............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

miercuri, 18 ianuarie 2017

Acuzații dure la adresa politicii «ușilor deschise», după atentatul de la Berlin: Sunt morții lui Merkel!


A fost un atac la libertatea și tradiția noastră creștină!
 

Dreapta eurosceptică și antiimigrație din Germania o acuză pe Angela Merkel că are mâinile pătate de sângele victimelor atentatului de la Berlin. Prin politica ușilor deschise pentru refugiați, Merkel este responsabilă de această tragedie, spune lidera AfD, Alternativa pentru Germania, Frauke Petry.
Doamna cancelar Angela Merkel este și ea responsabilă de atentatul din 19 decembrie 2016, de la Berlin, când un tir condus de un pakistanez de 23 de ani a intrat în mulțimea aflată la târgul de Crăciun din Breitscheidplatz, inima turistică și comercială a capitalei germane, omorând 12 oameni și rănind alți 48.
Așa a comentat lidera partidului Alternative für Deutschland, formațiune eurosceptică, de dreapta, la câteva ore de la atacul comis în una dintre cele mai mari metropole ale Europei, în săptămâna de dinaintea Crăciunului.
Merkel este considerată responsabilă pentru această tragedie pentru că a promovat politica „ușilor deschise” în privința valului de refugiați care a pus stăpânire pe Europa.
Sunt morții lui Merkel”, a scris pe Twitter eurodeputatul formațiunii, Marcus Pretzell, lider AfD în landul Renania-Westfalia. „Cei care comit astfel de atacuri predică ura. Nu îi mai vrem. Când va reacționa statul german? Când se va opri această blestemată ipocrizie?”, a comentat politicianul german.
Frauke Petry i-a acuzat pe „Merkel și compania” că predică libertatea fără granițe, care este folosită de teroriști. „Acest atentat nu a fost unul doar la libertatea noastră și la modul nostru de a trăi, ci și la tradiția noastră creștină”, a spus lidera AfD.
Partidul Alternativa pentru Germania a obținut o victorie importantă și a intrat în trei parlamente regionale, în urma alegerilor din primăvară, percepute drept un test major privind modul în care cancelarul german Angela Merkel a gestionat criza migrației.
 yogaesoteric
18 ianuarie 2017


Sensul războiului împotriva ştirilor false: nu filtrarea critică a ştirilor, ci monopolul asupra viziunii «corecte» despre lume (II)


