Grădinițele «de gen neutru» din Suedia îi învață pe băieței să poarte rochii

Foarte multe grădinițe suedeze finanțate de guvern sunt „de gen neutru” și îi învață pe copii să-și nege înclinațiile naturale către activități masculine sau feminine, cerându-le în schimb să desfășoare activități care sunt asociate de obicei sexului opus.

„O nouă abordare a genului a devenit obișnuită de acum în grădinițe înainte de înscriere”, relatează New York Times într-un articol dedicat acestor școli. Educatorii suedezi „fac tot ce stă în puterea lor” pentru a demonta copiilor conștiința de gen.
Încă din 1998, programa școlară de stat a cerut profesorilor „să combată șabloanele tradiționale despre genuri și rolurile lor”.
La începuturile acestui masiv experiment social, „Băieții și fetele din grădinițe erau separați pentru o parte a zilei și îndemnați să facă acțiuni asociate sexului opus. Băieții își masau unii altora picioarele. Fetele erau scoase la plimbare în zăpadă, în picioarele goale, sau puse să deschidă larg ferestrele și să țipe.”
În prezent, grădinițele folosesc o largă varietate de tehnici pentru a elimina genul din orele de clasă, făcându-le pe fete să se comporte ca băieții și invers. Grădinițele îi împiedică pe copii să se joace doar cu unii băieți sau fete. Băieții sunt trimiși într-o bucătărie de joacă în timp ce fetele sunt puse să exerseze cum să strige „Nu!”. Grădinițele au acum și câte un „specialist de gen” în cadrul personalului, căruia îi pot fi semnalate probleme ca, de exemplu, băieți care refuză să danseze sau să picteze sau copii care desenează gene lungi doar chipurilor de fete.
Băieții pot purta rochii iar profesorii sărbătoresc de fiecare dată când o fată devine mai puțin feminină. Unui băiat de trei ani, pe nume Otto, nimeni nu i-a spus până la această vârstă, inclusiv „bunicii, îngrijitorii sau alți copii de vârsta lui” că băieții nu poartă rochii. Mama lui „ar vrea ca aceasta să continue cât se va putea de mult”.
O educatoare se bucura foarte tare cum lecțiile ei au schimbat o fetiță foarte feminină într-una despre care părinții se plângeau că a devenit acasă „foarte sfidătoare si obraznică”.
O tânără aspirantă la postul de educatoare, în vârstă de 26 de ani, a declarat pentru New York Times că „se enervează” când își vede prietenii că-și îmbracă copii în bleu sau în roz. În acele momente se simte „responsabilă” să le spună că, îmbrăcând fetele în roz și băieții în albastru, fac o teribilă „greșeală”.
Pe măsură ce nebunia transgender a luat amploare, fostul analist al serviciilor secrete Stella Morabito a scris în mod repetat că de-sexualizarea completă a societății va crește foarte mult puterea guvernelor.
„Dacă veți aboli distincția între sexe în lege, puteți aboli și recunoașterea de către stat a legăturilor biologice de familie iar statul va putea reglementa relațiile personale și își va putea consolida puterea așa cum nu a mai făcut-o vreodată până acum”, a explicat Morabito în Public Discourse în 2016.
Ea continuă: „Într-o societate de-sexualizată prin lege, îți va recunoaște statul relația ta în calitate de soț sau soție? Mamă sau tată? Fiică sau fiu? Toți acești termeni sunt legați de sex. Un sistem care nu recunoaște existența bărbatului și a femeii va putea foarte ușor să ignore descendența oricărui copil. Ai putea fi recunoscut drept «gardianul legal» al copilului tău, dar asta numai dacă statul este de acord cu acest aspect. Oricine altcineva va putea fi paznic al copilului tău dacă statul decide că așa e «mai bine pentru copil». Într-un asemenea scenariu, nimic nu poate împiedica statul să distrugă relația mamă-copil după cum are chef.
Într-un asemenea scenariu, statul controlează toate relațiile personale chiar de la sursă: familia biologică. Abolirea autonomiei familiei va fi completă, pentru că familia va înceta să mai fie un acord din oficiu. «Familia» va fi orice va vrea statul să fie. În lumea de-sexualizată de politici de gen, toate relațiile personale vor ajunge să fie controlate și reglementate de stat.”
Potrivit New York Times, au existat și „proteste ocazionale” din partea tradiționaliștilor în privința grădinițelor „de gen neutru”, dar cele mai mari două partide din Suedia sprijină această abordare a „genului neutru”.

Citiți și:
 
Suedia – copii de grădiniță scoși la parade gay. Asta se pregătește oare și în România?
Ideologia drepturilor copiilor – instrument de distrugere a familiei (I)Scopurile ONU pentru omenire vizează copiii ca «agenţi ai schimbării»

yogaesoteric
16 octombrie 2018

Președintele Poloniei compară apartenența la UE cu o ocupație imperialistă…

Preşedintele polonez, Andrzej Duda, a comparat apartenenţa ţării sale la Uniunea Europeană cu unele aspecte ale ocupaţiei Poloniei de către imperiile rus, austro-ungar sau german de-a lungul istoriei. El a vorbit despre o situație în care „undeva departe, în capitale îndepărtate se decide în privința noastră și în realitate noi muncim pentru alții”, declarație făcută la o manifestare dedicată Centenarului independenței Poloniei.

„Toţi aceşti oameni să-şi amintească cei 123 de ani de partaje teritoriale. (…) Şi atunci au fost oameni care spuneau: poate că va fi mai bine, nu vor mai fi dispute, revolte, insurecţii, războaie, aventuri, confederaţii, vom avea în sfârşit pace”, dar apoi „au înţeles repede că războaiele continuă, aventurile continuă, dar că noi nu mai avem nicio influenţă, că nu mai putem decide pentru noi înşine, că acum, undeva departe, în capitale îndepărtate, se decide în privinţa noastră, ne luăm de acolo banii pe care îi câştigăm pentru munca noastră, deşi în realitate noi muncim pentru alţii.”

Citiți și:

Academician român: integrarea în UE este de fapt dezintegrareMii de persoane la un protest anti-UE din Italia: «Separare de Uniunea Europeană şi cuşca euro»Sfârșitul proiectului UE este deja aproape

 

yogaesoteric
15 octombrie 2018

Realitatea violentă a Suediei a spart imaginea cosmetizată

Suedia este cunoscută pentru muzica populară, IKEA și asistența socială generoasă. Mai nou, ea este asociată tot mai frecvent cu numărul în creștere al recruților Statului Islamic, atentatele cu bombe și atacurile cu grenade.

Suedezii s-au obișnuit cu știrile despre infracționalitatea violentă, intimidarea martorilor și execuțiile comise de crima organizată. Subiectul infracționalității este totuși unul sensibil și dezbaterile pe această chestiune în societatea scandinavă sunt restrânse de tabu-uri.

Pentru a înțelege infracționalitatea în Suedia, este important să remarcăm că în occident asistăm la un declin al actelor de violență extremă, în special în ceea ce privește violența spontană și uciderile provocate de alcool. Totuși scăderea omorurilor a fost în general mult mai redusă în Suedia decât în țările învecinate.

Uciderile cu arme de foc legate de crima organizată, acum în principal un fenomen răspândit printre bărbații provenind din familii de imigranți din culturile paralele ale țării, au crescut de la 4 pe an la începutul anilor ’90 până la în jur de 40 anul trecut. Datorită acestui fapt, Suedia a ajuns de la o țară cu o infracționalitate scăzută la una cu rate ale omorurilor cu mult peste media Europei Occidentale. Tulburările sociale, incluzând incendieri de mașini, atacuri asupra echipelor de intervenție și chiar revolte, constituie un fenomen cronic.

