În Franţa, Anglia şi Germania 3000 de moschei au apărut în locul bisericilor

Despre ce este vorba? Despre declinul Europei, despre declinul creştinismului european? Ce se ascunde în spatele acestor stări de fapte pe care nimeni nu reuşeşte să le oprească, alegând să stea cu mâinile încrucişate fiind părtaşi la decăderea bătrânului continent? Ce fac Puternicii Europei, de ce se tem şi de cine? Sunt întrebările pe care orice european preocupat şi le pune. Teama de islamizare a Europei este tot mai mare, comunităţile nu pot influenţa pentru că guvernanţii sunt autişti.

Iată câteva date despre situaţia lăcaşelor de cult din Europa:

Franța: Conform unui raport al Senatului francez, 2800 de biserici vor fi demolate în Franța, multe dintre acestea cu o vechime de secole, încărcate de istorie. Decizia a fost luată datorită costurilor de restaurare ce sunt mai ridicate decât cele de demolare.

Nu demult, Marine Le Pen a generat o dispută uriaşă, spunând că guvernul, în loc de a distruge biserici, ar trebui „să demoleze moscheile radicalilor”. Ea a luat poziție ținând cont de un factor ce nu este luat în seamă de majoritatea mediilor de comunicație: o parte din aceste terenuri sunt vândute grupurilor islamiste ce construiesc moschei pe aceste locuri.

Biserica Angliei, cunoscută în lume ca Biserica Episcopală Anglicană, are 16000 de biserici în Marea Britanie. Cu creștinismul aflat într-un pronunțat declin, opțiunea administrativă este de a închide 2000 de temple. În aceste locuri se întâlnesc de obicei mai puțin de zece credincioși, majoritatea acestora fiind de o vârstă înaintată. Acest lucru face neviabile cheltuielile de întreținere a acestor temple, așa că opțiunea este transformarea acestora în „biserici de vacanță” ce se deschid doar în săptămânile de Crăciun și de Paște, când mulți credincioși nominali caută o biserică în virtutea obiceiului.

The Guardian informează că 394 temple creștine sunt disponibile pentru a fi renovate și transformate pentru alte destinații. În unele cazuri acestea au fost transformate în moschei.

În ultimele decade, în Germania, peste 350 de biserici au fost închise. Acum, proiectul cunoscutului politician de stânga Joachim Reinig are ca obiectiv „integrarea cât mai rapidă” a miilor de refugiați musulmani ce sosesc în Europa în fiecare săptămână. Conform propunerii, bisericile creștine trebuiesc demolate pentru ca moschei musulmane să fie construite pe respectivele locuri.

În discursul lui, Reinig a declarat că este „nevoie urgentă” de construcția de moschei în regiune. Conform Senatului din Hamburg, ce a redactat un raport similar pe această temă, ideal ar fi „o moschee în fiecare cartier”. Motivul principal al acestei măsuri ar fi importanta „muncă comunitară” promovată de aceste moschei.

Citiţi şi:

Islamizarea Europei în cifre

Distrugerea rapidă a Europei prin migraţia ce a fost dictată de globalişti

Moschei pentru refugiaţii din Germania

yogaesoteric

20 martie 2017

Desfigurarea inadmisibilă a politicii

Nivelul politicii a scăzut în multe locuri din lume, ca efect al neoliberalismului, ce însoțește globalizarea. Obiective de larg interes public sunt dizolvate, în cazul bun, în chestiuni procedurale, care destramă răspunderea. Oamenii de stat sunt rari, fiind înlocuiți de gestionari mai mult sau mai puțin capabili.

Pe acest fundal, la noi se face însă pasul mai mare – spre desfigurarea politicii. Ce s-a întâmplat, în fond, dincolo de o pălăvrăgeală în care se încurcă vorbe cu fapte, efecte cu cauze și idei cu cuvinte? S-a schimbat un guvern. Faptul nu este luat însă ca ceva normal în democrație. Persistă, pare-se, nostalgia „guvernului puternic“, care a înlocuit aspirația „guvernului competent“, ce se poate schimba, de ce nu, de câte ori se impune.

Până la urmă, problema nu este pălăvrăgeala, căci fiecare trăiește evenimentele cum crede. Dar se recurge iarăși la deturnarea atenției spre laturi secundare, în care forțe obscure par antrenate (nu cumva dintre „specializările“ din Tratatul de la Varșovia a rămas vie cea în diversiune?). Problema este ocolirea organizată a adevărului, care a instalat România la coada Europei și o ține acolo.

Să revenim la fapte. În 2014, electoratul s-a aflat din nou în fața unei alternative nefericite. Trebuia evitată intrarea țării pe mâinile unor aventurieri și a câștigat promisiunea „României lucrului bine făcut“, fie și în lipsa premiselor. Numai că, în locul așteptatei deschideri spre libertăți, competiție, meritocrație, s-a mers invers. Sub o sfătuire mediocră, s-a preferat instrumentarea instituțiilor de forță – procuratura, șefii justiției, serviciile secrete – în detrimentul democrației și al punerii în mișcare a societății. A rezultat ceea ce se vede cu ochiul liber: o Românie a lucrurilor rău făcute, mereu surprinsă de lumea în schimbare a zilelor noastre.

