PĂSTOREL, contemporanul

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri.

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării!

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Zece membri de partid
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!   
Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti).
Posibil să fi fost ultima lui epigramă.
A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă.
Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
"Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă."


La venirea ruşilor:
Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Statuii ostaşului sovietic:
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele...
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!
Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur!

Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)
De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai.... prin faţă!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari
Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!
Nu credeam s-ajung vreodată

C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,

Să o fac direct pe... soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Catren omagial către Caragiale:
Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern....

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi!

Steaua
Câte stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră....

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Reclamă
Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
Sânt frumoase, dar nu-s fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:
Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii... turnători!

Drăgălaşe păhăreleDrăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !
Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Geometrie bahică
Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun 'nalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

Prin anii '30, Veronica Porumbacu a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."

A doua zi Păstorel:
Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Ca în .....chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!"

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu-adevărat,
O fi el mort, dar mort beat.

La care Păstorel, îi răspunde:
La Carlton ca-ntr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi, Codreanu' cu catrenul.

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:
De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci..

Lui Mihail Sadoveanu 
Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: "Lumina vine de la Răsărit" în care îi pupă-n fund pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit..
Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu` sfătuit de-un rus
Întoarse curu` la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului...

A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)
Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul! 

Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe occident!

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "Sexul de peste drum":
Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat

Lui Iuliu Maniu
Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară-a mea,
Eu unul, stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţara!

După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:
Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.

Caligula Imperator
A făcut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A făcut din bou - ministru.

În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc să pută.
Iar scriitori-adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi...

Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Că e prima dată mort
Fără ca să fie beat...

Despre democraţie, Constituţie şi domnia legii. Ce ar trebui să ştie orice adolescent cu drept de vot

„Oamenii sunt calificaţi pentru libertăţi civile în exact aceeaşi proporţie cu dispoziţia lor de a pune lanţuri morale peste propriile porniri, în proporţia în care dragostea lor de dreptate / justiţie este deasupra rapacităţii lor, în măsura în care soliditatea şi seriozitatea înţelegerii lor este deasupra vanităţii şi aroganţei, în măsura în care sunt dispuşi să asculte mai degrabă sfaturile celor înţelepţi şi buni, decât linguşelile ticăloşilor.” – Edmund Burke, 1791

Vă invităm să citiți cu atenție rândurile de mai jos, ce prezintă într-o formă accesibilă aspecte importante care nu se învaţă la şcoală, deşi ar trebui.

Democraţia

Cuvântul „democrație” provine din termenii greceşti demos = popor şi kratos = putere. Democrația este o formă de autoguvernare a unei societăţi în care puterea aparţine, teoretic, poporului.
Istoric şi instituţional există multe forme de democraţie: de la cea directă – majoritatea cetăţenilor decide nemijlocit, prin referendum bunăoară, la cea reprezentativă – guvernarea se exercită în numele poporului prin reprezentanţi; de la cea antică, în care sclavia era legală, până la cea modernă, care poate fi la rândul ei de mai multe feluri. De exemplu:
- populară – cea practicată în URSS sau RPR/RSR, în regim totalitar, cu partid unic (comunist) şi lipsa totală de alternativă politică, de libertate de exprimare şi opţiune politică (pentru cei mai tineri, care nu mai învaţă la şcoală despre aceste aspecte, URSS = Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, pe scurt Uniunea Sovietică, RPR = Republica Populară Română, RSR = Republica Socialistă România; toate au reprezentat forme de organizare statală în regim comunist);
- liberală – cea instituţionalizată prin Constituţie pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, acum 230 de ani, şi, teoretic, practicată în regim de pluralism politic, separaţie şi echilibru între puterile statului (legislativă, executivă şi judecătorească), libertate de exprimare şi egalitate în faţa legii a tuturor cetăţenilor, fără discriminare şi privilegii;
- mixtă, cum avem, de exemplu, în România, unde democraţia NU este liberală, ci de stat social (de stânga moale, cu „justiţie socială” nu legală), pentru că aşa au vrut Ion Iliescu şi ceilalți comuniști-feseniști-securiști să scrie în Constituţia noastră actuală [vezi art. 1 alin. 3]; unde separaţia puterilor în stat NU este efectivă şi nici echilibrul între cele trei puteri în stat NU există, pentru că așa au vrut aceleași personaje să scrie în Constituţia noastră actuală [vezi titlul III, Autorităţile publice]. Da, în România, conform Constituţiei în vigoare, conform atribuţiilor şi mecanismelor de control reciproc între autorităţile Statului, Parlamentul are puteri şi privilegii disproporţionate faţă de Preşedinte şi Guvern (executiv), şi de aceea independenţa justiţiei ordinare (puterea judecătorească) şi constituţionale (CCR) este şi rămâne serios afectată.

