Un posibil gest umanitar, și nu numai..

Postez mai jos traducerea unei scrisori primită de la fiica lui Muammar Gaddafi. Dacă cineva este interesat, poate da curs acestei cereri.

C.M.

Ashia Gaddafi

Bună ziua iubite cititor,
Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă trimit această scrisoare încărcată de lacrimile și durerea mea din inimă.
Sunt Aisha Muammar Gaddafi, singura fiică a președintelui ambasador al Libiei, Hon. Muammar Gaddafi. Știu că scrisoarea mea ar putea veni la dv. ca o surpriză pentru că nu mă cunoașteți dar, din cauza naturii nedorite a situației mele, aici în tabăra de refugiați Ouagadougou Burkina Faso, am decis să vă cer ajutor. 

Am trecut prin dureri și momente deosebite de la moartea tatălui meu. Între timp, familia mea a fost și este ținta atacurilor occidentale conduse de NATO care vrea să distrugă cu orice preț amintirea tatălui meu. Investițiile noastre și conturile bancare din străinătate sunt țintele lor preferate.

Tatăl meu, binecuvântată să-i fie amintirea, a depus suma de 5.8 milioane de dolari (cinci milioane opt sute de mii de dolari) la banca din Burkina Faso, în care eu am fost menționată ca rudă apropiată (moștenitoare; nota C.M.).

Mi s-a cerut de către Bancă să prezint un investitor / partener străin interesat, care să-mi poată fi mandatar și să primească fondul în contul său, pentru o eventuală investiție în țara sa, ca urmare a statutului meu de refugiată aici, în Burkina Faso.

Sunt în căutarea unei persoane sincere și de încredere care să mă ajute și să fie mandatarul meu, astfel încât să-o recomand Băncii, în vedera transferului fondului în contul său bancar din țara în care locuiește sau din altă țară.

Am ales să vă contactez pe dv. ca urmare a rugăciunilor și meditațiilor mele și cred că nu îmi veți trăda încrederea și mă veți accepta ca soră ori ca fiică, cu forme legale.

Dacă această tranzacție vă interesează, nu trebuie să o dezvăluiți oricui, din cauza a ceea ce se întâmplă cu întreaga mea familie, în sensul că cei care luptă împotriva noastră vor face toate diligențele pentru a îngheța această trenzacție din care eu și dumneavoastră am avea de câștigat în modul cel mai onest. Așa că, vă rog să păstrați confidențialitatea eventualei dv. implicări în acest probabil aranjament, până la finalizarea demersului.

Îmi cer scuze de pe acum pentru imaginile pe care vi le voi trimite în eventuala mea corespondență, în care vă voi furniza mai multe despre mine, dacă veți accepta.

Aștept cu speranță răspunsul dv. la adresa de email: mrsaishaq@gmail.com

Cu stimă
Toate cele bune,
Aisha Gaddafi
PS: Îmi cer scuze că am folosit „spamul” dv. drept cale de comunicare, procedura explicându-se prin apariția unei erori de comunicare din această țară.

Cu sinceritate.

--------------------------------------------------------------------------------                                                                       (Iată originalul):

Hello My Beloved One,

Please bear with me i am writing this mail to you with tears and sorrow from my heart.
I am Aisha Muammar Gaddafi, the only daughter of the embattled president of Libya, Hon. Muammar Gaddafi. I know my mail might come to you as a surprise because you don’t know me, but due to unsolicited nature of my situation here in Refugee camp Ouagadougou Burkina Faso i decided to contact you for help. I have passed through pains and sorrowful moment since the death of my father. At the meantime, my family is the target of Western nations led by Nato who wants to destroy my father at all costs. Our investments and bank accounts in several countries are their targets to freeze.

My Father of blessed memory deposited the sum of $5.8M (Five Million Eight Hundred Thousand Dollars) at Bank in Burkina Faso which he used my name as the next of kin. I have been commissioned by the bank to present an interested foreign investor/partner who can stand as my trustee and receive the fund in his account for a possible investment in his country due to my refugee status here in Burkina Faso.

I am in search of an honest and reliable person who will help me and stand as my trustee so that I will present him to the Bank for the transfer of the fund to his bank account overseas. I have chosen to contact you after my prayers and I believe that you will not betray my trust but rather take me as your own sister or daughter. If this transaction interest you, you don't have to disclose it to any body because of what is going with my entire family, if the united nation happens to know this account, they will freezing it as they freeze others, so please keep this transaction only to yourself until we finalize it.

Sorry for my pictures i will enclose it in my next mail and more about me when i hear from you okay. Please reply me to my private email mrsaishaq@gmail.com

Yours Sincerely

Mitul rebelului

Încă din zorii istoriei avem cronici și povești mitologice legate de personaje răzvrătite, începând cu Prometeu și continuând cu figuri istorice ale Antichităţii, ca Spartacus, un rebel social. Și filosofia propune rebelii ei, Socrate, dar mai ales Școala cinică, unde îi avem pe Aristip și Diogene. În pofida acestor exemple, care pot fi continuate cu multe altele de-a lungul epocilor, trubadurii Evului Mediu, François Villon, nu putem vorbi până în secolul al XIX-lea și mai ales XX, de o cultură a rebeliunii. În principal, ea revine Revoluţiei Franceze, miza fiind ruptura de vechiul regim tradiţional. Secolele al XIX-lea și XX abundă în general în revoluţii: în artă, politică, economie, industrie, știință. Rebeliunea politico-culturală îşi are originile și aici, culminând cu explozia din secolul XX, când, după al Doilea Război Mondial, stângismul revoluţionar cultural ia proporții colosale în Occident.

În spatele tuturor fenomenelor de amploare la nivelul culturii și mentalităţilor stă un sistem. Vrând, nevrând ajungem la sistemul obscur, ascuns, acel deep state de care se vorbește cu patimă astăzi în America lui Trump și care a funcționat cu succes și în alte perioade.