Iar aceasta se vede în politica internă, unde nu s-a făcut mai nimic – nici cu diletantul „guvern al meu“ din 2014 și nici cu alte două guverne securiste la care au fost constrânși oponenții. În schimb, s-a instalat o vânătoare fără precedent cu ajutorul „justiției“, concomitent cu o degradare a instituțiilor publice. Noroc că cei ajunși să guverneze în 2016 au căutat un alt motor al economiei și au mărit veniturile angajaților, în situația în care influxul de capital rămâne în suferință. Altfel, ultimii ani nu ar avea nicio realizare!

Băltire este și în politica externă. Întâlnirile fără idei și reflecțiile banale, fără a se imagina vreo inițiativă nouă de poziționare profitabilă a țării, sunt nota. Politica externă de excursii și de ceremonii sterpe a devenit linia, iar contactele au rămas vizibil nepregătite. Doar că s-a extins blamarea țării de către reprezentanții ei, iar la trimiterea acesteia la colț unii lucrează cu sârg, în țară și în afară!

Nu se poate semnala vreo realizare proprie – afară de reluarea „statului mafiot“ și eventuala lui preschimbare în „statul disciplinar“. În locul democratizării care să-i pună în mișcare energiile considerabile, România este ținută în chingile unor vederi sumare și anacronice și ale unei agitații sterile. Mai grav, nu există vreun proiect și, încă și mai grav, nu există capacitatea de a-l elabora. Mă tem că dacă s-ar da un extemporal, responsabilii nu ar completa două file cu ce este de făcut!

După rătăcirile unui regim funest, care și-a lăsat urmele până și în simțire, în România actuală ne aflăm, de fapt, în fața unei desfigurări perceptibile. Lipsindu-le capacitatea de a iniția și concepe dezvoltări, unii au apucat vârtos tema justiției. Fiind vorba de dreptate și emancipare, este normal ca aceasta să preocupe societatea. Nu este însă o temă cu care să te poți împroprietări și, apoi, în numele ei, să împarți cetățenii în buni și răi, cum se face de mai bine de un deceniu, în cabinete, iar, mai nou, sub încurajarea acestora, și în stradă. Nu-ți dă nimeni și nimic această justificare! Nu numai că este ilegal să privezi pe cineva de drepturi, dar nu te poți bizui pe deciziile unei justiții carente (procurori care nu știu că trebuie să apere inclusiv drepturile cetățenilor, judecători care aplică ordine, legi prost formulate, proceduri abuzive, șefi numiți arbitrar). Și dacă justiția ar fi în ordine, instrumentarea ei ar fi ilegitimă!

Nici acum, când este evident că „justiția scârțâie din toate încheieturile“, cum observa ministrul de resort, nu se înțelege că nu se ajunge la democratizare fără percepții, gândire și efort propriu, oricine te-ar sprijini. Și că simpla exaltare a justiției nu pune capăt nedreptăților. Nu se observă nici măcar la ceas târziu că optica internațională s-a schimbat de ani buni. Apărarea democrației, dar și o critică continuă a exercitării ei, dinăuntru, sunt deopotrivă necesare (Dorothea Gädeke, Politik der Beherschung. Eine kritische Theorie externer Demokratieforderung, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017). Justiția este hotărâtoare într-o societate democratică, dar regulile de drept trebuie privite mereu în legătură cu felul aplicării lor. Nu numai statul de drept, ci și critica înfăptuirii dreptății țin de cultura Europei (Daniel Loick, Juridismus. Konturen einer kritischen Theorie des Rechts, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017). Numai însoțite de conștiința critică a situației din societatea respectivă, democrația și justiția nu se vor opri la a consacra noi profitori și chiar stăpâni.

În joc este, și în România actuală, înțelegerea politicii. Doar că aceasta a ajuns aici de-a dreptul primitivă.

Politica înseamnă, în societățile lumii civilizate, a realiza anumite scopuri în interes public: o organizare a comunității în consecința unor opțiuni morale (Aristotel), garantarea de valori civice (Hobbes), o dezbatere cu cetățenii (Vico), o căutare a conviețuirii civilizate (Kant, Mendelssohn), o acțiune în serviciul istoriei (Hegel), o luptă pentru asigurarea fericirii (Jefferson), o acțiune pentru promovarea intereselor naționale (Max Weber), o comunicare pentru a găsi soluția mai bună (Habermas), de exemplu. Politica include scopuri în interes public, capacitate de concepere și realizare, pricepere de organizare, luate împreună.

Înțelegerea dătătoare de ton a politicii la noi, în momentul de față, nu numai că nu are de a face cu așa ceva, ci merge împotrivă: politica nu are alt scop decât ocuparea de funcții sau, chiar mai meschin, împiedicarea în orice chip a altora să ocupe funcții. Acum politica este înțeleasă ca luptă pentru funcții ca scop în sine – fără considerație pentru cetățeni (afară de calculul electoral) și pentru urmări (afară de propria perpetuare). Este de fapt o luptă darwiniană, fără idei și fără valori. Este urmărirea cu orice mijloc a funcțiilor, în loc să fie, totuși, cultură a realizărilor în interes obștesc prin competiție de propuneri, idei și proiecte.

Se pot invoca mulți indicatori ai acestei înțelegeri primitive a politicii. Aducem în discuție aici doar unul, pentru a arăta unde se ajunge când nu este nici proiect, nici concepere și nici pricepere, iar ideologia bătăușului își spune cuvântul.

