Ţara unde nu este acceptat bacşișul, numele copiilor trebuie aprobate, iar o lună pe an aproape toate magazinele se închid

Când ne gândim la Elveţia, primele lucruri care ne vin în minte sunt munţii Alpi, apoi bogăţia şi luxul şi nu în ultimul rând, pentru cei mai pofticioşi, caşcavalul elveţian şi ciocolata! Trecând peste toate aceste simboluri, să le spunem, sunt multe aspecte care fac Elveţia şi mai fascinantă.

Elveţia se situează pe locul trei în lume în ceea ce priveşte numărul proprietarilor de arme, estimându-se că există 3,4 milioane de arme la o populaţie de aproximativ 8 milioane de oameni. Totuşi, în ciuda numărului mare de arme de foc, violenţele armate de pe stradă sunt extrem de rare în Elveţia.

Poţi cumpăra o asigurare pentru aproape orice în Elveţia, inclusiv pentru distrugerea accidentală a unei chiuvete sau un accident cu bicicleta. Mai mult decât atât, bicicliştii sunt obligaţi să încheie o poliţă de asigurare şi să poarte tot timpul asupra lor un fel de vignetă, pentru a demonstra deţinerea poliţei.

Unele clădiri de apartamente din oraşele elveţiene obligă proprietarii să achiziţioneze exact acelaşi model de preş pentru casa scării.

Numele copiilor elveţieni trebuie să se afle pe o listă de nume aprobate. Astfel, elveţienii nu pot alege orice nume pentru copii lor, ci numai unul de pe lista aprobată!

Mall-urile permit cumpărătorilor să se plimbe cu coşurile de cumpărături peste tot. Astfel că o imagine destul de des întâlnită este cea a unui coş plin de alimente într-un magazin de îmbrăcăminte.

Clădirile de apartamente care includ uscătorii au un program strict de utilizare a acestora pentru fiecare apartament. Fiecare primeşte un anumit interval orar din timpul săptămânii în care îşi poate spăla şi usca rufele. Tot în clădirile de apartamente, orele de linişte sunt considerate sfinte. Pentru cei care nu respectă această regula, vecinii au grijă să cheme poliţia!

Plăcuţele de înmatriculare elveţiene sunt vândute direct unei persoane. Astfel, dacă hotărăşti să-ţi vinzi maşina, plăcuţa de înmatriculare rămâne la tine.

Sărbătorile de Paşte sunt cele mai importante, astfel că totul, în afară de benzinării, este închis de vineri până luni în timpul sărbătorilor.

În luna august, aproape totul în Elveţia este închis. Elveţienii au între 4 şi 5 săptămâni de vacanţă pe an şi îşi iau mare parte din aceasta în luna august.

Magazinele alimentare au secţiuni speciale pentru produsele din carne de cal, dintre care cele mai exclusiviste sunt marcate ca produse în Statele Unite ale Americii.

Majoritatea caselor şi a clădirilor de apartamente includ buncăre pentru bombardamente, folosite mai ales ca spaţii de depozitare. Cei care doresc să cumpere o casă în Elveţia sunt obligaţi prin lege să achiziţioneze şi un astfel de buncăr.

Ocupaţia persoanelor apare în cartea de telefon, imediat după numele acestora.

Bacşişurile nu sunt acceptate în majoritatea restaurantelor, iar cele care le acceptă, acceptă doar sume extrem de mici... cam cât pentru o cafea.

Amenzile rutiere, cum ar fi cele pentru depăşirea vitezei legale, sunt calculate în funcţie de venitul individului care a încălcat legea. 

Citiți și:

Ce nu știați despre Japonia

Buthan, regatul fericirii 

yogaesoteric

24 februarie 2018

OPERAȚIUNI CRIMINALE SUB STEAG FALS SUNT RECUNOSCUTE ULTERIOR DE CĂTRE GUVERNE

 

„Fireşte că oamenii nu vor război. Tot ce trebuie făcut este să le spui că sunt atacaţi, iar pe pacifişti să-i denunţi că nu sunt patrioţi şi că pun ţara în pericol. Funcţionează la fel în orice ţară.” – Hermann Göring, Reichsmarschall-ul lui Adolf Hitler

Termenul „steag fals” semnifică operațiuni sub acoperire, menite să inducă în eroare populația, așa încât acestea să apară că au fost desfășurate nu de către cei care le-au plănuit și executat, ci de către alte entități, grupări sau națiuni. Termenul își are originea în războaiele navale din trecut, când exista obiceiul perfid ca un vas să arboreze pavilionul altei țări decât cea beligerantă, pentru a se putea apropia fără riscuri de nava inamică și a o ataca. Este foarte posibil ca ideea aceasta să le fi fost dată de pirații Evului Mediu. Dacă nu știați, aflați că celebrul craniu cu cele două oase încrucişate, aplicate pe fond negru, nu a fost niciodată pavilionul piraţilor. Aceştia preferau culoarea roşie sau pavilioane de împrumut, care să le mascheze adevărata îndeletnicire, iar aceste pavilioane erau de cele mai multe ori ale unor state şi erau schimbate funcţie de interes.

În zilele noastre, operațiunile sub steag fals nu mai sunt limitate la acțiuni de război și contra-insurgență, ele fiind desfășurate și pe timp de pace, de către organizații civile sau chiar de agenții guvernamentale care, ascunzându-și identitatea, vor să creeze o stare de tensiune, premergătoare atingerii unui scop politic.

În istoria recentă există multe evenimente documentate ca „operațiuni sub steag fals”, în care un guvern a desfășurat un atac terorist, după care și-a învinovățit inamicul, din rațiuni politice. Iată mai jos o listă destul de lungă, dar departe de a fi completă, cu astfel de operațiuni teroriste, pe care chiar oficialii țărilor respective au recunoscut – fie verbal, fie în scris – că le-au pus la cale:

- În 1931, trupele japoneze au plasat explozibil pe o linie de cale ferată, aruncând vina pe China, pentru a justifica invadarea Manciuriei. Acest eveniment este cunoscut în istorie ca „Incidentul Mukden” sau „Incidentul manciurian”. Tribunalul militar internațional de la Tokyo a relevat: mai mulți participanți la acest plan, inclusiv Hashimoto (un ofițer japonez de rang înalt) au recunoscut rolul pe care l-au avut în complot și au declarat că obiectivul „incidentului” a fost fabricarea motivului pentru care armata Kwantung să ocupe Manciuria.