Citiți prima parte a articolului

DW/Horaţiu Pepine: Opinie: Cât de influentă e propaganda rusească? 
Parlamentul European a adoptat în noiembrie 2016 o rezoluție care solicită Comisiei crearea unei forțe mediatice pentru contracararea propagandei rusești și a celei ISIS în cadrul UE și în țările Parteneriatului Estic.
O rezoluție a PE nu se transformă automat în lege, dar ea indică un curent de opinie. Structura votului pune în lumină o puternică mefiență (neîncredere) față de Federația Rusă, dar în același timp sugerează posibilitatea unor schimbări de perspectivă. Au fost înregistrate 304 voturi pentru și 179 împotrivă, dar semnificativ este și faptul că au fost 208 abțineri, ceea ce reprezintă un mare bazin de nehotărâți.
Subiectul relațiilor cu Rusia este departe de a fi atât de net tranșabil pe cât sugerează Rezoluția, cu atât mai mult cu cât în politica europeană se petrec sub ochii noștri reorientări de semn contrar. În Franța bunăoară alegerile primare ale „dreptei și centrului” vor fi câștigate cel mai probabil de fostul prim-ministru François Fillon, un politician conservator care intenționează să îmbunătățească relațiile cu Rusia. Departe de a pune Rusia și ISIS în sacul aceleiași adversități, viitorul posibil președinte al Franței propune mai curând o alianță cu președintele Putin contra islamismului radical. Nu se știe iarăși ce vor aduce alegerile din Germania, dar, în destule alte țări, remarcăm o reconsiderare a politicii de ostilitate radicală față de Rusia.
Dar teza centrală a rezoluției – alăturarea Federației Ruse de ISIS – a suscitat controversă chiar printre promotorii săi. La conferința de presă au vorbit deputata conservatoare Anna Fotyga (ECR), fost ministru de Externe al Poloniei, deputatul Traian Ungureanu (PPE), socialistul austriac Eugen Freund (S&D) și lituanianul Petras Auštrevičius (ALDE). Dacă raportorii Anna Fotyga și Petras Auštrevičius au considerat că, în ciuda diferențelor indiscutabile dintre cele două entități, ele se manifestă deopotrivă ca adversare ale UE și cer același tip de răspuns, Traian Ungureanu a pretins că Rusia și ISIS „au regimuri similare” și că merită prin urmare o dezavuare de aceeași natură.
Socialistul austriac Eugen Freund nu a ascuns însă că, în ciuda susținerii pe care o acordă rezoluției, dezaprobă tratarea Rusiei și ISIS în același raport și că alăturarea i se pare complet neadecvată. De altfel sub influența socialiștilor, rezoluția a cuprins în textul ei și câteva fraze mai conciliante cum ar fi aceea (paradoxală) că războiul mediatic nu ar trebui „să pună în discuție importanța menținerii unor relații constructive cu țările terțe”.
Să nu uităm însă conținutul propriu-zis al rezoluției. Textul este stufos, dar, în esență, constată că Rusia alocă bani mulți pentru programe de propagandă și dezinformare, și cere în consecință Comisiei și statelor membre să aloce la rândul lor sume consistente pentru crearea unui aparat mediatic de natură să contrabalanseze influența rusească atât în țările uniunii cât și în țările Parteneriatului Estic.
O observație se impune de la bun început. Textul rezoluției conține afirmații pe deplin adevărate, dar și afirmații exagerate. De exemplu este perfect adevărat că în vecinătatea estică „războiul propagandistic și intervenția mass-media ruse sunt deosebit de puternice și, de cele mai multe ori, fără rival”. O știm mai ales cât privește Basarabia, căci Ucraina a fost mereu un spațiu de cultură rusă, în care lucrurile sunt mai greu discernabile.
Dar cât privește țările membre UE, rezoluția e cel puțin exagerată: „statele sale membre și cetățenii săi – se spune în textul adoptat – suportă o presiune crescândă, sistematică pentru a face față campaniilor de informare, de dezinformare, de intoxicare și de propagandă din partea unor țări și actori nestatali”.
În România cel puțin se discută intens despre propaganda rusească, dar ea nu are influența care i se atribuie. Audiența posturilor de televiziune rusești se apropie de zero căci nu există pur și simplu preluări prin firmele de cablu care sunt orientate exclusiv către spațiul occidental. Iar dacă ne referim la diferite site-uri, ele au o audiență ușor măsurabilă și limitată la câteva nișe nesemnificative din punct de vedere politic. Ca să nu mai spunem că spre deosebire de Basarabia, românii nu mai vorbesc deloc rusește și asta încă din ultimul deceniu al lui Ceaușescu.
Pentru orice observator lucid al peisajului mediatic din România, propaganda rusească este o amenințate supraevaluată. De altfel este grăitor că cei care cultivă subiectul nu dau niciodată exemple sau, dacă o fac totuși, acestea sunt minore sau neconvingătoare. 
Impresia noastră, așa cum am mai arătat, este că exagerarea influenței rusești are scopul de a discredita presa și în general opiniile de orientare conservatoare care sunt asimilate abuziv cu politica de la Kremlin.
