Atitudinea curentă a canalelor mass-media oficiale față de ceea ce ele numesc «teoria conspirației» este în mod evident schizofrenică (III)

Citiți a doua parte a articolului

Experimentul Tuskegee

Experimentul Tuskegee a fost unul dintre cele mai notorii experimente americane din secolul trecut şi unul dintre cele mai îndelungate. În perioada 1932-1972, Serviciul de Sănătate Publică din SUA împreună cu Institutul Tuskegee au efectuat un experiment cumplit, prin care era analizată evoluţia naturală a sifilisului netratat la bărbaţii de culoare. Subiecţii, de obicei oameni foarte săraci, au fost atraşi în cadrul programului sub pretextul că primesc asistenţă medicală gratuită din partea guvernului. Nu numai că participanţilor la studiu nu li s-a spus că sunt bolnavi de sifilis, dar nici nu au fost trataţi corespunzător, pentru boala lor administrându-li-se în majoritatea timpului aspirină.

Experimentul a reunit 600 de bărbaţi afro-americani, 399 de bolnavi şi 201 sănătoşi. Dintre aceștia, 28 de persoane au murit din cauza sifilisului, aproape 100 din cauza diferitelor complicaţii care au avut legătură cu boala, soţiile lor au fost şi ele infectate şi mulţi copii s-au născut cu o formă congenitală a acestei afecţiuni.

În anii ʼ40 s-a descoperit că penicilina poate trata sifilisul, dar medicii implicați în experiment au ascuns acest adevăr bolnavilor. O parte dintre bărbaţii ce participau în cadrul experimentului au vrut să se înroleze în armata americană pentru a lupta în cel de-al Doilea Război Mondial. Așa cum era de așteptat, ca urmare a analizelor, aceștia au fost diagnosticaţi cu sifilis și, de această dată, ei au fost informaţi. În ciuda acestui fapt, supraveghetorii studiului le-au interzis un tratament adecvat şi le-au prescris diverse pilule, pretinzând în mod mincinos că li se administrează penicilină. Planul infam al autorităților era să continue operațiunea până când toţi subiecţii ar fi murit din cauza bolii.

Experimentul ar fi continuat cu siguranţă nestingherit dacă Peter Buxtun, un angajat al Serviciului Public de Sănătate, nu ar fi cerut în anul 1966 încetarea studiului, informând în acest sens Centrul pentru Combaterea Bolilor (CDC), ce supraveghea în acel moment operaţiunea. Chiar dacă răspunsul pe care l-a primit inițial a fost unul negativ, eforturile lui Buxtun de a aduce la cunoştinţa publicului larg ceea ce se petrecea la Tuskegee au fost recompensate în anul 1972. Atunci presa a preluat subiectul şi un adevărat val de proteste a început în ţară, pe măsură ce erau făcute publice detalii legate de acest studiu. Ca urmare a unei astfel de reacţii vehemente din partea populaţiei, CDC a încheiat imediat studiul şi, pentru a calma spiritele, guvernul american a despăgubit familiile afectate cu circa 10 milioane de dolari.

În anul 1997, președintele Bill Clinton a confirmat acest episod întunecat din istoria americană.

Operațiunea Gladio

După al Doilea Război Mondial, aliații au instalat rețele clandestine stay-behind (pregătite să fie activate în cazul unei eventuale ocupații militare a teritoriului de către inamic) pentru a contracara o eventuală ocupație sovietică. În 1990, primul ministru italian Giulio Andreotti a recunoscut existența acestor armate secrete, fapt ce a dus la dezvăluiri similare și în alte țări. Aceste trupe au fost pregătite pentru a realiza atentate cu bombe, asasinate, torturi, lovituri de stat și acțiuni de propagandă. Extrema dreaptă a fost „teleghidată“ din umbră pentru a comite atentate teroriste care, ulterior, au fost puse pe seama extremei stângi. Această manevră mârșavă a contribuit la zdruncinarea drastică a încrederii opiniei publice, la un fel de ruptură în „sânul“ populației, care a început să perceapă drept amenințare diferitele grupuri locale, în timp ce americanii continuau nestingheriţi să-și păstreze poziția dominantă în aceste țări.

11 septembrie 2001

Deși încă nu a fost recunoscut niciodată de autorități ca o operațiune sub steag fals (false flag operation), tragicul eveniment din data de 11 septembrie implică destule aspecte dubioase pentru a nu fi acceptat ca un atac terorist al grupării Al-Qaeda, așa cum ni-l prezintă autoritățile americane.

În primul rând, căderea Turnurilor Gemene s-a produs cu o viteză uluitoare. Etajele superioare ale clădirilor au ajuns la sol, transformându-se în moloz în mai puțin de 16 secunde după ce procesul de prăbuşire a început. În vid, unei greutăţi i-ar trebui 9,2 secunde ca să acopere aceeaşi distanţă. Aceasta înseamnă că rezistenţa aerului plus încă o altă mărime variabilă au încetinit căderea etajelor superioare, aspect ce sugerează că etajele inferioare au fost supuse unei demolări controlate şi au fost practic pulverizate înainte ca cele de sus să se prăbușească peste ele. Nicio prăbușire gravitaţională nu ar fi putut crea acest fenomen.

Autoritățile, prin intermediul Comisiei Kean-Hamilton, ce a fost însărcinată să investigheze evenimentele de la 11 septembrie, au pretins că prăbușirile s-au datorat incendiilor care au topit structura de rezistență a clădirilor. Ar fi fost ceva nemaiîntâlnit, pentru că focul nu a provocat niciodată prăbuşirea unei clădiri cu structură de rezistență din oţel! Este deja un fapt stabilit că incendiile din turnuri au fost de mică intensitate. În anul 1991, incendiul de la Meridian Plaza, din Philadelphia, în cazul căruia focul a fost foarte puternic (flăcările ieşeau prin zeci de ferestre, la mai multe etaje) și a ars timp de 19 ore, a afectat clădirea, dar nu a produs prăbușirea ei. În aceste condiţii, cum se poate susţine că un foc care a ars timp de 56 de minute ar fi putut doborî la pământ o clădire cu structură de oţel puternică, așa cum a fost Turnul Sudic al Complexului WTC?

Mai mult decât atât, probele au fost distruse încă de la început, cu o tenacitate bizară. Distrugerea probelor, ascunderea lor şi obstrucţionarea vădită a strângerii de probe sunt semne ce indică mușamalizarea cazului. Nimeni nu distruge probele care îi dovedesc nevinovăţia. FBI, CIA, poliţia, FEMA şi alte agenţii de acest gen erau responsabile și ar fi trebuit să investigheze prăbuşirea World Trade Center. Cu toate acestea, în acest caz, FBI a permis în mod deliberat ca pilonii metalici și celelalte elemente de rezistență ale clădirii să fie distruse. Camioane pline ochi cu stâlpi de oțel au luat drumul unei fabrici de reciclare din Fresh Kills, Staten Island, și de acolo către China, ceea ce indică în mod clar ascunderea probelor. 

Mai mult decât atât, în raportul său final, comisia oficială a redat fără să-şi pună nicio întrebare lista celor nouăsprezece nume ale presupuşilor piraţi ai aerului oferită de FBI, cu toate că cel puţin şase identităţi erau false. Proprietarii legitimi ale acestora s-au autosesizat, fiind pe bună dreptate revoltați şi şocaţi că au fost considerați terorişti şi, culmea bătăii de joc, au fost declaraţi morţi. Mai grav, comisia a încercat să mușamalizeze aceste amănunte deranjante, deși listele originale ale pasagerilor, care au fost publicate, nu cuprind niciun nume arab.

Există numeroşi martori (angajați care lucrau în cadrul complexului WTC, pompieri, ziariști) care au afirmat că au auzit explozii în interiorul clădirilor, mai ales la baza lor. Un german a afirmat pe canalul CNN că a auzit mai multe explozii, iar un ziarist susţine că a observat un incendiu puternic în partea de jos a turnurilor, înaintea prăbuşirii acestora. Pompierul Louie Cacchioli a declarat unui ziarist, în data de 24 septembrie, că atunci când a urcat ultima oară „a explodat o bombă“. Ziarul American Free Press a publicat mărturia unei persoane care a văzut şase explozii luminoase şi a auzit detonări în turnul sudic, înainte ca cei şase piloni principali ai săi să se năruie. Mai mulți experţi în explozivi au declarat că asemenea prăbuşiri nu se pot produce în niciun caz fără explozivi şi că este extrem de dificil să faci să se prăbușească vertical un zgârie-nori, căci acesta are tendinţa să se răstoarne asemeni unui copac. Pentru ca răsturnarea să nu se producă, iar clădirea să se prăbușească pe verticală, trebuie să fie plasaţi explozivi în puncte strategice ale structurii. Vice-preşedintele Institutului de Mine şi Tehnologie din New Mexico, Van Romero, care studiază efectele explozivilor asupra structurilor artificiale, contrazice vehement versiunea oficială. „Au existat cu siguranţă explozivi în clădire“, afirmă el.

În ceea ce priveşte documentele manuscrise în arabă ridicate de FBI, unul aflat într-o valiză aparţinând lui Mohamed Atta, principalul presupus terorist, iar altul găsit, chipurile, la aeroportul Dulles, experţii în teologie islamică au afirmat că este vorba despre falsuri notorii. Ei evidențiază în acest sens un pasaj din respectivele documente care începe cu următoarele cuvinte: „În numele lui Allah, al meu şi al familiei mele“; or musulmanii nu se roagă niciodată în propriul lor nume şi nici în cel al familiei lor.

