Iată care sunt în România prioritățile naționale: vaccinuri, rachete și card de identitate biometric

Cel mai mare blestem al României este parazitarea Statului de către o castă din servicii, ce răspunde exclusiv la comenzile globaliste, reprezentate aici de Klemm (ambasadori), bănci și corporații. Interesul național este prins în acest clește zdrobitor.

Securitatea a bătut palma cu Soros încă din 1990, la deschiderea Fundației în sediul GDS, când și-au pus oameni în conducere. Era vorba de putere, bani și alte beneficii, pentru care unii sunt capabili de orice. Dar desăvârșirea procesului de subjugare totală a Statului de către corporații s-a făcut sub regimul Băsescu.

Problemele au început când Sistemul, după ce aproape a distrus economia cu capital autohton și a atacat direct politicienii din partide, altele decât PDL, a început să decimeze politicienii din camarila băsistă și cercurile lor de interese din servicii care-i deserveau, cei care au întreținut corupția la un nivel fără precedent.

Imbecilii utili nu și-au dat seama că sunt doar unelte locale, de care se vor descotorosi la un moment dat, și au intrat în panică. De asta războiul dus împotriva lui Codlea și al Codruței Kövesi, care nu aveau habar că ofițerul acoperit Ghiță este o nucă prea tare, dificil de spart. Băsescu, de asemenea, e un maidanez care le știe dedesubturile turpide. Faptul că s-a ajuns la Elena Udrea și la rudele apropiate (frate, fiice), asta l-a determinat că să își scuture râia peste inamicii care au fost inițial oamenii lui de casă, promovați chiar de el.

Partea din Servicii care lucrează la Marele Imperiu Globalist, generic spus oamenii lui Soros, este într-o oarecare derută după victoria neașteptată a lui Trump, care însă nu poate destabiliza total o construcție realizată sistematic și în care s-a investit enorm. Consilierul mai multor președinți americani, Roger Stone, a declarat după vizita din țara noastră că „George Soros este în cârdășie cu SERVICIILE DE INFORMAȚII DIN ROMÂNIA (s.n.) și Ungaria”. Deep State încă încearcă răsturnarea lui Trump, mediatic este supus unei flagelări continue, însă Sistemul la noi nu are adversar, operațiunea de discreditare a politicului fiind metodică iar populația fiind în proporții enorme, tot după Stone, aflată sub supraveghere continuă. Acoperiții din servicii sunt prezenți peste tot: partide, economie, presă, justiție, procuratură șamd.

Dorința corporatocrației este să aibă partide „proaspete”, de genul USR, care să le pună în aplicare agenda secularist-progresistă și privatizări convenabile, partide făcute cu sprijinul serviciilor, scenariul Cioloș – USR dând roade în Franța, cu un Macron prezentat de media mainstream ca un mare lider mondial, deși la el acasă a avut cea mai mare prăbușire de încredere în cel mai scurt timp din istoria Republicii.

PSD a fost votat masiv tocmai pentru că publicul aștepta o izbăvire, dorința de a îndepărta de la putere partidele Sistemului (PNL/USR/Cioloș) fiind una instinctivă. Însă PSD nu are puterea de a rupe pisica, întrucât Sistemul s-a asigurat că are la vârf oameni șantajabili, iar partidul este infestat de acoperiți. Modul de operare al lui Ponta (prieten de rețea cu Ghiță) și Grindeanu a fost unul care stârnește nedumeriri.

Aducerea lui Tudose în funcția de prim-ministru arată însă ca o mișcare de cadre.

Statul Paralel are nevoie de siguranță

Viața politică, cu o stradă (tefelistii) pe care Sistemul o controlează (identic cu ce se petrece în SUA) prin corporatiști și ONG-urile Soros, precum și cu o mass media confiscată, va fi greu de mișcat și transformat.

Prin grăbirea unei legi (a vaccinării obligatorii) care a fost probabil impusă în „foaia de parcurs” pe care corporațiile au înmânat-o guvernului anterior, prin amenințările directe ale premierului sub acoperire Tudose de instituire a unui Barnevernet național, adică a distrugerii familiei prin dictatul statului; prin hăituirea medicului sucevean Mircea Pușcașu care urmează celei a dr. Christa Todea-Gross, ce a scos un studiu în volum ce demonstrează nocivitatea unor vaccinuri, viteza cu care se dorește implementarea cărții de identitate cu cip electronic – o mega-afacere ce grevează MAI de investiții urgente în infrastructură și ne transformă pe toți în potențiali infractori; prin miliardele de dolari date în avans pe un sistem defensiv de rachete care ar trebui să ne apare de prezumtivele rachete nucleare ale... Iranului (!), toate aceste scurgeri imense care nu țin de agenda reală a cetățeanului fac ca partidul aflat la guvernare să arate faptul că investiția de încredere a poporului este pe cale sa eșueze deplorabil.

