Care este, de fapt, adevărul în conflictul din Siria, teroriști, refugiați, ruși, francezi și americani

Un excelent articol a apărut în presa internațională și a fost preluat de mai multe site-uri, text care, pe lângă tenta sa umoristică, dezvăluie un adevăr clar: anume că situația din Siria e una foarte complicată și este destul de greu de descifrat nu numai de neofiți, dar și marile guverne mondiale se întreabă cum pot ieși din încurcătură. Redăm in cele ce urmează traducerea textului.

„Președintele Assad (care este rău) este un om murdar ce a reușit să-și răscoale poporul împotriva lui, iar acești rebeli (care sunt buni) au început să câștige (Uraaaa!). Dar apoi, unii dintre rebeli s-au murdărit și ei un pic și s-au autoproclamat Statul Islamic (care este categoric rău!), iar ceilalți rebeli au continuat să suporte democrația (care încă sunt buni). Așa că americanii (care sunt buni) au început să bombardeze Statul Islamic (care este rău) și să dea arme rebelilor sirieni (care sunt buni) ca să se poată lupta cu Assad (care încă este rău), ceea ce a fost bine.

Apropo, mai este un stat în nord condus de kurzi, ce vor să lupte împotriva Statului Islamic (ceea ce este un lucru bun), dar autoritățile turcești cred că ei sunt răi, așa că noi trebuie să spunem că sunt răi în timp ce în secret îi considerăm buni și le dăm arme să se lupte cu Statul Islamic (ceea ce este un lucru bun), dar asta este altă problemă.

Înapoi la Siria. Deci Președintele Putin (care este rău, pentru că a invadat Crimeea și Ucraina și a omorât foarte mulți oameni) a decis să-l susțină pe Assad (care încă este rău) atacând ISIS (care sunt tot răi) ceea ce este oarecum un lucru bun? Dar Putin (încă rău) crede că rebelii sirieni (care sunt buni) sunt tot răi, așa că îi bombardează și pe ei, ceea ce îi enervează pe americani (care sunt buni), care sunt preocupați, dând arme rebelilor (care încă sunt buni).

Acum iranienii (care erau răi, dar au acceptat să nu construiască nicio bombă nucleară pe care să o folosească împotriva Israelului, deci sunt buni) vor furniza trupe pentru a-l susține pe Assad (încă rău), la fel ca rușii (încă răi) care au infanterie și forțe aeriene în Siria. Așadar, Coaliția lui Assad (încă rea), Putin (foarte rău) și iranienii (buni, dar într-un mod rău) vor ataca Statul Islamic (care este rău) ce este un lucru bun, dar și pe rebelii sirieni (care sunt buni) ceea ce este rău.

Acum englezii (buni) și americanii (buni) nu îl pot ataca pe Assad (încă rău) din frica de a-l supăra pe Putin și pe iranieni (buni/răi) care acum și-au dat seama că Assad nu este atât de rău în comparație cu Statul Islamic (care este foarte rău). Așa că Assad (rău) este acum probabil bun, fiind superior Statului Islamic (dar sincer, orice este mai bun decât Statul Islamic deci, nu am avut nicio alegere) și din moment ce Putin și iranienii se luptă cu Statul Islamic, atunci îi considerăm și pe ei buni.

Americanilor (încă buni) le va fi greu să trimită arme către grupurile de rebeli ce sunt atacate de ruși din frica de a-l supăra pe domnul Putin (acum bun) și pe acel nebun Ayatollah din Iran (tot bun) așa că sunt forțați să spună că rebelii sunt răi, sau cel puțin să-i abandoneze. Asta îi face pe rebeli să fugă spre Turcia și în continuare spre Europa, ori să intre în Statul Islamic (care este singurul grup constant rău).

Un atac al musulmanilor șiiți (Iran și Assad) cu suportul rușilor va fi văzut ca un Război Sfânt de către musulmanii sunniți, iar rangurile Statului Islamic vor fi văzute de către sunniți ca singurii jihadiști ce se luptă în „Războiul Sfânt”, iar prin urmare mulți musulmani vor vedea Statul Islamic ca fiind bun! Musulmanii sunniți vor vedea și lipsa acțiunilor din partea marii Britanii și a Statelor Unite în suportul fraților lor rebeli ca pe o trădare (ceea ce este destul de normal), iar prin urmare vor fi văzuți ca fiind răi.

Așa că acum îi avem pe americani (acum răi) și englezi (tot răi) ce furnizează trupe către rebelii sunniți (răi), dintre care mulți se uită spre Statul Islamic (rău/bun) în speranța de a primi suport împotriva lui Assad (acum bun) care, împreună cu Iran (tot bun) și Putin (acum, de necrezut, bun) vor să încerce să reia țara pe care Assad o conducea înainte să înceapă toată nebunia. Sper că asta a clarificat totul!”

Textul în engleză, pe unul din site-urile americane care l-au preluat poate fi citit aici.

Citiți și:
Dezvăluiri pentru o mai bună înţelegere a situaţiei din SiriaAnaliză CNN: Conflictul din Siria se transformă într-un război între Statele Unite şi Rusia

Oamenii de ştiinţă folosesc magneţi pentru a schimba atitudinea semenilor în ceea ce priveşte imigraţia şi religia

Experiment șocant în Marea Britanie! Un grup de cercetători de la Universitatea York din Marea Britanie și de la Universitatea California (UCLA) din America a decis să manipuleze procesele cerebrale, folosind energia magnetică pentru a modifica în mod dramatic atitudinile cetăţenilor faţă de imigraţie și față de credința în Dumnezeu.

 

Psihologii au utilizat forţa magnetică pentru a inhiba în mod precis regiunea din creier asociată cu „funcţiile de răspuns la ameninţare” şi au realizat o serie de teste în care diferiţi voluntari au fost întrebaţi despre credinţele lor. Cercetătorii au descoperit că oamenii aveau mai puţine gânduri negative când un anumit câmp magnetic era aplicat cortexului frontal medial posterior, care este situat câţiva centimetri mai sus de frunte.

În acest studiu, la jumătate dintre participanţi s-a administrat un câmp magnetic de intensitate foarte scăzută, ce nu afectează creierul, asemănător unui nivel placebo, iar la cealaltă jumătate s-a administrat un câmp magnetic suficient de mare pentru a diminua activitatea în regiunea ţintă.

După aplicarea câmpului magnetic respectiv s-a observat că participanţii erau cu 28,5% mai pozitivi în gândurile lor faţă de un imigrant care le-a criticat ţara.

Participanţilor li s-au dat să citească două eseuri despre care au crezut că ar fi fost scrise de imigranţi. Unul era extrem de binevoitor, plin de complimente față de ţara gazdă, în timp ce al doilea era foarte critic.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că atunci când forţa magnetică inhibă temporal partea creierului în care apare „răspunsul la ameninţare”, oamenii respectivi sunt mult mai dispuşi să aibă emoţii pozitive faţă de imigrantul care le-a criticat ţara.

„Se consideră că atunci când auzi critici la adresa valorilor grupului din care faci parte, şi mai ales când acestea vin de la o persoană care este percepută ca fiind străină, aceste critici sunt procesate ca un fel de ameninţare ideologică”, a afirmat dr. Keise Izuma, unul dintre cercetători.

„O modalitate de a răspunde la asemenea ameninţări este dublarea valorilor grupului, amplificând ceea ce investim în ele şi reacţionând negativ faţă de critici.”

„Când este afectată regiunea creierului cu ajutorul căreia are loc detectarea şi apoi răspunsul față de ameninţări, observăm o reacţie mai puţin negativă, mai puţin motivată ideologic faţă de autorul criticilor şi față de opiniile sale”, a mai explicat cercetătorul.

Dr. Colin Holbrook de la UCLA, coordonatorul studiului, consideră că rezultatele obţinute sunt „surprinzătoare”. „Aceste descoperiri sunt foarte surprinzătoare şi se corelează cu ideea că mecanismele creierului, care au evoluat de la funcţiile bazale de răspuns la ameninţare, sunt redirecţionate pentru a produce reacţii ideologice”, a declarat el.

Voluntarilor li s-a cerut apoi să se gândească la moarte, după care li s-au pus întrebări despre credinţele religioase.

Oamenii de știință au descoperit că cetățenilor al căror cortex frontal a fost inhibat temporar prezentau cu 32,8% mai puţin credinţa în Dumnezeu, îngeri sau rai faţă de cei la care nu s-a inhibat zona corticală respectivă.