Tot cu privire la documentele lui Mohamed Atta, FBI-ul afirmă că a găsit intact paşaportul acestuia în ruinele fumegânde ale WTC! Este o performanţă, un miracol am putea spune, dacă avem în vedere faptul că la fața locului nu a fost găsită nicio altă rămăşiţă, fie ea topită sau fărâmiţată, nici măcar binecunoscutele cutii negre, care sunt proiectate să reziste timp de 30 de minute la 1100 C și la accelerații de 3400 g (33km/s2).

După prăbuşirea Turnurilor Gemene, o clădire învecinată, situată nu alături de turnuri, ci la două străzi mai departe, s-a dezagregat subit, prăbușindu-se la fel ca turnurile. Este vorba despre Turnul 7, un imobil de 47 de etaje, care era un zgârie-nori, chiar dacă prin comparație cu cei doi giganţi era un pitic. În după-amiaza zilei de 11 septembrie au fost cuprinse de flăcări două dintre etajele sale, foc pe care pompierii au declarat că îl vor aduce sub control în scurt timp. Dar apoi întregul imobilul s-a prăbuşit, exact ca şi turnurile, la ora 17:18.

Prăbuşirea clădirii cu nr. 7 nu a putut să fie explicată nici chiar de cercetătorii aserviți guvernului american, ei negăsind nicio legătură plauzibilă cu prăbușirea Turnurilor Gemene. Comunitatea americană a inginerilor civili neagă posibilitatea destabilizării fundaţiei acestuia. De altfel, Turnul 7 nu s-a înclinat, ci s-a prăbuşit şi el vertical. Într-un articol din New York Times din data de 4 noiembrie 2001, James Risen a aruncat, cum se spune, o piatră în baltă, afirmând că Turnul 7 adăpostea o bază a CIA: şi anume cel mai important centru mondial de informaţii în domeniul economiei. Nu a apărut nicio dezminţire, deoarece era vorba de strictul adevăr. Repartizarea exactă a serviciilor secrete pe etajele Turnului 7 era următoarea: etajele 9-10: US Secret Service; etajul 25: Department of Defense (DOD) [Departamentul Apărării]; etajul 25: Central Intelligence Agency (CIA).

Clădirea 7 nu era proiectată ca Turnurile Gemene, ci avea o structură în consolă, alcătuită dintr-o reţea de grinzi metalice încrucişate. În consecinţă – şi acesta este aspectul care trebuie să fie subliniat – pentru ca această clădire să se prăbuşească vertical, ar fi trebuit ca incendiul să încălzească la aceeaşi temperatură toate grinzile părţii sale inferioare, deoarece altfel clădirea s-ar fi înclinat, răsturnându-se. În plus, acest incendiu nu a fost localizat decât la câteva etaje, atât de puţine încât, aşa cum am precizat deja, pompierii au anunţat că îl vor aduce rapid sub control. Ne găsim aici în faţa unui nou fapt inexplicabil, pe care comisia oficială de anchetă nu a putut să îl explice. În consecință, ea a omis pur şi simplu din sfera sa de investigaţie ciudatul colaps al acestui turn numărul 7, care adăpostea nişte servicii secrete nu mai puţin ciudate.

Un alt aspect ce ridică serioase semne de întrebare este ciudata întârziere a armatei. „Avionul AA77 a zburat timp de treizeci şi şase de minute fără să fie detectat“, arată raportul comisiei. Orice om inteligent şi lucid îşi dă seama imediat că nu era posibil ca un Boeing 757 care se îndrepta exact către Pentagon să nu fie detectat! Robin de Ruiter scria în cartea sa Le livre jaune nr. 7 (Cartea galbenă numărul 7): „Vice-preşedintele Dick Cheney a declarat în mod ridicol şi neverosimil că nu se ştia dacă trebuie să fie interceptate avioane de linie pline de pasageri: «Nu am făcut nimic, deoarece nu ştiam ce trebuie să facem». Această afirmaţie este greu de crezut și este o minciună sfruntată. Când ştii că două simboluri ale puterii americane tocmai au fost lovite de două avioane necunoscute, când ştii că un al treilea avion se îndreaptă către Washington, cum poţi pretinde că nu ştii ce să faci, când următorul obiectiv ar fi putut fi chiar Washingtonul?“ Într-adevăr, este cusut cu aţă albă faptul că armata, având cunoştinţă de atentatul asupra turnurilor din New York, a lăsat toruşi liber acces către Washington unui al treilea avion de linie deturnat.

Sugestivă este și eschiva comisiei Kean-Hamilton de a convoca vreun martor incomod, care să susţină păreri contrare versiunii oficiale sau care să o pună la îndoială. Membrii ei au nesocotit numărul tot mai mare de studii care au apărut în engleză, franceză, germană şi în alte limbi, în toată lumea. Ei nu au invitat niciodată, în plen, angajaţii FBI, care ar fi putut să dezvăluie aspecte ascunse, precum Kenneth Williams, agent FBI, autorul memoriului Phoenix. În schimb, Comisia s-a arătat bucuroasă să o invite pe Laurie Mylroie, o partizană obsedată de ideologia anti-irakiană, o fanatică atât de înverşunată, încât a fost categorisită, cu dispreţ, ca „discreditată total“ chiar şi de autorul Richard Clarke (asistent prezidențial pe probleme de afaceri externe, coordonator național pe probleme de securitate și anti-terorism), în cartea sa, Împotriva tuturor duşmanilor.

Comisia mai sus menționată a respins absolut toate dovezile aduse, prin aceasta demonstrând că activităţile ei nu sunt nimic mai mult decât un exerciţiu colosal de muşamalizare a tot ceea ce era adevărat. Tot ceea ce în ochii a miliarde de oameni din întreaga lume este imposibil, îndoielnic şi dubios, pentru această comisie a fost un aşa-zis adevăr şi totodată premisă şi punct de plecare pentru întreaga investigaţie. În viziunea perversă a Comisiei Kean-Hamilton, faptul de a nu credita versiunea oficială este o infracţiune, nu un drept constituţional la liberă opinie. „Credeţi asta“, spune Comisia Kean-Hamilton, „sau vei fi imediat etichetat drept un paranoic obsedat de conspiraţii“.

Comisia Kean-Hamilton pur şi simplu nu are răspunsuri la întrebări capitale: cum anume au fost identificaţi aşa-zişii piraţi ai aerului, cum au fost ei capabili să opereze, de ce s-a prăbuşit clădirea nr. 7 din complexul WTC, de ce apărarea aeriană a fost inexistentă, ce anume a lovit Pentagonul, ce s-a petrecut în Shanksville, care a fost soarta celor care conspirau din interior, cum s-au petrecut cu adevărat faptele în traficul aerian şi multe altele. Pentru orice ființă umană inteligentă și cu bun-simț – şi există multe astfel de fiinţe în lume – parodia Kean-Hamilton nu poate fi decât o insultă la adresa inteligenţei şi a bunului-simţ.

Adevărata istorie – ce ne este însă ascunsă – este cu totul alta decât cea pe care autorităţile politice şi culturale caută cu dinadinsul să ne-o vâre pe gât

În cartea sa, Richard Dolan vorbește despre opinia „formală“ și cea „informală“. Uneori, anumite subiecte care anterior erau considerate tabu ajung să facă parte din opinia „formală“. De exemplu, în zilele noastre, potrivit datelor oficiale promovate în multe țări occidentale, grăsimile saturate duc la apariția maladiilor cardiace, în timp ce în Suedia există o cu totul altă părere și convingere. Istoria convențională a Primului Război Mondial atribuie responsabilitatea declanșării ostilităților Germaniei, dar după cum se știe deja, grație unor cercetări istorice de o calitate și acuratețe excelentă – deși acest fapt nu a fost încă integrat în cultura formală – o „elită“ clandestină de cetăţenie anglo-americană a pregătit „războiul menit să pună capăt tuturor războaielor“, menit să înglodeze în datorii popoarele țărilor combatante.

Potrivit opiniei oficiale, conspiraţiile şi comploturile sunt niște curiozități istorice care s-au produs, chipurile, numai în trecut, și care astăzi, vezi Doamne, pur și simplu nu se mai produc. Excepție fac, bineînțeles, „oile negre“ ale lumii – Rusia, Coreea de Nord și marea majoritate a țărilor din America de Sud sau din Orientul Mijlociu, care conspiră, chipurile, neîncetat pentru a contracara demersurile „democratice“ ale Statelor Unite!

În mod paradoxal, se urmărește să se insinueze ideea că, în cazul unui conflict, guvernele acestor țări așa-zis agresoare constituie întotdeauna partea care minte, polul nefast, malefic și numai un „conspiraționist“ sau o persoană foarte naivă, credulă și lipsită de discernământ poate crede că adevărul este altul.

Este necesar să dăm dovadă de discernământ, să ne formăm o opinie obiectivă, constructivă, plină de bun-simț prin documentare şi informare independentă, pentru că deja este limpede că principalele canale mass-media nu mai îndeplinesc rolul de informare, ci sunt folosite mai degrabă pentru formarea unor opinii prestabilite. 