Împușcăturile au devenit atât de frecvente în țară încât nu mai sunt știri de prima pagină, decât dacă sunt spectaculare sau duc la decese. Știrile despre atacuri armate sunt înlocuite rapid cu cele despre evenimente sportive sau celebrități, cititorii devenind desensibilizați la violență. În urmă cu o generație, atacuri cu bombe împotriva poliției și revolte erau evenimente extrem de rare. Astăzi, să citești despre astfel de incidente a devenit parte a vieții cotidiene.

Nivelurile în creștere ale violenței nu au rămas neobservate de către vecinii scandinavi ai Suediei. Norvegienii folosesc în mod obișnuit expresia „condiții suedeze” pentru a descrie infracționalitatea și tulburările sociale. Impresia Danemarcei a fost făcută clară atunci când fostul președinte al NATO și prim-ministru al Danemarcei a afirmat într-un interviu pe un post suedez: „Adeseori folosesc Sudia ca un exemplu negativ”.

În răspuns, guvernul suedez a lansat o campanie internațională pentru „imaginea Suediei” minimalizând creșterea infracționalității, atât în strategia media cât și în campanii finanțate din banii contribuabililor. Într-o vizită la Casa Albă din luna martie, prim-ministrul suedez Stefan Löfven a admis că țara are problemele sale cu infracționalitatea și îndeosebi împușcăturile, dar a negat existența zonelor interzise.

Dar realitatea e una diferită pentru cei de pe teren. Șeful sindicatului paramedicilor Ambulansförbundet, Gordon Grattidge, și predecesorul său Henrik Johansson au declarat recent într-un interviu că unele cartiere sunt în mod clar interzise pentru șoferii de ambulanță – cel puțin în lipsa protecției poliției.

Suedezii nu sunt înclinați către manifestări grandioase de mândrie națională, dar noțiunea unui „Model Suedez” – faptul că țara are ce învăța lumii – este o parte vitală a imaginii de sine naționale.

Din moment ce infracționalitatea este strâns legată de eșecul țării de a-și integra imigranții, creșterea infracționalității este un subiect sensibil. Atunci când guvernul suedez și opoziția fac referire la țară ca fiind o „superputere umanitară” pentru că și-a deschis porțile la mai mulți imigranți pe cap de locuitor în timpul crizei migrației decât orice altă țară din UE, aceștia vorbesc serios. De aici au rezultat niște contorsiuni impresionante.

În martie, ministrul Pieței Muncii Ylva Johansson a apărut la BBC, unde a afirmat că numărul de violuri și cazuri de hărțuire sexuală „au scăzut în jos, jos și jos”. De fapt opusul e adevărat, ceea ce Johansson a recunoscut mai târziu într-o scuză.

În mod similar, într-un editorial pentru Washington Post, fostul prim-ministru Carl Bildt a descris politica de imigrație a țării drept o poveste de succes. Nu a detaliat asupra criminalității violente. După atacuri repetate asupra instituțiilor iudaice în decembrie – inclusiv incendierea unei sinagogi în Gothenburg – Bildt a scris un alt editorial în care susține că anti-semitismul nu e o problemă majoră în Suedia.

„Din punct de vedere istoric, în Suedia catolicii au fost considerați o amenințare periculoasă ce trebuie combătută și restricționată”, a afirmat Bildt, aparent în necunoștință de cauză că legile citate se aplicau de asemenea evreilor. Căsătoria mixtă era ilegală și ostilitatea era bazată pe ideea că evreii sunt inferiori din punct de vedere rasial. Încercările lui Bildt de a relativiza anti-semitismul curent cu argumente istorice stranii și incorecte reflectă cât de nervos reacționează elitele suedeze în legătură cu știrile negative despre țară.

Un alt exemplu spectaculos este un website guvernamental oficial despre „Fapte în legătură cu migrația, integrarea și infracționalitatea în Suedia”, ce susține că demontează mituri despre țară. O „afirmație falsă” listată de guvern este că „Nu cu mult timp în urmă, Suedia a asistat la primul său atac terorist islamic”.

Este surprinzător din moment ce jihadistul uzbec Rakhmat Akilov a pledat vinovat în atacul cu camionul în care cinci persoane au fost ucise în Stockholm, în aprilie anul trecut; el jurase credință Statului Islamic înaintea faptului. Akilov, care în prezent este judecat, și-a repetat cu mândrie sprijinul pentru ISIS și a afirmat că motivația sa era să ucidă cetățeni suedezi. A avut de asemenea contacte confirmate cu jihadiști internaționali.

Scuza guvernului pentru negarea atacului terorist islamic din Suedia este că niciun grup islamic nu și-a revendicat răspunderea. Considerând importanța combaterii știrilor false în zilele noastre, manipularea guvernului suedez a faptelor incomode politic pare destul de iresponsabilă.

Uneori este nevoie de un observator extern pentru a pune lucrurile în perspectivă. Un articol recent de Bojan Pancevski în Sunday Times din Londra a atras atenția asupra imigrației și infracționalității violente. Articolul a cauzat un scandal în Suedia și a fost considerat parte a motivului pentru care ministerele de Externe britanice și canadiene au emis îndrumări de călătorie în privința țării, citând crima organizată și exploziile.

„O fac să pară ca și cum violența e scăpată de sub control”, a declarat Stefan Sintéus, șef al poliției din Malmö.

Se pare că nu i-a trecut prin minte șefului poliției că atât îndrumările de călătorie cât și articolul din publicația londoneză pot reflecta realitatea. La urma urmei, cu doar câteva zile înainte o secție de poliție din Malmö fusese ținta unui atac cu grenadă. Mai devreme, în cadrul aceleași luni, o mașină de poliție din oraș a fost distrusă într-o explozie.

Oficialii pot fi resemnați în fața acestei situații. Dar într-o țară a Europei Occidentale pe timp de pace, este rezonabil ca astfel de niveluri de violență să fie considerate scăpate de sub control.

Citiți și: Sinuciderea «celei mai generoase naţiuni de pe Pământ» Suedia – un paradis sau un iad? Suedia, țara unde femeile au dispărut de pe străzi de frica imigranţilor
 

yogaesoteric
9 octombrie 2018

(Expreședintele Traian) Băsescu a făcut public un document secret al SRI care arată un mod de lucru atunci când este vorba de eliminarea unor oameni politici incomozi

Fostul președinte Traian Băsescu a făcut public în luna mai un pasaj dintr-un document al SRI, despre care spune că este marcat „strict secret” și că i-a parvenit în urmă cu câteva luni. Documentul SRI vizează dosarul „Gala Bute”, menționându-se clar rolul acestuia și cum funcționa relația cu sistemul judiciar.

Traian Băsescu a afirmat, în plenul Senatului, că a luat decizia de a face publice informațiile după ce a apărut în spațiul public răspunsul DNA referitor la implicarea SRI într-un dosar penal. Cel mai probabil, este vorba de dosarul lui Liviu Dragnea.