În viziunea lui Ioan Petru Culianu, atributele magicianului manipulator al lui Giordano Bruno se regăsesc în esenţa statului occidental modern, care are un profund caracter manipulatoriu. Conform discipolului lui Mircea Eliade, statul e cel care creează și contracultura. O organizează tocmai pentru ca sistemul să nu fie periclitat. Toţi rebelii politici, culturali erau oamenii unui sistem de putere, instrumente de propagandă în mâinile acestuia. Deși e reală și verificată în timp metoda aceasta a manipulării diversioniste a sistemului, prin crearea de mişcări antisistem, dirijate și controlate, și aplicabilă în multe forme și particularităţi, în acest caz, al genezei contraculturii, teza lui Culianu e discutabilă. Mai precis, dilema ar fi, dacă statul occidental chiar dorea să creeze doar niște supape sau era de fapt ,,mână nevăzută” a capitalismului consumist care o întâlnea pe cea a stângismului multicultural, mondialist.

Având în vedere că acum știm ce rol puternic au avut bancherii de pe Wall Street în finanţarea Revoluţiei Bolșevice și văzând în timp ce bine a conlucrat și conlucrează marxismul cultural cu expansiunea capitalismului consumist, e mai mult decât plauzibilă teza unei complicităţi. Există și astăzi această simbioză între marii nababi capitaliști și multiculturalism, exemplul cel mai la îndemână fiind controversatul George Soros, adept al teoriei societăţii deschise a lui Karl Pooper și capitalist speculant de nivel mondial.

Aceasta conivență s-a manifestat violent în anii ʼ60-ʼ70, prin susţinerea unei contraculturi care trebuia să rupă orice legătură cu tradiţia. Timpul a demonstrat că acea susţinere nu venea de la statul conservator, ci de la elitele financiare globale care reuşiseră deja să se infiltreze în sistem. Lupta cu sistemul capitalist era în Vest, de fapt, un război cu mentalitatea burgheză impregnată de valorile creștine ale familiei, având în vedere că neomarxismul cultural a făcut și face casă bună cu forța capitalismului consumisto-globalist. Stânga culturală din Occident a creat propaganda ideală pentru expansiunea capitalistă. Capitalismul globalist și ideile troţkiste ale revoluţiei mondiale și-au mai dat mâna și în doborârea regimului ţarist, astfel că nu era un fenomen nou. Degeaba s-a invocat de către unii filozofi și sociologi ,,teoria cooptării”, care incrimina sistemul ca fiind atât de parșiv, încât permite subversiunea revoluţionară, tocmai pentru a o slăbi, controla și coopta. Inclusiv Jean Paul Sartre considera că sistemul capitalist lasă deliberat spaţiu de manifestare revoltei, ca o supapă, ca ,,sângele să se prefacă în limfă”, slăbind astfel forța revoluţionară.

Aceste ipoteze au fost infirmate, dovedindu-se false. În spatele revoluţiei contraculturale a stat de la bun început capitalismul consumist globalist, care avea nevoie în expansionismul său de o societate cât mai nonconformistă, libertină și implicit cât mai deschisă. Marxismul cultural a fost prielnic capitalismului, iar asta n-a fost o întâmplare.

Pentru a pătrunde mai bine esenţa culturii occidentale e bine de înţeles că una dintre specificităţile majore ale Occidentului e aceea că aproape tot ce atinge acesta se transformă alchimic în politică: sexualitate, muzică, sport, vestimentaţie.

Acest fapt nu avea cum să nu se reflecte și în producţia culturală la modă care e mai tot timpul o operă de propagandă, chiar dacă are valoare artistică, ba chiar atunci e eficientă în cel mai înalt grad, când atinge sublimul artistic. Personajul promovat în muzică, filme și literatură în anii ʼ60-ʼ70 era rebelul sub variate forme. De la Mafiotul din ,,Nașul”, romanticul sărac și crud, dar totuși prezentat ca fiind mult mai uman decât un preot sau un funcționar bancar, la hoţul antiburghez din ,,Le Voleur”, al lui Louis Malle, care e îndreptăţit să facă jafuri în numele unei idei de dreptate socială. Tot așa, eroii de western spaghetti, gen care avea să cunoască înflorirea în anii ʼ60, sunt inși amorali, antisistem, nu mai sunt șerifii comunitari care fac dreptate, ci doar niște lupi singuratici care ucid pentru bani și pentru plăcerea de-a trăi în fărădelegea lor. Și în muzică, trupe ca Beatles, Rolling Stones protestează împotriva religiei și a capitalismului burghez.

Însă această cultură a rebeliunii care detesta consumul a dus în final la creșterea consumului. Până și modelele culturale promovate la început ca fiind anticonsum au sfârşit generând consum, celebra broscuţă Volkswagen a hipioţilor care a ajuns să facă un comerț de masă sau șepcile și tricourile cu Che Guevara, răspândite în lumea întreagă.

Însă acest rebel, chiar dacă era unul consumist, era încă la un nivel incipient, ceea ce pe termen lung nu era în beneficiul pieţei. Această masă de hipioţi, anarhiști drogaţi și subversivi ar fi riscat să devină cu timpul inutilă societăţii de consum și de producție a consumului. Prin urmare, efectul propagandei trebuia menţinut până și-a atins scopul, acela de a faulta vechile mentalităţi și de-a crea un om individualist, hedonist, ateu materialist. E interesant de urmărit evoluţia acestui fenomen, pentru că la început lupta împotriva familiei burgheze se ducea prin promovarea boemiei, a lenei, a parazitismului rebel, lipsit de griji şi responsabilităţi, de aici și cultul tinerilor pe care l-a născut rebeliunea contraculturii.