Președintele Dragnea ar trebui să înțeleagă faptul că o șansă ca asta ratată poate să însemne și ruperea partidului. În plus, candidatul la alegerile prezidențiale din partea PSD nu va avea nicio șansă la viitoarele alegeri. Cine va mai credita un partid neputincios?

Singurul proiect care ar putea să miște țara – și de care Sistemului globalist îi este o frică paralizantă – este referendumul pentru definirea în Constituție a actanților căsătoriei (bărbat și femeie), adică o definire a NORMALITĂȚII, așa cum am ajuns să facem astăzi, presați de valul ideologic, revoluționar, sexo-marxist. Acest proiect ar putea să redea ceva din credibilitatea pierdută întregii clase politice românești.

Dacă uneltele globaliste ale Sistemului nu vor fi îndepărtate de zona decizională, dacă politica nu va fi rebranșată la realitățile societale, România – o țară importantă a zonei – nu își va mai reveni din poziția periferică la care a fost condamnată de elita globalistă mondială, folosindu-se de cozile de topor locale.

Țara are nevoie ca de aer de o recâștigare a demnității naționale, care nu se poate face prin promovarea acerbă a agendei globaliste, așa cum se petrece acum. Iar acest deziderat nu se poate realiza fără oameni de curaj.

Citiți și:Guvernul a adoptat proiectul de lege privind vaccinarea populației. Care sunt categoriile de vaccinări obligatorii 
Pas cu pas, proiectul de distrugere în secret a României, ce se derulează implacabil 
Cutremur de proporții. Masoneria CONDUCE din umbră România. Dovezi edificatoare despre Năstase, Băsescu și Ponta 

 yogaesoteric

8 septembrie 2017 

Serge Latouche: Această societate nu este nici de dorit, nici nu este necesar să fie susținută

Serge Latouche ajungea în 1966, ca proaspăt doctor în Economie, în Laos, în calitate de expert în dezvoltare. Aici oamenii trăiau în afara timpului, iar el era un misionar care propovăduia religia numită Economie. „«Economicizând» Laosul urma să distrug acest popor, să distrug ideologia, bucuria de a trăi. Ceea ce s-a și petrecut, acum e una dintre țările cele mai deculturalizate, destructuralizate, cele mai sărace din lume”, spune Latouche. El își compară experiența din Laos cu drumul Sfântului Pavel: „Așa cum Sf. Pavel plecase să-i prigonească pe creștini, plecasem eu să îi dezvolt pe asiatici.” Serge Latouche s-a întors în Franța, unde a intrat la universitate ca economist, dar ca un economist care nu mai credea în Economie. A predat filosofia economiei și a devenit unul dintre cei mai importanți teoreticieni și susținători ai descreșterii, un curent care se opune consumerismului din zilele noastre.

Vă oferim în continuare unele răspunsuri pe care Serge Latouche le-a oferit cititorilor la lansarea uneia dintre cărțile sale.

De unde a apărut obsesia stranie a omului pentru creștere de dragul creșterii?

Creșterea e biologică, e naturală, de dorit. Problema e că după secolul 18, societatea occidentală a împrumutat din biologie conceptul creșterii. Pe măsură ce trece timpul, organismele cresc, devin mai mari, transformarea cantitativă reprezintă creșterea. În același timp, semințele nu devin în mod natural semințe gigantice, embrionii nu devin gigantici, decât dacă e o patologie, ele se transformă în copaci, asta e dezvoltarea. Există o diferență între dezvoltare și creștere, dezvoltarea implică creșterea, dar creșterea nu poate fi infinită în condițiile unei planete finite.

Economiștii creează niște probleme împrumutând aceste concepte – economia este ea un organism? La limită putem considera că interacțiunea omului cu mediul e un organism, Gaia, care reacționează la transformări, la răni sau chiar se răzbună. Mulți filosofi au comparat civilizațiile cu organismele. Împrumutarea metaforei organismului în economie e o dublă impostură – economia nu poate fi un organism, poate fi doar o parte din organism. A doua impostură e că, în timp ce o civilizație se naște, crește și moare, economiștii și-au imaginat o economie care nu moare niciodată. Civilizațiile de-a lungul timpului au avut un adevărat cult pentru creștere, dar pentru creșterea plantelor, creșterea naturală. Doar civilizația occidentală a făcut din creștere o adevărat religie, o creștere de dragul creșterii, pentru că asta permite deținătorilor de capital să facă profit. De aceea am inventat acest slogan al descreșterii pentru a ieși din acest sistem.

Cine este necesar să pornească tranziția de la creștere la descreștere?

Tranziția pune o problemă dublă – transformarea practicilor concrete, materiale care implică logistică, dar și o transformare a mentalităților căreia eu îi zic decolonizarea imaginarului. Dacă trăim în această societate a creșterii este pentru că reproducem la nesfârșit societatea creșterii. Nu suntem toxico-dependenți, dar am devenit – printr-un proces de educație, printr-o formatare e imaginarului nostru – nişte drogaţi ai creşterii.