„Este un document strict secret al UM 0198 București a Serviciului Român de Informații. Un document din data de 9.11.2011, care mi-a parvenit acum câteva luni, și niciodată nu l-aș fi făcut public dacă nu vedeam minciuna din adresa DNA către ÎCCJ. Nu citesc mult din acest document, vă pot spune că acest document vorbește de oameni care se află într-un dosar penal, oameni care au săvârșit infracțiuni dar despre care DNA-ul nu ne spune mare lucru. Și, pentru a fi concludent în motivul pentru care fac public acest document, o să citesc câteva pasaje din el: «În temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 14/’92 și ale art. 15 din Protocolul de cooperare între Parchetul de pe lângă ÎCCJ și SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale și urmare a adresei noastre 003864675 din 24.06.2011, respectiv a planului de cooperare din 13.07.2011, vă comunicăm următoarele...». Ce înțelegem din acest preambul este că protocolul a funcționat din plin și că a existat un plan de cooperare între SRI și DNA”, a declarat fostul președinte Traian Băsescu în plenul Senatului.

Fostul președinte a mai spus că la finalul documentului se vorbește și despre beneficiarii informațiilor.

„Finalul acestui documentul spune așa: «în conformitate cu dispozițiile art. 8 și a art. 57 din protocolul de cooperare dintre Parchetul de pe lângă ÎCCJ și SRI, pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale, vă adresăm rugămintea ca datele prezentate să fie destinate exclusiv informării procurorului de caz, potrivit principiului necesității de a cunoaște, fără a fi introduse în dosarul cauzei». Acest document marcat «strict secret» ne arată două lucruri: protocolul dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte și SRI a funcționat din plin, s-a întocmit un plan de acțiune cu număr și dată, și, extrem de grav, informațiile care au fost transmise DNA nu au fost destinate și avocatului și inculpaților”, a declarat Băsescu.

Băsescu spune că mecanismul folosit arată cum se ajungea la politicieni.
„Toți cei prinși făcând trafic de influență și încasând sume necuvenite au devenit în dosar denunțători, au primit pedepse cu suspendare, și despre cel denunțat nu se pomenește nici măcar ca urmă numele lui, în această notă. Asta probează, de data aceasta, un sistem: îi prinzi și pe mituitor, și pe cei mituiți, după care, pentru a scăpa, dau un nume de om politic important. Este vorba de un document care vizează «Gala Bute». Vreau să știți că toți cei menționați în acest document ori au fost disjunși din cauză, ori au devenit denunțători, după ce în fază inițială au dat și câte 8 declarații în care nu făceau referire la inculpatul din ziua de azi. La a 9-a declarație, au devenit denunțători și au primit un regim privilegiat”, a afirmat senatorul PMP.

Citiți și:

Judecătoarea Dana Gîrbovan: «Protocolul dintre Parchetul General și SRI a extins competențele de cercetare penală ale SRI...» Consiliul Superior al Magistraturii, «garantul independenței Justiției», recunoaşte că a încheiat un protocol SECRET cu SRI în 2014 

yogaesoteric
9 octombrie 2018

Slugi, trădători, marionete și manipulați. Hoţia cu democraţia

   (fragmente)

Partidele mimează lupta dintre opoziție și putere, românii naivi luptă fratricid între ei împărțiți în două tabere, presa este aservită unora sau celorlalți, însă stăpânii din exterior sunt aceiași pentru toate părțile.

De ce avem în fruntea ţării politicieni şi şefi de instituţii de valoarea, de calitatea, de fapt, de non-valoarea, de lipsa de calitate a lui Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Ludovic Orban, Dan Barna, Eugen Tomac, Eduard Hellvig, Gabriel Vlase, Augustin Lazăr, Laura Codruţa Kövesi, Gabriela Vrânceanu Firea, Mihai Chirică, ca să-i numim doar pe cei care conduc azi România, guvernul României, Senatul şi Camera Deputaţilor, partidele, instituţiile de forţă, marile oraşe? Cum e turcul şi pistolul, adică politicienii şi înalţii funcţionari nu pot fi mai buni decât populaţia pe care ar trebui s-o reprezinte. Aşa să fie?

Să fie calitatea românilor care trăiesc astăzi aici de nivelul jalnic al politicienilor şi demnitarilor care-i reprezintă la Cotroceni, în Palatul Victoria, în Parlament, în parchete şi servicii, în primării şi, seară de seară, pe televiziunile de ştiri alocate? Oricum, asta ni se induce clipă de clipă, sistematic, tenace, că noi, românii, suntem la fel de ciumeţi ca reprezentanţii noştri, la fel de imbecili, inculţi, hoţi, corupţi, mincinoşi, incompetenţi, arivişti pe sec, impostori, plagiatori ca ei. Noi punem ştampila pe buletinele de vot, iar cei votaţi ne vând pe câţiva arginţi, nu mulţi, pe care şi-i bagă în propriul buzunar.

De aceea am avea nevoie de DNA, o instituţie bazată pe o jurisdicţie de excepţie tipică unei dictaturi, de aceea am avea nevoie de protocoalele între SRI, DNA şi celelalte instituţii, de servicii secrete supranumerice, care să-i supravegheze pe votanţii unor asemenea politicieni iresponsabili, nevolnici, corupţi şi nepotriviţi. De aceea am avea nevoie de bani din ce în ce mai mulţi de la buget pentru aceste servicii foarte speciale, care să supravegheze, să controleze o populaţie incalificabilă, detestabilă. Avem un Minister al Apărării foarte lejer, serviciul militar obligatoriu, care avea şi un rol educativ, mai ales pentru tinerii veniţi de la ţară sau din mahalalele sărace, a fost suprimat, dar Ministerul de Interne, ca şi serviciile speciale au devenit supraponderale, cu mult peste ce ar trebui să fie ele raportat la o populaţie în continuă scădere. Populaţia României scade neîncetat ca urmare a unei natalităţi foarte slabe, explicabile, şi a unei emigraţii fără precedent în istoria ţării, tragice.

Şi nu numai serviciile secrete şi Ministerul de Interne sunt supraponderale, supranumerice şi supraplătite (să nu uităm nici pensiile speciale şi pensionarii la 50 de ani), dar mai avem şi foarte multe canale de ştiri cu conţinut eminamente politic – despre unele nici nu ştim cine le ţine în viaţă, din ce bani trăiesc. Antena 3, Realitatea TV, România TV, Digi 24, B1 TV, Naşul TV, plus zeci, dacă nu sute de canale de ştiri în provincie, posturi de radio foarte politizate – toate acestea nu fac decât să spună „jos cutare! sus cutare!”, să lustruiască politicieni şi aleşi locali despre care se vorbeşte până la ameţeală.

Dacă s-ar opri aceste oficine de prestări pur politice, deloc comerciale, majoritatea absolută a politicienilor noştri ar cădea pe loc în neantul din care au venit. E limpede că politicienii şi televiziunile care-i lustruiesc şi le dau formă şi conţinut zilnic, seară de seară, locuiesc în acelaşi borcan urât mirositor. Şi toţi cei care se pretează interesat la această sinistră comedie, politicieni şi ziarişti laolaltă, sunt indivizi fără experienţă profesională semnificativă sau dispuşi să-şi pună orice experienţă în paranteză, cu studii discutabile, doctori plagiatori, cu un profil moral pe măsură. Presa scrisă a cam dispărut, teme care privesc literatura, arta, istoria nu mai fac nici o para chioară. Educaţia şi sănătatea sunt folosite ca subiecte doar pentru a atrage sau a fideliza fraierii. Viaţa românilor se reduce la politică şi judiciarism de spitalul de nebuni.

