalueze împreună impactul scăderii dolarului în calitate sa de monedă de rezervă mondială și de comerț, comparând sfârșitul super-puterii americane cu căderea imperiului Britanic după cel de-al Doilea Război Mondial”. În continuare, raportul capătă accente de coșmar și prevede prăbușirea economică mondială și o lungă perioadă de austeritate, de aproximativ 25 de ani, al cărei punct de plecare ar fi fost luna mai 2015!

Doi înalți responsabili militari de la Washington au ordonat pregătirea forțelor armate americane pentru un eventual război împotriva unor state precum Rusia și China, pe motiv că „supremația americană este amenințată”. Militarii au declarat: „Până de curând, noi am deținut supremația în termeni de forță și de potențial, însă acum această supremație este amenințată. Forța electronică, atacul electronic, războiul antisubmarin…, în toate aceste domenii moderne noi vom ajunge să fim depășiți în viitorul apropiat, pentru simplul motiv că nu investim în aceste domenii.”

Mihail Gorbaciov a tras deja un semnal de alarmă cu privire la iminența unui al Treilea Război Mondial, care este programat și care devine din ce în ce mai probabil, pe măsură ce materiile prime se împuținează, iar stricăciunile produse de modificările climatice se intensifică. Europa este pe cale să comită mari greșeli, urmând orbește pasul și destinul Statelor Unite. Diversificându și relațiile, sprijinită fiind de BRICS și de alte națiuni din Asia Pacifică, Rusia este pe cale să dea naștere unei noi lumi, în care americanii și europenii vor juca rolul secundar, de subalterni. Un război mondial ar putea să modifice datele problemei. Cel puţin unii așa cred… și se pregătesc pentru aceasta!

(va urma)

Citiți și: 
Pe fondul unui sistem financiar bolnav, China ar putea antrena întreaga lume într-o criză fără precedentBrzezinski despre Rusia: Ne aflăm deja într-un Război Rece 

yogaesoteric
9 octombrie 2015

Mecanismele dominației occidentale: o scurtă istorie a Irakului și Kuweitului (III)

de David Klein – Universitatea de Stat din California, 

Northridge, ianuarie 2003

Citiți a doua parte a articolului:
 

Efectele devastatoare ale sancțiunilor

La patru zile după invazia Kuweitului de către Irak, pe 6 august 1990, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 661, care a impus Irakului sancțiuni complete și a creat un comitet pentru a le monitoriza.

SUA a fost de acord să înceteze focul cu Irakul în februarie 1991. Acordul de încetare a focului cerea ca Irakul să elimine armele sale chimice, biologice, nucleare precum și rachetele cu o rază de acțiune de peste 150 km. Stabilit în Rezoluția de Securitate a ONU nr. 687, acordul condiționa ridicarea sancțiunilor ONU de distrugerea „armelor de distrugere în masă” ale Irakului. Zonele de interdicție aeriană peste două-treimi ale Irakului (nord și sud) au fost impuse de SUA, Franța și Marea Britanie pentru un an și jumătate după Războiul din Golf. Organizația Națiunilor Unite nu le-a sancționat niciodată, iar Franța s-a retras de atunci de la participare. Zonele de interdicție aeriană încalcă drepturile internaționale. Potrivit articolului 51 al ONU, Irakul are dreptul de a se apăra singur, inclusiv de survolarea americană și britanică în zonele de interdicție aeriană.

Programul Națiunilor Unite „Oil for Food” („Petrol pentru hrană”) a devenit operațional în 1996 și a fost instituit de Comitetul pentru sancțiuni aplicate Irakului. Toate contractele de ajutor (provizii pentru situații de urgență, dar și echipamente de infrastructură) solicitate de Irak au trebuit să fie aprobate de Comitetul pentru sancțiuni. Fiecare stat membru putea opri orice contract pe care îl considera ca având o „dublă utilizare”, adică atât pentru uz civil, cât și militar. SUA și-a exercitat în mod repetat prerogativa de a reține și amâna aprovizionarea Irakului, vitală pentru populația civilă.

