Are el un program economic prin care să introducă în economie sumele fabuloase „parcate” de căpuşele corporatiste în paradisuri şi în visteriile lor?
America lui Trump va fi cu siguranţă diferită din toate punctele de vedere, chiar dacă întreaga campanie electorală s-a dovedit o luptă între sentimentele inoculate votanţilor şi faptele reale care au grevat şi grevează viaţa lor.
Hillary a mers pe natura umană şi pe sentimentele umane, pe trăiri de moment, pe emoţii, pe atac gândit al zonei emoţionale a potenţialilor alegători. Ea a acţionat ca un om politic şi s-a ridicat în sondaje cu mult mai mult decât se aştepta oricine, după nivelul corupţiei scos la iveală, după jaful făcut în economie de ani de zile, după sutele de mii de morţi generaţi în teatrele de luptă inutile unde a implicat America şi aşa mai departe.
În schimb, Trump a acţionat ca un om al faptelor, stârnind cu mult mai puţine emoţii, dar scoţând la vedere ceea ce doreşte să facă, de cele mai multe ori acţionând extrem, fără ca nici el să creadă în rezolvări facile ale acestor subiecte.
A câştigat cel ce a discutat de fapte, un om de afaceri, lăsând impresia că poporul american s-a trezit şi ştie ce vrea, iar visele au fost năruite de o infractoare şi administraţiile de pungaşi coordonaţi prin telecomandă de pe Wall Street.
Ce moştenire preia Trump şi cum poate sincroniza departamentele economiei pentru a aduce succesul scontat? Este extrem de greu, nu pentru că Trump nu ar dori sau nu ar şti cum să facă acest lucru, ci pur şi simplu pentru că sistemul capitalist nu îl lasă să o facă.
Am văzut şi auzit în dezbaterile prezidenţiale cum cei doi candidaţi doreau să capteze atenţia publicului, spunând despre America în care părinţii lor au muncit din greu şi au realizat tot ce şi-au dorit, au educat copiii, au fost la şcoli de pregătire într-un domeniu sau altul şi au câştigat prin muncă respectul celor din jur, aceşti oameni având mobilitate socială şi devenind clasa de mijloc şi motorul întregii economii americane.
Este exact ceea ce acum nu se mai poate, este imposibil. De ce? Din cauza evoluţiei devastatoare a capitalismului ce este la mâna căpuşelor din sistemul financiar, care au pus în genunchi economia.
Trump va beneficia în economie de „aportul” unor mase largi de oameni foarte slab pregătiţi, care au făcut o „pauză” destul de mare în procesul de muncă, care şi-au pierdut abilităţile şi gândirea tehnică, care şi-au pierdut încrederea în ei, dar care sunt consumatori şi acceptă să consume mai puţin dar fără a face efort.
Va putea crea Trump şi echipa lui un sistem în care aceşti oameni să renunţe la pomenile guvernamentale venite lunar şi să îşi dorească să meargă la muncă? Va putea Trump să schimbe mentalitatea unor oameni care compară efectul muncii cu statul degeaba? Aici este un paradox de proporţii, pentru că ei, în cazul în care îşi vor dori să meargă la muncă, vor fi plătiţi cu un salariu comparabil cu pomenile primite fără să muncească, deci un venit care să le asigure minimul existenţial, pentru că sunt puţine lucruri pe care se pricep să le facă, însă au pretenţii.
Dacă aceste mase largi de oameni slab pregătiţi vor consuma, şi o vor face cu siguranţă, ei vor trebui să o facă conform bugetului lor, care va fi foarte „subţire”, ceea ce face ca ei să nu aibă posibilitatea cumpărării unor produse realizate în America, de companiile pe care Trump a promis că le va aduce înapoi. Aceste mase de consumatori cu posibilități limitate vor trebui alimentate din… China, care va deveni singura furnizoare de stabilitate şi exportatoare de deflaţie economică. Deci acest aspect face ca Trump să regândească politica comercială dură pe care a anunţat-o faţă de China.