Practic şi istoric, toate formele de democraţie cunoscute şi practicate de omenire, dar ceva mai puțin una dintre ele, eşuează în autocraţii, oligarhii sau dictaturi, din cauza design-ului instituţional greşit, incomplet, şi din cauza lipsei de cultură liberală şi democratică a majorităţii membrilor societăţii.

Teoretic, ar exista o singură formă de democraţie funcţională, autocorectivă, de real progres social, economic şi politic care asigură exercitarea reală a puterii de stat de către, în numele şi pentru poporul suveran şi liber. O singură formă de democraţie care ar asigura drepturile şi libertăţile fundamentale cetăţeneşti. O singură formă de democraţie care ar asigura bunăstarea (materială şi spirituală) pe scară largă. O singură formă de democraţie care ar asigura dreptatea legală şi morală pe scară largă, prin egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor şi justiţie independentă. Este vorba despre DEMOCRAŢIA LIBERALĂ. Și am spus teoretic, pentru că practic, SUA nu este nici pe departe un exemplu de democrație ideală. Dar și restul sunt butaforii şi eşecuri democratice totale sau parţiale, iar istoria modernă şi postmodernă ne-o demonstrează permanent, irefutabil, de la Est la Vest şi de la Nordul la Sudul lumii, pe bază de date şi fapte obiective.

Precondiţiile indispensabile ale democraţiei liberale de succes

1. O cultură liberală consimţită pe scară socială largă. Adică o cultură a libertăţii individuale responsabile, a libertăţii de exprimare, asociative, antreprenoriale, asumate pe scară largă în regim etic creştin, în regim politic liberal şi în regim economic capitalist [cu economie de piaţă liberă].
2. Statul de drept, denumit în lumea anglo-americană Rule of Law (domnia legii), bine înţeles şi liber consimţit pe scară largă. Stat de drept nu poate exista fără separaţia reală a puterilor în stat, fără echilibrul real al puterilor în stat – mecanisme eficiente de control reciproc, de checks and balances cum spun anglo-americanii – şi fără egalitate reală în faţa legii, fără discriminări şi privilegii de castă sau categorie socială, etnică, economică ş.a.m.d., adică fără justiţie competentă, morală şi independentă.

Aceste precondiţii nu pot fi asigurate de un design constituţional şi o societate cu cultură majoritară paternalist-submisivă, de stânga – de orice fel de stânga, de la cea moale, social-democrată, până la cea comunistă, totalitară. Adică într-un stat preponderent asistenţial, paternalist, intervenţionist şi redistributist. Stânga este, din programul ei ideologic, nu doar fantezistă, iluzorie, mincinoasă, contrafactuală, ci şi antidemocratică, anticreştină (indiferent câte cruci poartă şi-şi face), anti-libertate şi responsabilitate individuală, anti-pluralism politic şi de opinie, anti-justiţie legală (dar pro „justiţie socială”) şi pro-privilegii de clasă/castă politico-ideologică. Şi mai ales anti-gândire critică şi liberă.

Este un fapt imposibil de contestat, dacă ştim despre ce vorbim, acela că societatea românească nu îndeplineşte şi nu a îndeplinit niciodată, din păcate, decât în prea mică măsură cele două precondiţii indispensabile ale existenţei şi funcţionării democraţiei liberale. Iar fără informarea şi educarea corectă şi competentă a populaţiei în aceste direcţii, de la vârste fragede, nici nu le va îndeplini vreodată.

Deocamdată, educaţia informală – cei şapte ani de acasă – sau cea preuniversitară, universitară şi postuniversitară sunt precare şi puternic ideologizate stângist. Deocamdată, mediile de informare suferă de aceeaşi contagiune a incompetenţei şi ideologizării stângiste, colectiviste şi etatiste de toate felurile.

De aici pornim. Întrebarea este dacă aici vrem să ne oprim. În caz că nu, este foarte util să reflectăm atent asupra acestui text, ce expune foarte pe înțeles aceste aspecte. Mai ales tinerii, dezastruos şi sistematic imbecilizaţi de mediile noastre de informare şi educaţie, este necesar să ia act de aceste aspecte. Nu vă lăsaţi înşelaţi de faptul că au zece pe linie şi vi se pare că ştiu mai multe decât ştiaţi dvs la vârsta şcolară sau universitară. Este o iluzie – iluzia cunoaşterii inutile; nu ştiu nimic cumsecade.

Fără aceste înţelegeri elementare nu vom avea niciodată o reală democraţie liberală şi prosperitate; nu vom avea niciodată o opoziţie civică şi politică eficientă la politica dusă de PSD, fost FSN, fost PCR. De fapt, este posibil ca în curând să nu mai avem nici ţară – iar asta nu este deloc o exagerare. N-am fi prima societate care se prăbuşeşte sub greutatea propriei prostii şi ignoranţe.