Extinzând observația la spațiul întregii Europe, putem întrevedea că rezoluția votată în Parlamentul European este printre altele și o replică liberală la avansul conservatorismului în Europa și totodată la amplificarea contestațiilor din partea stângii socialiste, care pretinde mai multă solidaritate. Este semnificativ mai ales un pasaj din textul rezoluției: „deși nu toate criticile aduse UE sau politicilor sale, în special în contextul exprimării ideilor politice, reprezintă în mod necesar propagandă sau dezinformare, cazurile de manipulare sau de sprijin din partea țărilor terțe, menite să alimenteze și să exacerbeze aceste critici oferă motive pentru a pune sub îndoială fiabilitatea acestor mesaje”. Este aproape transparent: cei care critică, de pe orice poziție, starea actuală a Uniunii Europene riscă să fie tratați ca prieteni ai lui Putin sau, în orice caz, să li se ceară explicații. Este cel puțin îngrijorător.
[…] Ce este jignitor în treaba asta cu fake news? Infantilizarea publicului. Am devenit nişte idioţi, utili sau inutili, care trebuie dădăciţi şi trebuie îndrumaţi către sursele „corecte” de ştiri, adică, respectiv, către interpretarea corectă a ceea ce se întâmpla în lume.
Mirel Palada:
Moshe&Mordhecai, adică Daniel Octavian Bejan, acest kaghebist drag nouă are perfectă dreptate: e vorba doar şi numa’ de manipulare şi de control. De propagandă. De hegemonie. Sub pretextul „controlului ştirilor false”, cei care au dat tot soiul de dude şi de manipulări grosolane au tupeul acum să se erijeze în arbitrii morali ai presei. Când, de fapt, nu îşi folosesc decât ranga pentru a strivi pe alţii. E fix ca la noi, unde sub pretextul anti-coruptiei, corifei ai cârdelii şi ai dispreţului pentru adevăr şi legi şi reguli, gen Băsescu sau Blaga sau Videanu sau Udrea sau Tapalagă sau Adamescu sau Turcescu sau domnu Rareș sau Guşă, nişte securişti de cea mai mare rasă, au tupeul şi îndrăzneala să impună reguli şi să arbitreze cine are dreptate şi cine nu în această ţară, pe cine să bage la puşcărie şi pe cine nu.
Adică luptă pentru putere mascată în deontologie. Adică, aşa cum ar spune un alt mare corifeu apropiat lui Băsescu, „o cârdeală ordinară”.
Stăpânii afacerilor cu „socializarea” online au decis să se implice în combaterea a ceea ce au numit „știri false”. Ca întotdeauna când se pune la cale o mișcare ticăloasă, primul pas, născocirea unui brand, e cel mai important. „Războiul” era deja un substantiv activ în nomenclator (împotriva corupției/ drogurilor/ terorismului etc.) folosit de securiști cu relativ succes și în operațiile anterioare. Elementul de noutate îl dă sintagma „știri false”, care instituie astfel dreptul de a cenzura mult mai sever conținutul publicat și distribuit prin intermediul giganților Facebook, Twitter, Reddit sau Google. E vorba, practic, despre un „patriot act” cu aplicare online.
Mai întâi ar trebui să înțelegem corect ce reprezintă, de fapt, așa-zisele servicii de socializare online. Teoretic (așa cum vor să creadă cei mai mulți dintre utilizatori) ar trebui să fie vorba de niște platforme prin intermediul cărora utilizatorii pot comunica între ei, pot distribui propriile texte, imagini etc. și le pot accesa pe cele distribuite de alții. Am putea presupune, cel puțin teoretic, că discutăm despre un spațiu al democrației informației.
Practic lucrurile nu stau deloc așa. Afacerile cu socializare au ca obiectiv fundamental colectarea cât mai multor informații despre utilizator, traficul cu aceste informații și obținerea de maximum de profit de pe urma acelorași utilizatori prin expunerea la publicitate și vânzarea de servicii virtuale. Toată arhitectura acestor platforme este gândită în acești parametri, facilitarea schimbului de informații între utilizatori fiind un produs secundar, de mult mai mică importanță.
Un exemplu elocvent îl reprezintă comparația dintre Facebook și MySpace. La momentul lansării Facebook, MySpace era extrem de bine așezat în piață și reprezenta, indiscutabil, un produs superior. Astăzi MySpace a dispărut, iar Facebook a devenit un colos. O posibilă explicație ar putea fi managementul mai bun, creșterea calității produsului etc. Altul, mult mai aproape de realitate, poate fi legat de disponibilitatea celor două companii de a pune la dispoziția cui trebuie datele colectate. O rapidă căutare lămurește totul.
Știrile false. Știrile false au existat de când lumea, nu doar de la apariția internetului. Sigur, în teorie, ar fi ideal ca acestea să poată fi combătute. În același timp ar trebui să îngrijoreze ideea înființării acestui Minister Global al Adevărului. Pentru că asta se întâmplă atunci când niște multi-miliardari bine înfipți în establishement au pretenția de a stabili ei ce este știre validă și ce nu, cine este un furnizor acceptabil de informații și cine nu.
Pe durata campaniei pentru prezidențialele americane Google a fost, pe bună dreptate, acuzat că a modificat parametrii algoritmului de căutare. În plin scandal WikiLeaks, o căutare după cuvintele „hillary clinton” dădea în primele 2 pagini exclusiv știri pozitive despre H.C. O căutare după cuvintele „donald trump” oferea exclusiv rezultate negative pe primele 4 pagini. Google a contribuit financiar la campania doamnei Clinton.
Lucrurile au arătat la fel și în cazul Facebook sau Twitter, care pur și simplu au cenzurat informații negative legate de Hillary Clinton sau au blocat pur și simplu conturi ale celor care distribuiau astfel de informații.