Transformările practicilor materiale implică măsuri concrete care să aibă un impact fundamental asupra stilului nostru de viață, să-l pună complet sub semnul întrebării. De exemplu, taxe mult mai mari pentru a reduce utilizarea mașinilor responsabile pentru poluare și schimbări climatice. Ar mai trebui reglementări pentru a stimula companiile să renunțe la această obsolescență programată, fără aparate care să se strice repede, să cumpărăm o singură dată un frigider, o mașină de spălat, un calculator. De asemenea, trebuie să ne reasumăm utilizarea banilor văzuți ca un bun comun, ca un servitor înțelept, nu ca un stăpân atotputernic; să nu mai fie încredințați băncilor, ci să democratizăm gestionarea banilor. Pentru a impune aceste schimbări trebuie să existe mișcări masive în stradă, nu doar pentru a ne opune corupției, dar pentru a impune guvernelor, multinaționalelor, ONU, FMI, etc schimbări radicale.

Această tranziție poate veni prin conștientizare, înțelegere și acceptare: înțelegere a modului în care imaginarul nostru a fost formatat, acceptare a schimbării modului de viață – așa cum un drogat consumă droguri deși știe că se autodistruge el va continua să se distrugă decât să meargă la dezintoxicare. În acest sens nu e suficient să facem conferințe, ci e nevoie de transformări care să se facă de la nivelul cel mai de jos, grassroots; sunt deja organizații mici care fac asta în agricultură, în reciclare etc. Nu e un demers masochist, se poate trăi mai bine fără risipă, fără gadgeturi, cu mai puțină poluare, unde nu se muncește așa mult pentru a avea lucruri pe care le aruncăm. Nu sunt partizanul culpabilizării sau a unei economii punitive, tranziția nu se face prin pedepse, putem arăta că tranziția aduce echilibru, satisfacție, fericire.

Lumea digitală este oare o soluție?

Cu siguranță nu. Noile tehnologii aduc producția într-o zonă imaterială. Internetul e unul dintre marii consumatori de energie, e un mare generator de emisii. Chiar dacă această economie e văzută ca una imaterială și virtuală – când lucrăm la un calculator nu avem senzația că producem emisii – dar internetul se bazează pe o infrastructură pe care nu o vedem, dar care consumă multă energie, multe metale prețioase. Anumite statistici care au fost realizate pentru a demonstra că noua economie este prietenoasă cu planeta sunt subiective pentru că nu iau în calcul faptul că baza materială nu se mai produce în țara respectivă, ci în China. Poate statisticile din SUA ar arăta că amprenta eco a produselor americanilor a scăzut, sau măcar nu a crescut, dar e fals: impactul material e raportat în țările unde produsele au fost făcute, adică în China. Cu alte cuvinte ne exportăm masiv poluarea.

Care e momentul de cotitură pe plan personal?

Declicul e diferit de la persoană la persoană. Industria vinului folosește cele mai multe pesticide. Viile sunt tratate de 20-30 de ori pe an. Jumătate din podgoriile care au trecut la agricultură ecologică au făcut asta după accidente. Poate știți filmul lui Al Gore, Un adevăr incomod, în care povestește că toată familia era implicată în industria tutunului și a fost o traumă așa mare să afle că cineva din familie avea cancer încât cu toții s-au înscris în lupta împotriva schimbărilor climatice. Sau legenda prințului Gautama care a trăit în luxul palatului său, iese de acolo, găsește un cerșetor lepros, decide să renunțe la viața lui și devine Buddha. Se întâlnește cu suferința, boala și moartea. Ne întâlnim cu toții cu ele și provoacă în noi această criză.

Cum educăm copiii?

Pentru a convinge oamenii, în general, nu e suficient să vorbim, trebuie să acționăm, să dăm exemplu. Sunt inițiative în toată lumea: asociații pentru salvarea agriculturii țărănești, rețele de producători și consumatori împotriva pesticidelor, slow cities etc. Așa se difuzează ideile, le transmitem către alții, copiii sunt foarte deschiși. Copiii nu se nasc toxico-dependenți de creștere și dezvoltare, ci devin prin ceea ce văd la părinți. Atunci când îi educăm pe copii nu ne putem aștepta la un succes 100% pentru că e și influența anturajului, nici eu nu m-am bucurat de succes cu copiii, cu atât mai puțin cu nepoții. Mai avem și experiența unei localități din Franța – un caz după care a fost realizat și filmul Nos enfants nous accuseront – unde primarul decisese că alimentația să devină bio și copiii au fost cei care și-au convins părinții să consume bio.

Ce putem face acasă în calitate de consumatori?