Reţineţi: nu democraţia este de vină că eşuează, ci marea masă a celor care nu înţeleg şi nu îşi asumă principiile şi precondiţiile democraţiei liberale.

Citiţi şi:O semnificativă poveste cu tâlc: Adevărata origine a democraţieiSUA este, de fapt, țara unui singur partid, acela al afacerilor de tot felul și al marilor corporațiiUn studiu al Universității Princeton arată că SUA nu mai este, de fapt, o democrație! 

yogaesoteric
12 decembrie 2017

Turcia este la un pas de război cu armata kurdă, iar Pentagonul se află în centrul conflictului

Armata turcă a fost implicată, de la începutul lunii aprilie, în mai multe ciocniri cu Unităţile de Apărare a Poporului formate din soldaţi kurzi, susţinuţi militar de Statele Unite pentru a lupta împotriva ISIS, potrivit Business Insider.

La sfârşitul lunii aprilie, ambele tabere au recurs la atacuri cu rachete una împotriva celeilalte, a căror victime au fost 11 soldaţi kurzi, conform autorităţilor din Turcia.

Turcia a trimis trupe, la începutul lunii iulie, la tabăra kurzilor situată la graniţa de nord-vest a Siriei. Conducătorul grupului insurgent clasifică această mutare drept „o declaraţie de război”.

Kurzii şi turcii au avut o serie de întâlniri violente în nord-vestul Siriei, potrivit Reuters. Turcia vede unităţile de soldaţi kurzi, ce sunt susţinute militar de Statele Unite, drept o prelungire a grupării separatiste PKK, care a încercat să îşi câştige independenţa teritorială şi autonomia, pe teritoriul statului turc, timp de zeci de ani.

Însă Statele Unite s-au plasat fix între cele două tabere: Turcia se situează pe locul 3 în topul statelor care achiziţionează arme de la Statele Unite, iar în luna mai SUA a început aprovizionarea cu arme a forţelor kurde pentru a le ajuta pe acestea în lupta cu ISIS. Acţiunea de aprovizionare cu arme i-a înfuriat pe turci chiar mai mult decât refuzul Statelor Unite de a-l extrăda pe Fethullah Gulen, potrivit declaraţiei lui Kemal Kirisci, senior în cadrul Brookings Institution.
Gulen este un cleric musulman care trăieşte în Pennsylvania şi pe care Turcia îl acuză că a organizat încercarea de lovitură de stat din 2016.

Aceste acţiuni au coincis cu apropierea recentă dintre Turcia şi Rusia, care au semnat un acord de construire a unei conducte ce traversează Turcia, care îi va permite Moscovei să ocolească Ucraina. În luna iulie, Turcia a achiziţionat de la Rusia, pentru 2,5 miliarde de dolari, sistemul avansat S-400 de protecţie antirachetă.

Kirisci a declarat, pentru Business Insider, că nu poate dovedi conexiunea directă dintre apropierea Turciei de Rusia şi aprovizionarea cu arme pe care a desfăşurat-o Statele Unite, dar a spus că: „nu trebuie să fii îndrumat spre ceva care se află chiar în faţa ta”.

„Turcia a supărat Statele Unite de mult timp. Ei nu părăsesc NATO, dar caută să demonstreze tuturor că au opţiuni”, spune Aaron Stein, un senior de la Atlantic Council.

„Suntem îngrijoraţi dar facem tot ce putem pentru a linişti situaţia”, a declarat Adrian J.T. Rankine-Galloway, purtător de cuvânt al Pentagonului.
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului mai susţine că armele, care au număr unic de identificare, vor fi revendicate de la armata kurdă după încheierea conflictului cu ISIS.

Citiţi şi: Donald Trump a luat brusc o decizie care schimbă total dinamica războiului din Siria şi îi pune beţe în roate lui Erdogan
Ce vor de fapt americanii de la România? Să devină acum pionul nr. 1 în apărarea flancului de sud-est al NATO în locul Turciei 

yogaesoteric
13 decembrie 2017

Studiile arată că mulţimile se comportă precum oile sau precum furnicile

Un studiu realizat de o echipă de cercetători englezi a arătat că oamenii, precum oile, pot fi conduşi uşor, alegându-și „conducători” pe care să-i urmeze.

Mulţimile se comportă exact ca oile, susţin cercetătorii, urmând orbește unul sau doi oameni care par să ştie direcţia de urmat. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds cred că descoperirile lor pot avea importante aplicaţii, cele mai notabile fiind în managementul dezastrelor.