- Un maior nazist SS (din eșalonul de protecție, corpul de elită al armatei lui Hitler) a recunoscut în cadrul proceselor de la Nuremberg că, la ordinul șefului Gestapo-ului, el, împreună cu alți naziști operativi, au desfășurat atacuri asupra propriilor cetățeni și resurse, fapte pentru care au dat vina pe polonezi, pentru a justifica invadarea Poloniei. Generalul nazist Franz Halder a depus, de asemenea, mărturie la proces că, în anul 1933, liderul hitlerist Hermann Göring a ordonat incendierea clădirii Parlamentului german, aruncând apoi vina în mod fals pe comuniști.

- Președintele Nikita Hrușciov a recunoscut în scris că, printr-o operațiune de tip „steag fals”, Armata Roșie a Uniunii Sovietice a bombardat pe data de 30 noiembrie 1939 (la trei luni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial) satul rusesc Mainila, blamând Finlanda pentru acest atac, ca motiv pentru declanșarea, patru zile mai târziu, a unui război ce avea să fie numit „Războiul de iarnă”. Ulterior, președintele Boris Elțin a admis că însăși Rusia a fost agresorul.

- Parlamentul Rusiei, actualul președinte Vladimir Putin și fostul președinte sovietic Mihail Gorbaciov au recunoscut că liderul sovietic Iosif Stalin a ordonat poliției sale secrete să execute 22.500 de ofițeri și civili polonezi în 1940, aruncând vina în mod fals pe naziști. Evenimentul este cunoscut în istorie ca „Masacrul din pădurea Katyń”.

- Guvernul britanic a recunoscut că, între anii 1946 și 1948, a bombardat cinci vapoare care transportau evrei ce încercau să scape de holocaust, căutând siguranță în Palestina. În acest scop, britanicii au inventat o grupare pe care au numit-o „Apărătorii Palestinei Arabe”, care ar fi revendicat atacurile.

- Israelul a recunoscut că, în 1954, o celulă teroristă care opera în Egipt a plantat bombe în mai multe clădiri, inclusiv reședințe diplomatice ale Uniunii Sovietice, lăsând în urmă „indicii” care-i implicau pe arabi ca făptași. Ghinionul lor a fost acela că una dintre bombe s-a detonat prematur, permițându-le astfel egiptenilor să-i identifice pe agresori. Ulterior, mai mulți israelieni au recunoscut înșelătoria.

- CIA, agenția de spionaj a Statelor Unite, a recunoscut că în anii 1950 a angajat iranieni care să se dea drept comuniști și să însceneze bombardamente în Iran, pentru a întoarce populația împotriva primului ministru de la vremea aceea, ales în mod democratic.

- Turcia a recunoscut că în 1955, guvernul turc aflat sub conducerea primului ministru Menderes a pus la cale bombardarea consulatului Turciei din Grecia (deteriorând în același timp și locuința lui Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne, aflată în apropiere.). Scopul atacului a fost blamarea Greciei și justificarea manifestărilor violente împotriva acestei țări.

- Pentru a-și scoate de sub acuzare secretarul de stat al apărării, Selwyn Lloyd, primul ministru britanic Anthony Eden a recunoscut că, împreună cu președintele american Dwight Eisenhower, au aprobat în 1957 un plan de desfășurare a unor atacuri în Siria, în așa fel încât vina să cadă pe guvernul sirian, determinând astfel, indirect, schimbarea de regim.

Anthony Eden și Dwight Eisenhower

- Fostul prim ministru italian (de profesie judecător) și fost șef al contraspionajului italian a recunoscut că NATO, cu ajutorul Pentagonului și al CIA, au pus la cale bombardamente teroriste în Italia și în alte țări europene în anii 1950, incriminându-i pe comuniști. Scopul a fost acela de a stârni revoltă și de a câștiga sprijinul populației în Europa, în lupta împotriva comunismului. Ca participant în acest program secret, el a afirmat: „Trebuie să ataci civili, bărbați, femei, copii, oameni obișnuiți, nevinovați, care sunt departe de orice joc politic. Motivul e foarte simplu: populația trebuie determinată să solicite conducerii statului măsuri de siguranță”. Să precizăm că Italia, ca și alte țări europene (Franța, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie) au fost ținta acestei campanii de teroare, ceea ce le-a determinat să se alăture NATO cu puțin timp înainte de începerea bombardamentelor.

- În 1960, senatorul american George Smathers a propus ca Statele Unite să lanseze un atac fals asupra Golfului Guantanamo, ceea ce le-ar oferi un motiv legitim să intre în Cuba și să răstoarne regimul comunist al lui Fidel Castro.

- Documente oficiale ale Departamentului de Stat al SUA arată că în 1961 mai mulți oficiali de rang înalt au luat în discuție bombardarea consulatului american din Republica Dominicană, cu scopul de a justifica o invazie în această țară. Din fericire, planul nu a mai fost dus la îndeplinire, dar propunerea a fost dezbătută într-un mod cât se poate de serios.

- După cum însuși Guvernul Statelor Unite a recunoscut, documente recent declasificate arată că în 1962, șefii mai multor departamente au aprobat și semnat un plan minuțios elaborat, prin care să se producă explozia unor avioane de linie și să se comită acte teroriste pe solul american, urmând să se dea vina pe cubanezi, pentru a se justifica invadarea Cubei. Proiectul a fost numit Operațiunea Northwoods și urmărea inițierea unor operațiuni militare clandestine, destinate să manipuleze opinia publică americană. Se plănuia rănirea și uciderea unor cetățeni americani, cu scopul de a acuza regimul comunist al lui Fidel Castro de aceste crime, fapt care ar fi constituit un pretext de invadare a Cubei. Conceput la inițiativa șefului Marelui Stat Major al armatei americane, generalul Lyman Louis Lemnitzer, acest plan a fost propus spre aprobare în 1962 președintelui John Kennedy, care l-a respins. Nu a fost pus în aplicare niciodată.