Într-un articol intitulat Throttling Iraq („Sugrumarea Irakului”), publicat în septembrie-octombrie 2000 de New Left Review, Tariq Ali descria circumstanțele cu care se confruntă populația civilă din Irak astfel: „O țară care a avut odată un nivel ridicat de alfabetizare și un sistem avansat de îngrijire a sănătății a fost distrusă de Occident. Structura sa socială este în ruine, oamenilor le sunt refuzate necesitățile de bază ale existenței, solul este poluat de focoase cu uraniu. Potrivit cifrelor ONU de anul trecut, aproximativ 60% din populație nu are acces regulat la apă curată, și peste 80% din școli au nevoie de reparații substanțiale. În 1997, FAO a socotit că 27 % dintre irakieni suferă de malnutriție cronică, iar 70% dintre toate femeile sunt anemice. Rapoartele UNICEF arată că în regiunile sudice și centrale, care conțin 85% din populația țării, mortalitatea infantilă este dublă în comparație cu perioada premergătoare războiului din Golf. Numărul de decese cauzate de strangularea deliberată a vieții economice nu poate fi încă estimat pe deplin – aceasta va fi o sarcină pentru istorici. Potrivit autorității cele mai vigilente, Richard Garfield, o estimare conservatoare a «deceselor în exces» printre copiii de sub cinci ani începând cu anul 1991 ar fi de 300.000, în timp ce UNICEF – care raporta în 1997 că 4.500 de copii sub vârsta de cinci ani mor în fiecare lună de foame și boli – consideră că numărul copiilor mici uciși de blocadă ajunge la 500.000. Alte decese sunt mult mai dificil de cuantificat, dar, așa cum subliniază Garfield, «ratele de mortalitate raportate de UNICEF reprezintă doar vârful aisbergului cu privire la daunele enorme provocate practic la patru din cinci irakieni care supraviețuiesc după vârsta de cinci ani».

La sfârșitul anului 1998, coordonatorul umanitar al ONU pentru Irak, fostul secretar general adjunct Denis Halliday, un irlandez, a demisionat din postul său în semn de protest împotriva blocadei, declarând că decesele totale pe care aceasta le-a provocat ajung până la un milion. Când succesorul său, Hans von Sponeck, a avut curajul să includă în rezumatul său victimele din rândul civililor provocate de bombardamentele anglo-americane, regimurile Clinton și Blair i-au cerut să demisioneze. Și el a demisionat, la finele anului 1999, explicând că datoria lui a fost față de oamenii din Irak și că «în fiecare lună țesătura socială din Irak arată găuri tot mai mari». Aceste găuri au continuat să se mărească sub sancțiunile programului «Petrol pentru hrană», în vigoare din anul 1996, care permite Irakului să exporte petrol de 4 miliarde $ în fiecare an, când este nevoie de un minim de 7 miliarde $ pentru servicii chiar foarte mult reduse. După un deceniu, strangularea Irakului de către SUA și Marea Britanie a ajuns la un rezultat fără precedent în istoria modernă. Acum Irakul este o țară care, în cuvintele lui Garfield, «este singurul exemplu de o creștere susținută și pe scară largă a mortalității, într-o populație stabilă, de peste două milioane în ultimii două sute de ani».”

Într-un interviu pentru Zmagazine, Phyliss Bennis (jurnalistă americană, comentator politic, specializată în Orientul Mijlociu și ONU) a explicat în mod similar strategia de sancționare impusă de SUA, după cum urmează:
„... obiectivele au inclus stații de tratare a apei, stații de epurare a apelor reziduale, centrale electrice, centre de comunicații, presupun, teoretic, de dublă utilizare, deoarece și armata irakiană are nevoie de apă curată, epurarea apelor reziduale, comunicații etc. și, prin urmare, faptul că 23 de milioane de oameni din Irak ar putea fi lipsiți de apă potabilă a fost considerat o consecință acceptabilă a acestui lucru. Deci au existat eforturi foarte precise făcute de SUA și au fost eforturi de mare succes, să distrugă aceste tipuri de centre de infrastructură. Rezultatul a fost devastarea completă pentru populația civilă, implicând costuri enorme pentru reparațiile viitoare. Și întrucât în timp ele se erodează tot mai mult, costul reconstrucției lor va deveni chiar mai mare. În timpul acestor ultime lovituri militare, Operațiunea Desert Fox (Vulpea din deșert), din decembrie anul trecut (1998, n.n.), cel puțin o rafinărie de petrol a fost în mod deliberat ținta loviturilor, pe motiv că producția acelei rafinării anume era utilizată pentru contrabandă. Dacă a fost așa sau nu, nu știu. Dar indiferent de motiv, este o violare a dreptului internațional de a viza în mod deliberat un obiectiv economic, așa cum a fost cazul aici, aceasta însemnând că toată lumea din Pentagon implicată în această decizie este vinovată de o crimă de război. Datorită incapacității Irakului de a face aceste reparații, continuarea malnutriției, a alimentării necorespunzătoare cu apă și poate cel mai important, cel mai mare număr de victime din ziua de azi este rezultatul apei murdare și contaminate, din cauza lipsei adecvate de tratare a apei reziduale și a lipsei facilităților de epurare. Ceea ce înseamnă că în Irak sunt copii care mor de boli eminamente tratabile: diaree, febră tifoidă și alte boli legate de apă contaminată, într-o țară al cărui sistem de îngrijire a sănătății era atât de avansat înainte de regimul de sancționare și înainte de bombardări, încât problema cea mai importantă cu care se confruntau pediatrii irakieni era obezitatea la copii.”