Echipa profesorului Jens Krause a condus o serie de experimente în care voluntarii au fost puşi să meargă fără direcţie într-o hală industrială mare fără să vorbească unul cu altul. Câţiva dintre ei, selectaţi dinainte, au primit instrucţiuni ceva mai detaliate. Rezultatele publicate de curând arată că este nevoie de o minoritate de 5% de ceea ce ei au numit „indivizi informaţi”, ca să influenţeze direcţia unei mulţimi de cel puţin 200 de persoane. Restul de 95% îi vor urma pe „cunoscători”, fără să realizeze că fac aceasta.

„Există paralele puternice cu comportamentul de grupare de tip animal,” spune profesorul Krause, care a expus rezultatele muncii sale, derulate împreună cu John Dyer şi cu colegii săi de la universităţile din Oxford şi Wales Bangor, în revista de specialitate Animal Behaviour.
„Cu toţii am fost în situaţii când am fost luaţi de valul mulţimii, dar ceea ce este interesant la această cercetare este că participanţii au ajuns la o decizie de consens cu toate că nu au avut voie să vorbească unul cu altul sau să gesticuleze. În cele mai multe cazuri, participanţii nu au realizat că erau conduşi de alţii.”

Această cercetare urmează unui alt studiu al doctorului Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care arată că cei mai mulţi dintre noi suntem mulţumiţi să ne jucăm de-a „urmează-ţi conducătorul” chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie de fapt ce face şi încotro se îndreaptă.

„Chiar mai uimitor, acest studiu a arătat că şi atunci când ne este prezentată o rută mai rapidă, preferăm să rămânem la cea veche şi să le spunem celor din jur să facă la fel.”

Această descoperire poate avea implicaţii etice atunci când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe, când oamenii ar avea tendinţa să prefere o rută familiară chiar dacă este mai înceată decât o alternativă.

Iată şi ce putem citi în articolul „Like ants, humans are easily led” („Ca şi furnicile, oamenii pot fi conduşi uşor”), publicat în The Telegraph:

„Când vine vorba să fim induşi în eroare, oamenii nu sunt mai sofisticaţi decât furnicile sau peştii.”

Implicaţiile pentru evacuarea incintelor şi cum să ghidezi oamenii în siguranţă într-o urgenţă, provin din descoperirea faptului că majoritatea dintre noi suntem fericiţi să ne jucăm de-a «urmează-ţi conducătorul», chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie încotro merge şi alege cel mai încurcat traseu.

Mai uimitor, chiar și atunci când ni se arată o rută mai rapidă, preferăm să o urmăm pe cea veche şi le spunem şi altora să meargă pe acest drum mai lung – o descoperire ce poate avea consecințe tragice când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe.

«Aceste rezultate merg în paralel cu descoperiri similare în legătură cu furnicile şi peştii, şi arată că procese foarte simple stau la baza comportamentului uman», comentează doctorul Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care a publicat descoperirile sale în revista de specialitate Biology Letters („Social learning of novel route preferences in adult humans”).

În aceste experimente, 72 de persoane – 40 de femei şi 32 de bărbaţi – au fost rugaţi să completeze chestionare într-o cameră, apoi conduşi în altă cameră unde urmau să facă un experiment.

«I-am condus pe o rută din două posibile ce duceau în cameră (în timp ce discutam de alte lucruri), şi apoi i-am rugat să se întoarcă în prima cameră», a spus doctorul Reader.

«Toţi, mai puţin unul dintre ei, a urmat ruta pe care au fost conduşi. Ceea ce ne-a surprins a fost cât de puternic a fost acest efect, chiar dacă alternativa era mult mai scurtă», a spus el.

Ei au preferat ruta lungă chiar şi atunci când experimentatorul a atras atenţia asupra rutei alternative sau când experimentatorul a luat ruta lungă doar pentru a ridica un poster căzut, eliminând posibilitatea ca participanţii să creadă că experimentatorul are un motiv bun dar neştiut, de a lua ruta lungă.

Cerând participanţilor să realizeze următoarea etapă a experimentului, cercetătorii au observat că fiecare persoană din lanţ a copiat ruta participantului anterior lor: o simplă tradiţie care însemna că ruta alternativă nu a fost niciodată descoperită.

În caz de incendiu sau altă urgenţă, oamenii s-ar orienta către o rută de evacuare familiară, chiar dacă ar fi mai înceată decât alternativele.”

Citiţi şi:Protestatarii de serviciu și noua armă de mobilizare în masăSindromul retragerii sociale acute – unul dintre efectele unei societăţi bolnaveUn studiu recent al psihologilor de la universitatea din Chicago confirmă într-un mod indirect legea rezonanţei oculte  

yogaesoteric
12 decembrie 2017

Moscova, acord cu guvernul de la Damasc. Rusia rămâne în Siria cu baza aeriană încă aproape 50 de ani

 

Președintele Vladimir Putin a promulgat în 26 iulie o lege care ratifică un acord cu Guvernul de la Damasc prin care Rusia își va menține baza aeriană din Siria pentru încă 49 de ani, potrivit ABC News. După intervenția militară a Moscovei în Siria în toamna lui 2015, Hmeymim și Tartus au devenit principalele puncte ale prezenței ruse în regiune.