De exemplu, oare când am putut citi articole pe tema operațiunii Gladio în presa controlată de principalele trusturi mass-media? Oare când a oferit vreunul dintre marile ziare analize detaliate referitoare la loviturile de stat ilegale şi cât se poate de reale puse la cale de serviciile secrete occidentale? Dar despre spionarea propriilor cetățeni? Dar despre asasinatele politice? Dar despre tortura folosită în închisorile politice? Ce să mai vorbim despre trecerea în revistă măcar a operațiunilor militare efectuate de Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial în multe țări de pe glob, care au provocat moartea a aproximativ 20-30 de milioane de oameni!

Statele Unite dirijează din umbră politica Kievului, şi aceasta nu este „teoria conspiraţiei“!

Revoltat de amestecul american în treburile interne ale Ucrainei, fostul ministru ucrainean de externe, Leonid Kozhara, a publicat pe pagina sa de Facebook un extras edificator din scrisoarea senatorului american Dick Durbin adresată primului ministru ucrainean Arseni Iațeniuk. În acest extras sunt rezumate „sfaturile“ paterne, ca să nu le spunem indicaţii preţioase şi directive de acţiune, ale politicianului american cu privire la selecţia oamenilor în sânul grupului conducător din Ucraina.

„Dragă domnule prim-ministru Iațeniuk,

Vă scriu pentru a vă asigura că Senatul American continuă să aibă încredere în dumneavoastră și că vă împărtășește îngrijorarea în ceea ce privește demiterea iminentă a președintelui Piotr Poroșenko, una dintre figurile-cheie ale guvernului ucrainean, care este în întregime devotat promovării democrației în țara dumneavoastră.

Sunt de acord că este necesar să facem toate eforturile pentru a-l păstra pe Alexei Pavlenko în postul său de ministru al politicii agrare a Ucrainei. Demiterea sa ar crea obstacole suplimentare în calea dezvoltării cooperării între întreprinderile agricole din Statele Unite și Ucraina. Eu cred, de asemenea, că este crucial să ne asigurăm că Iuri Nedașkovski va rămâne președinte al societății Energoatom (Compania națională de producție a energiei nucleare a Ucrainei).“

Durbin și Iațeniuk au negociat și pe tema unor remanieri în sânul guvernului ucrainean, în diferite momente. De remarcat faptul că senatorul scrie că propriii săi colegi au căzut de acord și împărtășesc întru totul punctul său de vedere, potrivit căruia nici Vladimir Demchishin, ministrul ucrainean al energiei, nici Serghei Kostiuk, director alUkrgazvydobuvannya (o întreprindere specializată în explorarea și gestiunea zăcămintelor petroliere și gazifere), nu corespund exigențelor funcțiilor lor.

„Iată-i, aceștia sunt veritabilii păpușari ai politicii ucrainene moderne“, concluzionează Leonid Kozhara. De subliniat faptul că scrisoarea datează din data de 25 iunie 2015. Aceasta este chiar ziua în care Serghei Kostiuk, care fusese invitat să se retragă, și-a prezentat demisia.

Toate cele de mai sus dovedesc și întăresc o dată în plus un adevăr tot mai evident, și anume acela că există o agendă, un plan bine pus la punct pe care agenții clicii satanice a așa-zișilor „iluminați“ doresc să-l înfăptuiască cu orice preț. În această direcţie, ştirile murdare şi ascunderea adevărului sunt acţiunile care cad în sarcina marilor trusturi de presă transnaționale, pe deplin aservite potentaţilor ce conduc din umbră lumea, prin conspiraţiile lor malefice şi criminale cât se poate de reale.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2016, publicat laEditura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.
 

Citiți și: 
«SUA sunt principalul stat terorist. Din nefericire Europa li se supune» – Acu-zaţiile îndreptățite ale unui intelectual american pertinent 
Rolul CIA şi al MOSSAD în atacurile teroriste din 11 septembrie 
Experimente realizate pe oameni – o incursiune în culisele murdare ale puterii 

yogaesoteric
23 septembrie 2016

Sistemul care controlează România. Adevăraţii păpuşari

Tudor are o firmă de IT cu sedii în mai multe ţări. Are sub 40 de ani şi dacă te iei după felul în care este îmbrăcat ai spune că e vreun hipster care îşi pierde vremea prin centrul vechi. Puţină lume bănuieşte că este unul dintre cei mai de succes tineri milionari ai României. De altfel nici nu poate fi o referinţă pentru că cei mai bogaţi români, ca de altfel şi cei mai bogaţi oameni din lume, nu apar în topurile Capitalsau Forbes. Fixează proiectorul şi porneşte un laptop. Pe ecran deschide un fel de browser şi îmi dau seama că foloseşte TOR. Nu am lucrat niciodată cu TOR şi nu mă aşteptam ca tocmai Tudor să folosească dark internet. Îmi dau seama că ne va arăta ceva de importanţă maximă. Foloseşte mai multe parole până când, în cele din urmă, deschide un fel de hartă a României însă cu tot cu Republica Moldova. În faţa ochilor se afla România aşa cum nu am mai văzut-o niciodată. Harta este dispusă pe mai multe layere educaţie/demografie/profesii/salarii/bănci/firme etc. Am văzut multe analize pentru investiţii la viaţa mea dar niciodată nu am văzut ceva atât de complex. Îmi dau seama că toate analizele de milioane de dolari, toate score-cardurile cu care am lucrat până acum evaluând tipologii de clienţi, putere de cumpărare şi potenţialul diferitelor oraşe sunt efectiv zero în faţa unei analize atât de complexe.

 

Pe ecran apare un paianjeniş de reţele şi de cifre. Tudor ne explică că sunt toate firmele înregistrate în România cu proprietari şi mai ales cu conexiunile dintre ele, conturi, valori – absolut totul. Sunt absolut şocat de acurateţea informaţiei. Cine a făcut aşa ceva a investit enorm dar până la urmă nu banii sunt importanţi cât mai ales accesul la informaţie. Să aduni, să compilezi şi să prelucrezi informaţii din atât de multe surse este o muncă absolut sisifica însă îţi asigură o bază de decizii de orice tip imensă. Raţionalul îmi şopteşte că oricât de bun ar fi Tudor nu avea cum să fi făcut el harta. Probabil că Tudor o are de undeva. Mă gândesc că este o probabilitate destul de mare ca harta să fie făcută de americani. Poate aşa se explică multe lucruri şi îmi dau seama că nu este exclus ca în spatele acestor informaţii să lucreze simulatoare puternice economice şi sociale care permit decizii de acurateţe chirurgicală pentru colonia România şi poate pentru cine ştie câte alte ţări. Este evident că americanii nu ar fi dat niciodată o astfel de hartă pe mâna lui Tudor şi încep să mă întreb serios cine este acest Tudor. Fără să vreau îmi aduc aminte că românii sunt unii dintre cei mai buni hackeri din lume.

Totuşi, Tudor nu este nici pe departe cel mai interesant personaj de la această întâlnire. În centrul mesei, îmbrăcat complet în negru stă „Bătrânul”. Bătrânul… hmm... cum să vă spun ca să nu pară exagerat… omul acesta este o legendă. Acum şapte ani el a format totul. A reuşit să strângă în jurul lui elitele reale ale României şi să creeze mişcarea care va schimba România şi îi va câştiga locul meritat în istoria lumii. Au fost momente când am crezut că nici nu există. Este prima dată când îl văd şi recunosc că sunt fascinat de acest om şi de ceea ce a făcut în toţi aceşti ani. În lumea politică şi de afaceri îl cunosc foarte puţini fizic, însă toţi au auzit de cel mai puternic român, personajul fără chip, fantomă. Bătrânul tace de multă vreme urmărind cu interes discuţiile. Ochii întrebători se îndreaptă tot mai des spre el.

„Aşa cum aţi observat, toate drumurile duc la Roma. Numele celor şase indivizi care au devalizat România nu este o surpriză pentru noi. Nu este o surpriză că în spatele jafului generalizat din România ultimilor 25 de ani stau de fapt şase indivizi care conduc mecanismele de sărăcire şi îndobitocire. Doar patru sunt români după nume. Aceştia sunt, dragii mei, cei mai bogaţi români puţini cunoscuţi şi pe lângă care Țiriac şi Nicolae par nişte sărăntoci. Nu eu sunt cel mai bogat român şi nici cel mai cunoscut internaţional în lumea de business aşa cum se zvoneşte şi nici nu mi-am propus vreodată acest lucru. Poate nu aţi simţit furtul lor direct, dar v-au furat în fiecare zi controlând bugetul de stat direct şi indirect. Dimensiunile jafului sunt gigantice însă nu este cel mai mare jaf din lume. Se întâmplă în toate ţările, inclusiv în Occidentul supercivilizat, însă din păcate pentru noi, românii, ajunsese o problemă care punea sub semnul întrebării însăşi existenţa României.

De şapte ani am început organizarea şi dacă o parte din elitele României nu ar fi înţeles pericolul iminent şi nu făceau front comun, acum România era spartă pe modelul Iugoslaviei sau prinsă într-un conflict cu revizionismul maghiar. Au trecut şapte ani, şi deşi pare că ne apropiem de final, suntem încă foarte departe. Vă mai cer şase ani de muncă susţinută şi vă mai cer să credeţi în şansa noastră. Am luptat fără speranţă însă eforturile încep să se vadă.