Însă, cum capitalismul ar fi avut de suferit serios pe termen lung, acum lupta împotriva familiei se duce pe sens invers, workaholism, stres, target-uri și consumism egoist, hedonisto-opulent. S-a trecut de la hedonismul boem, şleampăt, minimalist, la cel opulent. Un regres cultural din acest punct de vedere. Astfel că, odată încheiată misiunea de distrugere a revoluţiei contraculturale, se putea instaura noua societate în care showbiz-ul libidinos, fotbaliștii, jucătorii de tenis, piloţii de Formula 1, actorii sex simbol au distrat și relaxat o populaţie care trebuia să-şi primească răsplata de agrement după chinul workaholic corporatist de peste zi.

Capitalismul, spre deosebire de comunism care e mai aproape de un canon ideologic, având ca deviză și unic scop profitul, acceptă și chiar încurajează uneori să fie blamat contracost de către diverse mişcări contraculturale protestatare, știind că tot el va fi supremul beneficiar.

Figurile antice ale rebeliunii erau autentice, însă un Diogene, astăzi, ar muri într-un anonimat jalnic de homeless, înghiţindu-şi în sec propriile idei, asta dacă n-ar deveni punker, rocker, rapper și s-ar vinde mediatic urlând cu cinism refrene împotriva arghirofiliei, tocmai pentru a-și satisface, la nivel de box office, lăcomia ascunsă. Societatea de consum are nevoie doar de nonconformiști histrioni, rebeli cabotini de showbiz lipsiţi de autonomie, opusul celor din Atena antică, care mergeau până la capăt în asumarea existenţială a ideilor lor.

La antipod cu gânditorii pe cont propriu ai Antichităţii, cultura rebeliunii din modernitate n-a fost altceva decât o armă menită a lovi în fundamentele tradiţiei identitare și a face loc apelor umflate ale consumismului în revărsarea lor globală. Această uniune amoroasă între capitalismul consumist și marxismul cultural e adevărata religie a secolului XXI, cu baze bine consolidate în secolul trecut.

Citiți și:Cum i-a spălat Soros pe creier pe tinerii de 16-30 de ani şi i-a făcut să creadă orbește în bolşevismul internaționalist De la marxism-leninism la neomarxism, marxismul cultural și corectitudinea politică 

yogaesoteric
31 iulie 2018

La Caverne – ingenioasa fermă aflată… într-un subsol din Paris. Cum a fost transformată o parcare subterană în fermă urbană

La Caverne este o fermă urbană unică, care cultivă atât ciuperci, cât și legume ori verdețuri, într-un loc mai puțin obișnuit: într-un vast spațiu subteran din Paris. Situată în cartierul La Chapelle din capitala Franței, ferma urbană La Caverne este deținută și întreținută de către Cycloponics, o întreprindere care s-a axat pe producerea unora dintre cele mai consumate vegetale, pe plan local.

„Dorim să promovăm un nou model de agricultură urbană”, susțin reprezentanții Cycloponics. „De asemenea, ne propunem să creăm noi modalități de a produce și de a readuce în actualitate profesia de fermier”, adaugă aceștia, subliniind că scopul lor principal este de a furniza doritorilor o hrană vegetală proaspătă, sănătoasă, produsă în proximitate.

La Caverne, o fermă de circa 3440 de metri pătrați, este situată într-o fostă parcare subterană, care anterior a fost abandonată. Ferma din subteran se află sub o clădire de locuințe, care cuprinde numeroase unități locative. O echipă de „fermieri”, alcătuită din zece membri bine organizați, colaborează zi de zi pentru mentenanța sistemelor hidroponice utilizate pentru cultivarea legumelor, pentru asigurarea unei creșteri optime a culturii de ciuperci a fermei, dar și pentru vânzarea acestor produse, în Paris.

Ciupercile sunt cultivate pe un substrat solid, în vreme ce o bună parte din producția de legume și verdețuri se dezvoltă fără pământ, în sistem hidroponic. Ferma La Caverne și-a propus să producă anual, pe suprafața menționată, 54 de tone de legume și ciuperci. Acolo, se pune un mare accent pe reutilizarea, economisirea și conservarea resurselor.

„Ideea este de a cultiva, în același spațiu, diferite specii de legume care interacționează într-un mod benefic”, au declarat ingenioșii antreprenori de la Cycloponics. De exemplu, dioxidul de carbon generat de ciuperci este întrebuințat de plantele cu frunze verzi pentru a se dezvolta, în vreme ce materialele reziduale naturale sunt transformate în compost. Aceste metode sunt inspirate de filosofia permaculturii. Compania speră să își extindă rețeaua de distribuție, pe viitor, cu ajutorul unei mici „flote” de vehicule electrice.

Citiți și:Serele verticale din Singapore. Metoda ingenioasă prin care un fermier produce o tonă de legume pe zi pe o suprafață de doar… 60 de metri pătrațiFrancezii au conceput o seră inteligentă, de mici dimensiuni, în care oricine își poate cultiva propriile legume bio 

yogaesoteric
31 iulie 2018

De ce trebuie sa rezistam...

Iată un mesaj foarte actual al lui Marc Lafontanet, ce cuprinde perspectiva sa asupra provocărilor vieţii în societatea zilelor noastre:

Atunci când au bombardat Coreea, Vietnamul, Laosul, Cambogia, El Salvador şi Nicaragua nu am spus nimic, nu eram comunist.

Când au bombardat China, Guatemala, Indonezia, Cuba şi Congo nu am zis nimic, nu eram la curent.

Când au bombardat Libanul şi Grenada nu am zis nimic, nu înţeleg nimic din politica internaţională.

Când au bombardat Panama nu am zis nimic, nu sunt traficant de droguri.

Când au bombardat Irakul, Afganistanul, Pakistanul, Somalia şi Yemenul nu am zis nimic, nu sunt un terorist.

Când au bombardat Yugoslavia, Libia, Coasta de Fildeş, din motive „umanitareˮ, nu am zis nimic, părea să existe motive întemeiate.

Când au decis că seminţele modificate genetic vor dubla recoltele şi că va trebui să le semănăm peste tot, nu am zis nimic, era cu siguranţă pentru binele tuturor.