- În 1963, Departamentul Apărării al Statelor Unite a întocmit un document prin care era propusă atacarea unor state membre ale Organizației Statelor Americane – ca de pildă Trinidad-Tobago și Jamaica – în urma cărora să fie blamată Cuba. Documentul mai sugera mituirea unei persoane din guvernul lui Fidel Castro, care să organizeze un atac asupra Statelor Unite: „Singura soluție ce poate fi luată în considerare este mituirea unui comandant al lui Castro, care să inițieze un atac asupra zonei americane a Golfului Guantanamo”.

- Agenția de Securitate Națională a Statelor Unite (NSA) a recunoscut că a mințit în legătură cu „Incidentul din Golful Tonkin” din 1964, manipulând informațiile în așa fel încât să pară că vasele nord-vietnameze au tras asupra unui vas american, creând astfel o justificare falsă pentru declanșarea războiului din Vietnam. Consecințele acestei operațiuni sub steag fals au fost cele mai dramatice: pierderi americane – 58.220 morți, 150.000 de răniți, între care 50.000 cu dizabilități permanente, 125.000 de tineri fugiți în Canada pentru a scăpa de înrolare, 50.000 de dezertori din serviciul activ. Pierderile vietnameze – cca 3 milioane de morți, între care foarte mulți civili.

- Un comitet al Congresului Statelor Unite a recunoscut că în anii 1950-1970 FBI a folosit o serie de provocatori care au comis acte violente, pentru care au fost învinovățiți activiștii politici de stânga. Această campanie de discreditare numită COINTELPRO – Counter Intelligence Program – a fost desfășurată de FBI și a constat într-o serie de operațiuni sub acoperire, de cele mai multe ori ilegale, cu scopul de a supraveghea, investiga, intimida, infiltra, discredita și destrăma organizațiile politice disidente. În cadrul acestui program, țintele erau mișcările antirasiale și cele pentru drepturi cetățenești, organizațiile feministe, anticoloniale, anti războiul din Vietnam etc.

- Generalul turc Sabri Yirmibeşoğlu a recunoscut că în anii 1970 autoritățile turcești au ordonat incendierea unei moschei în Cipru, dând vina pe inamicul lor, Grecia, scopul acțiunii fiind creșterea urii populației împotriva grecilor pe insula disputată. Explicația sa: „În timp de război se înscenează acte de sabotaj, dându-se vina pe inamic, pentru a se crește rezistența populației. Acesta a fost un exemplu”. Ulterior, Yirmibeşoğlu a fost numit secretar general al Consiliului Național de Securitate al Turciei.

Sabri Yirmibeşoğlu

- Guvernul german a recunoscut că în 1978 serviciile secrete germane au detonat o bombă în zidul închisorii Celle, înscenând astfel o tentativă de evadare. În cadrul acestei acțiuni, au fost plantate probe incriminatorii în celula lui Sigurd Debus, un deținut suspectat de apartenență la facțiunea Armata Roșie.

- Un agent al Mossad-ului (agenția israeliană de spionaj) a recunoscut că în 1984 Mossad a plantat un radioemițător în reședința lui Muammar Gaddafi din Tripoli, capitala Libiei. Aparatul transmitea mesaje teroriste false, inventate și înregistrate de Mossad, pentru a-i crea lui Gaddafi imaginea unui susținător al terorismului. Ronald Reagan a bombardat Libia imediat după aceea.

- După Al Doilea Război Mondial, CIA, în colaborare cu agenții de spionaj din Europa de Vest, a creat o rețea de armate secrete, cu scopul de a destabiliza organizațiile de stânga din statele respective, prin operațiuni sub acoperire de tip „steag fals”. Cea mai renumită dintre acestea și prima despre care au fost făcute dezvăluiri complete a fost Operațiunea Gladio (gladius = sabie) care a funcționat în Italia. În această țară, la sfârșitul anilor ʼ70, serviciile secrete au folosit Operațiunea Gladio pentru a pune la cale atentate prin care să discrediteze mișcarea socialistă italiană, care la vremea respectivă deținea un loc important în Parlament. Existența structurii Gladio a fost dezvăluită abia la începutul anilor 1990, de către premierul italian Giulio Andreotti, care a confirmat că „armata italiană din spatele frontului numită Gladio a existat începând cu anul 1958, cu aprobarea guvernului italian”. În anul 2000, guvernul italian a elaborat un raport de 300 de pagini în legătură cu Operațiunea Gladio, afirmând: „Aceste masacre, explozii și acțiuni militare au fost promovate, organizate sau susținute de persoane din interiorul instituțiilor de stat italiene, precum și de persoane în legătură cu serviciile secrete americane”.

- Un diplomat algerian și mai mulți ofițeri ai armatei algeriene au recunoscut că în anii 1990 armata algeriană a masacrat în repetate rânduri algerieni civili, dând vina pe militanții islamici.

- Ofițeri ai armatei și ai serviciilor secrete ruse au recunoscut că KGB a bombardat în anul 1999 blocuri de locuințe, aruncând vina pe ceceni, care în felul acesta și-ar fi revendicat independența. Seria de bombe s-a iscat din senin, cu puțin timp înainte de încheierea mandatul președintelui Boris Elțin. A creat, evident, panică, populația solicitând contra-măsuri. Vladimir Putin a reacționat imediat, invadând Cecenia, ceea ce i-a adus un val uriaș de popularitate și o victorie zdrobitoare în alegerile din primăvara următoare.

- Conform Washington Post, poliția indoneziană a recunoscut că militari indonezieni au omorât profesori americani în Papua în 2002, punând crimele pe seama unei grupări papuașe separatiste, cu scopul ca aceasta să fie listată ca organizație teroristă. Însuși președintele indonezian a recunoscut ulterior că „cel mai probabil, guvernul a avut un rol în bombardamentele din Bali”.