Dragii mei, aceşti şase indivizi sunt doar vârful icebergului. În spatele lor există reţeaua. Este reţeaua despre care v-am tot povestit. Este acea reţea pe care aţi simţit-o de fiecare dată când business-ul vostru a ajuns la un nivel la care să conteze, este acea reţea care permite accesul doar anumitor persoane la vârful puterii în marile corporaţii, este reţeaua care controlează toată România prin miile de firme paravan româneşti şi străine. Odată ce României i-au fost anulate reflexele de independenţă şi a fost transformată în colonie, s-au conturat cele două mari centre de control, fiecare cu instrumentele ei. Aceasta este soarta învinşilor, dragii mei. Sună cinic, dar sub Ceauşescu România a fost liberă şi independentă. Nu discutăm impactul şi eficiența deciziilor în vremea comunismului, însă deciziile asupra României se luau în ţară. Ramurile cele mai profitabile ale economiei, resursele naturale, băncile, telecomunicaţiile, hipermarketurile şi anumite zone industriale au fost adjudecate de primul stăpân – Occidentul. Occidentul s-a uitat strict financiar la noua colonie şi obiectivele au fost pur financiare. Ca rezultat, serviciile ruseşti puternic infiltrate încă de pe vremea comunismului şi-au făcut de cap. Mecanismele de putere sunt diferite şi o să vă povestesc pe scurt despre cum funcţionează ca să înţelegeţi cu cine trebuie să luptăm.

REŢEAUA RUSĂ

Este de departe cea mai urâtă, pentru că a lucrat direct pentru a distruge valorile fundamentale ale românilor. Dacă Occidentul a exacerbat prin metode specifice valori gen consumerism excesiv, drepturile minorităţilor sexuale şi cultura materialismului, iată că ruşii au lucrat la cultura non valorilor, «cultura» mitei, corupţia, anularea oricărei forme de meritocraţie şi distrugerea educaţiei. Au lucrat pentru distrugerea identităţii naţionale. De aceea atât de mulţi români au sentimente de inferioritate deşi nu sunt inferiori altor naţii. Între aceste două forţe care au lovit în mentalul colectiv, România a căzut îngenunchiată.

Ruşii lucrează, dragii mei, prin politicieni şi politică. Strategia lor a făcut mult rău poporului nostru şi au declanşat inclusiv un genocid mascat împotriva populaţiei. S-au bazat pe tehnici de îndobitocire a populaţiei, controlul presei, religiilor şi al bugetului de stat. În spatele tuturor marilor oameni de afaceri abonaţi la contractele cu statul stau coloneii SVR (serviciul secret rus, n.a.). Cu serviciile secrete de contraspionaj româneşti făcute praf au reuşit să pună mâna pe tot ce au dorit. Mecanismele de creare a corupţiei sistemice au distrus orice speranţă de mai bine, făcând milioane de romani să părăsească ţara. Din păcate reţeaua rusă a acaparat şi mare parte din serviciile secrete româneşti şi toţi privilegiaţii regimului comunist. Este de departe cea mai hidoasă reţea pentru că a lovit în resursele fundamentale de încredere şi speranţă ale românilor.

Membrii vizibili ai acestei reţele, însă doar simpli pioni, sunt politicienii PSD ultracunoscuți, Tăriceanu, Oprea, Ponta, Voiculescu, televiziunile ataşate, sute de oameni de afaceri români cu averi făcute din contractul cu statul şi alte mii de persoane cheie șantajabile aflate în funcţii de conducere în instituţiile de stat. Partidele lor sunt PSD, ALDE, UNPR, dar au foarte mulţi oameni şi în celelalte. Este reţeaua care în fiecare zi primeşte lovituri fatale din partea noastră şi a americanilor. Este reţeaua vânată de procurori pe care populaţia educată rămasă în ţară o urăşte cel mai mult.

Anul acesta reţeaua rusă va declanşa un război alternativ total împotriva României, mai ales datorită faptului că România devine placa turnantă a arhitecturii de Securitate prin scutul de la Deveselu. Ne putem aştepta în următoarea perioadă la manipulări grave ale opiniei publice, tentative de destabilizare a echilibrului social, genocide perverse la adresa populaţiei cum a fost Hexi Pharma, atacuri psihotronice cu arme de mare putere menite să semene deznădejde şi pesimism, atacuri cu arme neconvenţionale de control al vremii şi al cutremurelor. Însă cel mai mare risc este crearea unei gherile militare în judeţele Harghita-Covasna, menite să destabilizeze echilibrul etnic şi să creeze probleme între români şi minoritatea maghiară. Orban din păcate le face jocurile, finanţând puternic mişcările extremist iredentiste.

REŢEAUA OCCIDENTALĂ

(N.a. – o numeşte aşa pentru că în spatele ei sunt mai multe centre de putere gigant: Soros, Rockefeller, sioniştii, clubul de la Roma, Illuminati, marile bănci, marile puteri UE.)

A devenit mai vizibilă în ultimii ani. Acum şapte ani când am strâns rândurile, intram într-o luptă fără speranţă. Marele nostru noroc a fost declanşarea unui conflict între cele două centre de putere mondiale: centrul de putere americano-occidental şi cel ruso-chinez. Brusc, România (alături de Polonia) a devenit o piesă strategică importantă pentru siguranţa Europei. Toate eforturile noastre au primit atunci susţinere puternică din partea Occidentului. Occidentul a realizat că este nevoie ca această parte din Europa să fie întărită pentru a putea face faţă colosului ruso-chinez pe de-o parte dar şi blocului musulmano-islamic care cuprinde peste 1 miliard de oameni. În această luptă americanii au aruncat tot ce au putut, însă vârful de lance a fost lupta anticorupţie. Centrele de putere american, evreiesc şi europene şi-au dat mâna şi au creat DNA-ul şi pe Kovesi ca armă în acest proxy-war. Vulnerabilitatea sistemului rusesc este zona ilegală în care acţionează şi în acest fel, prin DNA, sunt lovite personajele cheie.

Occidentul acţionează în România prin intermediul a 128 de fundaţii care au drept obiectiv societatea civilă dar şi politici construite în jurul emancipării ţiganilor, egalităţii de şanse, drepturilor minorităţilor etc Practic, în jurul acestor fundaţii sponsorizate inclusiv de miliardari controversaţi ai lumii ca Soros sau Rockefeller s-a coagulat o forţă care acţionează conform intereselor acestora. Reţeaua de fundaţii şi ONG-uri are rolul declarativ de a impune valorile democraţiei şi ale meritocraţiei, însă în fapt îşi doreşte să controleze cât mai mult România. Placa turnantă a intereselor occidentale sunt platformele de finanţare a numeroaselor ONG-uri, despre care vă voi vorbi la timpul potrivit.

Până acum, reţeaua occidentală a lucrat prin şantaj şi pârghii financiare cu lideri politici gen Băsescu, Iohannis, Dragnea, Zgonea, Blaga, însă rezultatele nu au fost relevante şi de aceea au aruncat în luptă din acest an politicieni gen Nicușor Dan, Cioloș etc. Veţi recunoaşte foarte uşor aceşti politicieni creaţi în laboratoarele lui Soros şi ale evreilor sionişti prin faptul că au beneficiat de tot felul de burse şi granturi prin intermediul fundaţiilor şi ONG-urilor de care vă spuneam. În general sunt mai deştepţi decât media politicienilor de rând.

Anul acesta planul americanilor în România se rezumă la două direcţii şi anume: lupta anticoruptie şi coagularea societăţii civile care să amendeze derapajele statului. Obiective secundare: impunerea propriilor oameni la alegerile locale şi parlamentare din acest an dar şi creşterea capacităţilor militare şi economice ale României. Toate eforturile de a crea o ţară puternică militar şi economic sunt anulate de corupţie. De aceea, prima etapă este curăţarea statului român de toate conservele plantate de serviciile ruso-chineze. Este o operaţiune complexă, în care lupta este posibil să capete alte valenţe şi să avem victime umane în curând. Membrii acestei reţele îi veţi recunoaşte uşor datorită faptului că au avut burse şi granturi prin fundaţiile lui Soros, au fost sau sunt membrii marcanţi în conducerea băncilor şi corporaţiilor occidentale sau sunt aşa-zisa elită românească vizibilă pe puţinele posturi TV ale reţelei occidentale. Reţeaua occidentală se bazează mai ales pe puterea internetului şi a Facebook-ului şi acest lucru se va vedea la alegerile viitoare în mod evident .

Reţeaua securisto-mafiotă românească

Între aceste două sisteme mari de putere care îşi dispută România a mai apărut şi o reţea a mafiei româneşti, care nu are scrupule însă are obiective clare de profit. Mafia românească este bazată în mare parte pe foşti membri ai serviciilor secrete sau infractori cu gulere albe toleraţi de ambele tabere dintr-un calcul meschin de interese. În ultima vreme, această mafie românească a fost lovită masiv, inclusiv de noi, pentru că încurca pe toată lumea. Mulţi infractori români din mafia românească au ales să îşi mute averile din România şi să se retragă (n.a. – de exemplu, SOV, Becali), dar nu vor scăpa pentru că pentru mafia internaţională aceşti indivizi sunt simpli speculanţi de duzină care le încurcă socotelile. De aceea mafioţii români fac toate eforturile pentru a fi cât mai puţin vizibili.(Tot o formă de mafie locală a căpătat şi masoneria locală împărţită între Est şi Vest, cu toate sub-ramurile ei. – n.a.)

