Nu este deloc, din nefericire, o discuţie teoretică. Ci una care se poartă, deja, la nivelul avertismentelor imediate.Avertismente asupra consecinţelor fatale pe care le poate avea căderea unei bănci de mărimea şi importanţa celei germane, considerată bancă sistemică, ceea ce înseamnă că un eventual faliment s-ar repercuta instantaneu nu numai asupra întregului sector bancar german şi european, dar ar putea determina un tsunami de dimensiuni uriaşe care este de natură să scuture întregul sistem bancar, financiar, economic şi social global.
Lucrurile au devenit într-atât de serioase încât, spre exemplu, Isabelle de Laminne de la secţia economică de la Le Soir a scris deja un articol în care-i avertizează pe clienţii belgieni de la Deutsche Bank că „în cazul în care se tem pentru viitorul băncii şi al economiilor lor, să nu lase mai mult de 100.000 euro de persoană şi per cont la această instituţie… Și persoanele care deţin creanţe sau acţiuni ale băncii trebuie să fie şi ele atente căci, într-o asemenea situaţie, ele nu sunt acoperite de niciun fel de garanţie”. Avertizând şi că, în acest moment, destinul băncii „este suspendat doar de un fir… În doar un an de zile, valoarea titlurilor DB au scăzut cu 50% din valoare şi, în acelaşi timp, este supusă unei amenzi colosale din partea autorităţilor americane”.
Însuşi şeful executiv de la DB, John Cryan, citat de Bloomberg, avertiza la începutul lunii septembrie că vor exista „consecinţe fatale pentru deponenţi şi pentru schemele de pensii”.
Imposibil să existe dubii asupra solidităţii, credibilităţii şi respectabilităţii Deutsche Bank, spunea Wolfgang Schäuble, ministrul german de Finanţe pe 9 februarie, la Paris, cu ocazia celui de-al 48-lea Consiliu economic şi financiar franco-german, iar Preşedintele de la Bundesbank, Jens Weidman adăuga: „Nu este posibil să avansezi pe drumul solidarităţii dacă nu avem soliditate la nivelul băncilor”. Perfect adevărat, în principiu, numai că – notează Romaric Godin de la ziarul La Tribune – exact în momentul respectiv, acţiunile primei bănci germane scădeau la cel mai jos nivel din istorie.
„Miercuri, 28 septembrie, titlurile de asigurare CDS – asigurare contra falimentului – ale Deutsche Bank evaluau la aproape 20% riscul unui faliment în următorii 5 ani. Nivel demn de instituţiile bancare cele mai puţin recomandabile din sudul Europei”, scrie Godin.
În acest moment, cel puţin deocamdată, cancelarul Angela Merkel a spus că statul nu va acorda niciun fel de sprijin băncii germane care a fost, după cum ştiţi, condamnată de justiţia americană să plătească o amendă de 14 miliarde de euro pentru responsabilitatea pe care o are în cazul produselor „subprimes”. Reacţia pieţelor a fost imediată, astfel încât valoarea grupului DB pe bursă a scăzut la aproape jumătate faţă de începutul anului, adică la 14,7 miliarde euro faţă de 31,2 miliarde euro cât era la 31 decembrie 2015. Ceea ce înseamnă că valoarea amenzii americane este echivalentă, în acest moment, cu valoarea bursieră a întregului grup Deutsche Bank.
Există o problemă în imediat? Cu siguranţă. Chiar trei.
Prima este că evenimentele acestea pot declanşa, cel puţin, o criză de încredere a investitorilor care vor dori să stea un timp departe de epicentrul unei eventuale crize majore germane şi europene şi asta ar putea produce pe mai departe, relativ rapid, o criză de lichidităţi. Adică dificultăţi de refinanţare a propriilor activităţi, aceasta fiind unul dintre elementele vitale pentru o mare bancă de tip sistemic.
Între clienţii Deutsche Bank care şi-ar fi retras din plasamente se numără fonduri mari de hedging ca Citadel şi AQR Capital Management, a relatat Wall Street Journal, informaţie obţinută pe surse. Fondurile respective ar fi retras sume de mai multe miliarde de dolari, din cauza temerilor legate de stabilitatea financiară a băncii.