- Statele Unite au acuzat în mod fals Irakul că ar fi jucat un rol în atacurile din 11 septembrie 2001, așa cum se arată într-un document semnat de Secretarul de Stat al Apărării, ca una dintre principalele justificări pentru lansarea războiului din Irak. Chiar și după ce Comisia 9/11 a admis că n-a existat nicio legătură cu această țară, vicepreședintele Dick Cheney a declarat că „dovezile sunt copleșitoare”, că Al Qaeda avea o relație strânsă cu regimul lui Saddam Hussein, că probabil el deține informații care n-au fost disponibile Comisiei și că mass-media nu și-a făcut temele cum trebuie. Înalți oficiali americani recunosc acum că războiul din Irak a fost lansat pentru... petrol, și nu pentru 9/11 sau arme de distrugere în masă. O altă consecință a atentatelor 9/11 a fost aceea că au dus la proclamarea luptei împotriva terorismului (musulman) și anularea unor drepturi civile ale cetățenilor americani, cum ar fi înregistrarea convorbirilor telefonice.

- Soldați israelieni sub acoperire au mărturisit în 2005 că au aruncat cu pietre în alți soldați israelieni, pentru ca vina să cadă asupra palestinienilor, acest atac constituind un motiv de discreditare a ideii de proteste pașnice ale palestinienilor.

- La summit-ul G20 de la Londra din 2009, un membru al Parlamentului britanic a relatat că a văzut cu ochii lui polițiști în uniformă încercând să incite mulțimea la violență.

- Mai mulți politicieni egipteni au recunoscut că în 2011, în timpul unui miting de protest, câțiva funcționari guvernamentali deghizați au furat artefacte inestimabile din Muzeul de Istorie din Cairo, în încercarea de a-i discredita pe protestatari. Antichitățile, printre care mumii extrem de fragile, au fost ulterior recuperate.

- Surse americane de înalt nivel au recunoscut că, în anul 2014, guvernul Turciei, țară parteneră NATO, a fost cel care a conceput și desfășurat atacurile cu arme chimice pentru care a fost învinovățită Siria. Un membru de rang înalt din guvernul turc a declarat într-o înregistrare audio că există și alte planuri de atac bine puse la punct, pentru care să fie blamat guvernul sirian.

Citiți și: 
Operațiunea Gladio și farsa terorismului musulman prin operațiuni sub steag fals 
Operațiunea «Steagul fals» 
Cum să recunoști un eveniment de tip «steag fals»  

yogaesoteric
23 februarie 2018 

«Nu acceptăm cash!» – În Suedia nu poți bea nici apă, cu banii în buzunar. Doar 1% din tranzacțiile din 2016 s-au făcut cu bani lichizi

 

Suedia este pe cale să devină o societate complet cashless (fără bani lichizi), cu mult înaintea oricărei alte ţări din lume. Doar pentru 1% din valoarea tuturor plăţilor efectuate în anul 2016, aici au fost folosite bancnote sau monede (comparativ cu 7% în Uniunea Europeană şi în Statele Unite).

Jurnaliştii de la BBC se întreabă cum a ajuns această țară să renunţe aproape în totalitate la formele de plată tradiţionale, în timp ce pentru restul lumii un viitor fără cash pare mult mai îndepărtat.

„Am vrut să minimalizăm riscul jafurilor şi este totodată mai rapid să plăteşti cu cardul. Reacţiile au fost în general pozitive. Ne place să folosim cardurile aici în Stockholm”, explica Victoria Nilsson, manager la un lanţ de cafenele în Stockholm, care afişează semnul „Nu acceptăm cash”.

Suedezii folosesc bani lichizi în mai puţin de 20% dintre tranzacţiile din magazine, conform datelor băncii centrale a Suediei.

În autobuze, banii cash au fost interzişi de câţiva ani, ca urmare a preocupărilor pentru siguranţa şoferilor. Chiar şi atracţiile turistice, printre care şi muzeul Abba din Stockholm, şi câteva hoteluri experimentează politici de tip card only (plata doar cu cardul). Bjorn Ulvaeus, fost membru al trupei Abba, este de altfel un înfocat susţinător al mişcării.

„Ne spun că Suedia va elimina cash-ul în 15 ani. Nu vrem să fim ultimul loc în care se întâmpla acest lucru”, spune Pernilla Isaksson, manager al Nordic Light Hotel, potrivit This is Money.

Şi micii comercianţi îmbrățisează trendul, ajutaţi de tehnologii locale ca cea oferită de Zettle, startup-ul suedez din spatele primului cititor mobil de carduri de credit din Europa.

Astfel de tehnologii le permit comercianţilor din pieţe şi chiar şi vânzătorilor de baloane din parcuri de distracţii, şi oamenilor străzii care vând reviste să accepte cu uşurinţă plăți cu cardul.

Mai mult de jumătate dintre cei 10 milioane de locuitori ai Suediei folosesc Swish, un sistem de plată cu smartphone-ul care le permite clienţilor să trimită bani în siguranţă către orice alt utilizator al aplicaţiei folosind doar numărul de telefon al acestuia – aşadar, nota de plată la restaurant devine mai uşor de împărţit.

„În general, clienţii sunt foarte interesaţi de tehnologiile noi şi se grăbesc să le adopte. Suedezii tind să aibă încredere în bănci, în instituţii. Oamenilor nu le este teamă de chestiuni de tip Big Brother sau de fraude legate de plăţile electronice”, spune Niklas Arvidsson, profesor la Universitatea Tehnică Regală din Stockholm.
Fenomenul se explică parţial şi prin infrastructură, Suedia fiind una dintre cele mai conectate țări în UE, prin numărul relativ mic de locuitori, aspect care înlesneşte astfel de experimente, precum şi prin nivelul scăzut al corupţiei, mai spune Arvidsson.

În mod neaşteptat, decizia băncii centrale de a emite bancnote şi monede noi, a cărei implementare a fost finalizată în anul 2017, a stimulat şi mai mult tranzacţiile fără cash. Unii comercianți pur şi simplu nu au vrut să-şi bată capul cu procedurile necesare pentru a se adapta la o astfel de schimbare, explică profesorul.