Când au zis că trebuiau răspândite mai multe îngrăşăminte, mai multe pesticide peste furaje şi administrate mai multe antibiotice şi făină animală la bovine, nu am zis nimic, nu sunt fermier.

Când au zis să se oprească cultivarea grădinilor şi a plantelor medicinale nu am zis nimic, locuiesc la oraş şi îmi cumpăr alimentele de la supermarket.

Când au zis că toate bolile pe care le facem se datorează fondului genetic şi nu aditivilor şi altor mizerii pe care le adaugă în alimente, nu am zis nimic, nu sunt nutriţionist.

Când au zis că trebuie să luăm medicamente din ce în ce mai puternice pentru a combate bolile cu infecţiozitate din ce în ce mai mare, nu am zis nimic, nu sunt farmacist.

Când au decis să ne vaccineze masiv împotriva unei epidemii inexistente de gripă nu am zis nimic, nu sunt medic.

Când au anunţat că fumatul poate face rău spermatozoizilor, nu am zis nimic, la 6 euro pe pachet, deja aveam dureri la nivelul organelor genitale.

Când au decis să facă Europa împotriva unui referendum popular care a spus în mod masiv nu, nu am zis nimic, nu sunt jurist.

Când au decis că trebuie să plătesc un impozit mai mare decât o persoană care câştigă de 80 de ori salariul meu, nu am zis nimic, nu sunt economist.

Când au zis că trebuie să strângem din nou cureaua pentru a acoperi găuri financiare făcute de bănci care s-au jucat cu bani care nu erau ai lor la loteria Bursei mondiale, nu am zis nimic, nu sunt contabil.

Când au decis să facă, după ce au fost aleşi, totul pe dos faţă de ceea ce au spus pentru a fi aleşi, nu am zis nimic, nu sunt politician.

Când au decis să ne fişeze în zeci de bănci de date, nu am zis nimic, nu am nimic să-mi reproşez.

Când au anunţat că utilizarea Taserului (pistol cu impulsuri electrice aflat în dotarea polițiștilor francezi) nu prezenta niciun pericol, nu am zis nimic, mi-am spus că astfel curentul va trece mai bine între tineret şi forţele de ordine.

Când au zis că trebuie controlat mai mult internetul, nu am zis nimic, nu sunt hacker.

Când au decis să facă razii pe stradă pentru a verifica actele de identitate, nu am zis nimic, eu sunt de aici.

Când au spus că era vina noastră dacă există încălzirea globală, nu am zis nimic, deoarece nu sunt om de ştiinţă.

Când au spus că radiaţiile rezultate în urma testelor nucleare şi incidentelor nucleare civile nu au dau naştere niciunei căderi radioactive asupra ţării noastre nu am zis nimic, nu sunt meteorolog.

Când au poluat toate oceanele cu petrolul lor, cu Corexitul lor, cu radioactivitatea lor, cu plasticul lor, cu gunoaiele lor şi au otrăvit tot lanţul alimentar al peştilor nu am zis nimic, nu sunt oceanograf.

Când au zis că nu există niciun pericol dacă îţi lipeşti telefonul mobil de ureche şi dacă te scalzi într-o supă de unde emise de mii de antene, nu am zis nimic, mi s-a părut interesant să pot vorbi tot timpul cu cineva.

Când au decis să reducă ştirile despre actualitatea internaţională la People TV, nu am zis nimic, îmi plac fotbalul şi sânii goi.

Când au zis că trebuie să fii mai productiv pentru un salariu mai mic şi să lucrezi din greu mult mai mult timp din viaţă pentru o pensionare care nu va exista, nu am zis nimic, muncesc în două locuri pentru a încerca să supravieţuiesc.

Când au zis că Pământul este suprapopulat, nu am zis nimic, eram deja mort, cu creierul topit de o viaţă petrecută în stres între sărăcie şi muncă la întreprinderi care în cele din urmă s-au debarasat de mine înainte de a-mi plăti pensie, îndopat cu antidepresive pentru a ține pasul şi a combate insomniile, îmbibat de organisme modificate genetic, de aditivi alimentari care au mărit lista de medicamente de luat, pe care le-am înecat în aperitive tonice alcoolice în timp ce priveam meciul de fotbal la TV, fără întrebări asupra locului meu în Viaţă şi al rolului meu în societate.

Dar copiii mei, ei, ar avea poate ceva de zis?

Citiți și:

Planul secret, diabolic al așa-zișilor «Iluminaţi» ce a fost conceput pentru secolul XXIDrogurile lumii moderne: cumpărăturile, serviciul, computerele, dulciurile, tutunul, cafeaua...

yogaesoteric
29 iulie 2018

Proiectul de lege pentru noile cărți de identitate cu cip aflat pe ultima sută de metri. Marii duhovnici: Nu mai luați niciun document nou

Introducerea noului tip de carte de identitate a fost votată în 6 decembrie 2017 de Senat, actualmente aflându-se în dezbatere la Camera Deputaților. Conform proiectului, românii vor putea avea cărți de identitate electronice, inclusiv copiii sub 14 ani. Noile buletine vor veni la pachet cu multe facilități: nu doar că le vom putea folosi pentru serviciile electronice, dar acestea vor putea ține locul cardurilor de sănătate actuale. Esențial este că nimeni nu va fi obligat să-și facă un astfel de buletin, dacă nu dorește, scrie avocatnet.ro.

Introducerea unor noi documente de identitate este o problemă discutată de ceva ani de către autorități. Concret, cărțile electronice de identitate s-a dorit a fi introduse începând cu 2014, doar că aceasta nu s-a putut face, deoarece Guvernul nu a stabilit cum vor arăta noile buletine și ce date vor cuprinde. Primii pași în realizarea acestui plan s-au făcut anul trecut, când un proiect legislativ a trecut de Guvern și a intrat în dezbaterea Parlamentului.

După ce Senatul a aprobat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și actele de identitate ale cetățenilor români, acesta a mers la dezbatere și vot în Camera Deputaților, forul decizional aici, dar aplicarea sa depinde și de aprobarea prin decret de către șeful statului și de publicarea în Monitorul Oficial.