Nu este plăcut de observat, dar liberalismul românesc trăiește cel mai negru moment al său după 1989. În loc să se ocupe de libertăți, drepturi, democratizare, liberalii actuali (dacă cumva mai există liberali în acel partid!) se ocupă de distribuirea de cătușe. Ei iau „justiția“ în brațe, sperând ca aceasta să le slăbească rivalii, dar ignoră temele liberalizării. Ei fac ținte din persoane, uitând că societatea însăși are nevoie de transformări bine chibzuite și de contribuția oricărui cetățean.

Efectele desfigurării politicii sunt imediate. Țara are nu doar cea mai mare emigrare a cetățenilor în condiții de pace și cel mai mare abandon școlar. Ea are, proporțional, mai mulți generali decât țări care determină ordinea lumii, servicii secrete mai ample decât oriunde. Prea mulți dintre exponenții ei trăiesc din flatări. România remunerează munci și performanțe îndoielnice mai disproporționat decât orice țară din Europa. Lipsind inițiative pentru oameni, se plătesc păzitori de către cei care nu-și pot apăra altfel funcțiile. „Patriotismul plătit“ tinde să ia proporțiile unei stranii epidemii. Nu ar fi de preferat patriotismul sănătos al unei democrații meritocratice?

Citiți și:
Prof. dr. Constantin Ciutacu: «Clasa politică apare ca un veritabil detaşament al legiunii străine»
Roger Stone, consilierul lui Donald Trump, despre România: Serviciile secrete au scăpat de sub control, sunt în cârdășie cu Soros
Iurie Roșca: «Statul Român ca vârf de lance al imperialismului american»

yogaesoteric
19 martie 2018 

Reprezentanții bisericilor creștine din Republica Slovacă denunță Convenția de la Istanbul și cer guvernului slovac să nu o ratifice

Documentul va consolida agenda teoriei de gen și va afecta familia naturală

Tot mai multe voci se ridică împotriva Tratatului european privind combaterea violenței împotriva femeilor, cunoscut drept „Convenția de la Istanbul”. Criticii tratatului, printre care Biserica Ortodoxă Bulgară, consideră că acesta i-ar putea încuraja pe tineri să se identifice ca transsexuali sau ca persoane de „al treilea sex” și ar putea duce la căsătorii între persoane de același sex. 

Apelul Bisericii Ortodoxe Bulgare nu a rămas fără ecou, guvernul de la Sofia anunțând în luna februarie că va retrage tratatul european privind combaterea violenței împotriva femeilor de la ratificarea din Parlament, din cauza opoziției puternice exprimate de grupurile religioase și unele formațiuni politice.

Convenția de la Istanbul conține o serie de aspecte problematice, care, în loc să faciliteze răspunsul la problema violenței domestice, contrazic prevederile legale existente în dreptul european și dreptul internațional. (Vezi aici o analiză făcută de Adina Portaru pe portalul juridice.ro.) 

Pe lista celor care denunță ratificarea controversatei Convenții se adaugă și reprezentanți ai bisericilor creștine din Republica Slovacă.

Reamintim că și România a aderat în 2016 la prevederile Convenției de la Istanbul.

Într-un text publicat de coalițiapentrufamilie.ro, este prezentată declarația înalților reprezentanți ai bisericilor creștine din Republica Slovacă referitoare la Convenția de la Istanbul. Aceștia susțin că o parte din aspectele prezentate în Convenția de la Istanbul sunt expresii ale ideologiei de gen și cer guvernului slovac să-și retragă semnătura de pe acest document. „Ne pronunțăm pentru protejarea femeilor de orice formă de violență, dar nu putem fi de acord cu ideologiile care prezintă egalitatea ca ștergere a specificului identitar și recurg la negarea diferențelor dintre bărbați și femei”, se spune în declarația menționată.

Iată textul integral al declarației:

Timpurile moderne, schimbările de viziune cu privire la om și stilul de viață, accentul puternic pus pe individualism, dezvoltarea personală și interesele personale – toate au produs efecte negative, printre care diverse manifestări ale violenței, chiar și în cele mai apropiate relații de rudenie, adică în sânul familiei.

În calitate de creștini, credem că Dumnezeu i-a creat pe toți oamenii egali în demnitate. Fiecare bărbat și fiecare femeie sunt unici; este voia lui Dumnezeu ca noi să avem o familie în care să ne completăm reciproc. Violența nu este niciodată calea potrivită pentru rezolvarea problemelor. Este bine ca la nivelul societății să conștientizăm cât mai bine aceste adevăruri și nu putem decât să apreciem dacă legislația noastră reflectă această realitate. Totuși, când trebuie să realizăm asemenea idealuri, alegerea instrumentelor este foarte importantă. Scopul nu scuză mijloacele și nu orice cale duce spre scopul propus.

Prin urmare, ne exprimăm îngrijorarea cu privire la inițiativele de ratificare a controversatei Convenții a Consiliului Europei cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul.