„Trebuie subliniat că Deutsche Bank este principala casă de cliring în Europa. Cu un portofoliu de derivate de peste 60.000 de miliarde de dolari la Deutsche Bank, guvernul este total incapabil să înţeleagă cum să trateze această criză”, a spus David Buik, analist la Panmure Gordon & Co., într-o notă adresată clienţilor.
A doua problemă este una politică, extrem de serioasă şi care poate trimite unde de şoc cel puţin la nivelul întregii Europe. Este adevărat că doamna Angela Merkel a spus că statul nu va veni în sprijinul băncii dar, în caz de extremă urgenţă, va rezista presiunii enorme de pe piaţa internă şi de pe pieţele internaţionale? Dacă totuşi va ceda, asta înseamnă, în mod direct, renunţarea la toate angajamentele europene care au fost făcute în perioada precedentei crize când multe state au fost acuzate că au risipit banii contribuabililor în încercarea de a salva bănci dovedite neviabile. Să nu uităm că Uniunea bancară europeană interzice acum, la modul cel mai ferm, susţinerea unei bănci cu probleme prin ajutoare directe de stat! Iar în acest context de enorme incertitudini, riscul de contagiune este foarte mare, în cercuri concentrice care să se întindă foarte rapid nu numai în economică germană, ci şi, în imediat, în economia europeană datorită interdependenţei sistemelor bancare de pe continentul nostru. Apoi, exact din acelaşi motiv, efectele distrugătoare se pot simţi în întreaga lume.
Atenţie deci la ceea ce FMI-ul spunea în al său Financial Sector Assessment Program: „Printre G-SIB (băncile sistemice de importanţă globală) Deutsche Bank apare drept cel mai important contributor net la riscurile sistemice, urmată de HSBC şi Credit Suisse.”
Remarca asta a venit după ce Federal Reserve a confirmat faptul că filialele din SUA ale Deutsche Bank şi Banco Santander (Spania) sunt singurele care, din grupul de 33 de bănci analizate, au picat la „testul de stres” care evalua tocmai capacitatea acestora de a face faţă în cazul unei noi crize financiare.
A treia problemă este că, în cazul producerii unui asemenea eveniment, trebuie luate în calcul eventuale dezechilibre sociale datorită generării unui val de panică la nivelul investitorilor, dar şi al populaţiei. Cu consecinţe greu de estimat acum asupra vieţii politice şi economice germane. Dar, deja, este trimis un mesaj de urgenţă care vine într-un moment critic pentru UE, deoarece atât Franţa, cât şi Germania ar putea suferi dezechilibrări economice importante, situaţie în care „crizele sistemelor bancare proxime”, cele din Italia şi poate Spania şi Grecia, pot intra şi ele în linie dreaptă.
În acest context, nu rămâne decât să aşteptăm următoarele mişcări de piaţa germană şi, mai ales, să vedem ce va dori sau nu să sacrifice pentru menţinerea „culturii stabilităţii” de care Germania este atât de mândră. Dar dacă Deutsche Bank va fi în primejdie şi guvernul german nu va interveni, atunci ne putem aştepta, spun analiştii, la un scenariu tip Lehmann Brothers, bancă americană lăsată să cadă de guvernul american, mişcare care a declanşat criza din 2008. Numai că, de data aceasta, spun unii analişti, efectul ar putea fi de cel puţin 4 ori mai mare… Să aşteptăm, deci, cu speranţa că este adevărată promisiunea reiterată în chip de mantră în ultimele zile de cei de la Deutsche Bank: „Nu avem nevoie de ajutor, ne putem descurca singuri!”.
Trenduri Economice: Opţiunea nucleară
Lucrurile sunt de-a dreptul serioase. Suntem în cel de-al doisprezecelea ceas şi toată lumea pare că doarme. Mulţi simt o transpiraţie rece pe şira spinării considerând că fiecare secundă care trece reprezintă un punct câştigat. Alţii, poate cei mai mulţi, cred că nu e nimic. Doar au fost atâtea accidente şi nu s-a întâmplat nimic, nu-i aşa?