Să nu pierdem din vedere nici mediul online, cu Google, cu Facebook, Twitter, Instagram etc., cu sute de site-uri care manipulează politic într-o direcţie sau alta prin preferinţe şi cenzură. Şi, mai ales, să nu-i uităm nici pe sociologii de provenienţă comunistă şi securistă care produc sondaje trucate, prefabricate, inventate, comandate şi plătite de unii şi de alţii, sociologi care scriu, de fapt, cele mai mincinoase editoriale politice pentru că lasă impresia că se bazează pe cifre şi pe interogarea populaţiei.

Marea descoperire recentă, cu nesfârşita discuţie în jurul demiterii Laurei Codruţa Kövesi, a scos clar la vedere rolul nefast al unei justiţii dirijate, orientate până la urmă împotriva întregii ţări. Spectacolul de suprafaţă al luptei dintre cele două tabere nu mai poate să ascundă tragedia cu care se confruntă cotidian întreaga populaţie a României, călcată în picioare de servicii secrete, justiţie coruptă şi instrumentată, presă falsă, închiriată pentru a intoxica, manipula, dezorienta.

Să revenim la prima întrebare. Bineînţeles că actualii politicieni, ca şi cei din 1989 până azi, nu reprezintă aproape deloc populaţia tăcută a României. Bineînţeles că există sute şi mii de români mai buni decât ei, mai cinstiţi şi mai competenţi, care ar trebui să reprezinte ţara în treburile publice. Actualii politicieni, ca şi restul adunăturii politice postcomuniste, nu au fost scoşi în faţă de alegeri democratice reale, ci de acele forţe obscure şi oculte care controlează România din decembrie 1989 încoace. Mai nou, aceste forţe au fost numite „stat paralel” în piaţa publică, într-o enormă adunare populară, în discursuri, de Liviu Dragnea şi de Călin Popescu Tăriceanu, respectiv preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului. Mai înainte se vorbea de Securitate, care a făcut de la bun început un contract odios de vânzare de ţară cu servicii străine, cu multinaţionale, cu mai multe puteri de ocupaţie.

Odată cu lichidarea violentă a Ceauşeştilor am ieşit dintr-un fals comunism, în fapt o teribilă dictatură a bandiţilor, proştilor şi ticăloşilor de tot felul, şi am intrat într-o democraţie de faţadă, din care nu se poate recunoaşte decât ritualul găunos şi inutil al votului. Ieşirea României din comunism a fost sprijinită masiv, cu arma în mână, de URSS, de democraţiile occidentale şi de vecinii interesaţi. Ieşirea din tragicomedia democratică în care ne găsim nu va mai fi ajutată de nimeni din exterior. Dimpotrivă. Se fură azi toată România prin alba-neagra? Nu. Se fură cu democraţia, cu partidul şi cu votul.

Citiți și: De la statul clientelar la statul paralel al noii securități (I) Ce este România profundă?
 

yogaesoteric
9 octombrie 2018

 

O rasă de corcituri va popula Europa

48% dintre francezi erau, în 2015, de acord cu teoria lui Renaud Camus că se urmărește marea înlocuire a popoarelor europene cu imigranți veniți din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Cifrele apar într-un studiu dat publicității de Fundația Jean Laures și Conspiracy Watch cu privire la impactul teoriilor conspiraționiste. Dacă marele public e, într-o proporție semnificativă, de acord cu teza fundamentală a lui Renaud Camus („Ideea Le Grand Remplacement este foarte simplă: Ai un popor și, în decurs de numai o generație, obții în loc un alt popor sau alte popoare”), establisment-ul o contestă vehement. Și nu e vorba numai de politicieni și ziariști, ci și de intelectuali de renume și specialiști în demografie.

Herve Le Bras, de pildă, susține că Le Grand Remplecement este o farsă sinistră.
„A vorbi despre imigranți la a doua sau la a treia generație este o contradicție în termeni. Ei sunt francezi!”

În locul marii înlocuiri, Herve le Bras vorbește de un metisaj la scară uriașă între francezi și noii veniți. Pe baza statisticilor pe care le are la dispoziție, el susține că procesul e în plină desfășurare, dat fiind că 40% dintre imigranți au un partener de viață din rândul populației franceze.

Ba, mai mult, peste trei generații, chiar în cazul opririi complete a imigrației, numai 1,7% din noii născuți nu vor avea niciun strămoș de origine străină până la gradul al cincilea. Ai considera pe aceti descendenți ai imigranților, născuți din căsătorii mixte drept străini și neeuropeni, spune Le Bras, este rasism pur și simplu. Ar fi asemănător, susține Le Bras, cu principiul „unei singurepicături”, aplicat în Statele Unite în vremea segregaționismului, când un singur ascendent de origine ne-europeană îl transforma pe un individ într-un cetățean de rangul al doilea.

Așadar, nu e vorba de o mare înlocuire, ci de un metisaj natural care a început încă din neolitic. Ceea ce spune Herve Le Bras seamănă însă izbitor cu mult-hulitele teorii conspiraționiste despre Eurabia și faimosul plan Kalergi. Cu o singură mare diferență, Herve le Bras susține că procesul e natural și că se petrece încă din neolitic. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Nu e vorba numai de o dinamică naturală, ci, din câte se pare, de un efort conștient.

Proba? Un raport ONU elaborat de Divizia pentru populație a Departamentului pentru afaceri economice si sociale vorbește deschis despre migrația de înlocuire, ca singurul antidot pentru procesul de diminuare și îmbătrânire a populației din țările dezvoltate.

Citiți și:
George Soros: «Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum»
 Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor europene

yogaesoteric
3 octombrie 2018

Dezvăluiri despre armele cu energie dirijată folosite pentru controlul maselor de către aşa-zişii «Iluminaţi» (I)

Trăim într-o eră în care radiațiile electromagnetice sunt folosite pe ascuns împotriva noastră

În ultima vreme, a devenit tot mai limpede că atât în cazul tehnologiei nucleare, cât și în cazul tehnologiei bazate pe radiațiile electromagnetice (REM), în care suntem atât de „îmbăiați” zi și noapte, cel mai adesea fără știrea și consimțământul nostru, suntem obligați cu toții să suportăm efectele nefaste ale radiațiilor. Putem spune că suntem supuși unui experiment gigantic, care a cuprins întregul glob și în care electro-poluarea, stresul biologic, tensiunile psiho-mentale și neregularitățile sistemului judiciar ne afectează pe toți în cel mai înalt grad. În ciuda faptelor, cei mai mulți oameni preferă, în mod iresponsabil, să ignore această realitate, fiindu-le mai comod să își închipuie că tot ce se petrece este doar rodul erorii sau al ignoranței generale. Adevărul este că impactul pe care telefonia mobilă și tehnologia WiFi le au asupra organismului uman și pericolele inerente tehnologiei electromagnetice le sunt demult chiar foarte bine cunoscute cercetătorilor implicați în studiile finanțate de armată, începând cu proiectul Pandora, desfășurat la mijlocul anilor ’60.

Nu există dubii că suntem „îmboldiţi” şi „mânaţi” electromagnetic

De la apariția radarelor, simptomele grave ale operatorilor de radar – sterilitate, căderea părului, cataractă, proliferarea globulelor albe și modificările cromozomiale, precum și copiii născuți cu sindromul Down – au punctat drumul dezvoltării acestor aparate. Răspunsul oficialilor din structurile de conducere ale armatei la protestele și revendicările celor care aveau probleme de sănătate s-a rezumat la impunerea unor măsuri de securitate și a unor coduri și mai secrete pentru aceste operațiuni și proiecte negre și ignorarea completă a oricăror efecte nefaste în manualele tehnice și în normele de protecție. Tehnologia a fost dezvoltată fără a ține seama de impactul distructiv pe care ea îl are asupra ființei umane. Războiul Rece și câmpul deschis de cercetare pentru tehnologia aparaturii REM (radiaţii electromagnetice) au fost considerate prioritare, sănătatea populației fiind astfel complet desconsiderată.