Mare parte a populaţiei României nu ştie toate aceste lucruri sau poate doar le intuieşte. O să mă întrebaţi unde suntem noi în toată această ecuaţie.

Unde suntem noi, românii?

Mai există o forţă vitală românească? Mai există interes naţional? Şi dacă da, cine îl reprezintă? Cine este forţa plăpândă care luptă pentru interesul naţional românesc? Cine sunt acei puţini români liberi şi hotărâţi să rişte? De ce nu suntem pe scena politică? De ce nu suntem vizibili? A mai rămas cineva aici sau au plecat toţi românii de valoare, toţi liderii?

Am făcut multe anii aceştia. Ne-am organizat mai bine. Am retrezit cum am putut conştiinţa naţională şi mândria, amintindu-le românilor că sunt urmaşii celor mai drepţi şi mai viteji dinte europeni, am infiltrat toate partidele, le-am sabotat din interior şi am susţinut cu tot ce am putut antreprenoriatul românesc şi producătorii români. În acest moment România tinde să devină cel mai mare producător de software din Europa şi o parte din merit îl aveţi chiar voi. Sunt trei direcţii în care trebuie să meargă România – exportul de inteligenţă (producţie de soft, inginerie etc), producţie agricolă şi turism. În acest moment România este unul dintre cei mai importanţi producători agricoli europeni şi numărul producătorilor români a crescut de opt ori în aceşti şapte ani. Este şi meritul vostru. Cu cât vom avea o clasă de mijloc mai puternică, cu atât vom fi mai liberi. Avem şansa noastră şi vreau să credeţi în ea. Dacă acum şapte ani eram o mână de oameni dezorientaţi şi fără speranţe, acum suntem câteva mii în ţară şi străinătate. Nimeni nu a crezut că vom reuşi, însă suntem aici şi mai puternici ca niciodată. Vă mulţumesc pentru eforturile zilnice pe care le faceţi.”

Citiți și: 
Dezvăluiri: DNA arestează doar păpușile, nu și păpușarii sistemuluiIluzii anesteziante în care cred românii şi care blochează evoluţia şi dezvoltarea poporului român, a societăţii româneşti, a României
 

yogaesoteric
18 septembrie 2016

Ne sacrificaţi valorile şi tradiţiile pentru o utopie multiculturală

Viitorul Europei este titlul unui manifest-video creat de ramura germană a Mişcării Identitare – o mişcare de tineret, anti-imigraţie.
Tinerii care au realizat videoclipul s-au adresat nu doar cancelarului german Angela Merkel, ci tuturor politicienilor europeni care, prin tezele lor, vor să distrugă identitatea naţiunilor, sacrificând valorile naţionale şi tradiţiile pentru o utopie multiculturală.

Mişcarea Identitară nu-şi doreşte să facă parte dintr-un sistem politic tradiţional şi nici nu vrea să se lase disciplinată de dogmele multiculturalismului impus de politicieni. Ea a început în Franţa, avându-şi rădăcinile în Noua Dreaptă Franceză. De la izbucnirea crizei migranţilor, Identitarii s-au extins în Austria şi Germania, unde au organizat proteste, pentru a atrage atenţia asupra mesajului lor.

În manifestul video, tinerii vorbesc despre criza migranţilor şi cer stoparea politicilor care fură drepturile la identitate şi la autodeterminare.

„Politicile voastre sacrifică valorile şi tradiţiile noastre pentru o utopie multiculturală.
Europa noastră moare, iar viitorul ne este ameninţat. Ceea ce în alte ţari este normal, la noi este periclitat de guvernul nostru.
Identitatea este un lucru preţios. Am redevenit conştienţi de asta.
Suntem legaţi de o istorie a Germaniei şi a Europei de peste o mie de ani. Şi ducem mai departe aceste legături.
Aţi impus interdicţii asupra gândirii şi a liberei exprimări şi aţi impus un spirit bolnav.
Îi iubiţi şi îi sprijiniţi pe străini, dar uitaţi şi luptaţi împotriva a tot ceea ce este al nostru.
Vreţi să ne faceţi să credem că nu mai avem identitate şi că toţi suntem ceva omogen. Că trebuie să fim reprimaţi şi înlocuiţi.
Vorbiţi despre diversitatea culturilor şi, cu toate astea, voi sunteţi cei care le distrugeţi.
Vorbiţi despre libertate şi autodepăşire, dar creaţi apatie şi egoism. Transformaţi oamenii în mărfuri şi copiii în obiecte. Şi decretaţi că familiile şi cele două sexe sunt ceva învechit.
Vorbiţi despre Europa, dar uitaţi de oamenii ei.
Ne populaţi pământurile cu străini pe care noi nu îi înţelegem.
Creaţi o lume nouă şi ne transformaţi pe noi în străini.”

„Cerem stoparea politicilor care ne fură drepturile la identitate şi la autodeterminare.
Cerem stoparea convenţionalismului social în care judecata cedează în faţa «politically correctness».
Nu ne vom lăsa disciplinaţi de dogmele multiculturalismului.
Suntem gata pentru a ne recuceri drepturile!
Vrem Europa noastră, NU Uniunea voastră!
Scopul nostru este de a nu deveni parte a discursului, ci de a ajunge la un consens.
Nu vrem să discutăm, ci vrem un nou limbaj.
Nu vrem un loc în picioare la masa discuţiilor, vrem să punem punct discuţiilor!”

„Suntem tineri fără un trecut migrator care doresc să trăiască şi deocamdată nu au renunţat la ţara lor. Politicile voastre ne-au furat viitorul, dar noi dorim un viitor pentru noi şi pentru copiii noştri.
Suntem Mişcarea Identitară!”

Citiţi şi:Un atac plin de curaj: Viktor Orban dă semnalul de război al Ungariei pentru eliberarea de sub tutela Uniunii Europene!Marea şi nebănuita înlocuire a populaţiilor. Impactul imens al imigraţiei islamice în Europa apare 

yogaesoteric
17 septembrie 2016 

Oamenii de ştiinţă de la NASA au descoperit un mineral neaşteptat pe Marte

Cercetătorii de la NASA au descoperit un mineral la care nu se aşteptau, într-o mostră de rocă de pe Marte. Acest mineral poartă numele de tridimit şi de obicei este asociat cu fenomenele de vulcanism silicic. Această descoperire a determinat oamenii de ştiinţă să reconsidere trecutul istoric al planetei Marte, care este posibil să fi fost presărat cu explozii vulcanice.

Cercetătorii au descoperit un mineral neaşteptat într-o mostră de rocă de la Gale Crater, de pe Marte, o descoperire care poate modifica cunoaşterea legată de modul în care a evoluat această planetă.

Rover-ul Curiosity al Laboratorului Ştiinţific privind planeta Marte (Mars Science Laboratory) de la NASA explorează roci sedimentare în interiorul craterului Gale de când a aterizat pe Marte, în august 2012. În iulie 2015, în ziua Sol 1060 (numărul de zile marţiene de la aterizare), rover-ul a colectat pudră prin sfredelirea unei roci din locaţia numită „Buckskin” („Piele de căprioară”). Analizând datele cu ajutorul unui instrument cu difracţie cu raze X care identifică minerale, prezent pe rover, oamenii de ştiinţă au detectat cantităţi semnificative dintr-un mineral cu siliciu numit tridimit.

Această descoperire a fost o surpriză pentru cercetători, deoarece tridimitul este în general asociat cu vulcanismul silicic, care este cunoscut pe Pământ dar despre care nici măcar nu se ştia că există pe Marte și cu atât mai puțin că ar fi un proces important.

Descoperirea tridimitului îi poate face pe cercetători să regândească istoria activităţii vulcanice pe planeta Marte, sugerând că planeta a avut la un moment dat explozii vulcanice care au condus la prezenţa mineralului respectiv.

Studiul a fost condus de cercetătorii din cadrul Diviziei de Cercetări a Astro-materialelor şi Ştiinţei de Explorare (ARES) de la centrul „Johnson Space” al NASA. Un articol referitor la descoperirile echipei de cercetare a fost publicat în revista de specialitateProceedings of the National Academy of Sciences. „Pe Pământ, tridimitul se formează la temperaturi mari într-un proces de tip exploziv numit vulcanism silicic. Muntele Sf. Elena, vulcanul activ din statul Washington şi vulcanul Satsuma-Iwojima din Japonia sunt exemple de astfel de vulcani. Combinaţia între conţinutul mare de siliciu şi temperaturile extrem de mari din vulcani creează tridimitul”, a explicat Richard Morris, cercetător în domeniul planetar la centrul „Johnson” (NASA) şi autor principal al respectivului articol publicat. „Tridimitul era încorporat în roca din «Lacul Gale», de la Buckskin, ca sediment de la eroziunea rocilor vulcanice de tip silicic.”

Descoperirea făcută de rover-ul Curiosity va stimula de asemenea cercetătorii să reexamineze modul în care se formează tridimitul. Autorii au căutat dovezi terestre referitoare la faptul că tridimitul s-ar putea forma la temperaturi joase prin procese geologice specifice fără să implice vulcanism silicic, fără însă a găsi deocamdată vreo astfel de dovadă.