Voluntarii au fost chestionaţi şi înainte de aplicarea câmpului magnetic, pentru a exista siguranţa că aceştia au credinţe religioase.

Dr. Keise Izuma a spus că voluntarilor li s-a amintit de moarte deoarece oamenii se îndreaptă spre credinţă şi religie mai ales atunci când li se apropie sfârșitul zilelor. „Ne-am decis să reamintim oamenilor de moarte deoarece cercetări anterioare au arătat că oamenii se îndreaptă spre religie şi credinţă pentru un anumit confort interior în faţa morţii. Aşa cum ne-am aşteptat, am observat că atunci când, în mod experimental, se inhibă cortexul frontal medial posterior, oamenii sunt mai puţin înclinaţi să acceseze ideile religioase reconfortante în ciuda amintirii morţii”, a explicat cercetătorul.

Voluntarilor li s-a cerut să răspundă la aspecte emoţionale negative şi pozitive ale religiei, în special să descrie intensitatea credinţei lor în forţele adverse, în demoni şi iad, pe lângă cea faţă de Dumnezeu, îngeri şi rai.

Citiţi şi: 
Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanitățiiModalităţi de influenţare de la distanţă a psihicului fiinţei umaneCâte ceva despre diferitele forme ciudate de influențare a judecătorilor în finalizarea actului de justiție (1) 

 yogaesoteric, 19 februarie 2016

Turnul Eiffel a fost «construit» de un român. Inginerul Gheorghe Pănculescu este bine cunoscut în lume, dar anonim în România

Într-un studiu despre turnul Eiffel, apărut la Paris, lucrare publicată în anul 1889, Gustave Eiffel face o dezvăluire măgulitoare la adresa unui priceput inginer român. El spune că celebrul simbol al Parisului, şi implicit, al Franţei, nu ar fi putut fi înălţat atât de repede, în timpul record de numai doi ani şi patru luni, dacă cu un deceniu înainte de inaugurare un român nu ar fi realizat un proiect ingineresc revoluţionar. 

În studiul menţionat şi intitulatCommunication sur les travaux de la tour de 300 m, reiese că Turnul Eiffel a fost construit cu ajutorul unui sistem tehnic inventat de inginerul român Gheorghe Pănculescu (1844-1922). În anul 1869, Pănculescu, ca absolvent al Politehnicii din Zurich, i-a fost recomandat lui Eiffel de către Vasile Alecsandri. La început, Eiffel l-a angajat în cadrul întreprinderii pe care o conducea, însă Pănculescu s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni specialişti, un adevărat as în ce priveşte probleme de rezistenţa materialelor, calcule şi dimensionări.

Gheorghe Pănculescu a ajuns la un moment dat să conducă cel mai important departament al firmei lui Eiffel. Apoi a fost detaşat în România, revenind astfel temporar în ţară. Românul i-a atras atenţia francezului după ce a realizat planurile pentru executarea drumului feroviar Predeal-Ploieşti, construcţie finalizată de un asociat al lui Eiffel, Gouilloux. Pănculescu a inventat atunci pentru francezii ce lucrau la drumul prahovean un sistem special ce utiliza o nouă metodă de montare a şinelor pe traverse în afara spaţiului căii ferate. Cu metoda minune a românului s-a reuşit terminarea liniei în mai puţin de un an. Faptul a atras atenţia lui Gustave Eiffel, care a decis să vină la faţa locului, vizitându-l pe Pănculescu, care l-a şi găzduit la Vălenii de Munte.

Eiffel i-a vorbit românului despre planul său de a înălţa turnul Eiffel

Aşadar, succesul inginerului român l-a făcut pe Eiffel să vină în România. El a sosit la Ploieşti, în mai 1879, pentru a se convinge la faţa locului de modul cum a decurs aplicarea sistemului iniţiat de Pănculescu. Românul l-a găzduit pe celebrul inginer francez la Văleni, în casa pe care o va cumpăra Nicolae Iorga peste 30 de ani. Mai mult, inginerul francez a luat gripă şi a trebuit să stea chiar zece zile în locuinţa prietenului său, Gheorghe Pănculescu, în imobilul Muzeul Iorga.

Astfel, Eiffel i-a vorbit lui Pănculescu în premieră despre proiectul său de a înălţa un turn ieşit din comun, cunoscutul Turn Eiffel. Oaspetele românului i-a mărturisit că ar putea folosi ideea sa, aceea de a folosi subansamble metalice confecţionate la sol pe care să le monteze apoi sus. Poveşti locale spun că Pănculescu i-a prezentat tehnica sa la faţa locului, mai precis pe două căruţe. 

Pus în aplicare, proiectul lui Pănculescu a dus la monumentala construcţie. Specialiştii vremii au fost chiar uimiţi de rapiditatea cu care, cu ajutorul a 300 de muncitori, au fost montate mai bine de 12.000 de subansamble în timpul record de numai 11 luni, un lucru senzaţional la acea vreme! Astfel, în casa lui Iorga de la Văleni s-au pus bazele şi s-a hotărât tehnologia ce avea să fie utilizată la construcţia Turnului Eiffel. 

Ca o coincidenţă, Eiffel şi Pănculescu au decedat în acelaşi an, 1922. Trebuie amintit şi faptul că după isprava cu Eiffel, Gheorghe Pănculescu a fost numit inspector general al Căilor Ferate Române.

Apreciat în Franţa, necunoscut în România (în mediul ştiinţific)

Surse româneşti susţin chiar că profesorul român Eugen Stănescu de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a fost unul dintre românii care a cercetat acest lucru. El s-a deplasat în mod special în Franţa pentru a studia „cât de cunoscut este aportul inginerului român”. El a constat şi ceea ce Simion Săveanu consemna cu ani în urmă. „A fost găsit acel studiu (de care am amintit mai sus – n. red.) intitulat Communication sur les travaux de la tour de 300 m şi în care Eiffel îl menţionează pe inginerul Gheorghe Pănculescu”, scrie Simion Săveanu. Referinţe în acest sens apar şi în ziarul prahovean Flamura Prahovei. 

Mai mult, un film postat de un inginer francez arată că între proiectele lui Eiffel s-a aflat şi podul de la Ungheni de peste Prut. El arată că, în mai 1990, un milion şi jumătate de români au strigat „Unire” pe podul imaginat şi construit de Eiffel. 

În ce-l priveşte pe priceputul tehnician român, foarte târziu, din 15 septembrie 2004, o şcoală din Vălenii de Munte datând din 1774 a primit numele de „Şcoala de Arte şi Meserii Gheorghe Pănculescu”, în semn de recunoaștere a geniului inventatorului născut în oraşul lor.

Legenda oţelului românesc cu care se spune că ar fi fost construit în întregime vestitul turn

Nu putem să nu amintim şi de o legendă ce circulă în România de decenii. Şi anume că întregul oţel folosit la înălţarea Turnului Eiffel a fost turnat în ţara noastră. „Se spune că niturile au fost turnate la Govăjdia, lângă Hunedoara, deoarece Franţa nu avea siderurgie în anii 1800. Extracţiile de minereu de fier au început în anii 1820 în zona Teliuc, Ghelari, care au pus baza construcţiei turnului Eiffel ce a fost finalizat şi inaugurat în 1889. Vă spun sigur, întrucât am copilărit 14 ani în Hunedoara: baza structurii turnului a fost construită cu oţel de Reşiţa, este adevărat”, scrie Adrian Boeriu. 

Georgeta Panaitescu Iaz întăreşte cele spuse de Boeriu: „Am învăţat despre asta la facultate! Profesia mea este de inginer turnător, iar printre primele lucruri predate la cursul de Turnarea Metalelor a fost faptul ca Turnul Eiffel e de fapt făcut în România, la Reşiţa!”. 

Toate acestea sunt contrazise de Ion Bocioacă, care a scris o carte despre inginerul Pănculescu. „Sunt 18038 bare şi 2,5 milioane de nituri. Compania Eiffel a folosit oţelul în tehnologia Puddel”. 

Nicolae Dani, care a făcut liceul în Reşiţa spune: „Cu siguranţă Govăjdia este locul unde s-au produs unele elemente pentru turnul Eiffel. Furnalul a fost primul cu flux continuu din Europa şi al doilea pe plan mondial. Normal că francezii nu vor recunoaşte acest lucru. Francezii sunt un popor care nu dau şi nu vor să dea dreptate străinilor niciodată, cred că ţine de mândria lor”. Mai mult, se spune că pe fiecare piesă de metal ce compune turnul Eiffel scrie: „Made in Reşiţa – România”.