Primul lucru e să încerci să repari lucrul care s-a stricat. Poate fi un efort eroic să găsești un reparator, piesele de schimb etc, dar e o formă de rezistență. Și mai bine reziști când ești într-un grup. Există grupuri care se organizează, membrii își aduc aparate care s-au stricat și încearcă să le repare împreună. Unul dintre aparatele care se strică cel mai des și e programat să se strice cel mai repede e prăjitorul de pâine. Se strică rezistența, dar nu poți să îl desfaci să înlocuiești rezistența, dar e o formă de eroism să găsești pe cineva să-l desfacă și să-l repare. Astea sunt făcute în China, se devalorizează aparatul, munca oamenilor, materia primă etc.

Dacă se îmbolnăvește câinele sau pisica, e scump să-l duci la veterinar, dar nu îl arunci în stradă și îți iei altul, pentru că îți pasă de animal. Așa și cu lucrurile. Dacă nu ne pasă, le vom arunca în loc să le reparăm. Așa vom ajunge să facem și cu oamenii și cu animalele. Americanii își comandă copii prin mame surogat, dacă nu le place copilul, cer altul. Și prăjitorul merită viață lungă – conține natură, conține munca unor oameni.

Cine este Serge Latouche?

Profesor emerit de economie la Universitatea Paris Sud, specialist în științe politice, filosofie și economie, scriitor. Unul dintre cei mai renumiți susținători ai teoriei descreșterii. autorul a numeroase tratate pe tema descreșterii economice și a consumului responsabil. Ecologist australian, biolog și paleontolog. Fost director al Climate Commission, acum conduce Copenhagen Climate Council și este Professorial Fellow la Melbourne Sustainable Society Institute.

Citiţi şi:

Erorile lui George Soros 

Cântecul de lebădă al Occidentului

Ordinea economică mondială se prăbuşeşte, iar economia lumii s-a apropiat periculos de aproape de o nouă și inevitabilă recesiune

yogaesoteric

8 septembrie 2017

MORALISTUL

1. Un tânăr novice şi un călugăr se plimbau prin grădina mânăstirii, citind şi comentând împreună diferite pasaje din Biblie. La un moment dat au simţit nevoia unei ţigări, dar, neştiind dacă încalcă sau nu vreo regulă fumând în timpul studiului, s-au hotărât să-l întrebe pe părintele stareţ. A doua zi, când s-au întâlnit, călugărul fuma liniştit, spre nedumerirea novicelui.
 - Frate - îi spuse acesta - mie stareţul mi-a interzis să fumez; ţie cum ţi-a permis ?
 - Nu ştiu... Tu ce i-ai zis ?
 - I-am cerut să-mi dea voie să fumez în timp ce citesc Biblia.
 - Vezi, aici ai greşit. Eu i-am cerut să-mi dea voie să citesc Biblia în timp ce fumez.
MORALA: Răspunsul pe care-l primeşti depinde de întrebarea pe care o pui. De exemplu, îi poţi spune şefului: “Pot să lucrez la proiectul acesta în concediu?”, dar nu “Pot să mă duc în concediu ca să lucrez la acest proiect?”.

2. Dracu îşi caută o soţie cuminte şi o caută, o caută… şi nimic. Se gândeşte să apeleze la Dumnezeu:
 - Doamne, ajută-mă şi pe mine s-o găsesc că de ani de zile o caut.
 - Du-te şi pune în cea mai populată zonă de pe Pământ o oglindă şi ia-o de nevastă pe cea care nu se va uita în ea.
 Zis şi făcut. Pune Dracu oglinda şi se însoară.
MORALA 1: Băieţi, nu mai căutaţi fete cuminţi că una a fost şi a luat-o dracu’.
MORALA 2: Fetelor, nu mai fiţi cuminţi că vă ia dracu’.

3. Prima hoardă de huni ajunge în Dacia. Dacii lucrau pământul. Hunii îi întreabă:
 - Unde-i Câmpia Panoniei ?
 Dacii răspund:
 - Într-acolo !
 Trece o hoardă, trece a doua, mai trece una, de la o vreme dacii se satură să tot fie întrerupţi de la muncă şi scriu pe un banner în ce direcţie e Câmpia Panoniei.
MORALA: Hunii care-au ştiut să citească au mers acolo, cei care n-au ştiut au rămas aici.

4. Iepuraşul stătea plictisit în faţa vizuinii. Trece vulpea şi îl întreabă:
 - Dar ce faci tu aicea, iepuraş?
 - Ce să fac şi eu... îmi scriu lucrarea de diplomă.
 - Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
 - Despre cum se jupoaie blana de pe vulpe.
 - Ha, ha, ha, ce tâmpenie ! Şi cine o să creadă aşa ceva?
 - Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
 După numai câteva minute iese iepuraşul cu blana vulpii, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine lupul.
- Ce faci, iepuraş?
- Ce să fac şi eu... îmi scriu lucrarea de diplomă.
- Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
- Despre cum se jupoaie blana de pe lup.
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Şi cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
 După numai câteva minute iese iepuraşul din vizuină cu blana lupului, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine ursul:
 - Ce faci, iepuraş?
 - Ce să fac şi eu... îmi scriu lucrarea de diplomă.
 - Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
 - Despre cum se jupoaie blana de pe urs.
 - Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Şi cine o să creadă aşa ceva?
 - Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
 După numai câteva minute iese iepuraşul din vizuină cu blana lupului, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. În cele din urmă iese şi leul din vizuină, îşi ia „la revedere” de la iepuraş şi îi spune să-l mai caute dacă îl mai stresează cineva.
MORALA: Nu contează tema pe care o ai la lucrarea de diplomă, contează doar pe cine ai ca îndrumător.