„Le spun mereu colegilor cercetători planetari să se aştepte la neaşteptat pe Marte”, a spus Doug Ming, cercetător şef al Diviziei ARES de la centrul „Johnson” şi coautor al articolului publicat. „Descoperirea tridimitului a fost complet neaşteptată. Această descoperire ridică întrebarea dacă Marte a experimentat în timpul evoluţiei timpurii a planetei o activitate vulcanică mult mai violentă şi explozivă decât se credea până acum.”

Citiţi şi: 
O civilizaţie antică pe Marte? Rămăşiţele acesteia sunt ascunse de NASA. O nouă controversă de proporţii FOTO+VIDEO 
NASA dezvăluie în cele din urmă că astronauţii au auzit o muzică enigmatică pe faţa ascunsă a Lunii 

yogaesoteric 
14 septembrie 2016

«Larvoterapia» – O metodă terapeutică străveche, ce este redescoperită de medicii contemporani

Rănile deschise şi infectate ale membrelor se pot curăţa şi vindeca cu larvele muştei Lucilia sericata, care se hrănesc cu bacteriile şi ţesuturile putrede

Doctorii au început să adopte un tratament surprinzător, străvechi, pentru a ajuta vindecarea rănilor infectate dureroase – ei folosesc larvele unei anumite specii de muşte. 
 
Dacă nu este monitorizat, diabetul zaharat conduce la o serie de afecţiuni ale diferitelor ţesuturi. Una dintre problemele obişnuite pe care le determină diabetul este afectarea terminaţiilor nervoase. Aceasta conduce apoi la apariţia de leziuni nedetectabile în prima fază (deoarece durerea nu mai este mai semnalată prin terminaţiile nervoase afectate) şi care vor evolua spre ulceraţii, ce vor fi expuse infecţiilor bacteriene, prin care se poate ajunge la situaţii care pun în pericol chiar viaţa.

În ţesuturile pe care le infectează, bacteriile construiesc un scut aproape impenetrabil, numit biofilm, care le protejează de antibiotice, astfel că chirurgii sunt nevoiţi să folosească bisturiul  pentru a curăţa ţesutul mort şi carnea infectată de sub acest scut, o procedură numită debridare chirurgicală.

Din păcate, această acţiune este lipsită deseori de prezenţa unei linii de demarcaţie clară între ţesutul infectat şi cel sănătos – de aceea pot exista microbi cantonaţi în ţesutul aparent sănătos rămas, care vor face ulterior ca infecţia să revină şi să invadeze o arie şi mai mare.

Marineau, asistentă medicală şi specialist în îngrijirea rănilor în Oahu, Hawaii, a văzut mulţi astfel de pacienţi la care, din pricina avansării acestor infecţii, au fost necesare serii de amputări variind de la îndepărtarea chirurgicală a unui deget, până la mai multe, iar apoi chiar la amputarea piciorului.

Fiul unui astfel de pacient a propus o soluţie alternativă: larvele. Larvele muștei Lucilla sericatase hrănesc ca la un adevărat festin cu bacteriile şi ţesutul mort din rănile cronice, curăţând rana şi dând o şansă ţesutului să se vindece. Aceasta este o terapie străveche, folosită în timpurile biblice, dar care a fost abandonată după inventarea antibioticelor. Cu toate acestea, apariţia bacteriilor rezistente la antibiotice, împreună cu numărul în creştere exponenţială de răni cronice produse de diabet, au condus la reapariția interesului de a utiliza larvele, tratament denumit în prezent „debridare cu larve” sau „terapie cu larve”.

Mare parte din scrierile istorice asupra rolului larvelor în vindecarea rănilor se rezumă la tratarea rănilor de război. Deşi asemenea răni pot conduce – şi chiar conduc adesea – la moartea pacientului, majoritatea deceselor pacienților răniți în război au fost cauzate de fapt de infecţii.

Chirurgul lui Napoleon de pe câmpul de luptă, Dominique Larrey, a notat într-o carte din 1832 că aceste larve erau „lacome doar după substanţe aflate în putrefacţie şi niciodată nu se atingeau de părţile care erau infuzate de viaţă”. Mai mult, acestea nu erau ameninţătoare, ci de ajutor, „scurtând procesul naturii” de a vindeca rănile. Chiar dacă a notat beneficiile lor, Larrey nu a pus în mod deliberat larve de Lucilia sericata pe răni.

Prima utilizare intenţionată şi documentată a larvelor în timpurile moderne provine din vremea războiului civil american. Medicul confederat John Fornez Zacharias a notat: „În timpul serviciului meu la spitalul Danville, Virginia, am folosit pentru prima dată larve pentru a îndepărta ţesutul deteriorat din cangrenă. Într-o singură zi, aceste larve curăţă o rană mult mai bine decât orice substanţă pe care o avem la îndemână. Le-am folosit în locuri diferite. Sunt sigur că am salvat multe vieţi prin utilizarea lor, am evitat septicemia şi am avut vindecări rapide [ale pacienților – n.n.].”

Informațiile din secolul al XIX-lea referitoare la seria complexă de evenimente prin care o rană se vindecă este considerată primitivă conform standardelor de azi. Totuși, acei medici de atunci chiar ştiau două lucruri: 
1. este foarte posibil ca rănile infectate să omoare pacientul; 
2. procesul de vindecare se oprea dacă ţesutul sănătos al unei răni murea. 
Ceea ce făceau larvele era să îndepărteze infecţia şi ţesutul mort, în timp ce ocoleau carnea sănătoasă. Era o modalitate remarcabil de eficientă care conducea la vindecarea rănilor, folosită chiar şi în conflictele secolului al XX-lea.

Confruntându-se, la o scară nemaiîntâlnită, cu pacienți care suferiseră răni de război în tranşeele Franţei, în timpul Primului Război Mondial, medicul William Baer de la universitatea John Hopkins a văzut şi răni infestate cu larve. Primul lui instinct a fost să cureţe larvele, dar apoi, ca şi alţi medici înaintea lui, a observat ceva interesant: rănile cu larve nu se mai infectau cu bacterii, se vindecau mai repede iar riscul ca soldaţii să moară din cauza rănilor era mai mic.

După război, Baer s-a întors la John Hopkins şi a adus cu el informațiile referitoare la terapia cu larve. În particular, el a dorit să încerce aceasta pe infecţii cronice osoase, cunoscute ca osteomielită. El a înmulţit şi crescut larve de Lucilla sericata în laboratorul său din Baltimore, şi a folosit apoi larvele pe 21 de pacienţi la care toate celelalte terapii eşuaseră. După două luni, Baer a consemnat: toate rănile acelor pacienţi se vindecaseră. El descoperise că mai multe dintre rănile pacienţilor se infectaseră cu tetanos şi se cangrenaseră. Medicul a realizat că e nevoie să sterilizeze larvele înainte de utilizarea lor. După mai mulţi ani de experimente, el a descoperit în cele din urmă că o soluţie de clorură de mercur, alcool şi acid hidrocloric poate face aceasta fără să distrugă ouăle din care se nășteau larvele.

În anii ʼ30 şi ʼ40, popularitatea terapiei cu larve a crescut – până la descoperirea penicilinei. Apoi, în câteva decenii, terapia cu larve a devenit „un aspect istoric, de interes mai mult pentru natura sa bizară decât pentru efectul său asupra cursului ştiinţei medicale”, a consemnat microbiologul Milton Wainright. Era „o terapie a cărei dispariţie nimeni nu dorea să o deplângă”.

Apoi, un „tsunami” de răni greu de vindecat a readus această terapie străveche în prim-planul ştiinţei medicale.

Rănile trec printr-o serie de stadii pentru a se închide şi a se vindeca. După ce sângerarea se opreşte, celulele albe se aglomerează în zona respectivă pentru a îndepărta ţesutul mort şi orice bacterie. Când acest proces este încheiat, organismul începe să formeze colagen, o proteină care conferă suport structural şi ajută celulele pielii să se dividă şi să se maturizeze. Celulele pielii de la marginile rănii încep să se dividă şi să migreze uşor către centru. Odată ce suprafaţa rănii este acoperită cu un strat nou, subţire de celule, se formează noi vase de sânge pentru a servi ţesutul, iar după aceea, uşor, un strat de ţesut numit „de granulaţie” se formează peste rană.

Totuși vindecarea nu se produce conform unui plan. Mulţi oameni cu diabet dezvoltă ulceraţii la nivelul picioarelor, ca un rezultat indirect al nivelurilor ridicate de glucoză din sânge care distrug terminaţiile nervoase şi vasele mici de sânge. În timp ce destrucţia nervilor provoacă leziuni mici (iniţial) care nu vor fi observate, scăderea fluxului de sânge va însemna că celulele care se luptă pentru a vindeca leziunea şi substanţele protectoare nu vor ajunge la rană, astfel că aceasta se agravează din ce în ce mai mult.

Există şi alte situații în care vindecarea poate fi împiedicată. Dacă venele piciorului nu au un flux bun, la nivelul gleznelor şi labei piciorului se pot acumula lichide. Această umflare înseamnă că o simplă zgârietură se poate transforma într-o ulceraţie la nivelul piciorului. Ceva similar se poate petrece dacă arterele nu conduc suficient sânge spre palme şi tălpi.

Pentru persoanele care îşi petrec cel mai mult timp în pat sau într-un cărucior cu rotile, ulcerele de presiune sunt ceva obişnuit. Pentru alţii, problema este nutriţia proastă, vârsta înaintată, sau orice altceva dintr-un număr de variabile care inhibă sistemul imun.