Până la urmă, chiar şi instituțiile religioase preferă plăţile electronice: tot mai multe biserici din Suedia acceptă donaţii via aplicaţii mobile.

Arvidsson se aşteaptă ca banii lichizi să reprezinte „o formă foarte marginală de plată” până în 2020, în timp ce un sondaj realizat în rândul comercianţilor a arătat că aceştia anticipează că plăţile în numerar vor fi complet eliminate până în 2030.
Nu toată lumea însă este încântată de această perspectivă.

Bjorn Eriksson, fost preşedinte al Interpolului, atrage atenţia că anumite categorii de persoane sunt lăsate pe dinafară.
„Aproximativ 1 milion de persoane nu se descurcă cu cardurile: cei în vârstă, foştii deţinuţi, turiştii, imigranţii. Băncilor nu le pasă, pentru că aceste grupuri nu sunt profitabile”, susţine Eriksson.

Eriksson este liderul unei mișcări numite Kontantupproret (Rebeliunea cash-ului), care este preocupată şi de chestiuni ca furtul de identitate, îndatorarea populaţiei şi atacurile cibernetice.

Potrivit Consiliului Naţional Suedez pentru prevenirea infracţiunilor, numărul jafurilor a scăzut cu 70% între 2004 şi 2014. Eriksson susţine însă că hoţii vor găsi întotdeauna alte metode pentru a-şi lua banii. Ceea ce s-a şi petrecut: în urmă cu ceva timp, un bărbat a fost obligat de trei indivizi să le trimită 2.000 de coroane suedeze (210 euro) de pe telefonul mobil.

Totuși, două treimi din populaţia Suediei nu vor să scape chiar de tot de monede şi de bancnote, potrivit lui Arvidsson.
„Suedezii au o legătură emoţională foarte puternică cu cash-ul, chiar dacă nu îl folosesc”, spune Arvidsson.

Citiți și: 
Ce «filozofie» economică se află în spatele războiului împotriva banilor cash? 
China este pe cale să scoată în totalitate banii cash de pe piață  

yogaesoteric 
23 februarie 2018

Sub pretextul că apără Siguranța națională, SRI a concurat fosta Securitate la spionarea ilegală a populației!

În bătălia pe viață și pe moarte dintre forțele democratice și Deep State (Statul Ascuns), pus la dispoziția lui Klaus Iohannis și, prin urmare, protejat de acesta cu ajutorul ambasadorului american la București, Hans Klemm, emisiunea din 11 septembrie 2017, seara, de la România TV, va rămâne mai mult ca sigur ca un moment de răscruce.

Dacă România ar fi fost America și nu „Babuinia”, dezvăluirile lui Daniel Dragomir, fost șef în Zona Operativă a SRI, unul dintre ofițerii de informații străluciți ai postdecembrismului, ar fi avut în România impactul ce l-a avut în America articolul lui Seymour Hersh din 1974.

În decembrie 1974, mai precis în 22 decembrie 1974, în ediția sa de duminică, ziarul New York Times a publicat pe trei coloane de pe prima pagină cu continuare în interior pe aproape trei sferturi de pagină, sub semnătura lui Seymour Hersh, laureat al Premiului Pulitzer pentru ancheta despre masacrele americane în Vietnam, amplul articol „Huge CIA operation reported in US against antiwar forces, other dissidents în Nixon Years” („O operațiune uriașă a CIA semnalată în SUA împotriva forțelor anti-război și a altor disidenți în anii Nixon”).

Articolul debutează cu un rezumat spectaculos al conţinutului:
„CIA violând făţiş Carta sa, a desfăşurat o masivă şi ilegală operaţiune de spionaj în timpul Administraţiei Nixon împotriva mişcărilor anti-război (din Vietnam – n.n.) şi a altor grupuri dizidente din Statele Unite, potrivit unor surse guvernamentale bine plasate.”

Articolul, fără fisură la capitolul documentare, bazat pe o sursă din interiorul CIA, va da naştere la ceea ce istoricii Americii numesc „Years of intelligence” (Anii serviciilor de informații), iar istoricii CIA, „Years of troubles” (Anii problemelor).

Ca urmare a acestui articol, CIA va fi investigată timp de un an – 1975 – de trei Comisii de anchetă: prezidenţială (Rockefeller), senatorială (Church) și a Camerei Reprezentanţilor (Netzi-Pike). Timp de un an, foştii directori ai CIA, directorii de la acea vreme, în frunte cu William Colby, sunt chemaţi de nenumărate ori la audieri, hărţuiţi de presă. La finele lui 1976, CIA nu mai era cea din 1974.

Comparația cu articolul care a schimbat CIA, aducând-o în hotarele legilor americane, nu e întâmplătoare.

Ca și dezvăluirile lui Seymour Hersh, cele ale lui Daniel Dragomir se definesc prin exactitatea informațiilor și a documentelor, dar mai ales prin tema centrală: Dezvăluirea incredibilelor abuzuri la care se poate deda un Serviciu secret într-o democrație, în numele unui pericol național (CIA a folosit pericolul comunist, SRI, pericolul terorist), prin încălcarea drepturilor elementare ale omului stipulate de Constituție.

Că dezvăluirile lui Daniel Dragomir nu vor avea impactul celor semnalate de Seymour Hersh despre CIA, dar nici măcar impactul unor dezvăluiri de presă în Babuinia, nu există nicio îndoială. Nici opinia publică, nici presa, nici clasa politică nu sunt pregătite la noi azi să ia în serios drepturile omului, încălcate brutal prin interceptări ilegale. Pentru românul care se uită printre scândurile gardului cum se spală lelița în lighean la părțile intime, a fi ascultat în chip ilegal, a fi filmat în baie și urmărit în pat de sergenții majori mesianici excitați de cele văzute, nu constituie o aberație, ci un lucru normal.