5. Sultanul vrea să îşi satisfacă nevestele. Se îmbăiază, se dă cu uleiuri aromatice şi strigă:
 - Eunuc! Adu-mi prima nevastă!
 Fuge eunucul şi o aduce.
 - Eunuc! Adu-mi a doua nevastă!
 Aleargă eunucul şi o aduce şi pe asta.
 - Eunuc! A treia nevastă!
   Iar aleargă eunucul, îi aduce sultanului nevasta cerută şi tot aşa... Pe la a 70-a nevastă, îl strigă sultanul pe eunuc şi... pauză. Se ridică sultanul furios să-l caute şi-l găseşte în camera nevestelor, mort.
MORALA: Nu sexul te omoară, ci alergatul după femei.

6. Într-o zi, un tăietor de lemne îşi scăpă securea în lacul de la marginea pădurii. Omul se puse pe jelit, pentru că-şi pierduse singurul lucru cu care putea să-şi câştige existenţa. Văzând acesta, Dumnezeu apăru lângă apă şi-l întrebă care este cauza disperării sale. Omul îi spune că securea sa a căzut în apă şi nu mai ştie unde e. Atunci Dumnezeu plonjă în lac şi reveni cu o secure din aur masiv.

- Asta e securea ta? - îl întrebă el.
 - Nu - răspunse tăietorul de lemne.
 Dumnezeu intră din nou în apă şi, de data aceasta, se întoarse cu o secure numai din argint.
 - Asta e securea ta? - întrebă el din nou.
 - Nu - răspunse tăietorul de lemne.
 A treia oară Dumnezeu reveni cu o secure din fier şi îl întrebă din nou pe omul de pe mal:
 - Asta e securea ta?
 - Da, asta este - îi răspunse tăietorul de lemne.
 Dumnezeu, mişcat de onestitatea omului, îi făcu cadou toate cele trei securi. 
Câteva zile mai târziu, tăietorul se plimba pe malul lacului cu nevasta sa. La un moment dat, aceasta se împiedecă şi căzu în apă. Cum omul se puse din nou pe plâns, Dumnezeu apăru, întrebându-l care este necazul.
 - Nevasta mea a căzut în lac - îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.
 Atunci Dumnezeu sări în apă şi apăru cu Penelope Cruz în braţe.
 - Asta e nevasta ta? - întrebă el.
 - Da! - urlă omul.
 Atunci, Dumnezeu, furios, îl luă la şuturi:
 - De ce minţi?
 Tăietorul de lemne începu să explice:
 - Dacă spuneam „nu” la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta-Jones. Şi dacă şi atunci aş fi spus „nu”, a treia oară mi-o aduceai pe navastă-mea. Şi dacă de data asta aş fi spus „da”, mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de unde să hrănesc trei femei.

MORALA: Bărbaţii mint întotdeauna numai din motive oneste şi logice.

7. Directorul de vânzări, directorul de marketing şi directorul general se întorc cu toţii de la o conferinţă. Pe drum, într-un parc, găsesc o lampă fermecată. O freacă şi iată că apare un duh care le zice:
- Vă mulţumesc că m-aţi eliberat. In semn de recunoştinţă, voi îndeplini fiecăruia dintre voi câte o dorinţă.
Directorul de vânzări:
- Eu primul, eu primul ! Vreau să fiu în Bahamas pe un vapor, cu femei frumoase în jur şi fără nici o grijă...
Şi, pffffff... dispăru.
- Acuma eu! - strigă directorul de marketing. Vreau să fiu în Caraibe împreună cu fetele cele mai frumoase din lume, lângă un izvor din care să curgă cocktailuri exotice la nesfârşit...
Şi, pfffff... dispăru şi el.
- Dumneavoastră? - zice duhul către directorul general.
- Aş dori ca ăştia doi să fie peste o oră înapoi în birourile lor.

MORALA: Lasă  întotdeauna şeful să vorbească primul.
  