Un alt element de care trebuie ținut seama este legat de presa tradițională, MSM, așa numita mainstream media. Modul în care a funcționat aceasta pe durata aceleiași campanii electorale, abandonând orice fel de neutralitate în schimbul unei mizerabile propagande pro-Hillary, a adus presa tradițională la un nivel record de neîncredere. De fapt, cuvântul cel mai des folosit pentru a descrie atitudinea consumatorilor față de presa tradițională este dispreț. Asta era o situație de netolerat. MSM este în SUA o afacere de multe zeci de miliarde, aflată în picaj. Dar mai ales era un foarte eficient instrument de propagandă, ușor de controlat, aflat în mâinile câtorva miliardari la fel de bine înfipți în establishment, dacă nu mai bine, ca și cei din afacerile online.
S-a ajuns astfel la situația în care fotografia publicată pe Twitter de un utilizator oarecare să devină o informație mai credibilă decât știrea prezentată de NYT sau CNN. (Este cazul unei fotografii de la o întâlnire electorală a doamnei Clinton, la care sursa oficială vorbea de o prezență masivă, arătând imagini dintr-un unghi apropiat de scenă, în care se vedea publicul îmbulzit în apropierea scenei, în vreme ce o poză publicată de utilizatorul prezent la acel eveniment, de la mai mare distanță, cu o imagine de ansamblu, arăta că acolo fuseseră câteva zeci de oameni).
Exemplul a fost repetat de mii de ori. Utilizatori oarecare de Youtube, Facebook, Twitter sau Instagram veneau și demolau informațiile migălite de canalele oficiale. Aici facem un asterisc și ne amintim să revenim mai târziu.
Apoi a apărut scandalul Pizzagate. Nu se știe cât de corecte sunt informațiile de la care a pornit acest scandal (sunt acolo lucruri care sigur ar trebui să îngrijoreze), dar lucrurile par să o fi luat razna. În vreme ce MSM ignoră cu desăvârșire subiectul, pe Twitter, Youtube sau FB, mii de utilizatori s-au transformat în investigatori ad hoc și au purces la descâlcirea acestei atât de dezgustătoare afaceri. Unii reușesc să scoată la lumină detalii scandaloase, alții doar delirează – nimic nou în asta.
Un lucru este cert, acest scandal poate și va arunca în aer întregul establishment. Potențialul balistic al acestei afaceri este uriaș. Capacitatea presei tradiționale de a ascunde gunoiul sub preș și de a livra textele propagandistice obișnuite e nulă.
Acesta este momentul în care a apărut ideea „războiului împotriva știrilor false”. Mii de conturi de utilizatori blocate (Twitter, Youtube, Facebook), conținut șters de site-urile respective ș.a.m.d..
Degeaba. Pentru fiecare articol șters apar altele, și altele. Bătălia pare mai grea decât se anunța. Iar ceea ce pompos a fost botezat „război împotriva știrilor false” este un război pentru controlul informației, un război despre cine are voie să distribuie informații și ce informații au voie să circule.
Iar motivele nu au de a face cu pretextele oficiale, ci fix cu cele două elemente despre care am vorbit: prăbușirea MSM și incapacitatea presei tradiționale de a mai livra (alegerea lui Donald Trump este demonstrația) rezultatul convenit și uriașul scandal Pizzagate.
În final revenim și la asteriscul de mai sus. Online-ul a născut propriile sale vedete, bloggeri, video-bloggeri etc. Deși ar fi trebuit (și multă vreme au reușit) să fie o alternativă la presa tradițională, succesul de care s-au bucurat i-a împins din zona presei alternative în spațiul instituțional, acolo unde conținutul se plătește, acolo unde clienții de publicitate și/sau partenerii impun linia editorială.
Astfel, nu tot ce înseamnă new media a rămas și alternative media. Din momentul în care apar încasările din publicitate, lucrurile se schimbă, iar asta se simte. În Pizzagate sau TwitterGate nu mai există personaje vedetă, ci informația-vedetă (dacă îmi este îngăduită formularea). Tendința aceasta era vizibilă de multă vreme și a devenit evidentă acum.
Atunci când dorința sistemului de a controla și acest mediu de distribuție a informației, care este internetul, se întâlnește cu dorința unor utilizatori de succes de a obține venituri din activitatea online, rezultatul este cel pe care îl vedem. Comentatorii au devenit la fel de importanți sau mai importanți ca generatorii de conținut, tendințele sunt date de mase, nu de toanele vreunui așa-zis influent plătit.
Dacă politicile de control ale marilor furnizori de servicii online vor continua, vom asista, într-un viitor nu foarte îndepărtat, la o evadare din spațiile controlate ale internetului și la o dezvoltare a zonelor alternative. Astăzi, pentru marele public, serviciile tradiționale par a avea avantajul de a oferi gratuit accesul la informație. În momentul în care utilizatorii vor fi puși în situația de a alege între gratuit, dar controlat și contra cost, dar liber, unii, puțini la început, vor alege să plătească pentru libertatea de informație. Apoi îi vor urma și alții. Giganții internetului vor trebui să se adapteze, fie revin la o informație liberă, fie se prăbușesc. Este o lungă și complicată discuție.
 yogaesoteric 
17 ianuarie 2017 