Citiţi şi:
Uimitori români contemporani, înzestrați cu o excepțională creativitate, inventivitate și sclipiri de geniu
Nikola Tesla – genialul inventator al tehnologiilor mileniului II
Iustin Capră aduce viitorul mai aproape, prefigurându-l prin invenţiile sale. El este unul dintre invitaţii Congresului Internaţional de Yoga 2012


yogaesoteric
17 februarie 2015

Studiu: «Deșeurile ce provin de la materialele plastice din oceane vor depăși cantitatea de pește până în 2050»

Într-un raport al Fundației Ellen MacArthur, lansat în ianuarie 2016 la forumul economic din Davos, se trage un semnal de alarmă asupra cantității imense de deșeuri plastice din oceanele planetei, estimate să depășească chiar și masa de pește până în anul 2050.

Producția de mase plastice a crescut de 20 de ori comparativ cu anul 1964, ajungând la 311 milioane tone în 2014. Se estimează că se va dubla din nou în următorii 20 de ani și se va tripla până în 2050. Industria plasticului va consuma peste 20% din întreaga producție de petrol în următorii 35 de ani, de la 5% cât este acum, se afirmă în raport.

Cu toate că există o cerere în creștere pentru plasticele reciclate, doar efectiv 5% din masa plastică este reciclată, 40% ajung în gropile de gunoi iar 30% în ecosistemele sensibile cum sunt oceanele planetei.

O cantitate enormă de mase plastice a ajuns în mări și oceane, și reprezintă deja o cauză a problemelor ecologice, după decenii întregi de indiferență ce continuă și în prezent. Conform raportului, la ora actuală, cca. 8 milioane de tone de plastic se aruncă în oceane la fiecare minut, o cantitate ce va crește de patru ori până în anul 2050 dacă nu se iau măsuri. „Într-un scenariu în care lucrurile nu se schimbă radical, estimăm că în oceane va exista o tonă de plastic pentru fiecare tonă de pește până în anul 2025, și până în anul 2050, mai multă masă de plastic decât cea de pește”, afirmă autorii studiului.

O plasă de plastic ce ajunge în apele mării se poate descompune acolo, în special în apele calde ale oceanelor, dar în acest proces sunt emise chimicale toxice ce sunt consumate de fauna marină, ajungând astfel în lanțul alimentar uman. Încă nu se știe ce se petrece cu reziduurile plastice ce ajung pe fundul oceanelor, sau ce impact au asupra ecosistemelor marine sau asupra biodiversității.

„Plasticul este materialul de bază al economiei moderne, cu calități de neegalat. Pe de altă parte este și materialul ultim de unică folosință. Aceste volume uriașe de deșeuri plastice generează însă costuri enorme. Refolosirea plasticului trebuie să fie regândită din perspectivă economică, să fie transformată într-o resursă valoroasă”, a declarat dr. Martin R Stuchtey, unul din autorii studiului.

Raportul conchide că momentan industria plasticului nu este deloc pregătită să abordeze această problemă.

Prețul scăzut al petrolului are un efect negativ sub acest aspect. La un preț de sub 30$ pe baril nu mai este viabil economic să se recicleze deșeurile de mase plastice comparativ cu folosirea țițeiului crud.

Citiți și: 
Adevăruri ascunse, deranjante si nebănuite despre privatizarea apei 
Substanţele toxice din mediu afectează nu numai organismul expus ci şi urmaşii fiinţei respective, prin moştenire epigenetică trans-generaţională 

yogaesoteric
17 februarie 2016 

Declaraţii aberante și totodată revoltătoare ale autorităţilor din Koln

Femeile agresate de imigranţi ar trebui să fie „mai bine pregătite” şi să adopte „un cod de conduită” pentru a preveni astfel de situaţii 

Centrul oraşului german Koln a fost declarat zonă nesigură pentru femei de către consiliul local, după ce zeci de femei au fost hărţuite de un grup de arabi şi africani în noaptea de Anul Nou.

Într-o scrisoare deschisă, consilierul Judith Woltera a îndemnat femeile să evite zona declarată nesigură în urma atacurilor. Sute pe persoane au protestat pe străzile oraşului, după ce aceasta a sugerat că femeile „ar trebui să fie mai bine pregătite” pentru astfel de incidente.

Declaraţii şocante au venit şi din partea primarului din Koln, Henriette Reke, care au stârnit revoltă în rândul cetăţenilor. Aceasta a spus că femeile ar trebui să adopte un anumit cod de conduită pentru a preveni agresiunile. Printre măsurile preventive propuse se numără menţinerea unei distanţe sigure faţă de străini, evitarea părăsirii grupului de cunoscuţi, solicitarea martorilor să intervină în caz de agresiune, raportarea agresiunilor la poliţie, scrie Daily Mail.

Referitor la agresori, primarul a precizat că imigranţii trebuie să beneficieze de explicaţii mai ample asupra consecinţelor unui astfel de comportament şi ce anume este considerat deplasat.

Aproximativ o mie de bărbați proveniți din țări arabe și nord-africane au agresat sexual și au jefuit zeci de femei în noaptea de Anul Nou.

Pentru tradiţionalul carnaval ce a avut loc în aceeaşi zonă, în luna februarie, s-au sporit efectivele poliţiei.


Citiți și:
Violurile şi hărţuirile sexuale au devenit teme «TABU»
Criza recentă a imigranţilor: Refugiaţii din taberele din Germania, acuzaţi de violuri, abuzuri sexuale şi proxenetism

yogaesoteric
17 februarie 2016

Scandalul Rabobank și jaful din agricultura românească: UE dă bani companiilor străine să cumpere teren agricol în România

Un scandal de corupție cu consecințe europene se profilează pe axa România – Olanda. O investigație realizată de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație și publicată de EU Observer arată că o subsidiară a băncii olandeze Rabobank a devenit proprietară peste mai bine de 20.000 de hectare de teren din România, dar că în multe cazuri preluarea s-ar fi produs fără știrea sau voia proprietarilor, a transmis Radio France Internationale.

Potrivit articolului din EU Observer, Rabobank ar fi investit 315 milioane de euro în România începând din 2011 în cadrul unui program de 15 ani și se așteaptă să obțină venituri de 900 de milioane de euro. Ancheta jurnalistică susține că mulți fermieri spun acum că li s-a luat pământul. Că fără ca ei să știe sau fără a vedea vreun ban, terenurile înregistrate pe numele lor au fost vândute de către altcineva, de multe ori către companii cu capital străin.

Publicația dă exemplul comunei Zărand din vestul țării unde, din 2012, subsidiara Rabo Farm a cumpărat peste 140 de hectare. Din acest total, 16,5 hectare ar fi fost cumpărate, susține EU Observer, prin intermediari în cadrul unui proces complex în care a fost implicat și un judecător, inculpat pentru fraudă. Iar precontractele sunt investigate de procurorii anticorupție.

Ca replică, Rabobank susține că înainte de a achiziţiona o fermă sau de a investi în ea, se face o verificare amănunţită a vânzătorilor, arendaşilor, operatorilor de ferme, precum și a altor factori relevanţi pentru fazele de investiţie.

Potrivit EU Observer, problema este deja una europeană, câtă vreme Comisia alocă miliarde de euro unor companii precum Rabo Farm, pentru cumpărarea de ferme în Europa de Est, în ideea concentrării exploatărilor agricole. Iar ceea ce se petrece în România „este scenariul furtunii perfecte”, spune Attila Szocs, președintele Eco Ruralis, un ONG din Cluj. „Sunt 4 milioane de mici proprietari care stau pe o uriașă resursă. Din 2002 încoace, prețul terenului agricol a crescut în România de 25 de ori. Iar Rabo crede că va crește în continuare, chiar dacă mai lent”, scrie EU Observer.

Citiți și:
Pericol! Seminţe sterilizate au început să fie împărţite gratuit prin satele Moldovei
Multinaţionalele străine scot anual, zeci de miliarde de euro din România
Vrăjeala secolului cu fondurile europene

yogaesoteric
16 februarie 2016

Dezvăluiri șocante ale unui fost general SIE: visul «Turciei Mari», șeful ISIS și cine l-a eliberat

„Toată lumea arată cu degetul ba spre Statele Unite, ba spre Rusia, ba spre Germania acuzându-le de toate jocurile posibile în cazul Siria/Irak/Statul Islamic. Nu spun că toate aceste forțe ale lumii n-au interese specifice în această zonă care, fie vorba între noi, are potențialul de a declanșa un nou război mondial. Nu trebuie ascunsă această cumplită realitate. Însă, vă avertizez, adevăratul jucător în această ecuație este Turcia, al cărei vis de a redeveni «Marea Turcie a Sultanilor» a renăscut în capul lui Erdogan și-n mințile elitei turcești.