8. O cioară stătea pe o cracă şi nu făcea nimic toată ziulica. Un iepuraş a văzut-o şi a întrebat-o:

 - Pot şi eu să stau ca tine şi să nu fac nimic?
 - Bineînţeles; de ce nu?
Iepuraşul s-a aşezat pe pământ sub cioară şi nu făcea nimic, dar a apărut o vulpe şi l-a mâncat.
MORALA: Ca să poţi să stai şi să nu faci nimic trebuie să fii foarte sus.
9. Au fost odată ca niciodată un bărbat perfect şi o femei perfectă care s-au întâlnit, s-au plăcut şi s-au căsătorit. Inutil să mai spunem că viaţa lor în doi era de asemenea perfectă. Într-o seară de Crăciun, în care ningea puternic, această pereche perfectă mergea cu maşina pe o şosea plină de curbe şi, la un moment dat, cei doi au văzut o siluetă care înainta anevoios pe marginea drumului. Era Moş Crăciun cu tolba plină de cadouri. Pentru a nu-i dezamăgi pe copiii cei mulţi care aşteptau cadourile, perechea perfectă l-a invitat pe Moş Crăciun să urce în maşină. Din nefericire, nu după mult timp au avut un accident. Din cei trei a supravieţuit doar unul.
ÎNTREBARE: Cine a supravieţuit ?
Gândiţi-vă mai întâi şi abia apoi uitaţi-vă la răspuns.

RĂSPUNS: Bineînţeles că femeia perfectă. Dintre cele trei personaje, ea este singura care există. Toată lumea ştie că Moş Crăciun nu există, cât despre bărbaţi perfecţi... ce să mai zicem!?!

În continuare, povestea este numai pentru bărbaţi. Femeile nu trebuie să citească mai departe.
Dacă Moş Crăciun şi bărbatul perfect nu există, înseamnă că femeia a condus maşina. Ceea ce explică de ce s-a şi întâmplat accidentul.

Dacă eşti femeie şi ai citit şi restul poveştii, atunci povestea asta are şi o

MORALĂ: Femeile nu fac niciodată ce li se spune!

La început i-am crezut doar niște idioți. Dar au un plan

de Sabin Gherman , 01 septembrie 2017

Încearcă să vezi dincolo de discursuri; de câte ori și-au propus să dea de pereți justiția, au venit la pachet cu un „dușman“ străin - au trecut de episodul în care Soros plătea câini și mâțe prin Piața Victoriei, acum sunt vinovate băncile străine. Nu, nu Dragnea spune asta, el are grijă să-și păstreze ținuta de ospătar din Trump Tower, dar haita din spatele lui reîncălzește în fiecare zi zeama cum că „alții nu ne lasă, străinii-s de vină“.

Nici nu s-a terminat bine conferința de presă a blajinului de la Justiție, că a sărit Tudose să călărească băncile. N-a terminat bine Tudose, că a apărut alt pesedist, care cere expulzarea ambasadorului american. Între timp, și Comisia Europeană, și Ambasada Germaniei au transmis că noile legi ale justiției nu trebuie să afecteze statul de drept – o să ceară pesediștii noi expulzări?

De ce se întâmplă asta? Consultanții lor au experiență în rentabilizarea discursurilor de extremă dreaptă – și efectul maxim vine dacă-l faci pe extremist să pară un om la locul lui, doritor de armonie și prosperitate, apărător al tradiției. „De ce n-ați respectat programul de guvernare? N-am fost lăsați, unii nu vor ca românii să trăiască bine“ – așa s-a desfășurat micul dialog dintre El Maximo și semigazetarul crăcănat de admirație. O țară
întreagă – țara lor, cea socialistă – a oftat că iar își bagă străinii coada, că ei făceau catedrale în timp ce noi ne băteam cu turcii, că suntem între imperii iar.

Nu mai e doar prostie la mijloc, chiar dacă avem de-a face cu niște repetenți. Ei știu că un destin euro-atlantic al României înseamnă și un bun mers al justiției – și aici e drama lor de îmbuibați. Nu se plâng că-și rup planetarele sau că-i mâncă gândacii-n spitale, ci că-i ia DNA-ul – e marea lor luptă. Au ­intrat­­ într-o spirală spurcată, reciclează­ mereu temele „mobilizatoare“, „independentiste“: străinii ne fac colonie, atenție la unguri, să nu dea nimeni lecții românilor. L’enfer c’est les autres. Practic, pregătesc poza vinovatului suprem pentru momentul în care statul va capota și au nevoie de emoție publică: spune-i asistatului că-i buric al universului și da, tot din crâșmă-n crâșmă va umbla, dar cu coada pe sus; mândru că-i român și îndârjit împotriva tuturor.

Ei știu că dacă trec de 2017 nu mai contează dacă țara asta va merge cu capu-n pereți, dacă pușcă sau nu deficitul; vine Centenarul și libidoul identitar va obloji sărăcia, terenul e pregătit. 2018 va fi anul în care naționalismul înflorat, după modelul muierilor socialiste de la Constanța, va fi iertat de cei mai mulți dintre români. Centenarul va fi somniferul necesar, trambulina pentru zona gri în care vor aduce România. Dacă vor fi lăsați.