În sinteză, acestea sunt modificările adoptate de Senat la capitolul actelor de identitate:

1. Românii vor avea un buletin electronic, pe care-l vor putea folosi și onlineCartea electronică de identitate va putea fi folosită de titularul său și online, pentru a beneficia de serviciile electronice bancare, fiscale, sociale, de educație ș.a.m.d. Noul tip de buletin ar aduce garanții suplimentare de securitate, micșorând tot mai mult posibilitatea folosirii unor documente false de identitate. Documentul de identitate va cuprinde și o imagine facială a titularului, dar și amprentele a două degete (opțional).

2. Buletinul va putea fi folosit drept card de sănătateOdată ce noul buletin (cartea de identitate electronică) va fi emis titularului, acesta nu va mai avea nevoie și de cardul de sănătate pentru a proba calitatea sa de asigurat în sistem, pentru că buletinul va înlocui cardul de sănătate.
„Noul document de identitate nu va conține date medicale, ci doar datele de identificare ale titularului. Cardul de sănătate își încetează valabilitatea în momentul emiterii către titular a unei cărți electronice de identitate. Pentru persoanele care nu vor solicita eliberarea unei cărți electronice de identitate, se vor emite în continuare carduri de sănătate, în aceleași condiții din prezent”, scrie în comunicatul Guvernului.

3. Și copiii sub 14 ani vor putea avea buletin electronic sau simpluAcum, regula este că actul de identitate se eliberează abia de la vârsta de 14 ani. Proiectul de lege le dă părinților posibilitatea să ceară o carte electronică de identitate și pentru copiii lor mai mici de 14 ani. „În cazul minorilor, la solicitarea părinților sau a reprezentaților legali, se introduce posibilitatea eliberării unei cărți de identitate simplă sau electronică, indiferent de vârsta copilului”, se specifică în comunicat.

4. Nu toți românii vor fi obligați să aibă cărți electronice de identitateActul în dezbatere propune ca, pentru românii care nu sunt de acord cu ideea de carte electronică de identitate, din motive religioase sau de conștiință, aceștia să poată avea un tip de carte de identitate simplă. Asta înseamnă că buletinul lor nu va conține datele lor biometrice și că nu-l vor putea folosi pentru serviciile on-line enunțate mai sus. Practic, acest tip de buletin simplu nu ar fi foarte diferit de ceea ce avem în prezent.

5. Alte perioade de valabilitate pentru cărțile de identitateTotodată, actul va stabili termene diferențiate de valabilitate a actelor de identitate, în funcție de vârsta titularului, astfel încât să fie surprinse mai bine schimbările aspectului nostru fizic: valabilitate de doi ani, pentru cei de până la 14 ani; patru ani, pentru cei între 14 și 18 ani; zece ani, pentru cei care împlinesc 18 ani și valabilitate nelimitată pentru cei care împlinesc 60 de ani, însă numai pentru buletinele simple, nu și pentru cele electronice.

Schimbarea buletinelor de identitate este o măsură propusă de Comisia Europeană. Aceasta ar vrea ca pe noile cărți de identitate din Uniunea Europeană să fie introduse datele biometrice, amprente și imagini faciale, pentru a preveni falsificarea acestor acte. Potrivit datelor furnizate de Agenţia UE pentru protecţia frontierelor, România se situează pe primul loc în clasamentul falsificărilor, urmată de Italia și Grecia.

Citiți și:

Buletinul electronic cu cip este premergătorul implantului de cip, deci se apropie îndeplinirea profeţiilor bilbice?Franţa: Fişier gigantic cu date biometrice, adrese, e-mailuri etc., pentru 60 de milioane de cetăţeni 

yogaesoteric
28 iulie 2018

Gladio, reţeaua creată de CIA, care a comis un asasinat celebru. Lumea bizară dar neştiută a serviciilor secrete

CIA a pus pe picioare în Europa Occidentală, după al Doilea Război Mondial, rețele secrete „în spatele liniilor”, ca structuri paramilitare. Acestea aveau sarcina de a neutraliza partidele și organizațiile de stânga care făceau, de bună voie sau la comandă, jocurile sovieticilor.
Despre această operațiune avea să se afle abia în 1990, când Operaţiunea Gladio (gladius = sabie) a fost deconspirată chiar de un premier al Italiei, Giulio Andreotti.

Operaţiunea Gladio, care funcţiona „sub steag fals”, a fost organizată în 1950 de generalul Giovannni de Lorenzo, şeful Serviciului Militar Italian de Informații (SMIF). Ea a funcţionat în cadrul Serviciului de Informaţii al Forţelor Armate (SIFAR), şi era formată din 1000 de anticomunişti, luptători de guerilă şi spioni, foşti membri ai poliţiei secrete a lui Mussolini.

În Italia lua amploare, în deceniile şapte-opt ale secolului trecut, mişcarea comunistă. Aşa că guvernul a apelat la strategia de „creare a tensiunilor” folosind reţeaua Gladio şi atacul preventiv asupra comuniştilor.

CIA a ajutat, în 1949, la crearea unităţii italiene a „armatei din spatele frontului”, numită SIFAR. Liccio Gelli, fost colaborator al naziştilor, s-a înrolat în Corpul de Contraspionaj al Armatei americane pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea. În 1950, Gelli a fost recrutat de SIFAR. Gelli a fost şi conducătorul vestitei Loje P2, calitate din care, în 1962, a dezvoltat relaţii cu generalul american Alexander Haig, care era asistentul Consilierului prezidenţial al Securităţii Naţionale, nimeni altul decât Henry Kissinger. Aşa a ajuns Gelli intermediar între CIA şi generalul De Lorenzo. „Războiul împotriva terorismului” din Italia a reactivat reţeaua Gladio. Scopul iniţial al Gladio, la dezvoltarea căreia contribuise şi NATO, fusese de a organiza rezistenţa „în spatele frontului” în cazul unei invazii sovietice în Europa Occidentală.