Convenția de la Istanbul prezintă „rolurile” de bărbat, respectiv de femeie (pe care le numește „stereotipuri”), drept cauza violenței domestice și propune ca soluție eliminarea diferențelor biologice specifice firii bărbătești, respectiv femeiești, în favoarea unei pretinse „egalități de gen”. Documentul definește genul drept „roluri construite la nivel social, comportamente, activități și atribute pe care o anumită societate le consideră potrivite pentru bărbați, respectiv femei” (Art. 3, lit. c). Convenția cere condamnarea acestor „roluri stereotipe” (Art. 12, para 1) și introducerea de „roluri de gen non-stereotipe” (Art. 14, para 1), supravegheată de un „grup de experți” care nu este clar definit (Art. 66) și care ar avea prioritate față de parlamentele naționale. Dacă această convenție va fi aplicată, va afecta în mod fundamental legislația, educația și formarea din toate statele semnatare, dar „nu este admisă nicio rezervă în ceea ce privește dispozițiile” ei, cu excepția unor prevederi minore (Art. 78, para 1). Nu avem încredere că declarațiile experților vor fi conforme cu adevărul și că vor ajuta la prevenirea eficientă a violenței. Mai degrabă ne temem că documentul va consolida agenda teoriei de gen și va afecta familia naturală.

Problema violenței în familie cere o abordare cuprinzătoare. Nu afectează doar femeile, ci și alte persoane vulnerabile. Orice formă de violență este caracterizată de lipsa de respect față de demnitatea umană, care este un dar de la Dumnezeu și este inviolabilă.

Bisericile creștine din Republica Slovacă susțin egalitatea dintre sexe. Ne pronunțăm pentru protejarea femeilor de orice formă de violență, dar nu putem fi de acord cu ideologiile care prezintă egalitatea ca ștergere a specificului identitar și recurg la negarea diferențelor dintre bărbați și femei. Relația firească dintre bărbat și femeie nu este conflictul, ci vocația armoniei și complementarității reciproce în lucrarea dumnezeiască a căsătoriei și familiei.

Pot fi tolerate slăbiciunile, dar nu și minciuna. Suntem ferm convinși că există un adevăr imuabil al firii umane, exprimată ca identitate bărbătească, respectiv femeiască, și că, noi ca oameni, nu suntem cei care determină adevărul, ci cei care doar îl descoperă. Totodată, pretindem că suntem capabili de cunoașterea adevărului, în starea în care ne aflăm, menținându-ne judecata sănătoasă. Astfel, suntem capabili să cunoaștem adevărul despre căsătorie, care este legătura dintre un bărbat și o femeie.

Noi, reprezentanții bisericilor creștine, adresăm această declarație tuturor cetățenilor și funcționarilor publici din Republica Slovacă, pentru a confirma că sprijinim eforturile de a gestiona în mod eficient problema violenței domestice. Însă declarăm că noi considerăm o parte din aspectele prezentate în Convenția de la Istanbul drept expresii ale ideologiei de gen. Din acest motiv, apelăm la guvernul slovac să-și retragă semnătura de pe acest document.

Să facem totul pentru a proteja toți oamenii, toate persoanele, de violența domestică și de a promova căsătorii și familii sănătoase.

Ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea puterea de a ne asuma acest efort: cel de a trata corect fiecare persoană umană, pe baza adevărului etern despre bărbat și femeie, care au fost creați după chipul lui Dumnezeu.

Citiți și:

Revoluţia Queer şi agenda gay în România. Minciunile activiştilor anti-referendum pentru căsătorie

Experimentul final: disoluţia naţiunii şi a familiei în Europa 

yogaesoteric

17 martie 2018

Daniel Dragomir, interviu: «Când un om devine țintă a statului, nu mai are nicio șansă!» (II)

Citiți prima parte a articolului

România Liberă (R.L.): Revenind la subiectul Astra Asigurări, în media internațională au fost devoalate mai multe fapte de luare de mită a companiei KPMG, inclusiv în dosarul Microsoft. KPMG ar fi la baza așa-numitei „optimizări fiscale”, care este de fapt o mită mascată?

Col. (r.) Daniel Dragomir: Optimizarea fiscală este inventată în exteriorul României. Românii sunt numai vinovații de serviciu. În ceea ce privește Microsoft, eu am atras atenția că în acel caz lucrurile sunt foarte grave pe două paliere.
1. Implicarea companiei-mamă americane în chestiunea fraudelor din România a fost până la cel mai înalt nivel, până lângă unul din adjuncții lui Bill Gates.
2. În cazul Florică și Pescariu lucrurile nu sunt clarificate. Observăm că acum se trimite în judecată un nou dosar disjuns din cel mare. Dar domnii Florică și Pescariu trebuie să dea niște explicații pentru unele legături cel puțin oculte cu binomul; cum de nu au fost întrebați nimic timp de 2-3 ani de zile, cum de au rămas cu banii și au fost considerați denunțători de bună-credință, deși dosarul exista cu mult timp înainte ca ei să apară la DNA? Într-o zi vom afla cine i-a adus pe cei doi la DNA și cum s-au făcut acele înțelegeri din spatele ușilor închise, ce s-a dat și ce s-a luat, ca mită.

R.L.: Cum de Realitatea TV, Mediafax, Astra Asigurări au sau au avut ca administrator judiciar și/sau special pe KPMG? Astra Asigurări chiar a avut ca administrator în insolvență tot KPMG, cum de este atât de prezentă această companie pe piața din România?D.D.: Da, într-adevăr, această chestiune ridică foarte multe semne de întrebare, dar aici cred că instituțiile statului ar trebui să-și facă datoria.