O să vezi: vor bate clopotele-n dungă la fiecare reproș al Comisiei Europene, vor înălța cântări tuturor popilor, vor desfășura cele mai mari steaguri din lume. Lingăi sunt destui: dacă așa merge treaba, de ce să mă piș io contra vântului? – așa se spune în manualul românesc de supraviețuire, nu? Să lăsăm acum autostrăzile, școlile, spitalele, să fim rrromâni...

Pe opoziție nu te baza, e moartă-n coteț – atâta vreme cât se face părtașă, prin tăcere, la milogeala bugetată, n-ai ce-i cere. Ai văzut vreun partid care să intre în grevă parlamentară pentru că deputații, senatorii, șoferii lor și femeile lor de serviciu s-au umplut de bani? Să spună că performanța muncii lor nu merită dublarea indemnizației? Sau că medicii și profesorii au fost săriți din schemă, deși proiectul prevedea altceva? Că ăsta de la Educație își bate joc de o întreagă generație?

Socialiștii știu că, pentru proști, spaima gogonată că vin străinii și ne fac colonie contează mai mult decât groaza că împarți patul de spital cu gândacii. Mai știu ăștia, socialiștii, că unei populații needucate i se fâlfâie – pe românește – dacă lipsesc manualele de pe băncile școlii. O populație proastă n-are niciodată aspirația să devină un popor – doar lălăie despre asta pe la marile sărbători naționale; dă-i un cârnaț cu fasole ș-o bere și-o vei avea la picioare. Da, știu, poți să mă sudui, dar tot ne vom rupe planetarele pe aceleași drumuri; eu în Ardeal, tu în Moldova sau Valahia – cele trei țări unite doar în capul ălora de la CNADR...

Planul socialiștilor e simplu: vor trăi din conflicte. Îi vor „apăra“ pe români și-n același timp îi vor încăiera: cei care muncesc la stat versus cei de la privat. Apoi pe toți românii cu toți străinii: bănci, corporații, supermarketuri, orice. Pentru socialiști, stabilitatea e moarte sigură; n-au deci nevoie de liniște, deși o vor clama. Ți-amintești?: Iliescu-liniștea noastră și mineriadele. Unde vom ajunge? La o țară șleampătă, sub papucul ălor care, în loc să contribuie la construcția europeană, aduc și mai multă confuzie. Vor genera conflicte peste conflicte, toate în numele mândriei de a fi român, al păstrării tradiției – și dacă se împute treaba, vor face din credința ortodoxă ideologie, pe modelul rusesc. Chestiile astea țin mereu la prostime. Dar cine să mai aibă încredere într-o astfel de țară, în care singura valoare pare a fi poziția geografică? Cât mai durează interesul strategic vizavi de noi? Ne plângem că marile puteri ne fac și ne dreg, dar am respectat vreo promisiune făcută în fața marilor puteri? Nu cumva n-am ajuns și noi o mare putere tocmai pentru ne-am băgat picioarele-n ele de valori și principii? Plus: marile puteri ­votează parlamentari și primari aflați în pușcării? Ele, puterile astea, ne opresc să facem autostrăzi? Ele ni l-au impus pe ăsta la Educație? Care-s ăia tarii și marii lumii de-au acționat noaptea, ca hoții?

Ceea ce trăim acum o doar o fază de tranziție; baronetul socialist încă mimează euro-atlantismul, încă mai speră că geopolitica le va garanta libertatea, că solii marilor puteri oricum n-au cu cine negocia: ăștia suntem, alții nu-s, acceptați-ne păcatele și ne vom închina vouă; dacă nu... Mormăielile lor sunt încă-n surdină – cât mai cred că varza socialistă îi va otrăvi pe căprarii de la DNA. Apoi va fi iureș

http://romanialibera.ro

EXCLUSIV Lege modificată în defavoarea statului român: Cumpărăm arme din SUA, dar am renunțat la investiții americane de 4 miliarde de dolari !

(Un act de inconștiență sau de subminare a intereselor țării?))

DEZVĂLUIRE ROMÂNIA LIBERĂ de Petru Zoltan ,04 septembrie 2017

Contractele de armament prin care România cumpără de la Statele Unite ale Americii sistemele de rachete „Patriot“ și HIMARS, în valoare de 5,15 miliarde dolari, nu beneficiază de offset. Adică, americanii nu mai sunt obligați de lege să investească în economia românească și în crearea locurilor de muncă minimum 80% din valoarea contractelor.

Motivul? Guvernul Cioloș a modificat legea offset în defavoarea statului român, astfel încât contractele încheiate la nivel de guverne să nu mai beneficieze de măsuri compensatorii.

Inițiatorii acestei modificări legislative au fost Costin Borc și Mihnea Motoc. Primul a fost vicepremier și ministru al Economiei, iar celălalt – ministrul Apărării. În plus, nici Guvernul Tudose, controlat din umbră de liderul PSD, Liviu -Dragnea, nu dă dovadă de transparență și nici nu respectă Legea achizițiilor publice în ceea ce privește cumpărarea celor două sisteme de rachete de la americani. 