Aş avea însă o întrebare. Câţi dintre cei care stăteau în Pripyat s-ar fi gândit că, la un moment-dat, într-o noapte nefastă, centrala de la Cernobîl va exploda? Vă spun eu: nu s-a gândit aproape nimeni niciodată. La fel suntem şi-acum. În anticamera unei explozii de proporţii menite a redefini spaţiile geopolitice ale lumii.
Probabil nu sunteţi străini de situaţia de la Deutsche Bank. Se tot vorbeşte de-o vreme, astfel încât subiectul riscă să se banalizeze. Însă, banalizându-se nu înseamnă că dispare. Sunt câteva chestiuni de-a dreptul jenante. În primul rând, Deutsche Bank are o expunere de 42 tln. $ pe produse derivate. Raportându-ne la capitalul tier 1 ne rezultă că avem doar 0.0013$ capital pentru fiecare dolar de expunere pe produse derivate. Şi, atenţie, asta se petrece în condiţiile în care banca ar avea expunere în exclusivitate pe produse derivate. De aceea, fiecare amendă pe care ar încasa-o este mai usturătoare decât orice criză financiară, deoarece o trimite acasă la acţionari pentru completarea capitalului. Care acţionari sunt mai rupţi în fund ca niciodată şi incapabili să mai pună vreun eurocent în groapa nemţească cu flăcări. Şi, pentru că ne aflăm la capitolul cifre, ar mai fi de menţionat faptul că amenda primită de Deutsche Bank este doar cu puţin mai mică decât… valoarea de piaţă a băncii!
De fapt, problemele Deutsche Bank sunt în altă parte. Prinşi cu pantalonii în vine în Europa, americanii ripostează în faţa unui imperialism economico-politic german în creştere îngrijorătoare. Cei care până de curând erau căţeluşii ascultători ai hegemonului, s-au transformat în lupi de pradă care acţionează la adăpostul haitei europene. Aşa se face că, una dintre ultimele iniţiative discutate în cancelariile europene – aceea de creare a unei armate a Uniunii Europene – a provocat o nervozitate extremă peste Ocean. O armată europeană ar arunca în derizoriu NATO şi ar permite – sub umbrela aceleiași generoase construcţii europene – o strângere a relaţiilor Germania-Rusia. Adică fix a coşmarului american.
Deutsche Bank a făcut potlogăriile care au condus la criza din 2008 cu binecuvântarea SEC-ului. De altfel, denunţătorul care a dezvăluit anchetatorilor sursa putregaiului acuză o morişcă prin care oficiali de rang înalt ai Deutsche Bank ajungeau la SEC şi retur. Ca stâlp al globalizării, Deutshe Bank nu a lucrat de capul ei, ci sub supervizarea stăpânilor lumii. O lege nescrisă spune că uneltele cele mai bune sunt acelea care sunt folositoare chiar şi atunci când le distrugi. Deutshe Bank pare a fi o unealtă de acest tip, iar americanii vor profita din plin.
Suntem în plin război comercialo-politic între cele două maluri ale Atlanticului. Americanii se bazează pe o strategie simplă: şubrezesc coloana vertebrală a „maşinăriei germane”, iar Merkel trebuie să acţioneze. Cum? Cu bail-in? De neimaginat în Germania! Asemenea reţete radicale sunt rezervate doar periferiilor. Astfel încât rămâne clasica alternativă a bailout-ului. Statul împinge bani cu nemiluita în infernala maşinărie cu speranţa „că o trece durerea”. Va fi o măsură care va stârni nervozitatea în interiorul UE, în special în ţările care au suferit (Grecia, Cipru, etc.) sau care suferă (Italia). Scandalul ar conduce la o degringoladă generalizată în care fiecare face ce-i trece prin cap, fără a respecta nicio regulă. Adică exact haosul de dinaintea furtunii.
Există însă şi o variantă ceva mai elegantă. Commerzbank – celălalt colos bancar german sleit de puteri – a anunţat începerea unui amplu proces de restructurare care presupune concedierea a 20% din personal. O criză pe piaţa bancară ar putea determina autorităţile germane să facă un nou set de teste de stres pe care cei doi coloşi bancari să le pice. Astfel se deschid câteva posibilităţi interesante. S-ar putea forţa o fuziune a celor doi coloşi şi, întrucât statul va deveni acţionar la noua entitate, va putea acorda ajutor de stat, în conformitate deplină cu o reglementare europeană care permite acest gen de ajutoare.