Scriind însă ca istoric al clipei, mă grăbesc să consemnez momentul din 11 septembrie 2017. Mai știi, poate peste ani, un istoric de adevăratelea va studia ceea ce putem deja numi Teroarea instaurată de sergenții majori mesianici, după alegerile prezidențiale din 2009, când Traian Băsescu, slăbit de încercarea numită alegeri prezidențiale câştigate la limită, a scăpat Deep State de sub control.

Și Deep State, întruchipat de o clică de bandiți din SRI, din Parchete și din Justiție, a făcut ce a vrut în țara asta în materie de politică, de presă, de economie. Puterea ilegal dobândită a fost folosită de membrii Clicii pentru a se îmbogăți peste măsură, pentru a lichida adversari, pentru a se desfrâna cu ibovnicele de lux, pentru a umili pe cei care mai credeau în cinste și dreptate.

Daniel Dragomir

Toate dezvăluirile lui Daniel Dragomir din această primă apariție TV din viața sa merită o consemnare și o dezbatere mai largă, de la cea despre rechizitoriile făcute de SRI pentru procurorii DNA până la cea despre acțiunea anticonstituțională a SRI în spațiul economic pentru promovarea firmelor sub acoperire.

Eu însă mă voi opri doar la una dintre aceste dezvăluiri poate și pentru că a fost însoțită de date și documente care vorbesc de la sine și care, în consecință, ar trebui să constituie baza de plecare pentru o Comisie parlamentară de anchetă.

Ea, dezvăluirea, se referă la folosirea abuzivă a mandatului de Siguranță națională pentru a putea spiona masiv populația țării. Așa cum arată Daniel Dragomir pe blogul său, între 2009-2013, cu acceptul celor trei judecători de la ÎCCJ, colaboratori și complici ai SRI, au fost puși sub supraveghere informativă politicieni, oameni de afaceri, jurnaliști, magistrați, într-un cuvânt, persoane pe care SRI avea interesul să le spioneze atât pentru a se implica în politică, cât și pentru a se implica în afaceri. Dezvăluind un mandat de siguranță națională, Daniel Dragomir a arătat, în emisiune, că sub pretextul unor suspiciuni de terorism, folosind confuziile din Legile 535/2004 și 51/1991, oameni nevinovați au fost spionați ani în șir, fiind ținta unui amestec brutal în viața lor intimă. Astfel s-a încălcat grav legea sub forma abuzului în serviciu din partea clicii de la SRI.

În mai multe rânduri, am atras atenția asupra unui fenomen din ultimii ani trecut cu vederea de „câinii de pază” ai SRI din punct de vedere constituțional – Presa și Comisia parlamentară de supraveghere: numărul uriaș de mandate de supraveghere operativă pe temei de siguranță națională.

Un bilanț fugar arăta că în fiecare an au fost emise la cererea SRI un număr de 3.000 de mandate pe siguranță națională. Te-ai fi așteptat, la un asemenea număr, ca dosarele pe siguranță națională să sufoce instanțele de judecată și pe procurorii DIICOT. Ei bine, în afară de glumele de tip Svejk, întruchipate de cazuri precum „Teroristul în șlapi”, din aceste mii de cazuri de supraveghere pe motiv de siguranță națională niciunul n-a fost temei pentru o anchetă de terorism, de spionaj, de sabotaj, ca să nu mai spunem că niciunul n-a constituit temei de proces. Prin urmare, în niciunul dintre miile de cazuri de intruziune brutală în viața intimă a persoanei nu se confirmase suspiciunea că ar fi pe cale să comită o infracțiune ţinând de siguranța națională. De ce mai cerea atunci SRI mandat de interceptare pe Siguranță națională?

Răspunsul este simplu: Daniel Dragomir a conturat în emisiune ambițiile de putere ale clicii de la SRI. Manipularea vieții politico-economice presupune în chip necesar informații. În dictatură, informațiile despre cetățeni se obțin ușor. În democrație se obțin mai greu. Clica de la SRI voia să afle totul despre politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri. Pentru asta, potrivitConstituției, era nevoie de un mandat de la judecător. Un mandat de supraveghere tehnică se putea obține de către un procuror DNA sub pretextul luptei împotriva corupției. Până în 2013, când în fruntea DNA a venit Codruța Kovesi, DNA nu s-a grăbit să ceară mandate de supraveghere tehnică – în numele luptei împotriva corupției – a țintelor alese de SRI. Atunci SRI a născocit mandatul de supraveghere pe motiv de siguranță națională.

În emisiunea din 11 septembrie 2017 și apoi pe blogul său, Daniel Dragomir a arătat cum au fost folosite prevederile legale privind combaterea terorismului și securitatea națională pentru: „Aceste prevederi au permis interceptarea unor persoane pentru activități conexe fenomenului terorist: «subminarea, sabotajul sau orice acțiune care are ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice…» (art. 3, lit. f) și «inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora…» (art. 3, lit. I).”

Un mandat de prelungire a interceptării dat de un judecător de la ÎCCJ din 28 octombrie 2009, reprodus de Daniel Dragomir, ne arată și cum se eluda legea care nu permite supravegherea unei persoane ani în șir: prin prelungirea și completarea mandatului inițial.

Pentru ca, luând drept pretext lupta împotriva terorismului, clica de la SRI să poată spiona o țintă, era nevoie și de alți pași:
1. Fundamentarea juridică de către Departamentul juridic al SRI. 
Grupul infracțional de la SRI a beneficiat de serviciile Departamentului juridic.
2. Acceptarea solicitării de către Parchetul General. 
Un alt document dezvăluit de Daniel Dragomir arată că între 2009-2013 Codruța Kovesi, în calitate de procuror general al României, a acceptat toate solicitările SRI și le-a trimis la ÎCCJ.
3. De mandatele de siguranță națională răspund trei judecători de la ÎCCJ. Toți trei au fost oamenii SRI. Acești trei judecători au semnat fără să se uite pe mandate, spionarea ani în șir a unor persoane sub pretextul suspiciunii de terorism.