R.L.: Mai susțineți în continuare că deputatul Cezar Preda, membru al Comisiei de Control al SRI, ar trebui arestat?D.D.: Hotărârea 30 din 1993 a Parlamentului României, care stabilește regulamentul prin care Comisia lucrează, la art. 13-14 spune că toată activitatea Comisiei are caracter „secret de stat”. Ori dl deputat Cezar Preda a ieșit public și a spus o frază cum că eu aș fi indicat în cadrul audierilor de la Comisie două persoane: Coldea și Dumbravă. Astfel, dl Preda a transmis un mesaj către alte persoane „stați liniștiți băieți, e vorba numai de cei doi”. Mai mult de atât, a adus în discuție nominalizarea de către mine a celor doi. Eu voi sesiza Comisia și voi arăta că dl Preda, cf. art. 297 și 303 NCP, se încadrează la abuz în serviciu și la divulgarea de secrete de stat gestionând ilegal informațiile vehiculate în Comisie. Voi cere organelor abilitate să ia măsurile care se impun cu dl deputat Preda.

Cezar Preda 

De ce am spus că trebuie arestat? Pentru că eu am fost arestat, acuzat fiind de această ultimă infracțiune, divulgare de informații clasificate! Eu am stat 6 luni și jumătate arestat pentru acest motiv la cererea DNA. Ulterior, la fond, am fost achitat pentru această infracțiune, acum dosarul fiind în apel. Când un cetățean oarecare este acuzat de divulgare de informații clasificate este imediat arestat, iar când dl Preda iese public și divulgă informații secrete de stat, nu pățește nimic. Nu mi se pare normal.

R.L.: Din ce am văzut în media, noi am înțeles că sunteți decorat de CIA pe chestiuni ANTITERO cu cea mai înaltă distincție militară a SUA rezervată străinilor. Care e numele decorației? 
D.D.: Decorația pe care am primit-o din partea autorităților americane nu este una publică.

R.L.: Având în răspundere ani de zile sectorul AntiTero, ne puteți spune ce s-a petrecut la 24 ianuarie 2006 în timpul festivităților prilejuite de Unirea Principatelor la Focșani? Atunci, în hidrantul Prefecturii Vrancea s-ar fi găsit un dispozitiv explozibil artizanal în timpul vizitei președintelui Traian Băsescu. Fapt confirmat de consilierul prezidențial cu probleme de siguranță națională, Sergiu Medar. 
D.D.: A existat într-adevăr un eveniment pe zona antiteroristă, echipele de specialiști pirotehniști s-au ocupat de caz, acestea nefiind în subordinea mea la acea dată. Cred că ancheta DIICOT s-a derulat destul de bine, iar Serviciul a furnizat anchetei tot ce avea ca informații, nu știu mai mult.

R.L.: De ce credeți că a fost amplasat și de către cine acel dispozitiv explozibil? Avea scopul să-l intimideze pe președintele României? 
D.D.: Nu știu ce să vă spun, nu intru în zona speculațiilor.

R.L.: Care este cea mai gravă amenințare la adresa siguranței naționale a României astăzi?D.D.: Cea mai gravă amenințare vine din zona asta de terorism. A trecut neobservat faptul că din ce în ce mai multe grupuri de migranți se îndreaptă spre acest coridor românesc. Dacă până acum am avut parte de siguranță și liniște în această țară este pentru că serviciile de informații implicate în zona AntiTero, și-n special SRI, și-au făcut treaba foarte bine. Și gândiți-vă că acest lucru s-a petrecut în timp ce SRL-Coldea se îndrepta către zone – care le vedem acum – care nu țineau deloc de interesul național, țineau mai mult de interesul personal.

Gândiți-vă câte resurse materiale și umane s-au alocat așa-zisei „lupte anticorupție”, timp în care adevăratele amenințări la siguranța națională n-au fost tratate cum trebuie. Ori astăzi vedem că numai datorită profesionalismului oamenilor implicați în bătălia antitero am reușit să ținem lucrurile sub control. Însă actualmente avem în față o amenințare foarte mare: traseele și coridoarele care vin din Mediterana, Turcia sau Balcani și merg către Occident, se mută constant către România. Aceste trasee converg cu cele ale crimei organizate, trafic de persoane, țigări, droguri etc. Ori partenerii noștri occidentali își dau seama de această amenințare.

R.L.: De unde, mai concret, vine amenințarea? 
D.D.: Practic după 2003, după căderea Bagdadului, gruparea ISIS revine în forță extrăgându-și puterea din fosta Al-Qaida. După luptele din 2003-2004 de la Fallujah, s-a reușit blocarea acestei organizații în Irak, existând la acea vreme un aflux de migranți numit generic BLEED OUT. În acest bleed out au părăsit Irakul mulți luptători Al-Qaida ajungând pe diferite rute în Europa Occidentală.

Același fenomen se petrece astăzi, dar care este de 100 de ori mai periculos deoarece forțele Statului Islamic sunt mult mai bine pregătite. Iar forțele sunt compuse și din cetățeni purtători de pașapoarte ale unor țări occidentale și care nu se supun controlului la frontiere. Acești luptători sunt buni cunoscători ai tehnicilor contrainformative occidentale și beneficiază de resurse financiare foarte mari, rezultate din vânzarea petrolului.