Toți vorbesc despre explozia economică a Chinei, că amenință supremația Americii în fruntea economiilor lumii. Eu vin și vă spun că în ultimii 15 ani, sub conducerea lui Erdogan, cea mai dinamică economie a lumii a fost economia Turciei. Iar tergiversările liderilor europeni de a integra Turcia în Europa au condus la schimbarea planurilor pentru această națiune condusă acum de unul care se crede sultan.

Turcia conduce din umbră tot acest conflict. Așteptând cel mai favorabil prilej de a se extinde, fără scrupule, fără remușcări, în Siria și, mai ales, în Irak. După părerea mea, dar nu sunt singurul care știe aceste lucruri, așa-zisul Stat/Califat Islamic, ISIS, are o înțelegere secretă cu șefii din fruntea Turciei. Iar turcii îi au la mână pe americani. Care tac complice. De teamă să nu piardă totul în această zonă, dar și să nu apară aceste lucruri oficial. Ar fi tragic pentru marea putere care este SUA!

Nu turcii sunt cei care cumpără petrolul extras de ISIS din câmpurile de la Mosul și Kirkuk? Credeți că o să aflăm vreodată oficial că acest petrol, care depășește miliardul de dolari pe an, ajunge și la magnații americani care plătesc campaniile electorale pentru Casa Albă? Nu în spitalele turcești, în secret, sunt tratați liderii ISIS? Nu prin Antiohia, pe teritoriu turcesc, există un coridor de manevră al trupelor ISIS?” întreabă, retoric, fostul general SIE, ale cărui dezvăluiri au fost publicate de comisarul.ro .

Despre cine este Abu Bakr al-Baghdadi

„Nimeni nu spune că al-Baghdadi este urmaș direct al lui Saddam Hussein, fiind fiul fetei fostului dictator irakian. În 2003, imediat după invazia americanilor în Irak, actualul lider al ISIS a înființat Jamaat Jaysh Ahl-Sunnah wa-l-Jamaah (JJASJ), în cadrul căruia a avut rolul de lider al comitetului Sharia. Din 2006 a devenit administrator general al comitetului Sharia din Statul Islamic ISIS.

Și acum vine prima întrebare: de ce i-au dat drumul americanii după ce l-au capturat? Nu cumva în urma unor insistențe turcești? Al-Baghdadi a fost deținut, în 2004, în perioada februarie-decembrie, la Camp Bucca, în sudul extrem al Irakului.

Ca o paranteză, la Camp Bucca, un penitenciar mai puțin cunoscut, lângă Umm Qasr, la sud de Basra, între 2007 și 2009 a funcționat și o echipă medicală românească (9 asistenți medicali militari și  un medic militar).

Din acest penitenciar a fost eliberat al-Baghdadi, NECONDIȚIONAT, de către o comisie condusă de un colonel american!”

Citiți și:
Cum au pus umărul americanii la nașterea monstruosului Stat Islamic
Turcia, NATO şi Orientul Mijlociu, la răscruce

yogaesoteric
16 februarie 2016

Secretele formidabile ale Pământului – de vorbă cu cercetătorul Ştefan Marincea, de la Institutul de Geologie al României

„Geologia înseamnă libertate neîngrădită.”

La 55 de ani, Ştefan Marincea este unul dintre cei mai importanţi geologi ai României. A cutreierat şi studiat mai toţi munţii ţării, dar este în egală măsură chemat, pentru cunoştinţele sale, şi în Occident, în Belgia şi în Franţa. O incursiune alături de el în măruntaiele Pământului şi în lumea misterioasă a cristalelor este o aventură care merită împărtăşită din plin.

Superbele peregrinări prin munţi

Reporter: Mai întâi, d-le Marincea, aş vrea să vă întreb cum v-aţi ales meseria de geolog? Ce e aşa de pasionant în cercetarea Pământului?

Ştefan Marincea: Eu vin dintr-o familie de ingineri şi de medici. Într-adevăr, este greu de imaginat că îţi poţi alege o meserie într-atât de diferită de cea a părinţilor şi a fraţilor tăi. Când eram tânăr, m-am gândit mult cum să împac cele două pasiuni: cea pentru ştiinţele vieţii şi cea pentru inginerie, ambele prezente în viaţa de zi cu zi a familiei mele. Şi răspunsul la această dilemă a fost geologia. M-au întărit şi superbele peregrinări prin munţi din timpul liceului. Şi mai era şi dorinţa mea nestăpânită de a descoperi lucruri noi, care m-a făcut să plec, ca voluntar, pe un şantier arheologic, la Dinogetia-Garvăn.

Evadarea din tipare, din programul strict al „epocii de aur”, a fost şi ea un argument. Geologia însemna o sete de libertate, într-un moment în care toţi aveam nevoie de ea. Şi geologia înseamnă şi clipele superbe ale apusurilor şi răsăriturilor de soare, serile alături de colegii de echipă, departe de stresul şi «răutăţile lumii». Geologia este un domeniu al libertăţii neîngrădite: libertatea de a gândi, libertatea de a găsi frumosul acolo unde mulţi nu-l observă, libertatea de a sparge canoanele. Nu există dogme în geologie, pentru că natura ne rezervă mereu surprize. Iar natura îşi creează frumuseţile acolo unde nu te aştepţi. Misterul Pământului se adânceşte pe măsură ce avansăm spre interiorul său. Şi asta face parte din farmecul geologiei: 97% din volumul planetei noastre nu e accesibil cunoaşterii complete.

Plonjon în adâncurile Pământului

R.: Nu prea ştim, aşadar, cum arată interiorul Pământului...

Ş.M.: Pământul este plin de mistere, ce se lasă descoperite în paşi mici. Şi cu cât te apropii de interiorul lui, datele devin relative: investigaţiile nu pot fi făcute decât indirect. Cu cât avansăm spre interiorul Pământului, temperatura creşte, iar forajele şi galeriile nu pot să depăşească o anumită adâncime. Cea mai adâncă mină din lume, de la Mponeng, din Africa de Sud, are doar 3,9 km, iar cea mai adâncă carieră, mina de diamante Mirny din Siberia, are 525 m. Cel mai adânc foraj din lume, în scopuri ştiinţifice, este în Peninsula Kola, la o adâncime de 12.261 m, iar cel mai adânc puţ petrolier, din Quatar, are 12.290 m lungime. Extrem de puţin pentru un Pământ atât de mare.

Totuşi, noi ştim cu oarecare certitudine că partea centrală a Pământului (nucleul lui intern) este puternic feromagnetică şi extrem de densă. Aici, deşi temperaturile sunt uriaşe, din cauza presiunii gigantice, nucleul Pământului nu se poate topi. Doar la marginea lui stă o topitură metalică, gigantică şi ea. Ea ar fi răspunzătoare de magnetismul terestru. Apoi, peste nucleu şi înconjurându-l, e o manta groasă de 2900 km. Vulcanii ne-au ajutat să avem acces la fragmente de rocă desprinse din mantaua Pământului. Aşa că ne putem face o idee mai bună despre compoziţia ei, cel puţin în partea sa superioară. În sfârşit, peste manta, este crusta Pământului, care e la suprafaţa sa. Are o grosime infimă în raport cu planeta: 40 km. La ea mai avem şi noi acces direct, cât de cât.

R.: S-ar părea că despre Cosmos ştim mai multe decât despre planeta noastră...

Ş.M.: Planeta noastră ne este mult mai accesibilă, totuşi. Dar publicul larg este poate mai puţin atras de regnul mineral, „regnul ignorant”, decât de informaţia astronomică. Deşi avem şi noi acces la ea. Analizăm meteoriţii ca fragmente ale unor corpuri cereşti care au explodat, investigăm cometele şi planetele Sistemului Solar prin metode spectrografice. Şi nu ştiu câţi ştiu că primul om care a păşit pe Lună, Neil Armstrong, avea o serioasă pregătire geologică!