Cele două camere ale Parlamentului rus au ratificat acordul la începutul lunii.

Acordul original a fost semnat la Damasc în luna ianuarie, iar în 26 iulie s-a încheiat ultima fază a procedurilor pentru intrarea sa în vigoare. Astfel, Rusia poate folosi baza aeriană Hmeymim din provincia Lattakia pentru încă 49 de ani. Această bază a fost utilizată de Rusia pentru a lansa atacuri împotriva insurgenților care se opun președintelui Bashar al-Assad.

Potrivit documentului ce a fost publicat de președinția Rusiei, forțele militare vor fi desfășurate la baza Hmeymim timp de 49 de ani, existând și opțiunea extinderii acestui acord pentru încă 25 de ani.

Baza s-a aflat în centrul incursiunilor militare ale Moscovei de la intervenția sa în conflict în septembrie 2015, sprijinindu-l pe președintele Assad, unul din cei mai apropiați aliați ai Rusiei în Orientul Mijlociu.

Reamintim că portul sirian Tartus găzduieşte deja o unitate de mentenanță și suport a Marinei ruse încă din 1977. În 2016, Moscova a amplasat la Tartus sisteme de apărare antiaeriană S-300 și a avertizat că orice aparat de zbor, rachetă sau dronă care vizează infrastructura militară siriană riscă să fie doborâte.

Citiţi şi:Care este, de fapt, adevărul în conflictul din Siria, teroriști, refugiați, ruși, francezi și americaniSchimbarea periculoasă de macaz a lui Donald Trump în privința Siriei 

yogaesoteric
12 decembrie 2017

Un articol mai actual decât oricând. Groparii aurului românesc!

De 20 de ani ne ruinăm singuri, deşi stăm pe zăcăminte auro-argentifere de 54 de miliarde de dolari 

Cu 400 de ani mai devreme de jaful înfăptuit de Împăratul Traian, macedoneanul Lisimah, mâna dreaptă a lui Alexandru cel Mare, a poftit la aurul geto-dacilor aflaţi sub domnia unuia dintre cei mai diplomaţi regi ai lumii antice, Dromichete. De atunci, toate imperiile, fie ele de la Est sau de la Vest, au rupt bucăţi însemnate din munţii noştri auriferi. 
Dar, dacă în perioadele de bejenie, furtul aurului poate fi adnotat la pierderi colaterale, din ’89 nu mai poate fi vorba decât despre lipsă de patriotism, de indolenţă şi ticăloşie din partea liderilor care ne administrează destinele. Ne-a cocoţat Dumnezeu pe o colină plină cu aur, argint, cupru, molibden, uraniu şi reniu, iar noi stăm cu mâna întinsă la cămătarii mileniului III ca să ne înglodăm în datorii, pentru că aşa au vrut alde Petre Roman, Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc şi, ultimul pe listă, Mugur Isărescu. 

De câţiva ani s-au vârât în şaradă şi ecologiştii, care au un singur ţel: să blocheze extracţiile, pe motiv că exploatatorii nu vor proteja mediul. Iar cât priveşte redevenţele solicitate de stat, poate că este o falsă problemă, pentru că ridicolul procentelor de 2-4% ar fi anulat dacă s-ar practica, la cote mari, diferenţiat de restul industriilor, impozitul pe profit şi dividende.

2006, anul zidirii minelor

Distrugerea mineritului aurifer a început chiar din zorii democraţiei. Petre Roman a fostul primul premier care a pus pe butuci extracţia de aur şi cupru. A urmat un lung şir de personaje politice, darnice cu punga publică, dar cu desaga inteligenţei proprii stearpă. Când i-a venit şi lui rândul pe scaunul de la Palatul Victoria, ţărănistul Radu Vasile a fost primul care a răsucit vârtos cuţitul în rana provocată de Roman. În loc să scoată aur, a dispus zidirea gurilor galeriilor.

În 1998, decizia de închidere a minelor din România considerate nerentabile ar fi trebuit parafată de ministrul Industriei şi Economiei, Radu Berceanu, şi de şeful ANRM, Mihai Ianăş. Radu de la Craiova a refuzat să se păteze cu cerneală pe mâini şi l-a obligat pe secretarul de stat Nicolae Stăiculescu să semneze în locul lui hotărârea criminală. Şeful ANRM a urmat exemplul ministrului şi l-a îndrituit pe un alt neisprăvit, Nicolae Turdean, să dea cu băţul.
Ce a urmat, ştim cu toţii. Exploatările de aur, argint şi cupru s-au închis rând pe rând, până în 2006. Cei care au şters ţara de pe harta producătorilor de aur au fost premierul liberal Călin Popescu Tăriceanu şi ministrul de resort Codruţ Sereş, omul de casă al lui Dan Voiculescu.