Faptul că SUA a vizat în mod intenționat infrastructura civilă, inclusiv stațiile de tratare a apei și că acest lucru a dus la moartea a sute de mii de irakieni (majoritatea copii sub cinci ani), este incontestabil.
„Mai multe documente ale DIA (Defense Intelligence Agency), dovedesc în mod foarte clar că – în cuvintele unuia dintre autori, «dincolo de orice îndoială» – contrar Convenției de la Geneva, guvernul SUA a utilizat în mod intenționat sancțiuni împotriva Irakului pentru a degrada alimentarea cu apă a țării, după Războiul din Golf. Statele Unite știau ce preț vor plăti irakienii civili, mai ales copiii, și totuși au continuat cu acest plan.” (The Progressive, august 2001)

Oficiali de rang înalt ai guvernului SUA au fost în mod deschis optimiști în legătură cu moartea copiilor irakieni în urma bombardării și sancțiunilor impuse de SUA, după cum arată acest fragment dintr-un interviu luat de Leslie Stahl lui Madeleine Albright și difuzat în emisiunea 60 Minutes pe data de 12 mai 1996:

„Lesley Stahl cu privire la sancțiunile SUA împotriva Irakului: „Am auzit că o jumătate de milion de copii au murit. Adică, aceasta înseamnă mai mulți copii decât au murit la Hiroshima. Merită acest preț?”

Secretarul de Stat Madeleine Albright: „Cred că este o alegere foarte grea, dar prețul – da, credem că a meritat prețul.”

Lecția inevitabilă este că un secretar de stat al Statelor Unite, pe de o parte, și unele grupări pe care guvernul SUA le condamnă ca fiind teroriste, pe de altă parte, împărtășesc o justificare comună – credința că moartea celor nevinovați, chiar copii, este un preț acceptabil de plătit pentru scopurile politice ale cuiva. Reporterii și editorii mass-media principală sunt bine instruiți să nu facă astfel de observații elementare și, ca un exercițiu de patriotism, le găsesc de neconceput.

Inspectorilor de arme ai Națiunilor Unite li s-a ordonat să părăsească Irakul în 1998, nu de către guvernul irakian, ci de Statele Unite. În cuvintele lui Scott Ritter, fost inspector-șef al ONU în Irak:
„SUA a ordonat inspectorilor să plece cu 48 de ore înainte de a iniția acțiunea militară Operațiunea Vulpea din deșert, operațiune care nu avea sprijinul Consiliului de Securitate al ONU și care a folosit informațiile adunate de inspectori pentru a ataca obiectivele Irakului.”


Obiectivele politicii externe a Statelor Unite

 

Un articol din Los Angeles Times, din data de 27 octombrie 2002, care a apărut pe prima pagină a secțiunii de afaceri, a oferit un posibil plan al administrației Bush pentru Orientul Mijlociu. Articolul intitulat „Schimbarea regimului din Irak ar putea slăbi OPEC” includea în byline (spațiul dintre titlu și începutul articolului, ce include și informațiile despre autor) următoarele: „Restabilirea capacității de producție petrolieră a țării ar putea fi suficientă pentru a rupe controlul înțelegerii pe piețele mondiale”, și adăuga o explicație:

„Unii analiști ai industriei spun că restabilirea capacității de producție a Irakului în următorul deceniu ar putea fi suficientă pentru a întrerupe controlul OPEC pe piețele mondiale de petrol, chiar dacă Irakul a rămas un membru nominal”.
„Nu cred că Irakul va putea participa cu adevărat îndeaproape cu OPEC, în următorii cinci ani,”, a declarat analistul Raad Alkadiri de la Compania Petroleum Finance din Washington. „Dacă ai în Irak un guvern care este strâns legat de Statele Unite și depinde de SUA pentru a-și exercita puterea, nu este exclus să simți presiunea de a ieși din OPEC.”Subsecretarul american de stat Grant Aldonas, a citat o potențială răsplată economică în timpul unei călătorii în Polonia. „O schimbare de regim”, a spus el în Varșovia, „ar deschide robinetul de petrol irakian, care ar avea un profund efect în ceea ce privește performanțele ecomoniei mondiale”.

Washington Post a oferit o analiză similară în articolul din 15 septembrie 2002, intitulat „În scenariul războiului din Irak, petrolul este problema-cheie”. Paragraful principal explică următoarele:

„Înlăturarea de către SUA a președintelui Saddam Hussein ar putea deschide oportunități pentru companiile petroliere americane alungate demult din Irak, grăbind afacerile petroliere între Bagdad și Rusia, Franța și alte țări și remanierând piețele de petrol mondiale, potrivit oficialilor industriei și liderilor opoziției irakiene.”

Articolul include, de asemenea, unele perspective asupra mecanismelor folosite de administrația Bush pentru a impulsiona sprijinul internațional pentru o invazie a Irakului:  

„Importanța petrolului din Irak a făcut să devină potențial unul dintre cele mai mari atuuri ale administrației americane în negocierile pentru câștigarea sprijinului Consiliului de Securitate al ONU și al aliaților occidentali, în apelul președintelui Bush de acțiune internațională radicală împotriva lui Hussein. Toate cele cinci țări membre ale Consiliului de Securitate – Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Rusia și China – dețin companii petroliere internaționale cu mize majore într-o schimbare de conducere în Bagdad.”

„E destul de simplu”, a spus fostul director CIA, R. James Woolsey, care a fost unul dintre cei mai importanți susținători ai înlăturii lui Hussein de la putere. „Franța și Rusia dețin companii petroliere și interese în Irak. Trebuie să cunoască faptul că dacă sprijină împingerea Irakului către un guvern decent, noi vom face tot ce putem pentru a asigura faptul că noul guvern și companiile americane vor colabora îndeaproape cu ele.”

Dar a adăugat: „Dar dacă se alătură părții lui Saddam, va fi dificil până la imposibil să convingă noul guvern irakian să lucreze cu ele”.

Concluzii finale

Saddam Hussein nu merită sprijinul comunității progresive, dar Saddam Hussein nu este Irakul. Poporul irakian este cel care va suferi cel mai mult atunci când și dacă SUA îl atacă, iar poporul irakian merită sprijinul nostru.

Afirmația că Irakul reprezintă un pericol grav pentru restul lumii, și pentru Statele Unite în special, este atât de ridicolă încât nici măcar nu ar merita atenția unei replici, în afara propagandei guvernului SUA care a fost foarte reușită în fabricarea acestei amenințări. O parte a succesului propagandei provine din acuzațiile complet nefondate că Saddam Hussein ar fi în legătură cu al-Qaida. Agenția Centrală de Informații a SUA nu a găsit nicio legătură credibilă între Saddam Hussein și bin Laden și/sau al-Qaida. Mai mult decât atât, o astfel de alianță este neverosimilă. Irakul este un stat laic, în timp ce al-Qaida este fundamentalistă, iar cele două nu se combină deloc.

Din punct de vedere militar, Irakul este cu mult mai slab în 2003 decât era în 1990, când Statele Unite au învins armatele Irakului în câteva ore. Având distrus cel puțin 90% din armamentul deținut înainte de războiul din Golf, Irakul este complet vulnerabil la atacuri și nu constituie nicio amenințare reală pentru Statele Unite sau alte țări. Acuzația SUA că Irakul deține arme de distrugere în masă (indiferent dacă acestea există sau nu), este un subterfugiu pentru agenda reală a administrației Bush: controlul resurselor de petrol din Orientul Mijlociu.