R.: Au apărut teorii paranormale, cum că în mijlocul Pământului există un alt pământ, cu „extratereştri”. Au fost şi experienţe făcute la Polul Nord, în care norvegienii s-au întâlnit cu nişte făpturi neumane. Multă lume, chiar şi ştiinţifică, a fost fascinată de ideea că înlăuntrul Pământului ar putea exista viaţă. Să fie simplă poezie?

Ş.M.: Aceste ipoteze s-au născut mai mult din farmecul legendelor celtice şi germanice, care imaginau troli şi gnomi trăitori sub pământ. Ele au dat foarte gustate romane SF. O călătorie spre centrul Pământului a lui Jules Verne a fascinat şi fascinează, încă. Dar viaţa pe care ar întâlni-o cei care avansează spre interiorul planetei n-ar fi una obişnuită. Aşa cum am spus, odată cu adâncimea, temperatura şi presiunea cresc, iar oxigenul devine rar. În minele adânci, viaţa e un infern. V-o spun, pentru că am fost acolo. La 1000 de metri adâncime, temperatura depăşeşte 45°C. Totuşi, s-au găsit, chiar în ţara noastră, în Peştera de la Movile, din Dobrogea, forme de viaţă anoxică (viaţă fără oxigen, n.r.). Însă e greu de imaginat că ar rezista şi la temperaturi şi presiuni mari.

Misterul cristalelor

R.: Cum aţi ajuns, ca geolog, la cristale?

Ş.M.: Deşi iubesc geologia în ansamblul său (am fost şef de promoţie al Facultăţii de Geologie din Bucureşti, cu media 10), mineralogia a rămas hobby-ul şi dragostea mea. O dragoste ce contaminează: surorile mele, medici, s-au molipsit de la mine şi sunt prezenţe active la târgurile de minerale şi roci. Magia cristalelor a început pentru mine cu fascinaţia pentru estetica lor şi a continuat cu partea de chimie şi matematică. Cristalografia (ştiinţa cristalelor) este revendicată şi de matematicieni, şi de chimişti, şi de fizicieni, şi de mineralogi. Există o fascinaţie aparte pentru proprietăţile curative ale unor cristale, transmisă de medicina tradiţională, mai ales de cea orientală.

În facultate, când a trebuit să optez pentru o disciplină geologică, am ales fără să clipesc mineralogia şi cristalografia. Am avut şi şansa să-l am ca deschizător de drumuri pe lectorul de atunci, Emil Constantinescu, viitorul Preşedinte al României. Iar formaţia mea fizico-matematică şi-a spus şi ea cuvântul. Pentru mine, natura cristalelor, înainte de a se adresa inimii, se adresează minţii, fiindcă ele reprezintă, întâi de toate, o înşiruire de cifre, de indici care le descriu geometria şi de formule chimice. Şi sunt un înverşunat colector de minerale, o parte dintre ele le-am donat deja Muzeului Naţional de Geologie. Iar un colector este atras de frumuseţea şi raritatea cristalului.

Un exemplu: de curând, aflat în practică în Germania, în regiunea Eifel, alături de studenţii belgieni ai Universităţii din Liège, ne-am dedat unei superbe vânători de cristale de augit, pe un câmp al unui fermier de la Mosenberg. Augitul, deja cristalizat într-o rocă magmatică, a fost expulzat în urma unor uriaşe explozii, datorate contactului dintre lava fierbinte a vulcanilor şi pânza freatică. Au rezultat nişte uriaşe cratere de explozie, în care, în timp, s-au format lacuri superbe, dar şi cristalele de augit; pe care noi le-am cules de pe un câmp de lucernă.

R.: În lume există şi terapeuţi vindecători cu cristale, care câştigă o grămadă de bani. Cristalele au, se pare, o energie foarte puternică. Putem să presupunem cristalele ca fiind vii?

Ş.M.: Nu cred în viaţa propriu-zisă a cristalelor, dar pot să îmi imaginez proprietăţi „paranormale” ale lor; proprietăţi extrasenzoriale, ce sunt în afara cunoaşterii ştiinţifice de azi. Formele lor pot genera forme de energie, pe care nu ni le putem explica, precum faimosul „efect de piramidă”, despre care s-au scris cărţi întregi.

R.: Cristalele au forme absolut extraordinare. Cum se explică geometria lor?

Ş.M.: Formele cristalelor sunt o reflectare a structurii lor cristaline. Majoritatea compuşilor chimici cristalizează. În cristalografie există o clasificare riguroasă, pe sisteme cristaline şi grupuri spaţiale. Există şapte sisteme de cristalizare şi multe grupuri spaţiale. Formele cristalelor pot fi explicate deci prin operaţiuni de simetrie bazându-ne pe structura lor atomică. Şi prezise matematic!

R.: Dar culorile atât de diferite ale cristalelor cum se explică?

Ş.M.: Aici, misterele au fost devoalate deja. Există, de pildă, metale a căror prezenţă în structura cristalină produc culori magnifice. Cele mai frumoase culori le dau fierul, manganul, cromul şi titanul. Alte cristale sunt colorate datorită unor incluziuni extrem de fine de compuşi sau pigmenţi coloraţi.

Comoara şi vipera

R.: Japonezul Masaru Emoto a realizat un experiment senzaţional. El a îngheţat apa în două feluri: pe o muzică rock şi pe o muzică de Beethoven. Cu muzica lui Beethoven s-au făcut formaţiuni de cristale absolut superbe; celelalte au luat forme aberante. Cum vă explicaţi toate acestea?

Ş.M.: Eu nu cred că există forme de comunicare între cristale. Poate doar fenomene de respingere sau atracţie de tip magnetic. În privinţa experimentului lui Masaru Emoto, este foarte clar că muzica generează vibraţii, succesiuni care pot influenţa creşterea cristalină. O muzică profund armonioasă, ca a lui Beethoven, a generat câmpuri continue, care au dus la o cristalizare fără defecte. În timp ce muzica rock a generat câmpuri discontinue, care au indus defecte de reţea şi forme „contorsionate” ale gheţii.

R.: Cum ar trebui să ne împrietenim cu cristalele? Şi cum să le folosim?

Ş.M.: Pentru mine, „prietenia” cu cristalele ţine mai degrabă de fascinaţia formelor şi culorilor lor. De frumuseţea lor pură. Dar şi de valoare, care le e dată de raritatea lor.

R.: Aveţi un cristal preferat, d-le Ştefan Marincea?

Ş.M.: Preferatul meu este un cristal vezuvian de 4 cm în diametru, cu o formă perfectă de bipiramidă tetragonală. Imaginaţi-vă două piramide, ca cea a lui Keops, unite prin bază! Nu are proprietăţi gemologice, l-am colectat din România, de la Ciclova. Ce mă atrage la el este povestea lui. O bună parte a dealului de unde l-am luat e tapisată cu cristale, dar în locul de unde l-am colectat, trăieşte un exemplar superb de viperă cu corn. Am urmărit-o timp de ani de zile: de la un pui inofensiv, acum este o viperă mare şi solitară de peste 1 m. Ea este păzitorul comorii cristalelor de vezuvian şi al tainei cristalului meu.

R.: Există o comunicare secretă cu cristalele pe care le aveţi?

Ş.M.: Am foarte multe cristale în colecţia mea, dar nu ştiu care dintre ele îmi aduce energie sau optimism. Eu le iubesc pe toate. Ca pietre zodiacale (sunt născut în zodia Gemenilor) ar trebui să mă gândesc la cristalele de culoare galbenă, definită drept culoare a zodiei. Am cristale de citrin (cuarţ galben), peridot (olivină) şi vezuvian gălbui, şi mai multe agate, care ar trebui să reprezinte talismanul zodiei, ca şi smaraldul. Nu am un cristal de smarald nobil, dar am superbe turmaline verzi (elbaite). Cred că toate îmi fac bine. Între ele mă simt „acasă”.

R.: Credeţi că un cristal ne influenţează viaţa când îl purtăm asupra noastră?

Ş.M.: Viaţa mea s-a desfăşurat de o bună bucată de vreme între două descoperiri şi colectări de cristale. Ele mi-au determinat deseori priorităţile, mi-au influenţat în bine munca şi mi-au fundamentat, în parte, cele două doctorate şi o mulţime de articole ştiinţifice. Totdeauna, când fac teren, redevin un pasionat colector de cristale, care mă însoţesc continuu în timpul campaniilor.

R.: Ar trebui să ne alegem cu grijă cristalele în funcţie de temperament şi caracter?