Din acest punct de vedere, Trump a anunţat că el nu va semna niciun acord internaţional de mediu sau care să pună în pericol industria grea şi prelucrătoare din America, asta pentru că el realizează faptul că marea majoritate a acestor oameni slab pregătiţi îşi vor putea găsi un loc de muncă în această industrie grea americană, generatoare de noxe. Dar vor dori ei să muncească în aceste condiţii, din moment ce, stând acasă, pomenile instituţionalizate guvernamentale le asigură un trai mai modest dar liniştit?
Trump a promis minerilor că va deschide toate minele de cărbune. Dar ce va face cu el, în cazul în care cererea de produse pe piaţă este în scădere permanentă şi atenţia oamenilor este îndreptată artificial către stocuri şi nu către economia reală?
Cea mai mare problemă a lui Trump, în opinia unor analiști, sunt sistemele educaţional şi medical. El a spus că nu va creşte datoria Americii, dar pentru a satisface cererile sistemelor educaţional şi de sănătate, ar trebui să tipărească din ce în ce mai mulţi bani şi să îi arunce pe piaţa internă, cu consecinţe devastatoare la nivelul economiei pe ansamblu.
Dacă vă tipări în continuare bani, cum va mai putea el acuza China de manipularea monedei, când el însuşi va manipula valoarea dolarului prin tipărire continuă?
Deci, va exista în final un război al monezilor care, după unele opinii, este foarte puţin important atâta timp cât omul care munceşte în fabrică sau în alte departamente din economie nu merge la magazine şi nu cumpără, iar când primeşte banii de abia îşi plăteşte datoriile de pe cardurile de credit. Războiul monezilor nu este semnificativ în acest moment al unei cereri din ce în ce mai reduse, și când băncile naţionale canalizează banii în cea mai mare parte în sectorul speculaţiilor financiare.
În educaţie, Trump trebuie să aibă în vedere datoriile foştilor studenţi, care sunt într-un procent enorm delicvente, şi pe care ei nu le pot suporta din salariile obţinute, iar mulţi dintre ei nu o pot face pentru că nu au un loc de muncă.
Le va putea şterge Trump datoriile, având în vedere că mari investitori de pe Wall Street au finanţat aceste împrumuturi devastatoare pentru tineri? Aceşti finanţatori au fost şi sunt în spatele lui Hillary şi vor încerca să destabilizeze situaţia, iar guvernul nu va avea bani să acopere datoriile imense ale şcolilor, care totalizează peste 1.300 de miliarde de dolari, şi nici să finanţeze mai departe pe viitorii studenţi pentru a urma cursurile.
În domeniul sănătății, Trump este supus unei presiuni inimaginabile, tocmai de către sistemul capitalist învechit, acceptat de preşedinţii americani, servitori ai Wall Street-ului.
El doreşte să elimine Obamacare, care este un sistem medical falimentar. Ceea ce Trump trebuie să înţeleagă, este că va fi necesar să construiască un sistem de compensaţii pentru corporaţiile care vor veni sau își vor începe activitatea în economia americană, prin intermediul căruia aceste corporaţii să ofere planuri de sănătate muncitorilor, pentru că aceştia nu îşi vor putea cu siguranţă permite cheltuielile medicale.
Să nu uităm că, în acest moment, peste 60% dintre falimentele personale sunt datorate facturilor medicale de valori imense pe care oamenii nu le mai pot plăti. Poate convinge Trump companiile farmaceutice interne să livreze medicamente la un preț favorabil şi accesibil pentru omul de rând? Greu de crezut, pentru că şi aceste companii farmaceutice au fost şi sunt susţinătoare ale lui Hillary, pentru că au furat cu ea pe rupte.