Reţeaua Gladio se face vinovată, potrivit anchetelor din anii 1990, de asasinate, atentate, răpiri de oameni politici, bancheri, generali şi ziarişti, crime atribuie „terorismului comunist”.

Gladio îşi „deghiza” acţiunile sângeroase ca fiind ale unor grupuri comuniste, ca Brigăzile Roşii.
După sfârşitul războiului rece, s-a aflat că reţeaua fusese o adevărată poliţie secretă transnaţională, care intervenise brutal în state occidentale în care partidele de stânga ameninţau să ajungă la putere.

În noiembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care cerea dizolvarea imediată a Gladio şi deschiderea unor ample anchete cu privire la activităţile din „cei 40 de ani de existenţă ai acestui serviciu secret paralel”. Rezoluţia condamna organizaţia care pusese la cale „operaţiuni armate în mai multe state membre ale Comunităţii Europene”, operaţiuni care „au eludat orice control democratic, fiind derulate de serviciile de informaţii ale statelor respective, în colaborare cu NATO”.

Culmea, în vara lui 2005, presa italiană semnala existenţa unei alte structuri paralele, funcţionând sub acoperirea Departamentului de Studii Strategice Antiteroriste, DSSA. Ea a fost oficial constituită la 26 martie 2004, la două săptămâni după atentatul de la Madrid. Conducători erau doi foşti membri Gladio, Gaetano Saya şi Riccardo Sindoca.

Oficial, DSSA se prezenta ca fiind un grup interdisciplinar de „experţi” dornici să-şi pună experienţa în slujba combaterii terorismului islamic. În iulie 2005, DSSA făcea obiectul unor anchete privind acţiunile sale de „poliţie paralelă”. Saya şi Sindoca au fost arestaţi. Alte 28 de persoane au fost puse sub acuzare.

Potrivit cotidianului Il Messaggero, din interceptarea unor convorbiri rezulta că DSSA pregătea răpirea lui Cesare Battisti, un fost activist comunist, membru în Armata Proletarilor pentru Comunism, autoexilat în străinătate.

DSSA a moştenit de la Gladio tactica „strategiei tensiunii”. Daniele Ganser, în volumul său NATO’s Secret Armies. Operation GLADIO and Terrorism in Western Europe (Londra, Frank Cass, 2004), explica această tactică: „Strategia tensiunii este un mod de a controla şi de a manipula opinia publică, utilizând sentimentul de teamă inoculat prin acte de violenţă publică şi dezvoltat prin propagandă şi dezinformare prin mass-media, prin război psihologic, agenţi provocatori, ca şi prin operaţiuni sub steag străin”. Ganser concluzionează: „Este o tactică de a comite acte de mare violenţă publică, pentru a le atribui altora.”

Una dintre cele mai sângeroase acţiuni ale Gladio a fost atentatul din Piaţa Fontana. În decembrie 1969, o explozie la sediul Băncii Naţionale pentru Agricultură din Milano a ucis 16 persoane, rănind alte 90. Atentatul a fost atribuit iniţial unor anarhişti. Principalul suspect, Giuseppe Pinelli, lucrător la căile ferate, a murit în custodia poliţiei. A căzut, chipurile, de la etaj… Apoi, Pietro Valpreda, un dansator vai de capul lui, a fost transformat de presă în „Monstrul din Piaţa Fontana”. 
Valpreda a fost ţinut în arest preventiv 3 ani, înainte să fie judecat şi condamnat, deşi singura „probă” împotriva lui era mărturia unui taximetrist. După 16 ani s-a demonstrat că taximetristul minţise şi Valpreda era nevinovat.

În 1998, un judecător din Milano l-a pus sub acuzare pe David Carrett, ofiţer US Navy, pentru spionaj militar, dar şi pentru implicare în atentatul din Piaţa Fontana.
Un raport parlamentar din 2000 concluziona: „Agenţii americani au fost informaţi în avans despre planurile mai multor atentate cu bombă – inclusiv cel din Piaţa Fontana, din decembrie 1969, şi cel de la Brescia, petrecut cinci ani mai târziu – dar nu au întreprins nimic pentru a alerta autorităţile italiene sau pentru a împiedica atacurile”. Explicaţia acestei atitudini a oferit-o Vicenzo Vinciguerra, liderul organizaţiei Ordine Nuovo, autoarea de fapt a atentatului: „Explozia din decembrie 1969 a convins autorităţile să declare starea de urgenţă“. Investigând acest caz, procurorul Felice Casson a descoperit existenţa reţelelor Gladio în Europa.

Asasinarea premierului Aldo Moro, atribuită extremiştilor comunişti din Brigăzile Roşii, e de departe cel mai cunoscut caz.
Brigăzile Roşii erau conduse, de fapt, de un „criminalist” din Ministerul de Interne italian, Giovanni Senzani, agent CIA. Când liderul creştin-democrat Aldo Moro a ajuns la un compromis istoric cu Partidul Comunist, invitându-l să participe la guvernare, Brigăzile Roşii l-au răpit şi apoi asasinat, în mai 1978. The Independent din 16 noiembrie 1990 scria: „Moro a fost asasinat cu binecuvântarea elitei politice italiene, ba chiar la instigarea ei, din cauza compromisului istoric făcut cu Partidul Comunist”.

În mai 1978, un jurnalist de investigație, Mimo Pecorelli, a relatat că asasinarea lui Moro fusese comandată, în fapt, de o „supraputere” şi reflecta „logica Yaltei”. Italia se găsea în sfera de influenţă americană, aşa încât nu se puteau admite comunişti la guvernare. Pecorelli a mai dezvăluit că însuşi generalul Dalla Chiesa – cel care îl căuta pe Moro – îl informase precis pe ministrul de Interne, Francesco Cossiga, asupra locului unde era deţinut Aldo Moro de Brigăzile Roşii. Patru ani mai târziu, când îşi scria memoriile, Dalla Chiesa a fost asasinat.
Într-un articol, Pecorelli stabilea o legătură între Gladio, Brigăzile Roşii şi asasinarea premierului Moro.
Mimo Pecorelli a fost asasinat pe 20 martie 1979.