Ş.M.: Medicina orientală asociază anumite cristale cu stările de serenitate: orice chinez îşi doreşte să posede un obiect de jad, pe care să-l pună la vedere în căminul său. Temperamentul şi caracterul nu sunt prea importante în alegerea unui cristal. Cristalul ideal este cel care îţi place, cu condiţia ca el să nu fie toxic sau radioactiv. A existat în Anglia secolului al XIX-lea cazul unei otrăviri lente, prin iradiere, cu un superb medalion conţinând un fosfat de uranil. Posesorul lui îl dăruia soţiilor sale, care au murit, rând pe rând. Morţile erau extrem de misterioase şi cu greu au putut fi elucidate.

Grădina cu flori de aur

R.: Există în lume zone cu energii foarte puternice, în care se simte iradierea Pământului. În Antichitate, ele erau locuri de vindecare.

Ş.M.: Trebuie să ne întoarcem, pentru explicaţii, tot la „efectul de piramidă”. Dar şi la prezenţa unor cristale cu radiaţii ionizante, datorate proprietăţilor lor radioactive. Aşa o zonă este Valea Cernei, unde monazitul (un fosfat care conţine thoriu şi lantanide), prezent în cantităţi rezonabile în granitul de Cerna, induce o radiaţie slabă, ionizantă. Ea face ca aerul de la Herculane, staţiune aflată la altitudinea de 168 m, să fie la fel de ionizat ca cel de la 2000 m altitudine! Proprietăţile curative date de această ionizare negativă, combinată cu izvoarele termale, erau cunoscute încă din Antichitate. Legionarii romani se tratau aici pentru o vindecare mai rapidă.

R.: Cum se explică felul în care înfloreşte aurul în mine, inflorescenţe absolut fabuloase, aşa cum pot fi văzute la Muzeul Aurului din Brad?

Ş.M.: Aurul nativ (de multe ori aliat natural cu argintul în mineralul electrum) este un mineral care cristalizează în sistemul cubic. El are tendinţa de a forma concreşteri scheletice, aşa-numitele dendrite, concreşteri arborescente, ce se dezvoltă prin alipirea repetată a feţelor unor cristale. Exponatele ce pot fi admirate la Brad şi care sunt extrem de rare sunt cristalele de aur nativ. Unul, aflat în vârful unui filament, apare ca un cub cu colţuri uşor teşite (feţe de octaedru). Are o istorie fabuloasă: un colecţionar japonez a oferit cândva, pe el, 8 kg de aur pur (era în 1974), dar Ceauşescu a interzis orice tranzacţie cu aur nativ.

R.: Ce părere aveţi despre faimoasele capete de cristal, absolut perfecte, despre care nu se ştie cum au fost făcute?

Ş.M.: Sunt cranii din „cristal de stâncă” sau cuarţ. După date, se acceptă că sunt mayaşe. Până acum, s-au descoperit 13. Enigma cea mare din jurul lor este cum a putut fi prelucrat, cu mijloacele epocii, cuarţul, care este foarte dur? Pare o imposibilitate tehnologică, pentru că ar fi fost necesare scule şi pulberi de materiale mai dure, cum sunt corindonul sau diamantul. Or, se ştie că mayaşii şi olmecii nu au avut acces la diamante, pentru că nu se găseau pe continentul lor. Corindon în schimb, se găseşte din abundenţă în America de Sud (inclusiv ca rubin sau smarald). Folosind corindonul, mai puţin dur decât diamantul, într-un timp rezonabil de lung şi cu o răbdare pe măsură, ne putem imagina că mayaşii au putut şlefui aceste capete de cristal. Astfel, miturile ţesute în jurul lor, cum sunt cel al originii extraterestre sau al facerii recente, pot fi contrazise.

Citiți și:
Pietrele preţioase – sănătate de lux
Expediţii programate în tainicul tărâm subteran al SHAMBALEI

yogaesoteric
16 februarie 2016

Dezvăluiri uimitoare despre geniala tehnologie Keshe. Armele high-tech americane au început să fie rând pe rând blocate

de Marvin Atudorei

Asistăm pe lună ce trece la escaladarea unor tensiuni politice, militare şi economice între SUA şi Federaţia Rusă, primele două mari puteri ale lumii. De ambele părţi se desfăşoară exerciţii militare de anvergură, în timp ce reprezentanţii guvernamentali fac declaraţii tranşante. În esenţă, mass-media occidentală prezintă dinamica evenimentelor ca pe un abuz continuu de putere din partea Rusiei, afirmându-se că din acest motiv coaliţia NATO (mai exact SUA, asistată de UE) urmăreşte cu tot mai mare determinare să restabilească echilibrul şi să asigure pacea. Există însă o serie de date esenţiale pe care mediile oficiale de informare ale Occidentului le ascund faţă de opinia publică referitor la cine şi ce anume determină în realitate raportul de forţe între cele două super-puteri.

Această politică de cenzurare a informaţiilor „incomode” ajunge, de altfel, să transpară tot mai mult. Numeroase semnale indică faptul că mass-media din ţările vest-europene e aproape în întregime obedientă intereselor Americii, dovedindu-se chiar că mulţi jurnalişti au fost deconspiraţi ca fiind agenţi sub acoperire ai serviciilor secrete. Este în acest sens revelatoare mărturia jurnalistului german Ulrich Ulfkotte, fost editor la Frankfurter Allgemeine Zeitung, unul dintre cele mai influente ziare din Germania. El a recunoscut public faptul că, asupra lui şi a altor numeroşi jurnalişti din ţările Europei, au fost făcute presiuni cu scopul de a-i determina să mintă, să manipuleze şi să facă propagandă care să incite la război împotriva Rusiei. Puteţi urmări aici mărturia video a acestui jurnalist.

Mass-media din România abundă de astfel de articole care probează suportul fără echivoc al coaliţiei NATO şi demonizarea Rusiei, primii fiind de fiecare dată elogiaţi şi descrişi ca „băieţii buni”. Puteţi consulta câteva asemenea exemple în Evenimentul zilei, Gândul, HotNews sauAdevărul.

Dincolo de această propagandă extrem de vizibilă împotriva Federaţiei Ruse, unul dintre lucrurile pe care mass-media occidentală îl ascunde cu grijă, dar despre care au apărut o serie de dezvăluiri în media alternativă, este acela că Rusia ar deţine de câţiva ani o tehnologie absolut revoluţionară, capabilă să îi asigure, printre altele, şi un uriaş avantaj militar. Fără îndoială, acesta este un lucru foarte greu de acceptat pentru administraţia de la Casa Albă, care de zeci de ani duce o politică de dominaţie şi intervenţie autoritară peste tot în lume unde ea consideră că „trebuie să facă ordine”. Bineînţeles, noua tehnologie folosită de ruşi este deocamdată ţinută top secret, dar există deja informaţii concludente care dezvăluie că este vorba de sisteme de tip „MAGRAV” (bazate pe controlul câmpurilor magnetice şi gravitaţionale) ce au fost puse la dispoziţie de Fundaţia Keshe.

O confirmare clară a acestei situaţii ce pune capăt mândriei guvernanţilor americani a avut loc anul trecut, pe fondul crizei din Ucraina. La data de 10 aprilie 2014 un vas de război aparţinând Marinei americane, USS Donald Cook, a fost trimis în apele neutre ale Mării Negre echipat cu cele mai moderne sisteme de luptă ale NATO. Distrugătorul USS Donald Cook avea la bord 56 rachete nucleare Tomahawk, patru radare foarte puternice, precum şi cel mai recent sistem american de detectare şi distrugere a rachetelor, AEGIS. Rămânerea mai îndelungată a vasului american în acea zonă a intrat, însă, în contradicţie cu Convenţia de la Montreaux. Conform acestui tratat internaţional, navele de război ale ţărilor non-riverane Mării Negre nu pot staţiona în zonă mai mult de 21 de zile. Moscova şi-a exprimat de mai multe ori preocuparea în legătură cu prezenţa navelor NATO în Marea Neagră şi în acest sens ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a atras atenţia că unele nave militare americane au depăşit deja limita de 21 de zile permise pentru şederea lor în Marea Neagră. 