Faptul că România rămâne un partener activ al serviciilor antitero occidentale face din țara noastră o țintă.
Într-adevăr, țintele de imagine sunt cele din țările vestice: Anglia, Franța, Spania. Dar să nu vă imaginați că, dacă apare o țintă de oportunitate, ea nu va fi folosită de acești luptători. Ori vin și spun că SRI trebuie întărit în această zonă și să revină în limitele activităților sale constituționale, cele importante pentru siguranța națională și pentru siguranța cetățeanului român: zona AntiTero, zona criminalității transfrontaliere. Și totodată, să uite de metehnele trecutului cum sunt implicarea în jocurile politice, economice și în jocurile subterane de orice fel. Această clică pe care o conduc Coldea și Kovesi a făcut mult rău României.

R.L.: Cum vă explicați că această „clică” – cum o numiți este și a fost susținută de ambasadorii țărilor occidentale, mai cu seamă de cel al SUA, Hans Klemm?D.D.: Excelența sa dl ambasador Klemm a fost numit de o administrație politică democrată a SUA. Iar una din întrebările ce trebuie puse este: politica actuală a României este stabilită de către actuala Administrație Trump sau de către alte cercuri? Eu spun că pentru moment sunt alte cercuri în special din zona Departamentului de Stat al SUA, care sunt cercuri cu oameni vechi. Situația din SUA este similară cu cea din România: Trump se luptă, la rândul său, cu un stat paralel și cu o clică. Președintele Trump realizează că în interiorul serviciilor de informații au existat interese care n-au fost ale țării, deci situația e similară cu a României. Dar eu sunt optimist și cred că lucrurile vor evolua pozitiv.

R.L.: Credeți că fostul șef SIE Cătălin Harnagea are dreptate când afirmă că suntem în situația Mexicului, unde FBI și-a plantat oameni în instituțiile statului pentru a-și atinge scopurile? 
D.D.: Ar fi foarte grav dacă ar fi așa. Dacă afirmațiile dlui director Harnagea ar fi adevărate, ar fi cu adevărat o mare problemă de siguranță națională. Ce știu este că această cooperare a SRI cu toate serviciile occidentale este foarte bună și este vitală pentru statul român. Securitatea națională nu se mai poate face în lumea de azi ca pe timpul lui Ceaușescu. Ori apărarea statului român nu se poate face astăzi decât prin aceste parteneriate. 
Nu cred că CIA și FBI se implică în chestiuni de justiție. Însă cooperarea pe zona prevenirii amenințărilor la adresa securității naționale a României cu aceste servicii este una extrem de dezvoltată și necesară.

R.L. : Sunteți ofițer acoperit al vreunui serviciu de informații străin? 
D.D.: NU.

R.L.: Vă consideraţi o ţintă în acest moment? 
D.D.: Bineînțeles că sunt o țintă.

R.L.: Vă temeți pentru viața dvs.?
D.D.: ...

Citiți și:
Liviu Dragnea, Florian Coldea, vinul «Opus One» și iudeo-masonii
Preotul Chris Terheș despre caracatița care deja a cuprins și a acaparat presa și justiția din România, după model rusesc
SRI – Serviciile Ne…Române de Interese sau am putea spune Serviciile Române de... Infracțiuni

 yogaesoteric

16 martie 2018 

SUA sunt cel mai mare stat terorist, iar Europa servitorul lor

 

„Există două prăpastii spre care se îndreaptă omenirea – una este cea a catastrofelor de mediu, care sunt iminente şi pentru prevenirea cărora nu avem mult timp şi oricum suntem pe calea greşită, iar cu cealaltă avem de a face de 70 de ani, ameninţarea războiului nuclear, un risc care este tot mai mare. Dacă vă uitaţi în urmă, este un miracol că am supravieţuit”, spune filozoful, lingvistul şi analistul Noam Chomsky, intervievat de Euronews în anul 2015.

Euronews: Cât priveşte războiul nuclear, vedem că s-a ajuns la un acord preliminar cu Iranul. Poate să ofere aceasta o cât de mică speranţă că lumea ar putea fi mai sigură?

Noam Chomsky: Sunt în favoarea negocierilor cu Iranul, însă ele sunt total eronate. Există două state care se comportă agresiv în Orientul Mijlociu, comiţând în mod constant agresiuni, violenţe, acte teroriste, acţiuni ilegale. Ambele sunt state cu un uriaş arsenal nuclear.

Euronews: Care sunt aceste două state?

Noam Chomsky: Statele Unite şi Israel. Cele două mari state nucleare ale lumii. Este motivul pentru care în sondajele internaţionale realizate de agenţii americane, Statele Unite sunt privite de departe drept cea mai mare ameninţare la adresa păcii mondiale. Nicio ţară nu se apropie de Statele Unite din acest punct de vedere. Este interesant că presa americană nu publică aceste sondaje.

Euronews: Nu-l prea apreciaţi pe preşedintele Obama. Însă faptul că încearcă să reducă ameninţarea războiului nuclear nu vă face să-l priviţi într-o lumină mai bună?

Noam Chomsky: Ei bine, de fapt nu încearcă să reducă riscul acesta. El doar a iniţiat un program de o mie de miliarde de dolari pentru modernizarea sistemului nuclear al SUA, ceea ce înseamnă extinderea sistemului armelor nucleare. Este unul dintre motivele pentru care Ceasul Apocalipsei, creat de Bulletin of Atomic Scientists, a fost dat de curând cu două minute mai aproape de miezul nopţii. Miezul nopţii este sfârşitul. Suntem mai aproape de sfârşit decât oricând în ultimii 30 de ani, din perioada lui Reagan, când teama de un război era mare.