La mijlocul anilor ’90, Institutul Național American de Standarde a adoptat nivelurile de siguranță ale Institutului de Inginerie Electrică și Electronică (The Institute of Electrical and Electronics Engineers ‒ IEEE): astfel, limitele câmpurilor electrice și magnetice trebuie să se încadreze între 300 kHz și 100 GHz, pentru siguranța publică, aceasta în condițiile în care majoritatea sistemelor electrice de utilitate publică din SUA, Europa și Japonia funcționează pe o frecvență de 50-60 Hz. În ceea ce privește emitanța (radianța) suprafeței unui material, limitele acesteia au fost stabilite la 1-10 microW/cm2 – valori care erau departe de standardul Rusiei sovietice. Dacă limita sovietică de 1-10 microW/cm2 la locul de muncă ar fi fost adoptată în SUA, 90% din stațiile radio FM ar fi trebuit închise. În ceea ce privește standardele ratei de absorbție specifică (SAR) pentru telefoanele celulare și turnuri (antene, relee), Comisia Federală pentru Comunicații s-a bazat din nou pe IEEE, ca și pe Consiliul Național pentru Radio Protecție și Măsurători, și apoi a adunat legiferări de la FDA (Food and Drug Administration), Agenția de Protecție a Mediului și Administrația pentru Sănătatea și Siguranța Muncii; niciuna dintre aceste autorități nu a controlat standardele (respective) prin studii și cercetări, alegând, în schimb, să creadă povestea celor de la IEEE, care pretind că efectele REM non-termice nu sunt periculoase, în ciuda evidențierii repetate a efectelor biologice nefaste apărute după REM non-termice de 1.000-10.000 microW.

De aceea nu trebuie să ne surprindă că niciunul din aceste standarde nu a fost legiferat. Capii complexului militar-industrial continuă să folosească frecvențele și puterea care le convin pentru orice sistem, începând de la aparatul care funcționează cu baterie și continuând cu aparatura electronică, sistemele antifurt, detectoarele de metale, trenurile electrice, sistemele de navigație aeriană și maritimă, comunicațiile militare, liniile de putere de mare voltaj, stațiile lor care funcționează ca niște antene gigantice pentru frecvențe extrem de joase (ELF – extremely low frequency) la 60 Hz și așa mai departe.
Câmpurile de unde radio de extrem de joasă frecvență (ELF) ne bombardează oriunde, trupul uman funcționând ca o antenă (ca un receptor). De fapt, sistemele ambientale cu frecvențe foarte joase (ELF) își suprapun frecvențele și ne „impulsionează” ființele, perturbând ciclurile biologice normale și subminând astfel funcționarea sistemului imunitar.

Frecvența rezonantă de vârf se află la mijlocul benzii de foarte înaltă frecvență (VHF – very high frequency) (30-300 MHz) și include frecvențele radio FM, cele pentru televiziune, stațiile de telefonie mobilă de pe Pământ, comunicațiile la distanță mare cu modemuri radio, comunicațiile radio ale amatorilor, comunicațiile maritime, controlul traficului aerian etc.

Cablurile supraconductoare cresc puterea câmpului din jurul liniilor de curent de 20 de ori, cuptoarele cu microunde răspândesc în mediul înconjurător până la 5.000 de microW și (astfel) densitatea cumulată de unde radio din jurul nostru depășește de 200 de milioane de ori nivelul natural al radiațiilor solare, incluzând furtunile magnetice solare care influențează rezonanța Schumann. După cum știm, chiar și aceste furtuni au un mare impact asupra stării noastre psiho-emoționale, fapt reflectat în nivelul crescut de internări în spitalele de psihiatrie pe durata desfășurării acestora.

Sistemul nostru imunitar este sub asalt

În ciuda dezinformării practicate de mass-media corporatistă, aceia dintre noi care au fost atenți știu că undele de frecvență extrem de joasă (ELF) au impact asupra tuturor formelor de viață și că acestea pot face mai mult rău decât cele de frecvență înaltă, mai ales când este vorba de frecvențe radio și absorbție de microunde. În cartea sa apărută în anul 1985, Trupul electric: electromagnetismul și fundamentul vieții, medicul Robert O. Becker ne avertizează că ar trebui să fim mult mai preocupați și mai informați în ce privește frecvențele ELF.

„Problemele majore vin de la frecvențele foarte joase, dar și frecvențele foarte înalte au aceleași efecte dacă sunt setate sau modulate în gama ELF. Aceasta se petrece cel mai des în cazul transmiterii de informații pe unde radio și se realizează prin întreruperea fascicolului de unde pentru a genera pulsuri sau prin modularea frecvenței sau a amplitudinii undelor. Mai mult, mediul înconjurător din prezent este o «împletitură» de semnale care se întrepătrund și în care deseori există posibilitatea unor efecte sinergice care conduc la noi semnale ELF pornind de la tiparele de interferență a două frecvențe mai mari. De aceea, experimentele în care celulele sau organismele sunt expuse la o singură frecvență nemodulată, deși uneori folositoare, sunt irelevante pentru ceea ce se petrece în afara laboratorului. Aceste experimente incomplete sunt de cele mai multe ori realizate de cercetători motivați financiar, care procedează în felul acesta pentru ca apoi să poată afirma, bazându-se pe studiul lor contrafăcut: «Vedeți, nu există niciun motiv de alarmă»”.

Multe experimente au confirmat reacțiile de stres ale ființelor umane expuse la radiația microundelor și la câmpuri magnetice și electrice de foarte joasă frecvență, stresul fiind precursorul unei stări maladive care determină sistemul imunitar să își exercite funcția. Însă, dacă stresul nu încetează, sistemul imunitar este sub asalt 24h pe zi, 7 zile pe săptămână.

În munca sa de pionierat în cercetarea stresului, dr. Hans Selye a determinat în mod foarte clar un tipar invariabil. Inițial, apariția stresului activează sistemul hormonal și/sau imunitar la un nivel mai ridicat decât cel obișnuit, permițându-i individului să scape de pericol sau să se lupte cu boala. Dacă stresul continuă, nivelul hormonilor și al reactivității imunitare scad la normal în timp. Dacă oprim experimentul în acest punct, putem să ne lăsăm înșelați și să spunem: ființa respectivă s-a adaptat, stresul nu o mai afectează. Însă dacă stresul persistă, nivelul hormonal și cel al reacției imunitare scad și mai mult, sub nivelul normal. În termeni medicali se spune că s-a realizat decompensarea prin stres, iar acum ființa este și mai receptivă la alți factori de stres, iar riscul de apariție a unei proliferări celulare maligne sau a unor boli infecțioase crește.

Reacțiile de stres ale ființelor umane care trăiesc sub linii de înaltă tensiune sau deasupra tunelurilor subterane prin care acestea trec, au condus de obicei la declanșarea cancerului și a altor boli interne, la apariția unor depresii profunde sau la manifestarea unor tendințe suicidare. Cortexul adrenergic (zonă a glandei suprarenale care secretă cortizolul și hormonii corticosteroizi) devine epuizat, iar sistemul endocrin devine eratic. În birouri, câmpurile electromagnetice generate de computere, sisteme de iluminat, telefoane și faxuri, forțează neurotransmițătorul numit acetilcolină să emită semnale de stres subliminale. Tensiunea sanguină și tipul undelor cerebrale se modifică, nivelul trigliceridelor din sânge (factorul de risc pentru atac cerebral, infarct și ateroscleroză) crește. Răspunsul la stres, desincronizarea ciclurilor biologice, interferența cu metabolismul celular și cu procesele de creștere (și lista poate continua) culminează cu alterarea genetică a organismului.