luni, 16 ianuarie 2017

Leon Dănăilă, executat în mod ritualic de komisarii corectitudinii politice


Nea Mitică Păvălucă a fost secretar PCR la Fabrica de Tacâmuri „Inox” pe la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, în perioada căreia i s-a zis „obsedantul deceniu”.
Muncitor cu „origine sănătoasă”, cu patru clase și-un brânci, s-a trezit promovat ca politruc că trebuie să se pronunțe în legătură cu tot ce mișcă în fabrică și să traseze sarcini. O făcea cu emfază, ca să ascundă că, în realitate, nu se pricepea la nimic. Tata îmi povestea răzând cu lacrimi un episod de la un exercițiu ALA, de apărare civilă, în care se simula un atac aerian asupra fabricii. Nea Mitică dădea indicații: „Nu scoți capul din adăpost că vine o schijă și o dată îți retează coapsa (și ca să fie sigur că s-a făcut înțeles, tăia violent aerul cu palma bătucită pocnindu-se peste... țeastă). În caz de, apuci rănitul de monoplați și cu pași măreți te-ndrepți spre postul de plin ajutor.” Hohotele de râs nu îl deranjau pe nea Mitică. Râdea și el. Se simțea popular. În centrul atenției. Și, apoi, nu era om rău, nu a avut pe nimeni pe conștiință, într-o vreme când secretarii de partid băgau oamenii la pușcărie.
Pe Leon Dănăilă îl știți: bătrânul neurochirurg blajin, cu coamă albă, leonină, care merge la spital cu metroul și la cabinetul căruia fac coadă oameni din toată lumea ca să-i opereze pe creier și de la care nu a acceptat niciodată vreun ban.
Leon Dănăilă a fost reclamat de Ioana Stăniloiu la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că într-un interviu de mai bine de jumătate de an declara: „Femeile nu sunt bune de chirurgi... N-au talent... Femeilor le lipsește ceva. Eu, făcând și psihologie, mi-am dat seama că, în general, femeile au treabă acasă, se preocupă de alte lucruri, de familie... Gândul le este în altă parte.
Și pe Ioana Stăniloiu ar trebui să o știți: este juna devenită celebră după ce Remus Cernea a cerut-o de „parteneră civilă” pe holurile Parlamentului, ceremonie pecetluită cu un sărut pătimaș cu schimb de secreții în fața camerelor TV.
Și pe Remus Florinel Cernea îl știți: rockerul întârziat, ajuns parlamentar pe listele USL, preocupat de fericirea homosexualilor și demnitatea delfinilor, în calitate de „persoane nonumane”.
Domn de modă veche, Leon Dănăilă nu știe să mintă. Trântește verde în față ce gândește. Vocea sa a cântărit greu în campania de modificare a Constituției pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale: „Sigur că inițiativa dumneavoastră este foarte benefică, foarte logică și este sprijinită, cred, nu numai de cele 3 milioane de semnături, ci de toată lumea... Familia este baza societății... Copii adoptați de homosexuali, care spun «pe tata îl cheamă Ion, pe mama Vasile»... Heterosexualitatea este lăsată de la Dumnezeu...
În momentul când a acceptat să candideze pentru Senat, Leon Dănăilă a devenit o țintă: trupele corectitudinii politice, isterizate de victoria lui Trump și de Brexit, nu puteau îngădui ca o asemenea Voce să se transforme în Tribună.
„Partenera civilă” a lui Cernea, care se prezintă ea însăși drept „activist civic”, îl toarnă pe ilustrul profesor la CNCD pentru că declarațiile sale sunt de natură a leza „femeile chirurg”, că însuși „mediul profesional” ar putea fi „afectat”, ba chiar să apară „un posibil impact asupra pacienților”.
Ioana Stăniloiu este tipul perfect al activistului de tip nou, apărut din spuma corectitudinii politice, noua ideologie totalitară care ambiționează să spele mințile din întreaga lume. Dacă în timpul comunismului, printre secretarii de partid întâlneai și oameni de omenie, ca nea Mitică Păvălucă, activiștii de tip nou au cu toții o răutate funciară în vine. Sunt niște teroriști psihologici. Iar răutatea nu le este egalată decât de tupeu.
Faptul că nu a pus niciodată mâna pe un bisturiu, darmite să „reteze o coapsă” pentru a opera un creier, nu o împiedică pe Stăniloiu să-l pârască pe venerabilul chirurg pentru o părere personală, emisă cu sinceritate după mai bine de jumătate de veac de experiență profesională strălucită, în care a salvat mii de vieți.
Cine ia în râs sau bagatelizează acest scandal greșește fatal. Bunul profesor va trebui să facă drumuri la CNCD ca la Securitate, să dea declarații, să se justifice, să-și pună cenușă în cap. Va trebui să treacă printr-un adevărat proces politic, în cel mai pur stil al anilor ’50, în fața unei instanțe ideologice.
Și, nu în ultimul rând, riscă un avertisment sau o amendă (maximul este de 7000 de euro), ca un stigmat, în semn de recunoștință a statului român pentru cariera sa de șase decenii. Atacul la Leon Dănăilă se vrea o execuție exemplară. (Ați remarcat că niciunul din liderii PNL nu a sărit în ajutorul candidatului lor?) Așa lucrează teroarea corectitudinii politice: țelul este ca, după suficient de multe astfel de cazuri, gălăgios mediatizate, omul să se gândească de două ori până deschide gura, să-și cenzureze vorbele sau să vorbească în șoaptă după ce s-a uitat atent în stânga și-n dreapta. Până când ajunge să-și reprime gândurile. Să-și schimbe comportamentul. Să se transforme în Omul Nou, perfect manipulabil.
Este coșmarul din care s-a scuturat America, dar care face încă nestingherit ravagii în Europa. Este „idealul” societății Big Brother imaginate de Orwell care actualmente a devenit o realitate. Sau al reeducării de la Pitești.
În această lume coaptă în mințile politrucilor mondiali, aseptică și rece ca o morgă, unde oamenii stau înșirați perfect ca niște morți pe dalele albe de marmură și înveliți regulamentar în cearșafuri, râsul de inepțiile lui nea Mitică Păvălucă trebuie scos imediat în afara legii.
yogaesoteric
15 ianuarie 2017



sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Trump, întâlnire incendiară cu presa de peste ocean «CNN, mincinoşi. NBC, ofensatori»


Preşedintele ales vrea corectitudine şi adevăr

Președintele ales Donald Trump a declarat luni, 21noiembrie 
2016, în fața a 25 de directori de televiziuni, că își dorește o relație „cordială” și „productivă” cu presa, însă are în continuare câteva nemulțumiri, potrivit unei surse citate de politico.com.
Întâlnirea a început cu plângeri împotriva „presei necinstite” și a dat drept exemple negative pe CNN și NBC News. De asemenea, a amintit și de fotografiile cu el pe care NBC le-a folosit și pe care le consideră „ofensatoare”.
New York Post a descris întâlnirea ca fiind incendiară. În materialul de pe New York Post scrie că Trump i-a numit pe jurnaliștii de la CNN „mincinoși”, spunându-le că „ar trebui să le fie rușine”.
Sursa citată de politico.com a spus că în timpul discuțiilor, Trump a vorbit și despre posibilitatea refacerii relației tumultoase dintre președintele ales și media, precizând că tot ce își dorește este „corectitudine”. Întrebat cum definește termenul de corectitudine, Trump a răspuns că prin „adevăr”. Însă, în afară de câteva momente de ceartă de la începutul întâlnirii, sursa a spus că discuțiile au fost concrete.
Trump a declarat că este timpul ca cineva din armată să ocupe poziția de ministru al Apărării și a menționat că Mitt Romney își dorește cu ardoare să devină secretar de stat.
A comparat situația din Siria cu Holocaustul și s-a arătat entuziasmat după întâlnirea cu Barack Obama de la Casa Albă, precizând că după această întâlnire au vorbit la telefon de cel puțin două ori.
 yogaesoteric 
14 ianuarie 2017 

De ce s-a redeschis dosarul e-mailurilor candidatei la președinția SUA Hillary Clinton


Corupție și trădare la cel mai înalt nivel precum și cercul pedofil sinistru din jurul familiei Clinton