Euronews: Aţi menţionat SUA şi Israelul în contextul Iranului. Premierul Benjamin Netanyahu spune că nu-şi doreşte ca acordul cu Iranul să dea rezultate.

Noam Chomsky: Interesant. Ar trebui să-l întrebăm de ce. Nu ştim de ce. Iranul are cheltuieli militare foarte reduse, chiar şi după standardele regiunii, lăsând la o parte SUA. Doctrina strategică a Iranului este una defensivă, este concepută pentru a descuraja un atac suficient de mult timp cât să înceapă să lucreze diplomaţia, iar SUA şi Israel, cele două state agresive, nu vor să accepte această descurajare. Niciun analist care judecă sănătos nu se gândeşte că Iranul ar folosi vreodată arma nucleară. Chiar dacă ar fi pregătiţi să o facă, Iranul ar fi şters de pe faţa pământului şi nu sunt indicii care să arate că cei aflaţi la putere, orice am crede despre ei, ar vrea să vadă cum tot ce au este distrus.

Euronews: Credeţi că SUA vor semna un acord care ar fi periculos pentru Israel?

Noam Chomsky: SUA desfăşoară constant acţiuni care sunt periculoase pentru Israel. Spre exemplu, susţin politica Israelului. În ultimii 40 de ani, cea mai mare ameninţarea la adresa Israelului a fost politica sa. Dacă vă uitaţi în urmă cu 40 de ani, să zicem că în 1970, Israelul era una dintre cele mai respectate şi admirate ţări din lume. Acum este una dintre cele mai urâte şi mai temute ţări din lume. La începutul anilor 1970 Israelul a luat o decizie. A avut de ales şi a decis să aleagă expansiunea în locul securităţii, iar aceasta implică o serie de consecinţe periculoase. Consecinţe care sunt evidente acum – am scris despre acest subiect şi au scris şi alţii – dacă preferi expansiunea în locul securităţii, aceasta va duce la o degenerare internă, la furie, opoziţie, izolare şi posibil chiar la distrugerea finală. Sprijinind aceste politici, SUA contribuie la ameninţările cu care se confruntă Israelul.

Euronews: În ce măsură SUA şi aliaţii lor sunt responsabili pentru atacurile teroriste pe care le vedem acum în lume?

Noam Chomsky: Amintiţi-vă că de departe cea mai gravă campanie antiteroristă din lume a fost orchestrată de Washington. Este campania mondială a asasinatelor. Nu a mai existat vreodată o campanie teroristă atât de amplă.

Euronews: Ce vreţi să spuneţi prin campania mondială a asasinatelor?

Noam Chomsky: Campania dronelor – asta este campania dronelor. În multe ţări ale lumii, Statele Unite execută sistematic, public şi deschis – nu e niciun secret, cu toţii ştim – campanii regulate de asasinare a celor pe care guvernul SUA îi suspectează că intenţionează să atace America cândva. Într-adevăr, aşa cum aţi spus, aceasta este o campanie care generează teroare. Când bombardezi un sat din Yemen şi omori pe cineva – poate pe persoana pe care o urmăreai sau poate nu – iar pe lângă aceasta şi alte două-trei persoane care se petrece sa fie pe aproape, cum credeţi că vor reacţiona? Se vor răzbuna.

Euronews: Descrieţi SUA drept cel mai mare stat terorist. Unde se plasează Europa în acest tablou?

Noam Chomsky: E o întrebare interesantă. Există un studiu recent, cred că a fost realizat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă… cea mai gravă formă de tortură este extrădarea extraordinară. Asta înseamnă că iei pe cineva pe care îl suspectezi de ceva şi îl trimiţi la dictatorul tău preferat, poate Assad, poate Gaddafi sau Mubarak, iar acolo el este torturat, sperând că poate scoţi ceva de la el. Studiul arată că ţările care au participat la acest program sunt din Orientul Mijlociu, evident, pentru că de acolo erau luate persoanele, şi din Europa. Majoritatea ţărilor din Europa au participat: Anglia, Suedia... De fapt, există o singură regiune din lume care nu a participat, America Latină. Este dramatic. Înainte de toate, America Latină a ieşit acum destul de mult de sub controlul SUA. Când era controlată de SUA, nu cu mult timp în urmă, era centrul de tortură al lumii. Acum nu a participat la cea mai gravă formă de tortură. Europa a participat. Dacă stăpânul urlă, slujitorii se fac mici.

Euronews: Unde îl plasaţi pe Vladimir Putin? Este prezentat ca una dintre marile ameninţări la adresa securităţii. Aşa este?

Noam Chomsky: Ca majoritatea liderilor, el este o ameninţare pentru poporul său. Întreprinde acţiuni ilegale, evident. Însă să-l prezentam drept un monstru scelerat care suferă de o afecţiune precum Alzeheimer şi că este o creatură rea, acesta este un fanatism orwellian. Orice aţi crede despre politicile lui, ele sunt de înţeles. Ideea că Ucraina ar putea să se alăture alianţei militare a Vestului ar fi inacceptabilă pentru aproape orice lider rus. Să ne întoarcem în anii 1990, când s-a prăbuşit URSS. Se punea întrebarea ce se va petrece cu NATO. Gorbaciov a fost de acord să permită unificarea Germaniei. A fost o concesie remarcabilă, un quid pro quo(un favor în schimbul unui favor): „NATO nu se va extinde nici măcar cu un centimetru spre Est”. Astea au fost cuvintele folosite.