Câmpul de luptă s-a extins acum pretutindeni pe glob

Pe lângă suprapunerea radiațiilor de la frecvențele radio FM și televiziune, de la telefoanele celulare, de la antene și relee, mai avem de-a face și cu radiațiile aplicațiilor militare. Această prezență militară invazivă este posibilă deoarece folosirea după bunul plac a câmpurilor electromagnetice și a radiațiilor de către industrie și armată nu este reglementată sau restricționată în niciun fel. Obsesia secretului, ascunderea adevărului și necinstea sunt tarele care grevează viața celor ce lucrează pentru indivizii bolnavi de putere ce conduc fabricile de armament și destinele economiei mondiale.

Orice ființă umană cu bun-simț și inteligență poate observa cu ușurință obsesia autorităților americane pentru „securitatea națională”, omisiunile și dezinformarea din presă, obsesia secretului, lipsa de onestitate față de populație și desconsiderarea oamenilor de rând de către cei aflați la conducere.

Inginerul Keith Harmon Snow afirma la un moment dat: „Tehnologiile cu microunde și energia electromagnetică sunt folosite de către armată ca elemente componente ale unor arme tocmai pentru că ele sunt nocive pentru viață”.

Evenimentele din 11 septembrie 2001 (9/11) au marcat un dramatic punct de turnură în evoluția omenirii în multiple moduri, unul fiind escaladarea utilizării armelor electromagnetice pentru angoasarea populației și pentru inducerea unei stări continue de frică. Tehnologia de supraveghere electronică, sistemele de emisie și de recepție, atât de pe Pământ, cât și din sateliți, smart-phone-urile, diversele softuri de detectare și decodare a emoțiilor cunosc o utilizare fără precedent. Filmul din anul 1998, Inamicul statului, cu Will Smith și Gene Hackman în rolurile principale, oferă informații despre cum sateliții, supranumiți „ochii din cer”, sau sistemul IRIS, ne pot urmări cu ajutorul radiațiilor electromagnetice din spectrul infraroșu sau din spectrul vizibil. Diversele tehnologii de supraveghere la distanță, cum ar fi cele bazate pe micro-computere, recunoașterea amprentelor și a altor caracteristici anatomice individuale, activarea vocală sau prin intermediul gândului a diferitelor aparate sau monitorizarea undelor cerebrale au devenit acum afaceri profitabile.
 În această epocă a undelor electromagnetice, linia de demarcație dintre militari și civili se estompează ușor, pe măsură ce militarii redefinesc toate sectoarele vieții ca fiind un „câmp de luptă”. Armele în mod eufemistic denumite „non-letale” includ sisteme cu unde sonice, phaser-e, unde psihotronice scalare și infraroșii. Oricare dintre ele poate fi folosită oricând, în orice mediu sau la orice demonstrație publică, fără ca victimele să își dea seama pe moment.

Spre exemplu, sistemul de mare putere cu microunde (HPM – High Power Microwave) cunoscut sub numele de Sistemul Activ de Negare (Active Denial System – ADS), pulsează radiații electromagnetice de 95 GHz, făcând astfel ca moleculele din și de sub piele să fiarbă, topind organele interne. Sistemul Acustic cu Rază Mare de Acțiune (Long Range Acoustic Device – LRAD), o armă sonică silențioasă (sistem de comunicare sonoră dirijată), emite în mod dirijat unde acustice termo-elastice de frecvență înaltă (2,5kHz) într-un fascicul de 30 de grade, care ajunge în mod silențios la urechea internă prin intermediul vibrațiilor osoase craniene. O mică amplificare a LRAD poate „prăji” globul ocular și organele interne, iar utilizarea acestuia la distanța de 15 m de victimă duce la afectarea permanentă a auzului. Acest sistem „non-letal” este de obicei montat pe o mașină Hummer și poate fi folosit pentru controlul populației, în special în timpul demonstrațiilor publice. Acesta este „respectul” pe care îl au marii magnați pentru libera expresie și libera asociere prevăzute prin Constituție.

Pulsul electromagnetic anti-materie este explozia de radiație electromagnetică rezultată de la o detonare nucleară și/sau o fluctuație bruscă a câmpul magnetic. Modificările rapide de câmp electric sau magnetic se cuplează la sistemele electronice și produc curenți electrici sau voltaje periculoase. O detonare la câteva mii de kilometri deasupra Pământului, nu numai că ar paraliza sistemele electronice de pe continent, dar le-ar putea chiar distruge.

Câteva date despre armele electromagnetice

Există, de asemenea, armele EM (electromagnetice) care sunt și mai puțin cunoscute, deoarece sunt folosite doar pe ascuns pentru controlul politic în războiul care se desfășoară tacit împotriva populației, a dizidenților și a indivizilor care nu convin diferitelor grupuri de putere. Exemplele includ sisteme laser (cu electroni liberi, raze X, fascicule de particule neutre, amestecuri chimice oxigen-ioduri, lasere chimice avansate ce funcționează pe game medii de infraroșu etc.) care întunecă sau încețoșează vederea și proiectează holograme în câmpul vizual; plasmă cu fascicule de ioni ce modifică aparența realității; sisteme de control al minții, dirijate prin satelit, care mai întâi se focalizează asupra țintei umane folosind „semnătura” ei bioenergetică și apoi cuplează plasma cu câmpul electromagnetic al ființei. Există, de asemenea, sisteme care induc mesaje subliminale direct în creier, cunoscute sub numele de „voce-în-craniu” (voice-to-skull – V2K) sau telepatie sintetică. În atmosfera obsesivă a secretului politic și militar și a înșelăciunilor specifice Războiului Rece, mii de oameni au fost, fără voia lor și adesea fără să fie conștienți, ținte experimentale pentru armele electromagnetice.

Cu ocazia bicentenarului american din 4 iulie 1976, a fost detectat un semnal radio de frecvență foarte scăzută (ULF – ultra low frequency), cunoscut sub numele de „Ciocănitoarea”. Aceasta era o undă pulsatorie de 10 Hz trimisă în jurul lumii de la un enorm transmițător cu amplificare de tip Tesla, din Kiev. În statul Oregon, undeva între Corvallis și Eugene, acest semnal era reamplificat.
Microundele care sunt modulate pulsatoriu sunt elemente eficiente ale sistemului de control mental, deoarece ele pot să treacă prin cutia craniană, care altfel este rezistentă la radiații electromagnetice de frecvență joasă nepulsatorii, cum sunt undele ELF (extremely low frequency). Astfel, nu este deloc o coincidență faptul că între anii 1970 și 1975, rata sinuciderilor în Medford, Oregon a crescut mult peste media națională. Ce este mai puțin cunoscut este faptul că baza militară americană din vecinătate a amplificat semnalul „Ciocănitorii” rusești, direcționându-l către Medford vreme de ani de zile. Acest fapt ne lămurește că acești doi titani s-au tolerat pe ascuns în ceea ce privește experimentele EM cu unde de rezonanță magnetică nucleară, cu inducerea cancerului, cu intervenția în procesele mentale etc., pe toată perioada Războiului Rece. De fapt, „Ciocănitoarea” rusească a „ciocănit” ambasada americană din Moscova în anii ’50, în cadrul proiectului Pandora, având consimțământul tacit al serviciilor secrete americane. Se pare că în anul 1978, în cadrul operațiunii CIA cu numele Pique – precursor al programului HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program) – s-ar fi emis semnale radio în afara ionosferei și s-ar fi măsurat (la sol) diferitele efecte pe care acestea le aveau asupra populației umane.