La începutul lunii octombrie au avut loc două întruniri secrete ale oficialilor germani de rang înalt pentru discutarea problemelor de pe piaţa bancară. Aflaţi în stadiul de negaţie, reprezentanţii lumii financiare au dat asigurări că totul e OK. Se pare că, încă odată, politicienii i-au crezut (sau joacă la cacealma). Altfel nu-mi explic de ce au dat drumul propagandei care susţine că Merkel este împotriva oricărui ajutor şi că, indiferent de consecinţe, băncile cu probleme trebuie să „se vindece” singure. Un lătrat evident către italieni.
Totul s-a petrecut pe fondul unui zvon favorabil, conform căruia Department of Justice ar fi redus amenda aplicată Deutsche Bank la 5,4 mld. $.Un zvon care a inversat violent cursul acţiunilor băncii şi, în acelaşi timp a mai dat un respiro pieţelor. Sunt însă două lucruri care sunt de neînţeles. Primul este acela că zvonul n-a fost confirmat de nimeni. Doi, n-a făcut niciun anunţ, astfel încât e posibil ca toată tevatură să nu fie decât o mişcare disperată a serviciilor secrete. Cel de-al doilea element de neînţeles este motivul pentru care acţiunile au luat-o din nou în sus. S-a schimbat cu ceva situaţia băncii? Cu foarte puţin şi neesențial deoarece adevăratele găuri sunt în altă parte.
Că lucrurile nu sunt limpezi o arată şi recenta inculpare a Deutsche Bank de către procuratura italiană sub acuzaţia de falsificare a conturilor băncii Monte dei Paschi şi de manipulare a pieţelor. E un alt scandal care riscă să se lase cu amenzi usturătoare.
Nici în Italia lucrurile nu sunt atât de limpezi. E posibil ca acţiunea procuraturii italiene să fie tot o parte a jocului geopolitic global. Adevărul e că Department of Justice nu poate cere băncii germane cele 14 miliarde de dolari. N-ar fi fair. Trebuie să se comporte similar cu toate băncile şi, date fiind precedentele, e posibil că amenda să fie redusă undeva în jurul valorii de 6 mld. $. Însă presiunile pe bancă nu se vor opri. Inculparea din Italia este un exemplu tipic. Ştiţi, probabil, că procuratura italiană, alături de mai mulţi magistraţi de top de-acolo, este o coadă de topor a CIA. Dezvăluirile referitoare la „Mani Pulite” ne arată limpede că Italia este o ţară sub asediu american. Ceva similar României, numai că puţin mai discret. Aşa se face că, acţiunea procuraturii italiene care a obţinut şi avizul judecătorului se poate înscrie în acelaşi joc geopolitic. Iar acest proces este doar unul dintre cele peste 9.000 în care se cere pedepsirea băncii nemţeşti şi se solicită despăgubiri babane.
De altfel, într-o scrisoare adresată angajaţilor, John Cryan acuza forţe din piaţă care vor să destabilizeze banca. Desigur, cea mai mare destabilizare vine din interior, din situaţiile contabile ale băncii. A fost însă o mişcare inteligentă care a atras de partea sa comunitatea germană de afaceri. Marii lideri ai business-ului german s-au declarat solidari cu banca. Însă nu-mi dau seama despre ce solidaritate este vorba în condiţiile în care, de frica unui bail-in, lichidităţile tot părăsesc banca germană. Dacă la finalul lunii septembrie „fuga lichidităţilor” a fost calificată doar ca simplu zvon, iată că mai mulţi clienţi au reclamat că în primele zile ale lunii octombrie n-au avut avut acces la cash-ul din conturi. Banca susţine că e vorba de o problemă care ţine de infrastructură IT, însă câte „explicaţii” mai pot accepta clienţii?