Ca răspuns la prezenţa prelungită a distrugătoruluiUSS Donald Cook în Marea Neagră, Moscova a trimis în data de 12 aprilie un bombardier neînarmat, de tipSU-24, care a survolat nava de război americană. Conform ziarului rus  Rossiyskaya Gazeta şi declaraţiilor făcute de generalul rus Pavel Zolotarev (director adjunct al Institutului de studii americane şi canadiene al Academiei de Științe a Rusiei), singura dotare a avionului rus a fost doar un fel de ,,coș” montat sub fuselaj, ce conținea un dispozitiv de război electronic numit Khibiny. 
Se pare că ceea ce a urmat a pus în stare de şoc marinarii navei americane. Mai multe surse alternative de ştiri (printre care voltairenet.org, infowars.com, liveleak.com, aun-tv.com,veteranstoday.com, trinfinity8.com) au afirmat că atunci când avionul rusesc s-a apropiat de vasul USS Donald Cook, toate sistemele electronice ale acestuia (radarele, dispozitivele de transmitere a informaţiilor, circuitele de control) s-au oprit brusc şi, în pofida eforturilor operatorilor, nu au mai putut fi repornite. Spre disperarea americanilor, avionul SU-24 a simulat apoi de 12 ori, timp de 90 de minute, că atacă vasul american, care devenise o pradă sigură, fiind incapabil să se mai apere. Sursele citate mai sus afirmă că după acest incidentUSS Donald Cook s-a grăbit să ancoreze în portul românesc Constanţa, unde 27 de membri ai echipajului şi-au depus demisiile spunând că nu au de gând să îşi mai rişte vieţile.

După două zile, în data de 14 aprilie 2014, Pentagonul a emis un protest oficial, neașteptat de emoțional, prin care a arătat că a fost deosebit de deranjat de respectivul eveniment. Reprezentantul Pentagonului a caracterizat atitudinea Rusiei în acel caz ca „provocatoare şi neprofesională”, specificând şi că: „Incidentul a demoralizat echipajul navei”. Este de remarcat că, deşi Pentagonul s-a ferit să recunoască direct, acest comentariu confirmă totuşi faptul că situaţia i-a depăşit complet pe militarii distrugătorului american. Cu privire la acest incident, mass-media occidentală a continuat – aşa cum era de aşteptat – să elogieze armata SUA, menţionând doar că un avion rusesc a survolat de 12 ori vasul american USS Donald Cook, fără să pomenească absolut nimic despre vreo eventuală blocare a capacităţii de luptă a acestuia. 

De cealaltă parte, în mediile de informare alternative ruse, incidentul a fost prezentat explicit, arătându-se că scopul acelei demonstraţii a fost să descurajeze prompt ofensiva americană spre Răsărit şi să arate că Rusia nu doreşte război.

(Pentru a vedea subtitrarea în limba română apăsaţi butonul Settings, apoi selectaţi din Subtitles.)

Informaţii adiţionale foarte semnificative despre noile sisteme ruseşti de război electronic au fost prezentate şi de postul de televiziune rusesc NTV.

Se poate constata că, în prezent, tot mai mulţi experți militari ruşi (vezi aici  sau aici) nu se feresc să declare că această nouă tehnologie – care a făcut posibilă dezactivarea completă a celui mai avansat sistem american de distrugere de rachete, AEGIS – este la ora actuală o armă de neegalat în întreaga lume. Gradat, sunt difuzate tot mai multe informaţii despre acest gen de tehnologie pe care o deţine Rusia. Site-ul de ştiri ukrainewar.info citează declaraţia unui ofiţer rus care afirmă că armata rusă dispune acum de posibilităţi care pot provoca în tabăra adversă căderea tuturor mijloacelor de comunicaţie sau descărcarea imediată, completă, a bateriilor din vehicule, tancuri şi din alte echipamente (de exemplu, din telefoanele mobile şi din staţiile radio). Se afirmă, de asemenea, că toate circuitele electrice ar fi blocate, toate monitoarele ce folosesc LCD nu ar mai funcţiona şi toate motoarele s-ar opri, iar aceste efecte pot fi produse pe o rază de aproximativ 20 de kilometri. 

Sursele de informare alternativă citate anterior afirmă că dispozitivul Khibiny – folosit împotriva distrugătorului american USS Donald Cook – are la bază tehnologia Magrav pusă la punct şi provenită de la Fundaţia Keshe. Această tehnologie permite bruiajul radio-electronic al inamicului şi, în plus, s-a precizat că de exemplu dacă USS Donald Cook ar fi lansat o rachetă împotriva avionului rus Su–24, dispozitivul Khibiny ar fi deviat-o și ar fi trimis-o înapoi la cei care au lansat-o. Este de altfel cunoscut (puteți consulta, de exemplu, un articol anterior) că savantul iranian care a pus la punct această tehnologie preciza că un astfel de sistem este construit special pentru a descuraja din start pe oricine are de gând să iniţieze un atac.

Rusia nu este însă singura ţară care deţine tehnologia MAGRAV. Un incident recent a dovedit că şi Franţa a primit această tehnologie. În data de 2 martie 2015, în cadrul unor exerciţii militare tactice desfăşurate în largul coastelor Floridei, submarinul francez Saphir a pus într-o totală inferioritate marele portavion american USS Theodore Roosvelt şi întreaga sa escortă. Comentatorii militari arată că în condiţii de război această situaţie ar fi însemnat scufundarea certă a tuturor vaselor respective. Evenimentul a fost consemnat de agenţia de ştiri rusă Sputnick, care a specificat că exerciţiul tactic în care a fost implicat portavionul american a fost menit să testeze noile dotări ale portavionului, bazate pe tehnologii de ultimă oră, în care s-au investit în ultimii patru ani peste 2,6 miliarde de dolari. Insuccesul înregistrat de USS Theodore Roosvelt a fost considerat foarte usturător în privinţa justificării modului în care au fost alocate aceste uriaşe fonduri financiare. Informații prezentate de media alternativă (de exemplu aici) afirmă că surse acoperite din cadrul Ministerului Rus al Apărării precizează că eficienţa submarinului nuclear francez Saphir provine tocmai din faptul că este echipat cu unul dintre noile sisteme MAGRAV folosite deja de armatele rusă şi iraniană. 

Un alt incident care a dovedit din nou ineficienţa tehnicii militare americane în faţa noilor arme de război ce utilizează tehnologia MAGRAV a avut loc în apele Mării Baltice. Cu această ocazie portavionul USS Theodore Roosvelt a fost din nou făcut „şah mat”. Trebuie spus că acest portavion este considerat unul dintre cele mai mari şi mai puternice vase de război ale Marinei americane, având 100.000 de tone şi 5.000 de marinari la bord, fiind uneori supranumit ca „100.000 de tone de putere de foc”. Și totuși, în data de 23 martie 2015 portavionul USS Theodore Roosvelt a fost „scufundat” de trei submarine ruseşti în cadrul unor exerciţii tactice. Site-ul eutimes.net menţionează că un raport (ce nu a fost făcut public) al Ministerului rus al Apărării precizează că vasul american a fost determinat să „fugă în teroare” de trei submarine ruseşti din clasa Akula, dotate cu propulsie nucleară, aparținând diviziei submarine nr. 24 a Flotei de Nord a Federației Ruse. Eutimes notează, ca o confirmare, că la câteva ore după ce Ministerul rus al Apărării a raportat incidentul, în presa engleză au apărut informaţii despre sosirea giganticei nave americane. 

Într-adevăr, la finalul lui martie 2015, presa britanică a anunţat subit că unul dintre cele mai mari portavioane americane, USS Theodore Roosvelt, a venit să ancoreze în largul coastei Hampshire din apele Regatelor Unite ale Marii Britanii, spre uimirea a mii de curioşi care s-au îngrămădit să îl vadă. Este foarte semnificativ că din articolele publicate de presa engleză (de exemplu, în Daily Mail) se subînţelege faptul că evenimentul nu fusese programat. Având în vedere că sosirea unei nave de război de o asemenea anvergură este considerată un eveniment de o mare importanţă, ce este în mod obişnuit anunţat public cu mult timp înainte, putem deduce că ceva nu a fost tocmai în regulă.  Mass-media nu a oferit nicio explicaţie pentru această apariţie intempestivă, ci a distras atenţia cititorilor cu detalii senzaţionale despre uriaşul vas de război american. 