Va putea Trump să oprească turismul medical – milioane de americani îşi iau bilete de avion pentru a fi operaţi pe inimă, la ficat, rinichi şi alte organe şi chiar pentru vindecarea unor handicapuri neuromotorii în China, India şi alte ţări asiatice? Greu de crezut, pentru că preţurile practicate în acele ţări sunt de zeci de ori mai mici decât în America, unde doctorii sunt plătiți regeşte, de cele mai multe ori pentru a prescrie medicamente dictate de companiile farmaceutice, făcând din pacient un client şi parte din afacere. Aceasta în final duce la o scădere masivă de încredere a cetățeanului de rând în sistemul economic şi legislativ american.
În planul politicii externe, Trump are un mare avantaj şi el se numeşte Rusia, căreia îi va ceda zone de conflict pentru a rezolva „problema” şi a stabiliza situaţia de acolo, reducând astfel semnificativ cheltuielile. Face aceasta pentru că sunt zone de care Trump efectiv nu este interesat. Deci din această direcţie vor veni bani sau vor fi economisiţi. Pe de altă parte, Trump va avea o altă politică în ceea ce priveşte NATO şi nu va mai dori să fie bodyguardul ţărilor vestice în vederea unor sisteme compensatorii create de marile instituţii financiare, care fac parte din complexul militar industrial bancar, „ghidonat” de susţinători ai lui Hillary. Dar, lăsând din mână NATO, Donald Trump va mai aduce sume mari la bugetul tării şi va putea să îşi îmbunătăţească chiar şi arsenalul militar care este învechit.
O mare problemă pentru Trump va fi însă în Orientul Mijlociu, unde Arabia Saudită a finanţat masiv campania lui Hillary, a donat sume incredibile Fundaţiei Clinton şi a depus sume mari, de peste 700 miliarde de dolari, în băncile americane, în final şantajându-i pe Obama şi pe Kerry că vor retrage banii din aceste mari corporaţii bancare americane dacă SUA nu va acapara teritoriul sirian şi nu îl va deposeda de putere pe Assad, pentru ca saudiţii şi qatarienii să poată „întinde” conducta de petrol şi gaz până în porturile siriene şi de acolo spre Europa, pentru a boicota exportul petrolier al Rusiei către sudul şi vestul continentului european.
Va putea Trump să reziste presiunilor saudiţilor şi ameninţărilor de retragere a banilor lor din băncile americane – ceea ce ar produce o gaură majoră, care nu ar mai putea fi înlocuită decât de noi tipăriri de bani – ţinând cont că aceste sume vor dezechilibra major piaţa financiară şi dolarul american, o debalansare care poate aduce orice efecte, până la război şi mişcări masive de stradă?
În partea de comerţ internaţional, Trump se opune atât Parteneriatului Transatlantic cât şi celui Transpacific, dar mai ales NAFTA, care cuprinde Canada, SUA şi Mexic. Va putea Trump să creeze atât de rapid nişte structuri economice manufacturiere compensatorii, care să facă trecerea de la globalizare la regionalizare discreţionară? Greu de spus, pentru că scopul globalizării nu a fost şi nu este dezvoltarea armonioasă a economiilor mondiale, ci dezechilibrele din ce în ce mai mari şi exportul capitalismului adaptat la fiecare ţară prin intermediul unor lideri trădători de ţară impuşi de americani.
Trump va lăsa Europa şi UE să cadă economic, chiar dacă pare să fie singura piaţă de consum care ar putea suporta produse realizate în America (în rest, nu există alte ţări şi continente care să poată cumpăra produse americane la preţuri americane). Trump va înţelege că o cădere a UE ar însemna automat eliminarea euro şi venirea pe piaţa vest europeană a dolarului american, iar exportul de dolari a fost şi este cel mai eficient export al SUA şi cu efectele economice cele mai favorabile şi mai rapide. Trump cu siguranţă va realiza că acest export de dolari are două coordonate principale majore. În primul rând, el ştie că peste 62% din tranzacţiile mediului de afaceri european se desfăşoară în dolari americani, deci europenii au nevoie de dolarii americani, trimiţându-le în acest fel cea mai mare parte a banilor aduşi forţat de China şi Rusia în SUA sau de marile corporaţii.