Date fiind informaţiile, e clar că Deutsche Bank este centrul unui altfel de luptă. E chiar ironic. În timpul evenimentelor din Ucraina, SUA acuza Rusia că foloseşte strategii de război hibrid. Iată că SUA se dovedeşte maestră a combinaţiilor într-un război ciudat, atipic, dar deosebit de violent.
Poate că e timpul să ne întrebăm cât va mai dura jocul de-a şoarecele şi pisica. Vor prăbuşi într-adevăr autorităţile americane Deutsche Bank? Având în vedere că e un jucător de talie globală, care poate scufunda realmente sistemul financiar mondial, răspunsul ar fi nu. Însă, ca şi în cazul Lehman, factorii de decizie pot izola viitoarea victimă înainte de a-i da lovitura de graţie. Aşa s-a întâmplat şi cu Lehman, aşa se poate întâmpla şi cu Deutsche Bank.
Gheorghe Piperea:
„Procuratura din Milano a pus sub acuzare Deutsche Bank pentru crearea de conturi false şi derivative prin care au fost ascunse pierderi de miliarde ale Monte dei Paschi di Sienna* în perioada 2008-2012. Când toată lumea se chinuia să iasă din belea, statele europene salvând mega-bănci cu preţul a zeci de milioane de falimente personale, aceşti băieţi (nu prea) deştepţi se ocupau cu împachetarea în zeci de cămăşi suprapuse a miezului putred al cepei numită piaţa imobiliară italiană, mafiotică sau nu. Şi asta o făceau corecţii şi paroliştii nemţi, aceiaşi care cereau, în acea perioadă, austeritate la sânge europenilor sud-estici (iar mai nou ne impun cote obligatorii de imigranţi).
„Procuratura din Milano a pus sub acuzare Deutsche Bank pentru crearea de conturi false şi derivative prin care au fost ascunse pierderi de miliarde ale Monte dei Paschi di Sienna* în perioada 2008-2012. Când toată lumea se chinuia să iasă din belea, statele europene salvând mega-bănci cu preţul a zeci de milioane de falimente personale, aceşti băieţi (nu prea) deştepţi se ocupau cu împachetarea în zeci de cămăşi suprapuse a miezului putred al cepei numită piaţa imobiliară italiană, mafiotică sau nu. Şi asta o făceau corecţii şi paroliştii nemţi, aceiaşi care cereau, în acea perioadă, austeritate la sânge europenilor sud-estici (iar mai nou ne impun cote obligatorii de imigranţi).
Ridicol este că, după un zvon (neconfirmat nici de autorităţile americane, nici de DB) cum că amenda penala de 14 mld dolari ce urmează a fi impusă DB de americani s-ar fi redus la «doar» 5,6 mld dolari, investitorii au început să redevină entuziaşti, cumpărând acţiuni DB. Exact cum s-a întâmplat şi în cazul Volkswagen, după depistarea trucului IT cu care emisiile de noxe ale motorului VW diesel erau falsificate. Aceeaşi parolişti şi corecţi, nemţii, i-au făcut pe investitori să creadă că dacă amenda americanilor pentru păcălirea testelor de emisii de gaze poluante se va reduce de la un cuantum cu două cifre la unul cu «doar» o cifră, totul va fi bine. Şi VW este bine-mersi în prezent.
E clar: nu doar că cei prea mari nu pot fi lăsaţi să falimenteze, dar lumea se simte bine când e trasă în piept de cei prea mari. Ca să nu mai vorbim de închisoare – asta e pentru căţei. Fiţi siguri că nimeni din tabăra acuzaţilor nu va plăti, nici penal, nici civil, în procesul de la Milano. Doar noi, contribuabilii, din banii cărora DB va fi salvată, orişicâte mizerii se vor fi descoperit despre activitatea sa de creator şi gestionar al unor derivative în valoare contabilă de 45 de trilioane de euro (de 9 ori PIB-ul Germaniei, de trei ori PIB-ul SUA).”
*Cea mai veche şi, totodată, cea mai insolventă bancă italiană.