Orice judecător, aruncând o privire pe fundamentarea SRI, și-ar fi dat seama că solicitarea de spionare era lipsită de orice temei. Pe judecătorii de la ÎCCJ i-a durut însă în cot că numeroase persoane erau spionate cu acceptul lor.

Ce ne-a spus Daniel Dragomir în emisiune?
Că sub pretextul luptei împotriva terorismului și beneficiind de complicitatea Codruței Kovesi – la vremea respectivă procuror general – SRI a desfășurat o vastă acțiune de spionare a populației.
După 2013 la DNA a venit Codruța Kovesi. Pretextului numit Lupta împotriva terorismului i s-a adăugat pretextul numit Lupta împotriva corupției. Până în 2016, când CCR a interzis asta, DNA, sub conducerea Codruței Kovesi, a ajutat SRI să spioneze populația României oferindu-i SRI mandatele pe corupție de care avea nevoie.

Sub pretextul unor pericole exagerate dinadins – lupta împotriva terorismului și lupta împotriva corupției – SRI a concurat fosta Securitate la spionarea populației.

de Ion Cristoiu

Citiți și:Dezvăluirile uimitoare ale unui fost ofiţer SRI
Rechizitoriu împotriva SRI - DNA  

yogaesoteric 
21 februarie 2018 

Masoneria o spune acum pe faţă: vrem să fie multă homosexualitate, dar și dizolvarea ţărilor Europene

Masonii Lojii Marelui Orient din Franţa s-au adresat Parlamentului European cerând pe față interzicerea religiei creştine, promovarea homosexualităţii şi drepturi speciale pentru emigranţii ne-europeni. Poliloghia a fost fireşte deghizată în cuvinte frumoase, dar aceasta este esenţa ei.

„Sfera religioasă asfixiază lucrările Parlamentului European, consideră apărătorii unei Europe laice, decişi să blocheze acţiunile celor ce doresc păstrarea convingerilor religioase în societatea de mâine. Și unii francmasoni susţin că este vremea recâştigării «terenului pierdut».

Potrivit Eu Observer şi publicaţiei belgiene Le Soir, masoneria franceză estimează ca posibilă deschiderea unui birou în Bruxelles ca lobby împotriva creşterii influenţei organizaţiilor religioase în instituţiile europene. Prima sarcină a acestuia va fi «promovarea ideii de cetăţean în Europa»”, informează România Liberă.

Masonii cer practic descreştinarea totală a Europei, deplângând faptul că în unele ţări Sfânta Scriptură este mai cunoscută decât scrierile iluministului Voltaire. Ne dăm seama că cei vizaţi suntem mai ales noi, ortodocşii, căci în România bisericile sunt pline, religia se predă în şcoli şi încă se spune Tatăl Nostru în Parlamentul ţării, chiar dacă numai de formă. Vestul Europei este deja în mare măsură rupt de Dumnezeu, deci nu de acesta le pasă lor.

Ca argument sprijinitor, ei declară că politica preşedintelui CE, Herman Van Rompuy, este dictată de „puternice convingeri religioase”. Acesta este personajul despre care se spune că ar fi făcut o adevărată criză atunci când a pus pentru prima oară piciorul pe pământul României. „Trebuie să terminăm odată pentru totdeauna cu aceste ciori negre din Carpaţi”, scrâşnea el din dinţi atunci, referindu-se la preoţii şi călugării ortodocşi. Evenimentul a rămas ne-raportat de către mass-media, dar martori oculari au fost cu zecile. Tactica de a te folosi de unul de-al tău, dându-l ca exemplu de inamic, este veche, băieţii doar o regurgitează.

Caraghioşii cu şorţuleţe nici nu se mai păzesc acum când promovează distrugerea naţiunilor. Cancerul simte că a îmbolnăvit suficient organismul, încât să nu mai trebuiască să se ascundă: ei cred că suntem cu toţii în ghearele lor. Poate ar fi nevoie să le demonstrăm acestor trepăduşi că pacientul, chiar bolnav fiind, se poate vindeca. Acum înţelegem de unde își au originea atacurile la adresa identităţii, credinţei şi a tradiţiilor noastre româneşti?

Aţi sărbătorit „Valentine’s Day”? Vă despărţiţi cu „o zi bună” în loc de „Doamne ajută” al nostru? Le oferiţi copiilor minunatele console video şi filmele „pentru copii” distrugătoare de suflet şi minte? Dar la Mc Donald’s când i-aţi dus ultima oară?

Un slogan pe o reclamă în Bruxelles spune „multiculturalismul este bogăţia noastră” şi arată negrii şi arabi. Europa și-a deschis porțile în fața valurilor uriașe de migranți, scopul ascuns fiind distrugerea identităţilor naţionale, sărăcirea europenilor şi dobândirea unui control total asupra lor. 

Bogăţia Europei constă în valorile ţărilor europene. Deci atenţie popoare europene!

Citiți și:

Ce este insidiosul ateism militant şi cine sunt acum exponenţii lui în România

Cum a rămas bătrânul continent fără Dumnezeu 

Distrugerea rapidă a Europei prin migraţia ce a fost dictată de globalişti

yogaesoteric

22 februarie 2018

Dorințe psd-iste

  In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

    
Art. 1. - In urma rapoartelor primite de la Serviciul Roman de Informatii s-a constatat ca cei aproape 6 milioane   de pensionari din Romania detin (fara a fi trecute in  declaratiile de avere) cantitati mari de metale pretioase   (aur,argint),pietre pretioase,etc ,si se sustrag de 20 de ani de la contributia lor in domeniul energiei (gaze,etc)  aducand grave prejudicii bugetului de stat.S-a estimat ca aceste averi nedeclarate ale pensionarilor reprezinta cam  80% din economia subterana,producand statului roman pagube anuale estimate la 65 miliarde de euro
    