Ipocrizia politicii americane față de Irak poate fi înțeleasă prin compararea cu politica SUA față de alte țări. De exemplu, Israelul deține arme nucleare, biologice și chimice. Israelul a încălcat rezoluțiile Națiunilor Unite, a amenințat și a atacat țările vecine, este vinovat de masive încălcări ale drepturilor omului. Cu toate acestea, nu există nicio discuție la Washington despre inspecțiile de arme din Israel, cu atât mai puțin despre o invazie a țării. Din contră, SUA îmbrățișează Israelul și îi oferă un sprijin economic și politic masiv.

Culmea ipocriziei în focalizarea atenției Washingtonului asupra armelor de distrugere în masă ale Irakului este că însăși SUA conduce la nivel mondial în ceea ce privește posesia și producerea de arme de distrugere în masă. SUA deține arme de orice fel imaginabil, inclusiv un arsenal nuclear suficient de puternic pentru a distruge viața umană pe această planetă. Dacă armele de distrugere în masă ar fi un motiv real de îngrijorare la Washington, inspecțiile de arme și dezarmarea ar începe chiar la ei acasă.

Referințe: 
[1] Ralph Schoenman, Iraq and Kuwait: A History Suppressed, Veritas Press, Copyright 1990 
[2] Hidden Wars of Desert Storm, Video narrated by Joel Hurt, Free-Will Productions.
[3] International Action Center
[4] The Saddam in Rumsfeld's Closet, by Jeremy Scahill, Common Dreams web site
[5] Amnesty International Reports on Human Rights Abuses in Iraq
[6] The Avelon Project at the Yale Law School: The Baghdad Pact
[7] Shatt-al-arab A Survey Of Wars And Treaties
[8] British Empire: The Map Room: Middle East: Iraq
[9] Interveiw with Scott Ritter
[10] Iraqi Sanctions: Myth Fact, contains attributions to DIA documents on U.S. destruction of water sanitation and sewage treatment plants in Iraq
[11] Extra! "We Think the Price is Worth It"
[12] Sources for Military history of Gulf War
[13] The 1991 Gulf War Rationale
[14] Sanctions from a Mennonite perspective
[15] Common Dreams, UN Sanctions Against Iraq Only Serve US Ambition, by Denis J. Halliday
[16] "Iraq Regime Change Could Weaken OPEC" By Warren Vieth, Los Angeles Times
October 27 2002; "In Iraqi War Scenario, Oil Is Key Issue," The Washington Post  September 15th, 2002
[17] Democracy Now!
Weapons inspections and U.S. government support of Saddam Hussein in the early 1980s
Interview with Scott Ritter and Hans von Sponeck, Kathy Kelly

Citiți și: 
Irakul nu a fost în mod real o ameninţare pentru SUA. James Bamford demască manipulările politice ale mass-mediei americane

yogaesoteric
9 octombrie 2015

O fostă reprezentantă medicală de la firma Merck explică faptul că obligativitatea vaccinării este pentru profit, NU pentru sănătatea publică

Brandy Vaugham este o fostă reprezentantă de vânzări pentru fabricantul de vaccinuri Merck & Co. Ea explică în detaliu cum cei care fabrică vaccinuri se servesc în mod precis de vaccinuri pentru a realiza profituri enorme, şi nu pentru sănătatea publică.

Brandy a efectuat cercetări asupra siguranţei vaccinurilor și a descoperit nu doar că acestea conţin produse toxice care pot provoca afectări neurologice, dar şi faptul că fabricanţii de vaccinuri nici măcar nu realizează studii suficiente pentru siguranţa vaccinurilor, aşa cum se fac pentru alte medicamente. Această insuficientă cercetare asupra siguranţei vaccinurilor adăugată la efectele secundare ale vaccinării au determinat-o pe Brandy să ia hotărârea ca niciodată să nu îşi vaccineze copilul. Ea a declarat că administrarea de vaccinuri la copiii noştri este ca şi cum s-ar juca ruleta rusească cu ei. Brandy adaugă că vaccinarea obligatorie este doar un mod pentru fabricanţii de vaccinuri de a face profituri foarte mari.

„Prima slujbă în industria farmaceutică ca reprezentantă a firmei Merck a fost pe vremea când Vioxx era pe piaţă. Am fost la momentul respectiv reprezentantă pentru Vioxx produs de Merck. Se pare că firma falsificase datele privind siguranţa acestui medicament. Vioxx provoca de două ori mai multe crize cardiace şi accidente vasculare cerebrale la persoanele care îl luau. Am început să realizez că în această afacere era multă corupţie în culise şi aceasta nu doar pentru că un medicament era pe piaţă şi trebuia considerat sigur. După ce am lucrat la Merck, am fost destul de deziluzionată de ansamblul scandalului referitor la medicamentul Vioxx.” [Vioxx este un antiinflamator nesteroidian selectiv, care crește semnificativ riscul de deces prin criză cardiacă sau accident vascular cerebral. A fost retras de pe piață abia după ce 60.000 de oameni au murit din cauza lui.]