Propaganda livrată de televiziunile vândute intereselor străine despre alegerile americane a fost pur și simplu grețoasă. Cuvinte mari golite de conținut și energie pozitivă precum „cea mai mare democrație mondială”, „cel mai puternic stat de pe planetă”, „libertatea cea mai mare” etc. erau foarte des repetate pentru a ne intra în capetele noastre ca o dogmă de necontestat. Dar adevărul este la 180 de grade. Ceea ce se găsește în America este o societate în putregai și cancer în metastază, care a infectat întreaga planetă și riscă să distrugă civilizația umană.
Despre acțiunile criminale ale lui Hitlary sau Killary Clinton, cum o numesc americanii treziți, se aflaseră deja destul de multe dinainte de alegeri, dar iată că, în aceste timpuri de mari transformări planetare, noi adevăruri teribile au ieșit la suprafață. Noi fapte cutremurătoare au fost dezvăluite pornind de la o investigație de pornografie juvenilă a NYPD asupra lui Anthony Weiner, soțul Humei Abedin, colaboratoare apropiată a lui Hillary.
Insideri din NYPD și servicii secrete, care nu sunt corupți și țin cu țara lor, au dezvăluit informații de primă mână din scandalul e-mailurilor lui Hillary Clinton descoperite într-un calculator pe care Huma Abedin și soțul ei îl împărțeau. Pe serverul privat au fost găsite 662.871 de e-mailuri, iar 11.112 erau ale Humei Abedin, fiind destinate jocului pay-to-play (plătești ca să joci) – din care au făcut parte inclusiv saudiți și israelieni. Mai exact, Huma a fost folosită de către Hillary pentru a comunica cu lideri străini prin e-mail, pentru informații privilegiate, prin intermediul serverului privat al acesteia. A ieșit la iveală faptul că Fundația Clinton a fost doar o fațadă creată în scopul de a efectua jocuri pay-to-play cu mai multe entități, inclusiv națiuni străine. Aceste națiuni includ: Israel, Arabia Saudită, Turcia, Qatar, Kazahstan și Ucraina.
Mai mult decât atât, ni se spune de către unul dintre insideri că din e-mailuri apare și se confirmă fără echivoc că ISIS a fost creat de către CIA și de Serviciul de Informații Secret Israelian, cu ajutorul lui Joe Lieberman, John McCain și Lindsey Graham!!
Un insider din NYPD a declarat că ceea ce a văzut a inclus și e-mailuri din Departamentul de Stat de nivel TOP SECRET. Un fișier era denumit „Life Insurance”. Un al doilea fișier a fost intitulat „Arsenalul Nuclear DNC”.
Un al treilea fișier era intitulat de către Hillary „Intim”. Potrivit acestui insider NYPD, acest fișier conținea fotografii porno ale lui Huma și Hillary cu un adolescent!! Detectivi ai NYPD spun că au fost șocați de ceea ce au văzut în acel fișier, a mai dezvăluit insiderul, și i-au amenințat pe agenții de teren ai FBI că vor dezvălui aceste informații dacă FBI-ul nu va „intensifica cercetările fără mănuși”. La acel moment, 13 dintre agenții FBI din New York au fost de asemenea amenințați că NYPD va dezvălui informațiile.
Scandalul a luat o mare amploare, cuprinzând întreaga administrație Obama. S-a afirmat că sunt e-mailuri care ar putea-o trimite pe Loretta Lynch, procurorul general al SUA, la închisoare, precum și pe Bill și Hillary.
O sursă anonimă din FBI, care este senior analist, a dezvăluit de asemenea o serie de informații, la începutul lunii iulie 2016:
Jim Comey (șeful FBI) a aflat că unii dintre proprii săi investigatori au „basculat” informațiile despre Loretta Lynch şi Bill Clinton, făcând astfel imposibilă investigația. Comey a trimis o scrisoare către Congres, știind că în cele din urmă ar expune-o pe Loretta Lynch ca actor murdar, iar „mărunțișul” ar conduce în mod direct la Obama. 
Comey a asamblat o mică echipă de 40 de agenţi, pe care el i-a declarat „De Neatins”, după faimosul agent federal Eliot Ness. Comey i-a avertizat pe toți agenții FBI și că se așteaptă la un „război la scară largă” între FBI și Departamentul de Justiţie (DOJ), Casa Albă și Departamentul de Stat. El a confirmat și înțelege că mulți senatori, congresmeni, lobby-iști și jucători ai puterii vor fi puși sub acuzare și judecați. Unul dintre principalele obiective ale investigației este Fundația Clinton și Clinton Global Iniţiative. Printre cei care fac obiectul anchetei se numără John Podesta (fostul șef al campaniei electorale a lui Hillary), Huma Abedin, Cheryl Mills, CNNABCNBC etc.
După cum se pare, Weiner, soțul Humei, transmitea e-mailuri de fiecare dată când Huma venea acasă. Huma pare să fi fost în contact cu actori din Arabia Saudită și, prin urmare, există puternice suspiciuni de spionaj.
Pentagonul are jucători interni și jucători din afară, pe care îi numesc „creativii”. Creativii sunt civili care tind să fie genii, nemulțumiții sistemului, hackerii extremi, sau alții care demonstrează strălucire în alte domenii utile. Un program al Pentagonului numit Cicada 3301 a fost creat de mai mulți dintre acești civili talentați. Programul este acum folosit pentru a permite miilor de oameni onești din guvern să prezinte un raport privind superiorii lor corupți, folosind ceea ce se numește o metodă de criptare a martorilor, Cutia Morții, astfel încât oficialii guvernamentali non-corupți să poată raporta corupția și să rămână în continuare în condiții de siguranță (așa ceva ar trebui și în România!).
Revenind la Fundația Clinton, ni se dezvăluie faptul că aceasta este ca o pânză de păianjen masivă de conexiuni și spălare de bani care implică sute de oameni de nivel înalt. Hillary era doar o piesă (oarecum principală) dintr-un puzzle mai mare. Dacă toate aceste informații s-ar face publice acum, nu numai că ar cădea guvernul federal, dar se crede că ar putea izbucni un război civil și așa tensiunea între americani este maximă datorită acestor alegeri.
Cu ceva timp în urmă, au apărut informații care o denunțau pe Hillary că de-a lungul carierei ei politice de o viață, 47 de americani au fost uciși la comanda ei (aici aveți lista). Declarațiile au fost făcute tocmai de către un asasin plătit. Printre victime s-au aflat avocați, congresmeni, oameni de faceri, judecători, bodyguarzi etc.
Hillary Clinton este, de asemenea, vinovată pentru evenimentul Benghazi. Ambasada SUA din Benghazi, Libia, a fost atacată de către rebeli arabi în 2012, câțiva agenți CIA care o apărau precum și ambasadorul fiind uciși. Ea nu a ordonat sprijin aerian tocmai pentru ca masacrul să aibă loc, pentru a avea ulterior motiv pentru o prezență militară masivă în Orientul Mijlociu.
De asemenea, se spune că Hillary este o mincinoasă notorie, își schimbă declarațiile cu nonșalanță parșivă și fără remușcări.
Campania electorală prezidențială a lui Hillary a fost finanțată cu mulți bani de familia Rothschild. Prietenia dintre ei este veche. După un anumit serviciu pe care aceștia i l-au făcut, ea o întreba pe Lady de Rothschild: „Spuneți-mi, ce penitență trebuie să fac pentru voi?”. Penitență?!?
Ceea ce se petrece în America este capital pentru viitorul omenirii. Înainte de rezultatul alegerilor, Ben Fulford afirma, din surse ale CIA, că Hillary știa deja că a pierdut și și-a pregătit fuga în Qatar, transferând acolo 1,8 miliarde de dolari. Bill Clinton ar avea SIDA și anul acesta sau la anul va muri, mai spun sursele.
Deci, fiți pe fază, căci trăim marea transformare acum.
În altă ordine de idei, privind GESARA(Global Economic Security And Reformation Act  ̶  Legea pentru Securitate Economică Globală și Reformare), se pare că aceasta a fost implementată la 4 noiembrie 2016. S-a eliberat o sumă cu 30 de zerouri pentru America de Nord, unde se vor achita toate creditele, de la firme până la persoane fizice. O mare parte din acești bani provin din conturile confiscate ale cabalei iar restul de la Bătrânii Chinezi. Înainte de Anul Nou a fost eliberată o altă sumă cu 54 de zerouri pentru întreaga omenire și probabil se va face și anunțul intrării ei în vigoare odată cu Restaurarea Republicii Americane conform Constituției originare. Se pare că șeful Pentagonului, generalul Dunford o va face.
SUA a trecut la USN, adică noul dolar imprimat de Trezoreria SUA din Reno, Nevada. Toți acești bani au acoperire în aur, deci nu vor crea inflație. Totul este pentru un nou viitor al omenirii. Economia mondială va reporni și se va da drumul și tehnologiilor ascunse de decenii. Apoi vom începe pregătirea pentru primul contact cu frații și verii noștrii extratereștrii galactici, astfel că în câțiva ani acesta să poată avea loc.
Trăim vremuri fascinante, fiți echilibrați și concentrați pe prezent, deschiși, pozitivi și încrezători în viitor. Suntem învingători!