Mirel Palada:
„Istoria asta, plină de ironii. Germania, această Mamă Omida dominatoare şi aspră şi rea, care nu permite niciunuia dintre elevii din clasa unde este diriginte să iasă din strictul program teutonic, acum are fix aceleaşi belele ca şi loazele de corigenţi. Anii trecuţi se burzuluia la nasoii de mediteraneeni, la italieni şi la greci, obligându-i la grele chinuri fiscale şi la sacrificii dureroase. Bănci italiene şi greceşti n-au putut fi salvate de către statul lor, căci nemtzii au spus «Nicht! Verboten!», deşi în criza asta recentă au mai fost cazuri de scos băncile din bucluc cu mâna contribuabililor.
„Istoria asta, plină de ironii. Germania, această Mamă Omida dominatoare şi aspră şi rea, care nu permite niciunuia dintre elevii din clasa unde este diriginte să iasă din strictul program teutonic, acum are fix aceleaşi belele ca şi loazele de corigenţi. Anii trecuţi se burzuluia la nasoii de mediteraneeni, la italieni şi la greci, obligându-i la grele chinuri fiscale şi la sacrificii dureroase. Bănci italiene şi greceşti n-au putut fi salvate de către statul lor, căci nemtzii au spus «Nicht! Verboten!», deşi în criza asta recentă au mai fost cazuri de scos băncile din bucluc cu mâna contribuabililor.
Iată că acum Deutsche Bank prezintă aceeaşi bubă, aceleaşi umflături purulente care prefigurează cuvântul «bum», «bust», «faliment», această ciumă a băncilor de care fuge toată lumea mai ceva ca de ciumă. Americanii, în marea lor mărinimie geostrategică, au decis să continue jocul de dat la gioale tit-for-tat din care a făcut parte, la un moment dat, şi dezvăluirea matrapazlâcurilor tehnice Volkswagen pe care toată lumea le ştia de 10 ani de zile, dar nu le zicea, că nu dă bine la industrie. Şi acum americanii s-au hotărât, la aproape 10 ani de la declanşarea crizei, să dea o amendă catastrofică de doar 14 miliarde euro către Deutsche Bank, pentru practici neconforme cu valorile societăţii occidentale din zona Wall Street.
Iar săraca Merkel, acuma, aceasta gospodină de fier, această dominatrix teutona, această fuhreritza de plush, acuma nu poate să vină să scoată banca din necaz, căci pe bună dreptate vor sări toate ţările Europei cu gura pe ea, ba şi mai mult, vor sări cetăţenii şi contribuabilii nemţi pe ea cu multe emoţii negative, în prag de alegeri parlamentare la anul. Numai bine să mute voturile către euroscepticii de la AfD.
Economie? Ei, ash! Doar trosneală geostrategică. Democraţie? Ei, ash! Doar luptă pentru putere. Reguli? Ei, ash! Doar vorbe pentru fraierii de cetăţeni de rangul doi, slugile care trebuie să creadă în poveşti. Valori? Ei, ash! Doar trosneală. Sau, cum îi zice în literatura de specialitate, «anarhie pe bază de tancuri şi portavioane» (dacă nu mă credeţi, căutaţi «realism relaţii internaţionale»).
V-am spus că între istorie şi isterie nu e diferenţă decât de o literă?”
V-am spus că între istorie şi isterie nu e diferenţă decât de o literă?”
Citiți și:
Cea mai mare bancă europeană, Deutsche Bank, se întreabă dacă nu cumva se fac pregătiri pentru o prăbușire economică... «controlată»Deutsche Bank: Politicile BCE ar putea duce la tulburări sociale şi vor face să apară o nouă mare criză economică«Regina» Europei. Cum a ruinat Merkel Grecia şi euro
yogaesoteric
18 noiembrie 2016
Ministrul ungar de Externe a declarat pentru BBC că guvernul a folosit informaţii provenite din «rapoartele oficiale ale poliţiei şi ale agenţiilor de securitate». Mai multe oraşe din Suedia, printre care Goteborg şi Malmo, au fost lovite de valuri de violenţă; aici au fost incendiate maşini şi au avut loc revolte. Poliţia a arătat că 15 districte din ţară sunt «în mod special vulnerabile», fără a folosi însă termenul de «no go». Autorităţile ungare spun însă că au preferat «termenul jurnalistic de no go» pentru a descrie acele zone care apar ca vulnerabile în rapoartele poliţiei suedeze.”