În acest articol vă oferim un argument forte despre cum nu ascultă politicienii de specialişti şi cum toate guvernele au bulversat o industrie ce ne putea feri de recesiune. Dar poate că, până la urmă, viitorii premieri vor îndrepta răul şi, timp de două decenii, ne vom acoperi cu aur, argint şi cupru. La figurat, nu la propriu – dacă impozitele vor depăşi 30% din profit şi 20% din dividende.

Specialiştii scriu, guvernanţii rămân autişti

Geologul Sorin Tămaş-Bădescu, sub îndrumarea profesorului doctor Gheorghe Popescu, a obţinut titlul de doctor cu o teză extrem de bine documentată. Lucrarea are un titlu sugestiv: „Contribuţii privind geologia economică a aurului românesc”. Acelaşi profesor universitar Gheorghe Popescu, împreună cu două doamne, Gabriela Tămaş-Bădescu şi Antonela Neacşu, şi cu alţi doi domni, Laurenţiu Bogatu şi Sorin Tămaş-Bădescu, au scris o carte în 2007, care prin titlu spune totul: „Geologia Economică a Aurului”. Atât rezumatul tezei, cât şi cartea merită citite cu pixul în mână. De către guvernanți. Jurnaliștii care abordează această temă pot doar să tragă concluzii, nu să formulez legi. Desigur, dacă măcar un premier ar fi solicitat un compendiu al lucrării ştiinţifice pe tema extracţiei aurului, ar fi căzut pe gânduri şi alta ar fi fost soarta mineritului românesc. Din nefericire pentru noi, guvernanţii nu au timp de lecturi profesionale, ci de apariţii la televizor, de tăieri de panglici la autostrăzi neterminate etc. În schimb, investitorii străini nu pornesc la drum decât după ce au discutat pe îndelete cu specialişti gen profesorul universitar Popescu sau doctorul geolog Tămaş-Bădescu.

Aur avem destul, minte ne trebuie

Din lucrările enumerate rezultă mai multe idei ce punctează importanţa zăcămintelor, dar şi necesitatea implicării statului, pentru ca România să primească partea leului în urma exploatărilor rezervelor naturale.

Prima idee scoate în evidenţă faptul că avem un patrulater auro-argintifer în Munţii Apuseni, iar din rezervele neregenerabile se pot extrage anual, timp de 20 de ani, un milion de tone de minereu, cu un profit de circa 54 miliarde de dolari. Avem 230 de zăcăminte. În 140 dintre ele, aurul este principalul element, iar în celelalte 90 aurul este elementul secundar.

A doua idee se referă la relaţia exploatare şi profit. Riscul de insucces variază de la o mină la alta. De exemplu, la Roşia Montană acesta este de 10%, iar la Certej, de 18%. Riscul este legat în special de scăderea preţului aurului, nu din cauza rezervelor miniere sau a costurilor de exploatare. La Roşia Montană se vor extrage: aur 1,46 g/tonă şi argint 6,88 g/tonă din 215 milioane tone de minereu, în timp ce la Certej, din 42 milioane de tone de minereu se vor obţine: aur 2 g/tonă şi argint 11 g/tonă.

A treia idee este dată de procesul de decantare a aurului din minereu. Dacă la Roşia Montană s-a propus folosirea metodei cianurării, la Certej aurul se obţine prin flotare. Prima metodă a iscat vii controverse, fiind dăunătoare pentru mediu. 

A patra idee vorbeşte despre protecţia mediului. Aici regulile stipulate în Legea resurselor minerale sunt exact ca acelea aplicate în occident. Mai mult, firmele specializate în explorare şi-au implementat un cod de conduită conceput de ONU şi Banca Mondială. Este adevărat că activitatea de exploatare a aurului are un impact negativ asupra naturii, prin dislocarea masivelor muntoase, dar are un impact pozitiv asupra comunităţilor. Pentru că minereul poate fi decantat circa 100 de ani din momentul extragerii. De aceea este extrem de necesar ca statul să impună reguli protecţioniste pentru natură, iar în planul de exploatare, fondurile alocate pentru mediu să fie pe măsura dimensiunilor zonelor epurate.