Pe 17 august 1975, senatorul Frank Church, șeful Comisiei Senatului american pentru studierea operațiunilor guvernamentale cu privire la activitățile serviciilor secrete (US Senate Select Committee to Study Governmental Operations with Respect to Intelligence Activities), a fost invitat la emisiunea NBC „Întâlniri cu presa” și a afirmat următoarele: „Eu știu capacitatea care există, de a instaura o tiranie totală în America, și trebuie să vedem în acest aspect că această agenție (Agenția pentru Securitate Națională) și toate agențiile care posedă această tehnologie operează în cadrul legii și sub o supervizare adecvată, astfel încât să nu ajungem în acel abis… de unde nu mai este cale de întoarcere.”

În acel an, rușii au propus interdicția armelor EM în Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Mai târziu, la negocierile tratatului SALT (Strategic Arms Limitation Talks – Conferința pentru limitarea armelor strategice) din anul 1978, secretarul general al Partidului Comunist din URSS, Leonid Brejnev, a descris aceste arme ca fiind „mai de temut decât ce ar putea vreodată mintea umană concepe”. El întrevedea un viitor al fasciculelor de radiații electromagnetice provocatoare de amnezie și al tunurilor cu magneto-fosfene care ne pot face să „vedem stele”; al generatoarelor manuale de infrasunete VLF (20-35 Hz) care provoacă greață, diaree și dureri abdominale; al sateliților de supraveghere „Ochi Strălucitori” (Brilliant Eyes), echipați cu scanere multispectrale, interferometre, radiometre spin-scan pentru infraroșii, criogeneratoare (sisteme care produc temperaturi sub -1500C), hărți ale creierului și aparate de tip Neurofon; al sateliților ce creează imagini electronice care se proiectează asupra unor ținte umane în timp real și le asaltează cu lasere…

De la MK-Ultra la EMK-Ultra

Programele MK-Ultra din timpul Războiului Rece s-au transformat în programe de control mental prin unde electromagnetice de la distanță. În anii ’50 (în mod formal MK-Ultra a fost pus în aplicare în anul 1953), dr. W. Ross Adey, subvenționat de CIA și angajat la Institutul de Cercetare a Creierului din cadrul Universității California, Los Angeles, a studiat frecvențele pulsatorii pentru arme cu fascicule de unde care să producă starea de confuzie mentală. Perturbând metabolismul calciului în celulele de la nivelul creierului, concentrarea, somnul și funcțiile creierului puteau fi (astfel) tulburate. Scriitorul englez Evelyn Waugh a fost, probabil, ținta unei asemenea tehnologii [vezi nuvela sa din anul 1957 – Calvarul lui Gilbert Pinfold (The Ordeal of Gilbert Pinfold)].
 Campionul mondial la șah din URSS Boris Spassky a susținut că a pierdut campionatul mondial din anul 1972 în fața americanului Bobby Fisher datorită bombardării sale cu radiații/unde care îi provocau tulburare și confuzie mentală.
Apoi a apărut LIDA, un aparat sovietic de antrenare a creierului care emitea unde de 10 Hz, urmat în anul 1958 de Neurofon, care a fost inventat la vârsta de doar 13 ani de viitorul doctor în științe Patrick Flanagan din Bellaire, Texas. Neurofonul putea realiza o „hărțuire” aurică prin microunde sau lasere, prin transformarea sunetului în impulsuri electrice care erau transmise pe unde radio către piele și convingeau creierul că a „auzit” un sunet. Neurofonul, ca oricare descoperire din domeniul controlului mental, a fost foarte repede declarat top secret sub pretextul „siguranței naționale”.

În anul 1961, cercetătorul în neuroștiințe Allan Frey a clasificat purtătorii de microunde, a introdus modularea audio și a trimis de la distanță sunete, prin intermediul microundelor, la cortexul auditiv al țintelor. S-a observat că fasciculele de microunde pulsatorii creșteau permeabilitatea barierei hemato-encefalice, aspect care determina creșterea efectului medicamentelor, bacteriilor și otrăvurilor asupra creierului. Da, este adevărat că frecvențele specifice ale bolilor și ale medicamentelor pot fi transmise prin energie (unde electromagnetice modulate sau pulsatorii). Frey putea să accelereze, să încetinească sau să stopeze complet bătăile inimii prin sincronizarea acestora cu un fascicul de microunde pulsatorii.

În anul 1969, profesorul Jose M.R. Delgado de la Universitatea Yale, un adept spaniol al societății „psihocivilizate”, a perfecționat stimularea electrică a creierului de la distanță ajungând la controlul comportamentului, acțiunilor, instinctelor și emoțiilor de la distanță. În prezent, fascicule concentrate de unde electromagnetice proiectate de la distanță pot să „gestioneze” activitatea creierului ca pe a unei jucării electrice. Țintele umane pot simți când sunt „invadate” de microunde de putere joasă, modulate cu pulsații de 300-3000 MHz, deoarece fasciculul va produce o serie de vibrații sonore neplăcute care sunt percepute mai ales în zona cefei.

În anii ’70 și ’80, cercetătorul rus Igor Smirnov, tatăl „psihocorecției” (un termen rece ca gheața utilizat pentru a desemna transmiterea unor mesaje subliminale cu scopul de a influența voința sau de a schimba parametrii personalității fără ca victimele să știe), a utilizat electroencefalografe (EEG) pentru a măsura activitatea undelor cerebrale. Pornind de la graficele EEG, Smirnov a reușit să creeze o hartă computerizată a subconștientului uman, care includea pulsiunile precum furia și dorința sexuală. Prin intermediul mesajelor subliminale induse, Smirnov putea modifica „peisajul” mental.
 În anul 1973, Joseph C. Sharp, doctor în științe la Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed, a pus la punct o metodă de sintetizare a unei audiograme formate din pulsuri de microunde, care reprezenta echivalentul unui mesaj constituit din cuvinte, cu ajutorul Neurofonului inventat de dr. Flanagan, trimițând astfel mesaje codificate în creier. Telepatia sintetică permite receptarea semnalelor sub-vocalizate din creier de către un computer printr-un fascicul maser (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation – amplificarea microundelor prin stimularea emisiei radiației). Programul computerizat asociază apoi în mod specific potențialele de acțiune din creier cu anumite cuvinte și „citește” gândurile sub-vocalizate de 15 Hz/5 mW de la nivelul cortexului auditiv. Acesta este un adevărat sistem de supraveghere a minții. Folosind audiograme ELF transmise printr-un singur maser modulat pulsatoriu, gândurile sub-vocalizate ale operatorilor telepatiei sintetice pot fi induse în creierul țintei pentru „conversație forțată”.

Așa cum scria dr. Becker: „Un asemenea aparat are aplicații evidente în operațiuni sub acoperire concepute să facă individul-țintă să creadă că a înnebunit, deoarece a început să audă voci, sau menite să expedieze instrucțiuni nedetectabile unui asasin programat”.