Citește textul complet în ediția print de marți a ziarului România liberă, disponibilă la toate chioșcurile de difuzare a presei și prin abonament! 

Din una în alta

O femeie apreciază compania unui bărbat, mai ales dacă acel bărbat
este proprietarul companiei.

- Tată, eu de unde am apărut?

- Problema, fiule, nu este de unde ai apărut tu, ci de ce m-am băgat eu acolo!

Merge un om la frizerie să se bărbierească şi îi spune bărbierului că
niciodată nu a putut fi bine ras pe obraji.

- Nici o problema, spune bărbierul scoţând o bilă mică, de lemn,
dintr-un sertar. Luaţi în gura bila asta şi ţineţi-o între gingii şi
obraz.

Omul face asta şi capătă cel mai fin bărbierit din cate a simţit
vreodată. Apoi întreabă:
- Şi dacă înghiţeam bila?
- Nicio problemă, o aduceaţi a doua zi înapoi, la fel ca toţi ceilalţi clienţi !

  Daca prietenele au uitat de tine, pune-ti status pe facebook:"M-am
indragostit de sotul prietenei mele!"

Intrebare la radio:
- Ce inseamna de fapt post negru ?
- Post negru inseamna ca trebuie sa mananci paine neagra, icre negre,
sa bei vin negru si sa te culci cu o negresa!

Fetelor, ţineţi minte! Pinguinii sunt rândunicile care au mâncat seara
după ora 18.

Incidente la ultimul meci al Rapidului: Jucatorii s-au batut care sa
ia moneda aruncata de arbitru!

- Alooo... iubito, în ce esti acum îmbrăcată?
- Doar într-o pereche de chilotei roz.
- Wow... vreau mai multe detalii...
- 80% bumbac, 20% poliester.

Ma suna prietenul meu cel mai bun azi si-mi zice:
- Tocmai am avut un scandal monstru cu nevasta-mea...Nu ai cumva vreun
pat liber pentru cateva saptamani, pana gasesc un apartament?
- Ma tem ca nu, ii zic...Dar am totusi o canapea, daca doresti.
- Perfect! imi zice el, esti un adevarat prieten...In cateva clipe o
trimit la tine.

Un politist vede un betiv cazut intr-un sant:
- Domnule, zice politistul, nu puteai sa bei si tu doar cat sa te simti bine?
- Eu as fi vrut, zice cu regret betivul, dar n-am avut atatia bani.

593 e nr iubirii : hai la mine 5 minute si in 9 luni vom fi 3.

- Esti in stare de ceva ?
- Da, in stare de ebrietate!

Din greşelile tinereţii nu înveţi, cu ele te însori!

Trimite-i sotiei flori fara sa stie de la cine sunt. Daca se intoarce
acasa fara ele inseamna ca te insala.

Soţul şi soţia se ceartă.
Soţia:
- Dacă o să mă enervezi, o să mă duc la cursurile de pregătire: "Cum
să devii scorpie"!
Soţul:
- CA PROFESOARĂ???

Într-o casă, sună telefoniul. Soţia răspunde şi vorbeşte cam 40 de
minute. Soţul întreabă cu uimire:
- De ce ai vorbit aşa de puţin?
- Au greşit numărul.

Din București, un chinez se întoarce acasă. Este întrebat
- Cum e în București?
- Foarte bune. Oameni puțini, metroul aproape tot timpul gol...

O doamnă merge la psiholog. Acesta îi spune:
- Saptamâna viitoare vom lucra cu inconştientul.
Ea-i raspunde :
- Nu cred că soţul meu vrea sa vină...

Tatăl controlează caietul feciorului mai mic:
- De ce scrii cârligele astea aşa de neregulat?
- Astea nu sunt cârlige, sunt integrale.

Gandurile unui psihiatru:
– Nu există oameni sănătoşi, există neconsultați!

La Mall,o damă bine se suie pe cîntarul cu fise,vîră o monedă şi citeşte:60 kg.
Lasă poşeta lîngă cîntar:58. Îşi scoate ghetuţele şi le pune lîngă poşetă:56.
Dezbracă hăinuţa şi-o aşează peste ghete:54.
CLING...şi cîntarul se-nchide.
"Domnişoară,poftim fise!"...se aude un cor de bărbaţi din spatele ei.

Pe Valea Prahovei se respectă şi acum tradiţionalul mers bară la bară.
Mulţi șoferi încă nu au auzit de ruta alternativă prin Bulgaria.

‎-Iarasi stai intins pe canapea...
-Draga mea, priveste partea pozitiva: intotdeauna stii unde sa ma gasesti!
‎
‎- In fata mea un elefant, in spatele meu, un leu. Mie nu mi-e frica!
- Nu crezi ca ai o varsta la care nu se mai
potriveste sa te dai in carusel?

O casnicie fericita este atunci cand o jumatate sforaie iar cealalta
nu aude.