A cincea idee atrage atenţia asupra factorului politic, care, în loc să fie o rampă de lansare, s-a transformat într-un balast. Deşi pe harta prezentată în teza sa de doctorat, specialistul Sorin Tămaş-Bădescu a „aurit” un patrulater din Munţii Apuseni, guvernanţii s-au grăbit să anunţe şi să închidă minele, pe motiv de ineficienţă economică. Franţa a închis minele de cărbune, considerându-le nerentabile. Primul nostru premier, Petre Roman, a dorit să implementeze ideea francezilor şi a propus închiderea minelor de cărbune. Lui Roman nu i-a ieşit pasienţa, dar lui Tăriceanu i-a mers de minune în privinţa exploatărilor aurifere. „Francezii au închis minele după următorul algoritm: 70% dintre angajaţi au fost redistribuiţi în domeniul construcţiilor de autostrăzi şi şosele, 15% au fost reconvertiţi pentru alte meserii, prin programe speciale, şi 15% au fost pensionaţi. La noi, algoritmul folosit de guvernanţi a fost uşor modificat: 15% – redistribuiţi, 15% – reconvertiţi şi… 70% – scoşi la pensie!”, comentează sarcastic profesorul Gheorghe Popescu, de la Facultatea de Geologie Bucureşti.

Politicul face jocurile

Profesorul universitar Gheorghe Popescu este de părere că, atunci când vorbim despre economia aurului, este necesar să luăm în calcul trei factori:
- rezervele nu sunt regenerabile;
- valorificarea cât mai completă a masei miniere;
- principiul proprietăţii (taxe şi impozite).

Din motive academice, profesorul Popescu nu a vrut să comenteze cine nu a pus în practică aceşti trei factori în ultimii 20 de ani. A ţinut să puncteze însă faptul că politicul are o importanţă covârşitoare în redeschiderea minelor aurifere şi că îi pare rău că la conducerea ANRM nu se află un specialist în resurse minerale.

ANRM este instituţia aflată acum în subordinea prim-ministrului şi este cea care decide ce se poate extrage sau nu din munţii noştri. Atât premierul cât şi şeful ANRM sunt numiţi politic. Iar despre Parlament, ce să mai vorbim! S-a mărginit să dea o lege a mineritului şi atât.

Am avut parte de premieri politici care nu au dorit să avem exploatări aurifere rentabile şi pentru România – din motive la care nu vrem să ne gândim –, în următoarea ordine: Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc şi MRU. Victor Ponta nu-şi merită un loc în această panoplie, din cauză că, în cele şase luni de staţionare la Palatul Victoria, nu s-a ocupat de guvernare, ci de suspendare şi de prozelitism „pe sticlă”!

La preşedinţia ANRM s-au perindat mai mulţi politruci care nu s-au sinchisit să lase vreo dâră prin economia românească: Mihai Ianăş, Mariana Iuliana Stratulat, Bogdan Găbudeanu, Gelu Mărăcineanu, Alexandru Petruţi, iar în prezent, Victor Ponta l-a numit în funcţia de preşedintele pe inginerul mecanic Gheorghe Duţu!

Problema redevenţelor

Tot românul ştie că profitul statului de pe urma minereurilor de neferoase este foarte mic. Redevenţele solicitate de şefii ANRM nu depăşesc 4%. Dar puţină lume ştie că, în majoritatea statelor producătoare de aur, redevenţele au fost eliminate sau sunt de nivelul celor practicate în România. Şi, în acest caz, de unde provin veniturile uriaşe consemnate de alte ţări care au mine aurifere? Răspunsul îl găsim în impozitul pe profit şi impozitul pe dividende, corelat cu un concept bine supravegheat de scutire de taxe.

Conform specialiştilor, impozitul pe profit este cel mai răspândit instrument de impozitare, fiind urmat de impozitul pe dividende. De asemenea, guvernanţii care nu vor să fie păcăliţi au impus impozite pe împrumuturile contractate în străinătate, impozite pe serviciile furnizate de contractorii străini, taxe pe teren, taxe locale sau chiar TVA diferenţiată.

În paralel cu taxele, investitorii au şi stimulente financiare, cum sunt amortizări accelerate, reportarea cheltuielilor de exploatare şi a pierderilor şi, fapt extrem de important, deducerea costurilor legale de protecţie a mediului.

Dacă ne uităm în ograda altor ţări producătoare de aur, putem observa că se practică o rată a impozitului pe profit care oscilează de la 35%, în Mexic, la 22%, în Polonia. Mai există şi un impozit pe dividende care variază de la 35%, în Mexic, la 20% în Polonia.

Din nefericire pentru noi, în România se comite greşeala fatală de a se vorbi doar de redevenţă, în timp ce în statele amintite nu depăşeşte 4%, la fel ca procentul practicat de ANRM.