yogaesoteric
14 ianuarie 2017



Va începe răzbunarea internaţională a lui Hillary, prin intermediul băncilor centrale ale unor state care o doreau pe ea preşedintele Americii?

Va putea contrabalansa Trump un eventual dezechilibru financiar mondial ce ar putea fi generat?

Fără îndoială, venirea lui Trump la conducerea SUA nu este pe placul multor lideri mondiali. Ei nu o pot spune deschis, însă Trump ştie că ei au posibilitatea să producă dezechilibre financiare extrem de defavorabile SUA.
Cum o pot face? Evident, prin intermediul celor care au distrus întreaga economie mondială la comandă, respectiv prin băncile centrale din aceste ţări.
În abordarea acestui subiect, trebuie să pornim de la sumele enorme pe care multe bănci centrale le-au depozitat la Rezerva Federală americană (Federal Reserve, Fed), care le are în custodie.
Imediat după ce Trump a ieşit preşedinte, ceva straniu s-a petrecut şi un fenomen de dezechilibru financiar a început să apară. Aceste guverne potrivnice lui Trump au apelat prin intermediul băncilor lor centrale la a începe să solicite şi chiar să scoată sume enorme, care le aparţin de fapt, de la Rezerva Federală.
Este bine sau rău pentru SUA? Este extrem de rău, pentru că până în acest moment, furnizorul cel mai mare de bani, dolari de hârtie, pe piaţa mondială era Rezerva Federală, care controla prin tipărire şi împrumuturi acordate masa monetară în dolari americani de pe întregul mapamond.
Rezerva Federală exporta dolari şi îi retrăgea de pe piaţă în funcţie de o fluctuaţie controlată a dolarului dorită de ei. În acest moment, sumele enorme retrase de către băncile naţionale de la Trezoreria SUA vor avea o destinaţie imposibil de controlat pentru SUA.
Dacă aceste ţări vor lua banii deţinuţi acum în custodia Rezervei Federale şi îi vor investi în economiile lor, aceşti bani vor urma trasee necontrolate de SUA. Dar banii pot fi din nou în afara Americii, fără ca aceasta să însemne un cataclism pentru SUA, iar unele ţări îşi vor constitui rezerve în dolari, ceea ce ar însemna că aceste ţări vor fi interesate în menţinerea monedei americane sus pentru a-şi proteja rezervele, ceea ce este un rezultat bun pentru americani.
Dar, cea mai devastatoare situaţie este cea în care aceste bănci naţionale vor arunca banii necontrolat în economia americană sau vor recurge la comerţ cu alte ţări, în urma căruia aceste ţări îşi vor plăti datoria în dolari faţă de America, iar dolarii vor reveni în SUA. 
Ce vor genera aceste ţări prin această atitudine? Evident o inflaţie de proporţii şi o demolare a economiei americane, deja răvăşită de o inflaţie mascată.
În numai o săptămână, rezervele băncilor centrale naţionale deţinute în custodie de Rezerva Federală au scăzut cu peste 22 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă cea mai mare retragere de dolari de hârtie de către băncile naţionale, din custodia Rezervei Federale americane.
Totalul banilor (dolarilor) de hârtie ai băncilor naţionale ţinuţi în custodie de către Rezerva Federală a ajuns la nivelul cel mai jos istoric, la 2.805 miliarde de dolari. În a doua săptămână după succesul lui Trump în alegeri, o altă sumă enormă a fost retrasă din custodia Rezervei Federale de către băncile naţionale, de data asta de 14 miliarde de dolari.
Evoluţia însă prezintă un curs extrem de dinamic al retragerilor din ultimele 2-3 săptămâni.
Băncile naţionale care au retras dolari în sume imense şi i-au „vândut” pe piaţă, în sensul generării unui dezechilibru financiar, sunt în primul rând Banca Centrală a Poporului din China care, din datele existente, numai în luna august 2016 a dat un semn că poate dezechilibra major piaţa financiară a SUA, retrăgând peste 28 de miliarde de dolari de la Federal Rezerve şi „vânzându-i” apoi pe piaţă.
Cu puţin timp în urmă, graficele arătau că Beijingul deţine cea mai mică sumă în dolari de hârtie în custodia americană începând din 2012 şi până în prezent, şi anume 1.157 miliarde de dolari. China continuă să retragă şi să arunce pe piaţă dolari, dar încă nu o face într-un volum de natură să destabilizeze major economia americană, ci face aceste distribuţii în plan mondial ale dolarului sub o structură de avertizare financiară.
Un al doilea mare pericol pentru finanţele americane îl reprezintă Arabia Saudită, care deţine în custodia Rezervei Federale a SUA sume imense, ea începând cu puţin timp în urmă să retragă dolari şi urmează să înceapă un proces de „vânzare” a lor în plan mondial.
Saudiţii deja au vândut peste 30% din dolarii de hârtie deţinuţi şi retraşi din custodia americanilor, având în acest moment, numai în custodia Rezervei Federale, suma de 124 de miliarde de dolari. Aici nu discutăm de sumele pe care saudiţii le deţin în marile corporaţii bancare americane, care se ridică la aprox. 700 de miliarde de dolari, care cel mai probabil vor fi retraşi şi vânduţi cu o dinamică care va urmări relaţiile politice dintre Rhyad şi Washington sub conducerea lui Trump.
Sunt numai două exemple, pe care le-am oferit datorită faptului că aceste ţări sunt major implicate în deciziile pe care le va lua Trump, pentru a vedea cum pot ele genera dezechilibre şi cum poate fi forțat Trump să ajungă într-un final la masa tratativelor.
Cu siguranţă vă veţi întreba cum arată graficele de „vânzări” de dolari retraşi din SUA ale acestor țări şi care sunt „cumpărătorii”.
Cel puţin pentru moment, cumpărătorii sunt entităţi private de pe piaţa stocurilor, deci în zona speculativă, aceşti „investitori privaţi” cumpărând sume imense de dolari de hârtie de la băncile naţionale.
Nici nu ar fi putut face altfel, atât China cât şi saudiţii, pentru că prin intermediul acestor „investitori străini” ei pot declanşa o criză pe piaţa stocurilor, debalansând-o major prin „investiţii” greu de anticipat. Deci pentru băncile centrale care doresc să îl distrugă pe Trump, cel mai scurt şi rapid circuit este să vândă aceste sume imense speculanţilor de pe piaţa stocurilor, omorând America cu propriile arme.
Am asistat la lupta lui Trump pentru a convinge Congresul, în calitate de viitor preşedinte, că este nevoie de peste 1.000 de miliarde de dolari pentru refacerea infrastructurii în SUA. Chiar are el nevoie de aceşti bani şi sunt ei mulţi sau puţini la nivel naţional? Trump nu are nevoie de aceşti bani într-o economie extrem de volatilă, în care dispar zone economice şi sunt prezente mutaţii demografice majore către marile aglomerări urbane, lăsând arii mari fără economie în teritoriu.
Trump are nevoie de o sumă imensă, pe care nu o putea cere decât sub auspiciile dezvoltării ulterioare a infrastructurii, care să contrabalanseze o eventuală recesiune de proporţii care va veni în 2017, datorită acestor mişcări greu de controlat ale banilor de către el şi economişti lui.
Va face Trump un joc mai inteligent pe piaţa finanţelor mondiale sau va apela la forţă? Greu de spus, însă jocul este extrem de periculos.
Un al doilea joc extrem de periculos şi cu mari implicaţii atât financiare cât şi geopolitice este cel al aurului, până în prezent controlat în totalitate tot de Rezerva Federală, dar care acum intră într-o fază extrem de delicată din aceeași raţiune ca şi dolarul, şi anume faptul că foarte multe ţări şi depunători de aur în custodia Americii vor cere aurul înapoi dar, de data aceasta, fizic. 
SUA a „ghidonatˮ preţul lui eliberând aur „de hârtie” fără acoperire şi emiţând mai multe hârtii când a dorit să scadă preţul aurului şi retrăgând sau emiţând foarte puţine certificate de deţinere a aurului, când a dorit să crească preţul.
Acum a venit timpul în care foarte mulţi, datorită situaţiei economice devastatoare, să îşi retragă sau să dorească să îşi retragă aurul, dar fizic. 
Să ţinem cont că prin jocul murdar şi artificial generat de americani, nici 10% din aurul aflat în circulaţie nu este acoperit fizic la nivel mondial.
Ce va face Trump în această situaţie? Soluţii sunt, dar s-ar putea să fie forţat politic să ia decizii dure şi finale. Să sperăm însă că vom vedea un traseu mult mai constructiv, de refacere economică.
yogaesoteric 
13 ianuarie 2017