Rezultatul în toate aceste cazuri este: răni care nu se vor vindeca. Procesul se blochează în permanenţă la primul stadiu. Celulele albe ale sângelui stau în jurul rănii mai mult şi în număr mai mare, secretând substanţe care interferează cu procesul de creştere a noilor celule. Ele de asemenea atrag producerea unui grup de enzime care fragmentează stratul de bază de colagen, care ar trebui să conducă la vindecarea rănii, dar care în schimb va împiedica formarea de noi vase de sânge. Ca rezultat, unele dintre celulele din jurul rănii încep să moară, făcând leziunea şi mai largă şi mai greu de vindecat.

Rana fiind deschisă şi nevindecată, apare infectarea bacteriană. Chiar dacă nu conduce la o infecţie masivă, un strat subţire de bacterii poate crea un biofilm care va acoperi rana. Grupuri mari de bacterii din biofilm se îmbracă în zaharuri şi alte substanţe care nu permit antibioticelor să le omoare. Biofilmele, împreună cu ţesutul mort sunt o predicţie sigură pentru faptul că până şi cel mai avansat tratament pentru răni nu va avea efect.

Boli precum diabetul de tip 2 au început să devină obişnuite odată cu anii ʼ80; iar medici precum Ron Sherman din California au observat un număr crescut de pacienţi cu răni care refuzau să se vindece. Ron şi-a amintit de vindecarea rănilor cronice într-un mod arhaic – prin terapia cu larve. Aceasta era exact ceea ce aveau nevoie pacienţii săi. „Larvele erau capabile să dizolve ţesutul mort şi infectat, curăţând astfel rana mai repede decât orice tratament nechirurgical disponibil”, a notat medicul. „Eram capabil să tratez chiar și pacienţi programaţi pentru amputare deoarece nicio altă terapie nu fusese eficientă pentru ei”.

Dar era o problemă: laboratoarele americane nu mai produceau larve la standarde medicale, care să fie disponibile comercial. Dacă dorea să mai facă terapie cu larve, trebuia să le crească el însuşi. Toate strădaniile sale, începute înainte de 1990, de a găsi şi creşte larve la standarde medicale au condus la fondarea laboratoarelor Monarch, în 2007. În 2004, FDA aprobase larvele la standarde medicale ca fiind „dispozitiv medical” care debridează răni cronice sau care nu se vindecă. Aceasta i-a dat lui Sherman nivelul de legitimitate de care avea nevoie pentru a-şi trata pacienţii pe o scară mai largă şi a fonda apoi Monarch Labs.

În Europa, o companie similară, BioMonde, realiza acelaşi lucru. BioMonde folosea aceleaşi muşte, dar spera că invenţia din 2005 – BioBag – le va face mai speciale. În loc să vândă larvele pur şi simplu vrac, expuse, ca Monarch Labs şi alţii, BioMonde le vindea într-o plasă de mătase care, pentru un necunoscător, arăta ca un plic mare de ceai care conţine boabe miniaturale de orez. 
„Nu e nevoie să vezi larvele, nu e nevoie să atingi larvele. Totul este conţinut în plic. Şi când ai terminat, doar îl îndepărtezi şi treci la următorul”, a spus managerul Katy Nicell, de la biroul BioMonde din Gainsville, Florida.

Sherman a susţinut că larvele expuse fac o muncă mai bună decât cele din plicurile de mătase, din moment ce mişcarea lor pe suprafaţa rănii ajută la îndepărtarea celulelor moarte. „Larvele sunt puţin neaspectuoase, la fel și felul cum se târăsc pe rană – arată ca un fir, fiind asemănătoare modului în care peria de dinţi curăţă dinţii. Acţiunea fizică este importantă – nu foloseşti spre exemplu doar apă de gură pentru curăţarea dinţilor”, a afirmat acesta.

Dar BioBag era perfectă pentru Linda Cowan, o asistentă medicală, cercetător la spitalul Malcom Randall Veterans Affair, din Gainsville, SUA. Ea dorea să înceapă un studiu asupra terapiei cu larve, iar larvele în plicuri de mătase erau mai comod de folosit pentru pacienţi şi pentru personalul medical care îi îngrijea. Cu larvele expuse, trebuia să le numeri înainte să le pui pe rană, şi să le numeri din nou când le luai de pe rană, ca parte din tehnica descrisă de Cowan în care preciza că „nicio larvă nu trebuie să fie uitată”.

Mike Hutchings a relatat pentru Reuters: „Problema este când pui 100 de larve pe rană, aceasta durează mult. Apoi dacă iei de pe rană 90 de larve, apare o mare îngrijorare, pe care o poţi vedea pe faţa pacientului: «Unde s-au dus celelalte 10? Au fugit în urechile mele peste noapte? Au plecat pe aşternut? Unde s-au dus?».”

Folosirea larvelor în plicurile de mătase fereşte pacientul de astfel de probleme. Este de asemenea o soluție care se preferă pentru cei internați în spital, unde mulţi medici sunt rezervaţi în a pune larve pe diferiţi pacienţi în saloanele lor.

Indiferent dacă sunt larve expuse sau în plicuri, ele lucrează pe ţesutul rănilor nevindecate în acelaşi fel. Chiar dacă larvele au orificiu bucal, ele nu mănâncă direct din rană. Enzimele din saliva lor încep să distrugă bacteriile şi celulele moarte, un proces numit digestie extracorporală. Studiile de laborator au arătat că enzimele respective ajută la uciderea bacteriilor şi, de asemenea, stimulează producţia de substanţe ale sistemului imun care ajută organismul să lupte cu infecţia şi să vindece rănile. Odată ce celulele moarte şi bacteriile au fost dizolvate într-un „smoothie” nutritiv, larvele îl sorb. „Bacteriile sunt amestecate în tot, iar larvele doar sorb fluidul respectiv şi îl digeră”, a explicat colegul lui Cowan, entomologul Micah Flores.

Larvele sunt lăsate pe rană timp de 2-4 zile, sau până încetează să mai mănânce şi încep să devină muşte adulte. „Larvele acţionează acolo ca şi cum ar fi chirurgii mici, în miniatură, ai lui Dumnezeu”, a spus Cowan. „Ele pot vedea ceea ce noi nu putem vedea, şi pot mânca bacteriile şi ţesutul mort, iar teoria noastră este că ele chiar fac o muncă mult mai bună decât debridarea chirurgicală, deși nu ştim cu siguranță aceasta.”
Nu este medicină alternativă, este medicină ştiinţifică.

Pentru a vedea dacă larvele sunt într-adevăr mai bune decât un chirurg cu un bisturiu, Cowan şi Flores au realizat un studiu clinic. În cadrul acestuia, persoane cu răni cronice, multe dintre ele fiind de vârstă medie şi prezentând ulcere venoase sau arteriale la picior, au primit fie două aplicaţii de larve în plase (plicuri) BioBag fie două tratamente de debridare chirurgicală. După opt zile, cercetătorii au comparat cantitatea de biofilm rămas în răni, pentru a măsura cât de eficientă a fost fiecare tehnică. Cowan şi Flores vor monitoriza pacienţii pentru încă doi ani pentru a vedea diferenţa, dacă există, între perioadele de vindecare ale rănilor tratate prin cele două metode. Ei au planificat studiul lor foarte bine. Ceea ce nu ştiau însă de la bun început era dacă vor avea suficienţi pacienţi care să se înscrie în studiu.

Natura obiecţiilor faţă de studiu a surprins-o pe Cowan. În loc să considere terapia cu larve de neconceput, aşa cum se aştepta ea, aproape toţi pacienţii care s-au înscris în studiu chiar au dorit această terapie. Mulţi au renunţat după ce au fost puşi în lotul cu debridare chirurgicală. Larvele erau atât de populare încât BioMonde a fost de acord să furnizeze lotului cu debridare chirurgicală două sesiuni de terapie cu larve după ce studiul se termina.

Pentru a fi corectă, Cowan a oferit de asemenea două sesiuni gratis de terapie prin debridare chirurgicală grupului cu terapie prin larve, după ce studiul se încheia. Interesant este că medicii au fost mai greu de convins decât pacienții. „Unii au considerat că utilizarea larvelor este învechită. «Aceasta este de modă veche, chiar antică, iar noi lucrăm cu dovezi concrete», spuneau ei, ceea ce în minţile lor însemna ceva modern. Dar ei nu observau dovezile care susţin terapia cu larve, care sunt foarte multe”, a relatat Cowan.

În timp ce multor pacienţi nu le păsa cum arată un tratament, atât timp cât îi ajuta să se vindece, medicii deseori trebuiau să-şi depăşească aversiunea inerentă faţă de aceste organisme târâtoare. „Mulţi medici chiar nu agreează ideea. Lor pur şi simplu nu le plac larvele. Când văd în ce constă terapia, se blochează”, a relatat Gwendolyn Cazander, chirurg vascular în Olanda. „Nu este medicină alternativă, este medicină ştiinţifică. Ei nu ştiu detaliile.”

Dermatologul Ed Meyens a petrecut mai mult de două decenii ajutând pacienţi cu toate tipurile de leziuni cutanate, şi doar dintr-un fel de disperare a ajuns să folosească terapia cu larve la pacienţi pentru care nimic altceva nu a funcționat. „Medicii consideră că ştiu mai multe decât larvele şi că pot face o treabă mai bună. Dar când le-am încercat, larvele au curăţat rana excepţional de bine”, a relatat el. „A fost dragoste la prima muşcătură.”