Jocul pe Bursă

În teza sa de doctorat, Sorin Tămaş-Bădescu face referire şi la finanţarea proiectelor miniere, dând exemplu jocul de pe bursă practicat de compania Gabriel Resources, proprietarul majoritar al societăţii pe acţiuni Roşia Montană Gold Corporation. „În cazul companiilor care au un singur proiect în derulare, curba de dezvoltareeste reflectată foarte bine de evoluţia preţurilor acţiunilor de pe piaţa de capital. Evoluţia preţurilor acţiunilor de pe piaţa de capital la Bursa din Toronto reflectă şi modul de derulare a proiectului, dificultăţile întâmpinate de companie fiind penalizate de investitori”, afirmă doctorul Tămaş-Bădescu. 

Protecţia mediului, o prioritate

Ecologiştii au mare dreptate când solicită protecţia mediului. Dar greşesc când se opun extracţiei de minereuri. Nu porneşti la drum de frica bălţilor, te încalţi cu cizme de cauciuc. Ecologiştii ar trebui să militeze pentru legi draconice, protecţioniste faţă de natură şi oameni. Avem nevoie de minerit, dar nu oricum. Toate contractele de licenţă să fie afişate pe site-ul ANRM, iar mediul să aibă un capitol distinct, în care fondurile financiare şi planul de protejare a naturii, pe etape, în ani şi bani, să fie armonizate cu legile europene.

Avem metode de a proteja mediul. Şi totul începe de la exploatarea minieră și continuă cu tehnologiile de extragere a aurului. 

România a pierdut poansonul

Allied Deals, o companie din Marea Britanie, a preluat în octombrie 1998 70% din acţiunile Phoenix Baia Mare, singurul producător de aur care deţinea şi poansonul românesc. După patru ani, Phoenix a intrat în faliment, iar poansonul a fost pierdut fără ca guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, să mişte un deget. Rămâne un mister expectativa practicată de Isărescu, iar efectul este unul umilitor: din 2002 până în 2006, când minele au fost închise de Tăriceanu şi Sereş, tot aurul care s-a produs în România, din toate minele auro-argentifere, circa 8 tone, a fost marcat în… Ungaria şi Bulgaria! 

Poansonul este un fel de brand al aurului. Cât timp a existat poansonul, BNR a fost analizorul acreditat pe cea mai mare bursă a aurului din lume, cea din Londra. Aurul poansonat de BNR la Baia Mare prezenta garanţie pe bursa londoneză. Când cineva dorea să cumpere aur din România, acesta nu mai era analizat şi nici măcar cântărit! Acum, va trebui să „muncim” enorm ca să recâştigăm poansonul pierdut cu atâta uşurinţă de guvernatorul Mugur Isărescu.


Citiţi şi:
Ce dovezi mai vreţi despre distrugerea intenţionată a României după 1989?
De ce proiectul de la Roșia Montană este un act de trădare a interesului național

yogaesoteric
11 decembrie 2017

Google operează discriminări «pozitive» în favoarea LGBT. Faceți următorul experiment: dați căutări pe google cu cuvintele…

Campaniile agresive pentru promovarea comunității LGBT sunt susținute și de doi dintre stăpânii internetului: Google și Facebook. În cazul primului, cel mai mare motor de căutări a personalizat, după cum puteți vedea mai jos, căutările pentru cuvintele LGBT, GAY, TRANSGENDER, în săptămâna homosexualității. Astfel, oricine caută aceste cuvinte pe google va descoperi surprins că o să îi apară o pagină personalizată cu curcubeul LGBT, îngrijită cu atenție și unde nu veți găsi niciun site cu mesaje critice la adresa LGBT, google având grijă să nu lase la vedere alte păreri!!!

Conform ActiveNews.ro, nici Facebook-ul nu se lasă. Astfel, „rețeaua de socializare a introdus recent un nou emoji – steagul curcubeu, care a fost disponibil userilor toată luna iunie 2017.

Platforma de socializare a introdus această funcție temporară pentru a crea «o platformă în sprijinul tuturor comunităților», după cum se spune pe pagina oficială Facebook.

Facebook a fost una dintre companiile care a susținut dreptul persoanelor de același sex de a se căsători. Odată cu decizia istorică a Curții Supreme din SUA din 2013, care permite căsătoriile între gay, Facebook a sărbătorit în stradă, la Parada gay din San Francisco, la care a venit inclusiv fondatorul companiei, Mark Zuckerberg.

Facebook nu e la prima decizie de acest gen. În luna februarie 2011 a introdus patru noi statusuri printre cele pe care le poți alege la setarea «relații»: lesbiană, gay, bisexual și transsexual.”

Citiți și:
O activistă LGBT mărturisește: «Legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex este doar o diversiune. Noi vrem ca familia să nu mai existe»
Iată cum este desființată propaganda LGBT



yogaesoteric 
11 decembrie 2017