Media alternativă dezvăluie de asemenea că pentru a contracara efectele armelor ruseşti ce folosesc Magrav, US Air Force au recurs la începutul anului 2015 la testarea unui sistem militar numit High Energy Liquid Laser Area Defense System (HELLADS), sistem ce vizează detectarea rachetelor din atmosfera terestră operând pentru aceasta cu viteza luminii. Exercițiile adoptate de US Air Force au urmărit în luna martie să doboare o țintă de reintrare în spațiul aerian, ICBM (rachetă balistică intercontinentală) ce simula un atac nuclear al Federației Ruse. Mai mulţi experți susțin însă că efectele utilizării HELLADS pentru o rază lungă de acţiune tind să se răspândească în întreaga atmosferă şi astfel afectează totul în calea lor. Este mai mult decât concludent că – după cum arată şi site-ul de ştiri www.rt.com – numeroşi controlori ai traficului aerian din Germania, Cehia, Slovacia sau Austria au raportat perturbarea radarelor în timpul exerciţiilor tactice aeriene desfăşurate de NATO. 

Consecințele au fost dezastruase. Conform unor informații din media alternativă, Ministerul rus al Apărării a declarat că „rapoartele Flotei de Nord a Rusiei indică faptul că prăbușirea zborului 4U9525 – Germanwings din sudul Franței, în data de 24 martie 2015, în care au murit 150 de persoane a fost „rezultatul direct” al eșuării unui test al US Air Force cu sistemul HELLADS, care în loc să distrugă racheta balistică ICBM, a distrus un avion civil”. Această explicaţie este, bineînţeles, mult mai plauzibilă decât cea lansată de presa occidentală care a mediatizat versiunea puerilă că prăbuşirea s-a datorat unei depresii a co-pilotului, care s-a încuiat în cabină şi din dorinţa de a se sinucide a omorât şi toţi pasagerii avionului. 

De altfel, consultând Manualul de operare al echipajului de zbor  se poate verifica faptul că o asemenea blocare pe dinăuntru a copilotului nici nu ar fi fost posibilă deoarece uşa putea fi deschisă de membrii echipajului dacă aceştia tastau un anumit cod: „When the flight crew does not respond to requests for entry, the door can also be unlocked by the cabin crew, by entering a two to seven-digit code (programmed by the airline) on the keypad, installed on the lateral side of the Forward Attendant Panel (FAP).” De asemenea, ceea ce nu s-a făcut public este faptul că acel avion de pasageri putea fi pilotat în caz de urgenţă şi din afara lui, controlul putând fi preluat printr-un sistem „fly-by-wire” ce a fost instalat ca urmare a măsurilor de prevenţie adoptate după evenimentele din 11 septembrie 2001. Informaţia este detaliată dewww.veteranstoday.com sau de  http://sitsshow.blogspot.ro

Rapoartele Ministerului rus al Apărării conduc aşadar la concluzia că iniţiativele armatei americane de a testa noi tipuri de arme – cum ar fi sistemul HELLADS – vin ca o tentativă de a dezvolta contra-măsuri împotriva tehnologiei MAGRAV.

Este de remarcat că în data de 23 aprilie 2012 preşedintele Barack Obama a semnat un decret prin care tehnologia MAGRAV dezvoltată de Fundaţia Keshe a fost interzisă în SUA, fiind asociată cu „terorismul”. Se pare că situaţia care a determinat administraţia Casei Albe să ia foarte în serios tehnologia Keshe a fost capturarea de către iranieni în decembrie 2011 a unei drone ce folosea cele mai sofisticate sisteme militare americane. Guvernanţii de la Washington erau absolut siguri că datorită tehnologiei high-tech de „ultimă generaţie” (pe care o considerau imbatabilă), drona lor de spionaj nici măcar nu ar putea fi detectată de inamici. Cu toate acestea iranienii le-au capturat drona din zbor, la o înălţime de aproximativ 6 kilometri, şi au adus-o la sol fără nici cea mai mică zgârietură! Evenimentul a fost pe larg prezentat de televiziunile iraniene. Puteţi urmări în continuare un scurt exemplu de asemenea ştire difuzată de o televiziune iraniană:

Deşi, iniţial, mass-media occidentală a catalogat informaţia despre capturarea dronei ca fiind un fals, în cele din urmă situaţia a fost recunoscută oficial, inclusiv de către preşedintele Obama, care a cerut public iranienilor drona înapoi (vezi, de exemplu, aici). Arătând că nu se tem de americani, iranienii au refuzat să returneze nava-spion. Este mai mult decât semnificativ să observăm că în pofida tendinţelor sale belicoase, administraţia SUA s-a abţinut ulterior să mai iniţieze atacuri de orice fel împotriva Iranului.  

Se pare că ceea ce a dus la neaşteptatul salt tehnologic iranian a fost exact „tehnologia Keshe”, dezvoltată de savantul iranian Mehran Keshe, care a pus şi bazele Fundaţiei Keshe. 

După evenimentul legat de capturarea dronei, Mehran Keshe a cerut preşedintelui Obama printr-o scrisoare oficială să coopereze pentru fundamentarea unui climat de pace mondială. Savantul iranian a avertizat totuşi că „Portavioanele SUA nu vor deveni altceva decât simple căzi plutitoare dacă tehnologia noastră Magrav va fi utilizată în mod eficient, iar pistele pline de avioane de luptă F16, F18 și așa mai departe nu vor deveni altceva decât muzee de păsări de fier, deoarece aceste ambarcațiuni nu vor putea să zboare dacă sistemele lor electronice au fost atinse de tehnologia spațială Magrav. Aceste avioane și nave de luptă ar trebui să fie rebobinate de la A la Z înainte să mai poată funcționa vreodată din nou”.

Impactul tehnologiei Keshe a ajuns acum să nu mai poată fi ascuns pentru multă vreme faţă de opinia publică. Această tehnologie revoluţionară determină deja balanţa de putere între statele lumii. Din fericire, cei care o deţin nu doresc războiul, ci tocmai blocarea eforturilor disperate ale unor organizaţii trans-naţionale ce doresc să-şi menţină autoritatea prin forţă şi prin declanşarea artificială a felurite crize la nivel mondial. 

Tocmai în direcţia fundamentării unui climat de pace mondială este salutar faptul că, în urmă cu trei ani, Fundaţia Keshe a anunţat că oferă gratuit tehnologia sa tuturor guvernelor statelor dispuse să o implementeze în scopuri paşnice. Numărul ţărilor care primesc tehnologia Keshe este în continuă creştere. Se pare că ţările care au primit această tehnologie sunt în primul rând cele care fac parte din asociaţia BRICS, printre care sunt Rusia şi China.

Având în vedere gradul ridicat de clasificare al informaţiilor legate de acest subiect este impropriu să ne aşteptăm la confirmări oficiale depline sau la date absolut necontroversate care să provină din mediile alternative. După cum putem însă observa, indiciile care au apărut sunt tot mai numeroase şi ele scot la iveală o realitate care deja a început să transforme faţa lumii.

În această privinţă este deosebit de important ceea ce arăta recent preşedintele rus Vladimir Putin într-un interviu acordat canalului public de televiziune Rossia-1, unde a arătat (potrivitRIA Novosti) că Rusia ar putea utiliza arme de înaltă precizie în cazul unei ameninţări la adresa securităţii sale, iar partenerii săi trebuie să ştie acest lucru. „În principiu, toţi partenerii noştri, cel puţin la nivel de experți, ştiu că Rusia are astfel de arme. Dar una este să se cunoască aceasta la nivel de experţi şi cu totul altceva este ca (celelalte ţări) să se convingă că ele există cu adevărat şi că sunt într-adevăr de foarte înaltă calitate. Avem specialişti foarte bine instruiti şi pregătiţi care să le poată utiliza în mod sistematic. Şi, nu în ultimul rând, Rusia are voinţa de a folosi aceste arme în cazul în care aceasta corespunde intereselor naţionale ale statului şi poporului rus", a declarat Vladimir Putin.

Federaţia Rusă a folosit în Siria arme de înaltă precizie împotriva Statului Islamic. După cum se cunoaşte, Flotila rusă din Marea Caspică a lansat rachete de croazieră împotriva teroriştilor. „Aceste rachete au intrat în serviciu în 2012. Raza lor de acțiune este de 1500 km, dar acestea sunt desigur arme high-tech, de înaltă precizie. Intenţionăm să reutilăm forţele noastre armate nu doar cu astfel de rachete, ci şi cu echipamente moderne terestre, cu alte echipamente aeriene. Acestea sunt sisteme complexe și, mai mult decât atât, (... ) sunt şi eficiente", a mai afirmat liderul rus.
Citiți și:

Tehnologia Keshe - o posibilă cale de a revoluţiona umanitatea (I)
 yogaesoteric

15 septembrie 2015