„După aceea am avut un fiu. În timpul unei vizite medicale am cerut să văd foaia cu vaccinuri. Medicul s-a enervat, pretextând că nu am încredere în el. A ieşit trântind uşa şi o soră medicală mi-a zis că din acel moment nu voi mai fi binevenită în acea clinică. Datorită a ceea ce aflasem în calitate de reprezentantă de vânzări, aceasta a fost pentru mine un semnal imens. Am continuat deci cercetările asupra vaccinurilor, a ingredientelor şi a datelor inexacte asupra siguranţei acestora.”

„Cu cât aprofundam mai mult subiectul, cu atât realizam că vaccinurile nu se refereau deloc la sănătatea publică. Este vorba înainte de toate de profiturile industriei farmaceutice. Interesant referitor la vaccinuri este că aceleaşi studii riguroase de securitate care sunt realizate pentru cea mai mare parte a medicamentelor, nu se fac pentru vaccinuri. Vaccinurile sunt considerate ca o măsură de sănătate publică [de prevenţie – n.r.], contrar diferitelor medicamente [folosite pentru tratament – n.r.]. Studiile pentru vaccinuri se derulează în general pe perioade scurte de timp. În plus, nu sunt studii dublu orb cu veritabil placebo, aşa cum este regula de aur pentru testarea medicamentelor. Așadar, pentru vaccinuri nu se cer aceleaşi studii riguroase ca pentru medicamente. De asemenea, datele obţinute în urma studiilor sunt foate uşor de manipulat şi sunt prezentate ca şi cum nu ar indica niciun pericol. Dacă analizăm cercetările fiind în mod special atenţi la toxicitatea adjuvanţilor şi aditivilor, ne dăm seama că studiile aşa-zis de securitate nu dovedesc deloc siguranţa vaccinurilor. De fapt, există numeroase studii care arată că mulţi din aditivii vaccinurilor sunt foarte toxici mai ales pentru copii, al căror sistem imunitar este imatur.”

„Prin intermediul mass media tradiţională, companiile farmaceutice cheltuiesc în fiecare an 18 miliarde de dolari, în scopuri de marketing. Aceste sume sunt considerabile şi de aceea companiile farmaceutice trebuie să găsească pârghii puternice pentru a-şi acoperi investiţia. Vaccinurile obligatorii constituie jackpot-ul de care aceste firme au nevoie.”

„Este clar pentru mine că vaccinurile sunt o chestiune de profit, înainte de a fi o chestiune de sănătate publică. Ştiu că numeroase companii farmaceutice au pierdut medicamentele lor vedetă. De-a lungul ultimilor ani, ele şi-au pierdut brevetele. Este motivul care face ca aceste companii să urmărească să îşi crească profiturile…”

„Întrucât nu dispunem de mai multe informații concludente, nu este deloc posibil ca vaccinurile să devină obligatorii. Trebuie să existe posibilitatea de a alege. Acolo unde există risc, alegerea se impune.”

În 1983, un tânăr american primea în primii 18 ani de viaţă 24 de doze de vaccin, în 7 injecţii. În 2016, un tânăr american de 18 ani va fi primit deja 70 de doze de vaccin, repartizate în 50 de injecţii...

Citiţi şi: 
Dezvăluiri șocante despre industria farmaceutică: în realitate, nu se știe cu certitudine dacă și cum funcționează un vaccin! Zece dezvăluiri şocante despre industria farmaceutică americanăEfectele dezastruoase ale vaccinării asupra creierului uman

 yogaesoteric

9 octombrie 2015

Bilderberg 11-14 iunie 2015 la Telfs-Buchen, Austria

Fosta directoare de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency – agenție a Departamentului Apărării al Statelor Unite care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate – n.r.), Regina Dugan, a discutat despre inteligenţa artificială cu puterile mondiale din umbră la ultima întânire a grupului Bilderberg. În prezent, Regina Dugan este unul din directorii de la Google. În cadrul fostelor sale atribuţii de la DARPA, ea a ajutat la dezvoltarea şi promovarea unui cip RFID care poate fi înghiţit. Însă, surse sigure au dezvăluit că ea participa, de asemenea, la experimente care vizau controlul de la distanţă a creierului uman.