Rezultate din alte studii clinice arată că rezerva medicilor de a aborda terapia cu larve ar putea să îi priveze pe pacienţi de o terapie eficientă, cel puţin pe termen scurt.

Într-un studiu realizat în Marea Britanie pe 267 de pacienţi cu ulcere venoase la picior, a fost comparată utilizarea de larve libere, comparativ cu folosirea larvelor în plase sau a tratamentului cu un hidrogel care ajută la stimularea organismului de a produce enzime pentru a îndepărta ţesutul mort. În rezultatele publicate în 2009, cercetătorii au arătat că aceeași perioadă de timp a fost necesară pentru vindecarea rănilor în cazul tuturor celor trei grupe de pacienţi, deşi ca eficiență, larvele s-au dovedit a fi mult mai bune la debridarea rănilor.

În 2011 un studiu francez a arătat că larvele au făcut o treabă mult mai bună decât tratamentul convenţional la îndepărtarea ţesutului mort din rănile cronice în timpul primei săptămâni de tratament, deşi ambele terapii au fost la fel de eficiente în a doua săptămână.

Terapia cu larve pregăteşte rana pentru următorul stadiu de vindecare, mai degrabă decât să fie ultimul pas din proces, a explicat Cowan. „Dacă putem curăţa acea rană şi să o pregătim pentru o terapie avansată, cred că acesta ar putea fi unul dintre segmentele cheie în tratamentul clinic pentru care ar putea fi folosite larvele.”

Sherman a fost de acord. O rană cronică este inconfortabilă şi dureroasă, consumă timp, este costisitoare şi poate avea impact asupra activităților cotidiene. Unii oameni s-au confruntat cu astfel de răni chiar și timp de cinci ani de zile. „Comparativ cu o rană mare, supurândă, infectată, câteva larve nu sunt o alternativă aşa de rea”, a spus el.

Este indicat ca larvele să fie folosite pentru tratarea rănilor doar sub supraveghere medicală, şi să fie folosite doar larve terapeutice sterile.

Citiţi şi: 
O descoperire revoluționară: medicina până acum nebănuită a cauzelor și a sensului apariției bolilor la nivelul trupului uman (I) 
Rețeta secretă a profesorului Mermerski – Distruge celulele canceroase şi vindecă apoi întregul organism! 
Puterile nebănuite ale râsului 

 yogaesoteric , 13 septembrie 2016

Guvernul american a distrus probe în secret, în procesul în care sunt acuzați cei care ar fi pus la cale atacurile de la 11 septembrie

O nouă întorsătură de situație a avut loc în procesul în care guvernul SUA solicită, prin intermediul procurorilor, pedeapsa cu moartea pentru cei cinci bărbați acuzați că ar fi comis atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Aceștia sunt judecați, încă din 2008, de o comisie militară a SUA (sistemul comisiilor militare a fost stabilit prin lege în 2006 și oferă mult mai puține drepturi inculpaților decât un tribunal obișnuit).

Doi dintre avocații lui Khalid Sheikh Mohammed – unul dintre cei acuzați, considerat „creierul” atentatului – au susținut, potrivit ziarului New York Times, că Guvernul SUA a distrus în secret probe relevante. Drept urmare, pe 11 mai 2016, avocații David Nevin și maior Derek Poteet au solicitat recuzarea judecătorului colonel James Pohl și a procurorilor precum și închiderea procesului. Cei doi avocați nu au oferit detalii asupra probelor distruse de guvern, pe motiv că această chestiune este secretă, dar Nevin a declarat că dovezile ar fi fost „favorabile” inculpaților.

Maiorul Poteet le-a spus de asemenea jurnaliștilor de la New York Times că avocații au fost informați că colonelul Pohl le va pune la dispoziție „rezumatul unei copii” a unei anumite probe originale, care era secretă. Apărarea a solicitat atunci ca colonelul Pohl să mențină proba la dosar, iar Pohl a fost de acord. Sau cel puțin așa au crezut avocații.

„Dar în februarie au aflat că în urmă cu aproximativ 20 de luni, fără ca avocaților să li se aducă la cunoștință, procurorii au obținut un ordin secret al colonelului Pohl prin care își inversa decizia anterioară”, scrie New York Times. „Atunci când avocații au aflat despre aceasta, guvernul distrusese deja proba, fără să le dea nicio șansă de a contesta această decizie.”

Maiorul Poteet a susținut că situația respectivă sugerează că colonelul Pohl „complotează împreună cu guvernul”. New York Times scrie că proba respectivă, ce a fost distrusă, ar fi putut să aibă legătură cu una dintre închisorile „negre” operate de CIA în Tailanda, Polonia, România, Lituania și Afganistan, precum și cu o zonă secretă din baza Guantanamo. Khalid Sheikh Mohammed a fost torturat timp de ani de zile într-una dintre închisorile menționate mai sus, înainte de a fi transferat la închisoarea militară americană Guantanamo Bay din Cuba, în 2006.

Din cauza acuzațiilor aduse de avocați, termenul de judecată care fusese stabilit pentru data de 30 mai 2016 a fost amânat. Această amânare este doar cea mai recentă dintr-un lung șir de întreruperi ale procesului prin care se presupune că se urmărește să se facă dreptate în cazul atacurilor de la 11 septembrie 2001. Înainte de apariția acestei situații, col. Pohl anulase audierile programate să se desfășoare de-a lungul a două săptămâni, și care ar fi trebuit să înceapă la 1 aprilie 2016.

„Toate aceste lucruri mi se par foarte ciudate. Am crezut că a fost o glumă de 1 aprilie”, a declarat avocata apărării Cheryl Bormann, din Chicago. Ea se afla deja la Washington, pentru a se deplasa la Guantanamo ca să îl reprezinte pe Walid bin Attash – un alt acuzat în acest caz, presupusul adjunct al lui Khalid Sheikh Mohammed.

Distrugerea probelor nu este primul eveniment din acest proces care a generat controverse. Un alt eveniment a fost un conflict de interese devenit o problemă în 2014, când avocații lui Mohammed, cât și cei patru presupuși complici ai acestuia, au afirmat că sunt spionați de Biroul Federal de Investigații.

Foreign Policy a scris că FBI-ul a efectuat în secret o investigație asupra unor posibile fapte ilicite pe care le-ar fi comis unul sau a mai mulți membri ai celor cinci echipe de apărare distincte (câte una pentru fiecare inculpat). O astfel de anchetă ar putea pune membrii echipei de apărare într-o situație de neconceput, în care ar fi nevoiți să furnizeze agenților informații pentru a se apăra chiar pe ei înșiși – informații care ar putea fi apoi folosite împotriva intereselor propriilor clienți.

A existat, de asemenea, problema interferenței din partea surselor externe în timpul audierilor.Foreign Policy arată că, în ianuarie 2013, fluxul audio-video al instanței, pe care îl puteau urmări doar câțiva observatori ai comisiei militare, a fost oprit brusc de o altă persoană decât judecătorul Pohl. Până în acel moment, Pohl era considerat a fi singurul ce avea autoritatea de a opri transmisiunea unică a ședinței de judecată.

După aceea, Pohl, în mod clar enervat de această situație, a aflat că există o entitate a statului american numită Autoritatea pentru Secretizarea Originală (Original Classification Authority, OCA). Cel mai probabil aceasta este parte din CIA, dat fiind faptul că cea mai mare parte a informațiilor care au fost astfel cenzurate erau legate de programul de extrădare, detenție și interogare al agenției. După ce a aflat că OCA a întrerupt fluxul audio-video al instanței, judecătorul Pohl a anulat imediat acest privilegiu al Autorității.

În luna februarie 2013 s-a aflat că în detectoarele de fum fuseseră instalate dispozitive de ascultare, încălcându-se astfel confidențialitatea garantată de lege dintre client și avocat. De asemenea, avocații au susținut că le dispăreau mesaje din conturile de email, precum și fișierele de lucru din calculatoare.

Un alt aspect: fostul acuzat Ramzi Bin al-Shibh a fost eliminat din acest proces de către judecător într-o încercare de a accelera ședințele de judecată, după mai multe tergiversări. Criticii susțin însă că al-Shibh a fost eliminat pentru că a refuzat să tacă, protestând sus și tare față de privarea de somn la care susținea că e supus.

Are oare acest proces vreo legătură cu stabilirea adevărului, cu dreptatea, cu respectarea legii și ordinii, așa cum susțin autoritățile americane? Dacă instanța militară chiar speră să găsească ceva măcar tangent cu adevărul, ar trebui să deschidă audierile pentru public, se pună capăt spionării echipei de apărare și să fie transparentă cu privire la tratamentul la care sunt supuși acuzații de terorism. Numai prin aflarea adevărului legat de ceea ce s-a petrecut la 11 septembrie va putea începe vindecarea rănilor psihice și emoționale ale omenirii, provocate de acest eveniment.

Citiți și: Un american inteligent și curajos vrea să recreeze evenimentul din 11 septembrie 2001 pentru a dovedi mega operaţiunea steag fals
 «Războiul împotriva terorii» a crescut terorismul cu 6.500%
Rolul CIA şi al MOSSAD în atacurile teroriste din 11 septembrie
 

yogaesoteric
14 septembrie 2016