Citiţi şi:Operațiunea Gladio și farsa terorismului musulman prin operațiuni sub steag falsNATO și Noua Ordine Mondială (I)
 

yogaesoteric
28 iulie 2018

Suedezii fără adăpost lăsați în frig de autorități în timp ce imigranții se bucură de un tratament preferențial

Din 15 decembrie până la 15 martie, bisericile din dioceza Gothenburg au fost folosite ca adăposturi nocturne pentru cei fără casă. Minunată idee. Dar a existat o şmecherie. Singurele persoane fără adăpost care au fost acceptate erau străinii – fie imigranţi din alte părţi ale UE, care prin definiţie sunt legali, sau imigranţi ilegali din afara UE. Cu alte cuvinte, nativii suedezii nu erau bine-veniți, deşi iniţiativa este plătită din banii contribuabililor.

Motivaţia acestei politici – care reprezintă o extindere şi formalizare a unei practici care a început cu două ierni în urmă – a fost aceea că ar fi menită să ajute persoanele ce nu sunt acoperite de către sistemul social suedez. Însă acest argument nu ţine. Unul dintre motivele pentru care există atât de mulţi imigranţi în Suedia, atât legali cât şi ilegali, este că sistemul social naţional reprezintă o bonă pentru străini. Departe de a nu fi acoperiţi de către sistem, imigranţii beneficiază adesea de tratament preferenţial. Toamna trecută, spre exemplu, s-a raportat că mai multe municipalităţi suedeze „săreau” cetăţenii muncitori ce aşteptaseră ani la rând pentru a închiria case deţinute de către guvern, şi în schimb ofereau căminele – gratis – imigranţilor şomeri abia sosiţi. Unii suedezi chiar s-au mobilizat din amorţeală şi au criticat cu furie această politică, însă protestul n-a avut niciun folos: parlamentul suedez a emis o lege care sileşte autorităţile locale să pună străinii în capul listelor de aşteptare.

Că parlamentul suedez a putut elabora o asemenea lege este, desigur, o inculpare distrugătoare a priorităţilor sistemului său social. La fel este şi faptul că există o mulţime de etnici suedezi ce trăiesc şi cerşesc pe străzile oraşelor, iarna cuibărindu-se unul lângă altul în uşile magazinelor şi birourilor, înfăşuraţi în pături noaptea, cu speranţa că vor rămâne în viaţă în frigul pătrunzător, de sub temperatura de îngheţ. Aceeaşi situaţie de ocară poate fi remarcată în marile oraşe din Norvegia şi Danemarca.

Aceşti suedezi nu ar trebui să fie pe străzi. Statele scandinave ale bunăstării au fost fondate în baza unui acord între cetăţeni şi guvernul acestora: oamenii să plătească taxe scandalos de mari, iar în schimb guvernul lor să le garanteze o plasă de siguranţă excelentă în caz că se îmbolnăvesc sau sunt concediaţi. Însă de când aceste ţări au ales să-şi deschidă uşile imigraţiei musulmane de masă, această înţelegere a fost fisurată.

Da, cetăţenii sunt în continuare obligaţi să plătească pentru statul bunăstării – însă acest sistem nu le mai asigură spatele. Oamenii îndrituiţi, de la cel mai înalt lider naţional până la birocratul de la cel mai jos nivel local, se pare că au uitat pentru cine lucrează. Într-un fel, are sens: la urma urmei, un „băiat de hârtii” angajat al statului care oferă cetăţenilor ceva pentru care ei deja au plătit, cu greu se poate simţi virtuos în mod deosebit, în timp ce să împarţi chestii gratis străinilor care nu au făcut absolut nimic ca s-o merite, îl pot face pe acelaşi angajat guvernamental să se simtă precum un bun samaritean de talie internaţională.

Ce este şi mai cutremurător decât această stare a lucrurilor este faptul că milioane de cetăţeni scandinavi acceptă acest statu quo. Marinaţi de la naştere în multiculturalism, milioane dintre aceştia nu îndrăznesc să ceară ce li se cuvine – ceea ce au plătit, ce merită – de teamă să nu fie văzuţi de către alţii, şi chiar de ei înşişi, drept bigoţi.

Din fericire, nu toţi scandinavii se potrivesc descrierii. Când presa alternativă a relatat că bisericile din Gothenburg vor refuza oamenii fără adăpost care aparţin de acea parohie cu scopul de a caza membrii unei religii ce văd Creştinismul drept ceva abominabil, zeci de cititori au reacţionat cu indignare. „Drumul către iad e pavat cu bune intenţii”, a scris unul dintre ei. „Ura faţă de etnicii scandinavi nu cunoaşte hotare” a scris altul. Un al treilea a sugerat că bisericile din Gothenburg oricum vor fi convertite în curând în moschei, minarete şi altele asemenea.
Păcat că, în momentul de faţă, acesta pare un pariu sigur.
În timp ce Europa dormea...

Citiți și:

Sinuciderea «celei mai generoase naţiuni de pe Pământ» 
Suedia, țara în care corectitudinea politică a atins paroxismul: Deportează o studentă americană, în timp ce oferă case și bani jihadiștilor ISIS 

 yogaesoteric

25 iulie 2018

Inedit: sacoșa de rafie de la piață, ajunsă geantă de lux în Franța, Anglia și SUA!

Binecunoscuta sacoșă de piață din rafie, cea pe care o putem cumpăra cu doar câțiva lei, a ajuns să fie vândută cu sute de dolari pe piața din Franța, Anglia și SUA. Însăși actrițele Julia Roberts sau Kelly Osbourne s-au numărat printre vedetele care au dorit să fie la pas cu moda, cumpărând gențile propuse de renumita casă de modă Louis Vuitton!