 Art 2 - Ordonanta Guvernului nr. 10/2018 privind nivelul pensiilor potrivit Ordonantei de urgenta a
  Guvernului nr. 24/2016 privind sistemul de stabilire a pensiilor potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr.   154/1998 privind sistemul de stabilire a pensiilor, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor prin legi   speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobata cu modificari prin   Legea nr. 177/2008, cu modificarile si completarile ulterioare.se va aplica astfel :
   Incepand cu data de 1 iunie 2018,toti pensionarii din Romania vor avea obligativitatea sa depuna pana la data de   30 iunie 2018 declaratiile de avere,pentru a fi impozitate toate bunurile stipulate la Art 1 , dupa cum urmeaza :
 - Aurul din gura
 - Argintul din par
 - Pietrele de de la rinichi
 - Plumbul din picioare
 - Fierul din incheieturi
 - Zaharul din sange
 - Gazele emanate pe ascuns,intrucat s-a constat ca pensionarii au un urias potential energetic , neutilizat pana acum,si reprezinta o solutie ideala pentru reducerea importului de gaze din Rusia,aducand mari economii la  bugetul tarii.La gaze se vor aplica accize in cuantum de 2,5 euro/mc de productie,estimata de catre specialistii
 Guvernului pe baza de teste si masuratori individuale foarte  exacte.
 
  Să zâmbim totusi, stiu ca este cam greu.    
   Să fiți iubiți!
 

7 metode prin care telefonul tău este în permanență ascultat

Iată cum se interceptează telefoanele şi cum te poţi feri.

Aproape toate convorbirile la telefon sau în apropierea telefonului pot fi ascultate. Dar cu cât soluţia de securitate este mai avansată, cu atât sunt mai mici şansele ca cei care o pot intercepta să fie interesaţi de convorbirile tale.

Cum poate fi un telefon ascultat şi cum să te fereşti?

În primul rând, ţine cont de posibila „ascultare ambientală”, adică cu microfoane direcţionale sau ascunse în apropiere, caz în care nici măcar nu mai este nevoie de telefon.

Dacă totuşi este nevoie de telefon…

1. Metoda cea mai accesibilă „publicului larg” este interceptarea semnalului de aproape, cu echipament pe care şi-l permite aproape orice agenţie de detectivi sau divizie judeţeană de doişiunsfert. Însă se aplică doar pentru standardul GSM, care foloseşte o criptare uşoară. În cazul 3G sau CDMA, decodarea mesajului este aproape imposibilă. 
Concluzia: Dacă ai această opţiune, foloseşte telefonul exclusiv pe modul 3G.

2. Criptarea nu mai face două parale atunci când eşti ascultat din centrală, operaţiune care se face – de regulă – cu mandat de interceptare. Tot de regulă, beneficiarii sunt în acest caz agenţiile guvernamentale. Poţi ocoli această metodă de interceptare cu ajutorul mai multor soluţii proprii de criptare.

a) soluţia ieftină şi simplă: apeluri VoIP (prin Skype, Gizmo5 etc.) de pe un smartphone. Însă metodele de decriptare pentru reţelele standard nu par a mai fi un secret, pentru serviciile guvernamentale cel puţin.

b) soluţia ieftină şi complicată: programul Zfone instalat tot pe un telefon deştept şi folosit exclusiv pentru apeluri VoIP. În cazul acesta, protocolul de criptare este cunoscut doar de cei doi parteneri de discuţie. Singura condiţie este ca ambii să aibă programul instalat.

c) soluţia scumpă şi simplă: un telefon criptat. Și în acest caz, ambii interlocutori trebuie să aibă telefoane similare. Avantajul este că furnizorii rezolvă şi alte găuri de securitate.

Ce, credeai că s-au terminat? Nici vorbă. Aproape oricare telefon, deştept sau nu, poate fi programat de la distanţă (de operator sau chiar de răuvoitori) să transmită conţinutul convorbirii pe un canal paralel. Criptarea nu mai contează, de vreme ce ea este valabilă pentru canalul principal. Și da, poţi fi ascultat chiar şi când nu vorbeşti la telefon.

3. În cazul smartphone-ului este cel mai uşor dacă cel care vrea să te asculte îţi instalează un program special pe telefon (să-i zicem virus), fără ştirea ta. Soluţia este să ţii închise infraroşiile, bluetooth sau wifi.

4. Chiar dacă telefonul este mai puţin deştept, metoda rămâne disponibilă pentru experţi. Protocolul numit „roving bug” presupune că un semnal de la distanţă ordonă deschiderea microfonului.

5. Dacă securistul are puţin noroc şi echipamentul potrivit, nu-i trebuie atâtea complicaţii. Unele telefoane transformă vocea şi în semnale reziduale pe care le aruncă pe distanţe scurte în jurul benzii de 2 MHz (faţă de 900 MHz, frecvenţa GSM). Metoda este similară dar mai eficientă decât cea de la punctul 1, pentru că semnalul este tot timpul analog.

Chiar şi cu bateria scoasă, „inamicul ascultă”. Are nu o metodă, ci două:

6. Dacă are acces fizic la telefonul tău, îţi poate plasa un microfon independent. Cel mai uşor este să îl integreze într-o altă baterie, de unde să aibă şi sursă practic nelimitată de curent. Soluţia evidentă este să nu laşi niciodată telefonul la îndemâna altcuiva.

7. Însă chiar şi dacă arunci bateria cu totul poţi fi ascultat. Știu că deja nu-ţi vine să crezi. Nici americanilor nu le-a venit să creadă că ambasadorul lor în Rusia a fost ascultat timp de şapte ani cu ajutorul unui dispozitiv atât de simplu încât nimeni nu credea că poate exista.

„Chestia”, care nu avea nevoie de o sursă de curent, fusese inventată de savantul rus Lev Termen şi stă la baza tehnologiei RFID de azi.
Pe scurt, dacă microfonul telefonului tău este bombardat cu microunde de o anumită frecvenţă, el va rezona inclusiv modulaţiile de voce pe care le percepe.

Deci, cel mai sigur este să nu ai telefonul lângă tine când pui la cale vreo lovitură de stat.

Citiți și:«Ştrumfii» care îţi ascultă şi urmăresc oricând telefonulDescoperire incredibilă a unui avocat: Cum sunt ascultate telefoanele românilorOricine poate intercepta telefonul oricui. Iată cum 

yogaesoteric
6 februarie 2018