În al doilea rând, un flux masiv de împrumuturi de dolari de către europeni va crea în visteriile ţărilor europene un volum de dolari extrem de mare a cărui valoare de piaţă băncile europene vor dori să o menţină. Cum? Europenii fiind nevoiți să muncească din ce în ce mai mult, pentru ca valoarea dolarului să nu scadă şi preţurile la importurile pe care europenii le vor contracta să nu fie din ce în ce mai mari şi să afecteze nivelul de trai al populaţiilor europene. În acest fel, americanii vor putea jongla cu valoarea dolarului în aşa fel încât forţa de muncă neangrenată în economie să fie absorbită de economie în etape, dar europenii să muncească pentru ca valoarea dolarului să fie susţinută, iar şomerii americani să îşi poată procura mai uşor cele necesare.
Deci, pe scurt, cheltuielile neproductive care vor greva bugetul lui Trump şi venirea nedorită a dolarilor de afară, în volum mare, vor aduce o depreciere a dolarului, pe care vor trebui să o susţină europeni şi alţii care vor împrumuta dolari masiv pentru economiile lor, fără să îşi dea seama de capcana care le va fi întinsă (vor trebui să muncească cu mult mai mult pentru susţinerea monedei americane la o valoare care să nu le scadă valoarea rezervelor din băncile lor naţionale).
Este dificil de găsit o soluţie paşnică şi nişte mecanisme pe care Trump să le aducă în fața investitorilor, iar ei să înţeleagă, chiar dacă în primele două zile de după anunţarea câştigului lui Trump în alegeri, stocurile de pe Wall Street au avut creşteri majore, ceea ce va duce în câteva săptămâni la scăderi de proporţii. Nu a existat niciodată în istoria SUA situaţia în care după alegeri stocurile să meargă în sus, ci ele au mers numai în jos pentru o perioadă variabilă, ceea ce înseamnă că situaţia actuală este întreţinută artificial de către cei care au fost în spatele lui Hillary şi care pregătesc căderea economică şi de imagine a lui Trump.
În situaţia economică şi socială actuală, este posibil ca singura soluție să fie numai un regim dictatorial constructiv al lui Trump, cu valenţe inteligente şi pus pe un fundament care să nu le mai dea variante de scamatorii financiare celor de pe Wall Street şi să le ofere posibilitatea de a pierde în cazul în care nu se angrenează ca investitori în sensul echilibrării întregului complex economic american. Deci, pentru Trump, soluţiile sunt limitate, dar ele există şi pot fi accesate, dar gândit şi echilibrat. Trump este sub o presiune enormă, pentru că, dacă celor de dinaintea lui şi chiar trădătoarei de ţară Hillary nu li se cerea implicarea în economie şi crearea unui capital social, americanii îl considera pe el un om de afaceri, cu capacitatea de a scoate America din actuala depresiune economică.
Vă găsi el oamenii cei mai potriviţi pentru a crea presiune pe Wall Street şi în marile corporaţii financiare? Dacă nu o va face, va trebui să implice statul şi nu va mai putea să lupte împotriva unor structuri de stat supraîncărcate de tot felul de trântori, iar sistemul va colapsa sub greutatea lui şi datorită incompetenței celor care vor mima munca în structurile de stat capitaliste învechite.
Citiţi şi:
Economist rus: Trump ar mătura din posturi elita marii finanţe din Estul EuropeiDe ce toată mass-media mondială – ce este controlată din umbră de așa-zișii ILUMINAȚI – e împotriva lui Donald Trump?
yogaesoteric
3 decembrie 2016
Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist, programul lui Hillary Clinton de promovare a fracturării, a fost anunţată pe 7 aprilie 2010 de către David Goldwyn, reprezentantul diplomatic al Departamentului de Stat pentru problemele de energie, la Asociaţia SUA pentru Energie (USEA), ai cărei membri includ companiile Chevron, ExxonMobil, ConocoPhillips şi Shell.