„Genţile din rafie sunt ultima fiţă în America. În plus, în perioada aceasta de criză, marile branduri îşi iau marfă ieftină pe care îşi pun sigla, iar cumpărătorul plăteşte, prin urmare, numele firmei. Preţul unei astfel de genţi e de 1.500-1.700 de euro. Acestea sunt confecţionate din materiale ecologice, iar vedetele de la Hollywood sunt adeptele tendinţelor eco, renunţând la extravagantele genţi din piele”, a declarat creatoarea de modă Adina Buzatu într-un interviu acordat cu câțiva ani în urmă ziarelor din România.

Colecția pe care renumiții creatori de genți au numit-o „Louis Vuitton Street PM 200”, a fost una dintre cele mai apreciate cu câteva sezoane în urmă, dând tonul și unei colecții de îmbrăcăminte inspirată de aceeași sacoșă de piață. Materialul din rafie a fost utilizat de casa de modă Celine, care a creat mantouri și alte ținute, purtate cu mândrie la lansările de modă în toamna anilor 2014 și 2015.

Louis Vuitton Malletier, cunoscut ca Louis Vuitton, sau prescurtat ca LV, este o casă de modă franceză fondată în 1854 de Louis Vuitton. Monograma LV a casei de modă apare pe majoritatea produselor variind de la cufere de lux și articole din piele la prêt-à-porter, pantofi, ceasuri, bijuterii, accesorii, ochelari de soare și cărți. Louis Vuitton este una dintre cele mai mari case de modă din lume; își vinde produsele prin buticuri proprii, departamente închiriate în magazine de lux și prin intermediul secțiunii de comerț electronic de pe site-ul său.

Șase ani consecutiv (2006-2012), Louis Vuitton a fost numit cel mai valoros brand de lux din lume. Evaluarea brandului din 2012 a ajuns la uriașa sumă de 25,9 miliarde de dolari. În 2013, brandul a fost evaluat la 28,4 miliarde de dolari, cu vânzări de aproximativ 9,4 miliarde de dolari. Louis Vuitton activează în 50 de țări cu peste 460 de magazine în toată lumea. 

Citiți și:

Prostia feminină fără margini ce le caracterizează pe acele femei care sunt obsedate să îşi distrugă sănătatea şi bunăstarea propriului trup doar pentru că au îmbrăţişat ideea cretină de „a fi în pas cu moda“ 

Noua modă pentru bărbați, New York 2017 - 2018. Cum o comentați?

yogaesoteric

20 iulie 2018

Google a creat deja inteligenţa artificială care a creat la rândul ei propria AI, având sarcina de a recunoaşte obiectele şi persoanele

Google, prin diviziile sale, a dezvoltat o inteligență artificială care poate crea, la rândul ei, o altă inteligență artificială.

În mai 2017, cercetători de la Google Brain au anunțat crearea AutoML, o inteligență artificială capabilă să genereze propriile AI-uri. Recent, aceștia au decis să prezinte AutoML, cea mai mare provocare până în prezent, după ce AI a construit un „copil” care depășește toate așteptările. Cercetătorii Google au automatizat proiectarea modelelor de învățare automată, utilizând o abordare numită învățare de consolidare.

AutoML acționează ca o rețea neurală a controlerului care dezvoltă o rețea AI pentru o sarcină. Pentru acest produs special AI, pe care cercetătorii l-au numit NASNet, sarcina a fost recunoașterea obiectelor – persoane, mașini, semafoare, genți de mână etc. – într-un video, în timp real. AutoML ar evalua performanța NASNet și ar folosi acele informații pentru a-și îmbunătăți AI creată, repetând de câteva ori procesul. Când au fost testate clasificările imaginilor și seturile de date de detectare a obiectelor, NASNet a depășit toate celelalte sisteme create de om.

Potrivit cercetătorilor, NASNet a avut o performanță de a găsi și valida imaginile de 82,7%. Aceasta este cu 1,2% mai bună decât rezultatele anterioare, iar sistemul este, de asemenea, cu 4% mai eficient, cu o medie de precizie de 43,1%.

Deși conceptul din spate este destul de simplu: un algoritm învață după ce e alimentat cu o tonă de date. Prin automatizarea procesului de creare a sistemelor AI exacte și eficiente, o AI care poate construi o altă inteligență artificială își asumă sarcina.

Cercetătorii Google recunosc că NASNet s-ar putea dovedi util pentru o gamă largă de aplicații și mulți știu asta. Însă, dacă scapă de sub control, aceste arme ale viitorului ar putea distruge, mai mult decât să creeze. Tocmai de aceea, Amazon, Facebook, Apple și alții sunt membrii ai Parteneriatului pentru AI în beneficiul oamenilor și al societății, o organizație axată pe dezvoltarea responsabilă a inteligențelor artificiale.

Institutul de Ingineri Electrotehnici și Electronici (IEE) a propus standarde etice pentru AI, iar DeepMind, o companie de cercetare deținută de compania mamă Alphabet Google, a anunțat recent crearea unui grup axat pe implicațiile morale și etice ale inteligenței artificiale. În plus, diverse guverne lucrează la reglementări pentru a împiedica utilizarea ei în scopuri periculoase, ca armele atomice.

Tehnologia poate fi un instrument uimitor și deja ne-a adus atât de multe avantaje, dar oare ne dăm seama exact când s-a mers prea departe și este necesar să ne oprim reflectând la ceea ce facem? Când, dacă vreodată va fi cazul, este prea târziu? Filme precum Matrix, Terminator și Transformers pot servi drept avertisment pentru ceea ce este posibil să se producă dacă se acordă prea multă putere inteligenței artificiale.

Citiți și:Putin avertizează despre super-soldaţii modificaţi geneticCipul pentru «augmentarea» creierului, disponibil în 3-5 ani. Dimensiuni între 1,9 şi 2,2 milimetri

yogaesoteric
18 iulie 2018