„Inteligenţa artificială” a fost unul dintre subiectele fierbinți aflate pe agenda întâlnirii Bilderberg de anul acesta. Preşedintele executiv al Google, Eric Schmidt şi Demis Hassabis, vice-preşedintele Google-DeepMind au participat, de asemenea, la conferinţa ce reunește membrii marcanți ai elitelor financiare, politice şi academice ale lumii.

În cadrul conferinţei „All Things” din 2013, Regina Dugan a adus la cunoștința publicului că Gooogle lucra la un micro-cip RFID încorporat într-o pilulă pe care utilizatorii ar putea să o înghită zilnic pentru ca organismul lor să obţină  „super-puterea” de identificare, pentru a folosi telefoanele, maşinile, uşile şi alte aparate.

„Această pilulă posedă în interior un mic cip electronic cu întrerupător”, a afirmat Dugan. „Ea este, de asemenea, dotată cu o baterie minusculă care, în momentul când este înghițită, este activată de acizii care se află în stomac, care servesc drept electrolit şi o fac să funcţioneze. Acest cip emite un semnal larg ECG de 18 biţi în trupul dumneavoastră care devine astfel în întregime un suport de identificare”.  Dugan a semnalat că cipul a fost deja aprobat de FDA (Food and Drug Administration) în America.

În calitate de fostă directoare la DARPA, Dugan este percepută ca o dirijoare malefică care împinge lumea către o societate a supravegherii totale, de tip Big Brother. Ea răspândeşte îngrijorarea printre cei care apără viaţa privată.

„Poate cineva să-mi explice de ce Google a plănuit angajarea de conducători militari?” se întreabă Adam Clark Estes de la Wire, subliniind „legăturile foarte strânse pe care Google le întreţine cu conducătorii militari”.

DARPA a dezvoltat, de asemenea, cipuri cerebrale care pot fi implantate la fiinţa umană pentru a suprima amintiri specifice, anunţând astfel debutul unei „epoci de aur” în care conștiințele vor putea fi manipulate pentru a funcţiona mai bine pentru cei aflaţi la putere.

Elon Musk, preşedintele director general de la Tesla Motors, a provocat confuzie când şi-a exprimat teama asupra faptului că cofondatorul Google, Larry Page, va fi responsabil de crearea unei tehnologii care ar putea afecta umanitatea în întregime. „Aceasta mă îngrijorează într-adevăr mult”, a spus Musk în biografia sa publicată recent, remarcând că „s-ar putea produce ceva malefic printr-un accident” prin intermediul motorului de căutare Google, actualmente în poziţie de cvasi-monopol.

În mijlocul dezbaterilor mondialiste

Pseudo-elita mondială s-a reunit pentru a evalua paşii realizaţi raportat la planul ei de „pace mondială” a Noii Ordini. Această „pace mondială” fundamentează  ideologia conform căreia creierul maselor trebuie să fie sub control pentru a obține pacea. Este vorba despre deschiderea unei noi ere, a ceea ce s-ar fi convenit că se va numi „neuro-politica”, în care tehnicile de mind control vor fi aplicate umanităţii. Aceasta va trebui să se facă lăsând iluzia libertăţii, iluzia alegerii libere, dar cu închiderea completă a oricărei sfere private.

Mondialiştii ne propun deci o „pace mondială” cu o electro-encefalogramă plată pentru 99% din locuitorii planetei. Dacă avem în vedere că armonia se obține, în realitate, fără un control dinafară, vom avea atunci o mică idee asupra inextricabilului haos incontrolabil pe care acest plan l-ar putea genera. Acest plan va fi din fericire inaplicabil în multe domenii, fiinţa umană nefiind un simplu terminal sau server care poate fi controlat de la distanţă. Însă, nu a mai rămas decât puţin ca acest plan să fie răspândit pe larg, fiind urgentă gândirea unei alternative mondialiste, demne şi umane. 

Citiți și: 
Cipuri şi human enhancement – ofensiva tehnologiei pusă în slujba obţinerii controlului populaţional absolut 
 yogaeosteric, 7 octombrie 2015