Euronews: Deci Rusia a fost provocată?

Noam Chomsky: Ce s-a petrecut? NATO a intrat imediat în Germania de Est şi apoi Clinton a extins NATO până la graniţele Rusiei. Acum noul guvern din Ucraina, guvernul creat după căderea celui precedent, şi parlamentul au decis să se îndrepte către aderarea la NATO.

Euronews: Dar înţelegeți de ce vor să adere la NATO, de ce preşedintele Poroşenko vede NATO ca pe un protector al ţării?

Noam Chomsky: Nu, nu, nu. Nu este o protecţie. Crimeea a fost anexată după căderea guvernului. Asta nu protejează Ucraina, ci o ameninţă cu un război. Ideea este că apare o ameninţare strategică la adresa Rusiei, la care orice lider al Rusiei va trebui să reacţioneze. Este limpede.

Euronews: Credeţi că Europa se poate alinia intereselor Rusiei?

Noam Chomsky: Uitaţi-vă la ce se petrece. Ungaria este într-o situaţie cu totul diferită decât Grecia. Syriza a venit la putere în virtutea unui val popular care spunea că Grecia nu trebuie să se mai supună politicilor băncilor Bruxelles-ului şi Germaniei care distrug ţara. Efectul acestor politici a fost sporirea datoriei Greciei, probabil că jumătate dintre tineri sunt şomeri şi poate că 40% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei, Grecia fiind distrusă.

Euronews: Deci datoria ar trebui anulată?

Noam Chomsky: Da, exact ca în cazul Germaniei. În 1953, când Europa a anulat cea mai mare parte din datoria Germaniei, pentru ca ţara să fie capabilă de reconstrucţia de după război.

Euronews: Dar ce facem cu celelalte ţări europene?

Noam Chomsky: La fel.

Euronews: Deci şi datoriile Spaniei ar trebui şterse, şi ale Portugaliei?

Noam Chomsky: Cine a provocat datoria? Şi cui sunt datoraţi banii? O parte din datorie a fost provocată de dictatori. Grecia a fost o dictatură fascistă, sprijinită de SUA, care a acumulat o mare parte din datorie. Datoria a fost mai grea decât dictatura, iar aceasta se numeşte în dreptul internaţional „datorie odioasă”, care nu trebuie plătită, concept care a fost introdus de SUA când au avut interesul să o facă. Mare parte din restul datoriei reprezintă de fapt datorii ale băncilor, bănci din Germania, Franţa, care au decis să acorde împrumuturi foarte riscante fără o dobândă mare şi care acum se văd în situaţia de a nu-şi mai putea recupera banii.

Euronews: Cum se va transforma Europa în faţa provocărilor existenţiale cu care se confruntă?

Noam Chomsky: Europa are probleme grave. Unele probleme sunt rezultatul politicilor economice ale birocraţilor de la Bruxelles, ale Comisiei Europene şi aşa mai departe, politici aplicate sub presiunea NATO şi a marilor bănci, în special germane. Aceste politici au un anumit sens din perspectiva celor care le-au aplicat. Pe de o parte, ei vor să li se ramburseze împrumuturile, iar pe de altă parte, aceste politici erodează statul bunăstării, care nu le-a plăcut niciodată. Statul bunăstării este una dintre cele mai mari contribuţii ale Europei la ceea ce înseamnă societatea modernă, numai că celor bogaţi şi puternici nu le-a plăcut niciodată statul bunăstării, iar faptul că acesta este erodat acum este ceva bun din punctul lor de vedere.

Mai este o problemă în Europa – este extrem de rasistă. Mereu am simţit că Europa este mai rasistă decât Statele Unite. Este mai vizibil aici, pentru că în Europa populaţia a fost mai omogenă în trecut. Deci, dacă toţi sunt blonzi şi cu ochi albaştri, atunci nimeni nu pare rasist, însă când populaţia a început să se modifice, a apărut şi rasismul. Şi foarte repede. Este o problemă culturală gravă în Europa.

Euronews: Ce anume vă dă speranţă?

Noam Chomsky: Cele câteva aspecte despre care am vorbit, independenţa Americii Latine, spre exemplu. Asta are o semnificaţie istorică. O vedem chiar la Summitul Americilor din Panama. La ultimele summituri din Emisfera Vestică, SUA au fost izolate. Este o schimbare radicală faţă de situaţia de acum 10-20 de ani, când SUA conduceau practic aceste summituri.De fapt, motivul pentru care Obama a făcut gesturile faţă de Cuba este încercarea de a scoate America din izolare. Acum SUA este izolată, nu Cuba. Şi probabil va eşua. Vom vedea. Semnalele optimiste din Europa sunt Syriza şi Podemos. În sfârşit apare o mişcare populară împotriva politicilor economice şi sociale împovărătoare care vin din partea birocraţiei şi a băncilor, iar aceasta dă speranţe. Aşa ar trebui.

Citiţi şi:Noam Chomsky: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de «elite»Experimentul Grecia. Cum să arunci o ţară, bucată cu bucată, în mâinile corporaţiilor 

yogaesoteric
15 martie 2018