Aparatele de monitorizare a undelor cerebrale, dezvoltate de la stadiul de electroencefalograf (EEG) la cel de magnetoencefalograf (MEG), corelează de la distanță tiparele de unde cerebrale printr-un computer cu cristale al cărui program citește și traduce cuvinte rostite și gânduri nerostite.

Scanerele MEG au viteza și rezoluția necesare pentru a face posibilă interfața creier-mașină, iar superconductorii care funcționează la temperatura camerei au permis fabricarea unor MEG portabile – perfecte pentru efectuarea unor experimente sau pentru hărțuirea persoanelor vizate.

În anul 2003, Agenția Proiectelor de Cercetare Avansate pentru Apărare a lansat programul Interfețe Creier-Mașină (Brain-Machine Interface) pentru a crea „noi tehnologii de creștere a performanțelor creierului prin abilitatea de a accesa în mod non-invaziv aceste coduri din creier în timp real și de a le integra în sisteme periferice sau operații de sistem”. În prezent, soldații din forțele speciale americane poartă căști cu scaner MEG pentru detectarea gândurilor și poartă în rucsac supercomputere pentru procesarea semnalelor.

 

Citiți a doua parte a acestui articol

 

 

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Herculane 2015, publicat de Editura Shambala, tiparit de Ganesha Publishing House.

yogaesoteric

25 septembrie 2015

Derapajul actual

 

Generalizarea libertăților este esențială, dar este iluzoriu să se creadă că un stat bazat pe libertăți nu are nevoie de opțiuni generale bine elaborate. În România actuală, aceste opțiuni sunt mediocre, căci autoanaliza multor instituții centrale, care ar trebui să le dea, este de joasă calitate. Așa stând lucrurile, merită să observăm ce spun alții.

În lucrarea care a conceput schimbările din 1989 din această parte a Europei s-a spus simplu: dacă se vrea democrație după un regim autoritar, atunci trebuie dată atenție mijloacelor. Ideea este că „acei factori care erau necesari și suficienți pentru a provoca colapsul sau transformarea de sine a unui regim autoritar s-ar putea să nu fie nici necesari și nici suficienți pentru a instaura un regim diferit – cu atât mai mai puțin a unei democrații politice” (Guillermo O’Donnell, Philipp C. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule. Tentative Conclusions on Uncertain Democracies, 1986, p.65). Cu alte cuvinte, pentru a dărâma regimul autoritar sunt adecvate mijloacele forței, dar pentru a clădi democrația este necesar să se înceapă cu democrație. Iar cine nu schimbă mijloacele – așa sună avertismentul lucrării – eșuează.

Degradarea civismului și a performanțelor din România ultimilor ani are indicatori siguri: continua rămânere în urmă și atunci când se face ceva, sărăcia de inițiative, renașterea securismului, confuzia organizată a valorilor, declinul performanțelor culturale și sportive. S-a ajuns astăzi în cea mai murdară perioadă a istoriei postdecembriste, în care nepăsarea trece drept liberalism, înțepenirea în idei greșite ca perseverență, iar lupta nu este de idei, ci pentru căpătuială, fie și lovind rivalii cu „justiția”. S-a atins, prin protocoalele secrete judecători-procuratură-servicii secrete-universități, trădarea cea mai penibilă și mai blamabilă a dreptății și democrației în Europa ultimelor decenii, dar procurorul general este depășit – juridic, cultural, civic. Un român a relansat internațional tema „minciuna a devenit a doua natură a omului”, dar pare că realitatea l-a întrecut. Dacă rămâi lucid, te întrebi: nu cumva România actuală plătește tocmai pentru că nu a schimbat la timp mijloacele?

Nu este greu de răspuns. Se observă ușor că, în locul unei reconcilieri naționale, care este condiție sine qua non a democrației, România este ținută de vorbă cu trecutul (vezi detaliat în A. Marga, Identitate națională și modernitate, 2018). Dacă în 1989 nu se putea altfel, aceasta fiind condiția răsturnării unui regim funest, acum întoarcerea cu fața spre trecut nu rezolvă nimic. Ar putea, ca să fim echitabili, să lămurească fără resturi trecutul – dar așa ceva nu trece drept scop nici astăzi. Este, însă, instrumentul unor noi activiști, nepregătiți și fără rezultate, pentru a-și asigura funcții în stat și calea de a prelungi înapoierea. De altfel, astăzi, unii vor vizibil puterea fără să fie pregătiți, fie și cu prețul ținerii României în loc, și mențin România la coada Europei pentru a păstra funcții pe care nu au cum să le justifice. Ei nu propun vreo schimbare responsabilă, ci luptă cu un trecut intrat în muzeu. Iar efectul implacabil al acestei manipulări, legată de multe altele, este vasta emigrare a cetățenilor – cea mai mare din Europa în condiții de pace.

Țări mici, dar cu oameni inteligenți, vizionari și motivați, luptă pentru titlul mondial în varii domenii. Nu poți să nu admiri cernerea valorilor, a meritelor și a merituoșilor. La noi, simpli impostori cu cravată și pretenții fac confuzii de noțiuni și ridică sabia, iar mulți naivi aplaudă curgerea sângelui, fără a știi că aproape orice are revers. Pentru toți aceștia, nici creștinismul nu mai este stavilă.

Nu va fi democratizare în România, și nici justiție, fără reconciliere națională. Din nefericire, nu aceasta este, însă, linia, ci mai curând o abordare păguboasă în epoca în care alții fac, totuși, pași mari. Ea se ascunde sub cuvinte luate în deșert („Europa”, „parteneriate”, „stat de drept” etc.), dar, în fapt, reia piese ale anilor treizeci.

 

Atunci când am semnalat că regimul reia idei compromise, unii au crezut că este figură polemică (vezi Revenirea carpatică a lui Mussolini și Goebbels?, în A. Marga, România actuală. Diagnoză, Eikon, Cluj-Napoca, 2011). Acum, protocoalele secrete sunt încă o dovadă, alături de multe altele, că „statul mafiot”, cum l-a numit creatorul său, nu era glumă.

Una dintre obișnuințele mele incomode este că nu vorbesc înainte de a privi istoria și fără probe. Acum, sunt nevoit să evoc alte suprapuneri cu ideologiile anilor treizeci la demnitari carpatici.

Prea puțini îl citesc la noi pe Carl Schmitt – juristul greu concurabil al anilor treizeci, căruia doar la fel de celebrul Hans Kelsen îi putea ține piept. Dar, cine îl citește, constată lesne revenirea la Carpați a tezelor sale eronate. Firește, nu bănuiesc că vârfurile statului de la noi i-au citit pe Mussolini sau pe Carl Schmitt. Nici nu are importanță! Dar tezele cele mai antidemocratice ale acestora revin pe față. Sunt multe probe. Iată aici încă două: una se referă la conceperea politicii, alta la mișcările de stradă.

Atunci când lucra la pavarea juridică și ideologică a căii pe care avea să înainteze Hitler spre putere, Carl Schmitt (Der Begriff des Politischen, Duncker & Humblot, Berlin, 1932) a simplificat în forță înțelegerea politicii. În concepția sa, politica nu mai avea nimic de a face cu democrația – nici cu administrarea rațională a societății, nici cu orientarea dezvoltării, nici cu competiția pentru putere pentru a aplica vreun proiect viabil. Politica era redusă brutal la „relația amic-inamic”. Carl Schmitt scria atunci: „admițând că distincțiile fundamentale sunt, în ordine morală, binele și răul; frumosul și urâtul în ordine estetică; în economie utilul și irositorul sau, de exemplu, rentabilul și nerentabilul, întrebarea este, prin urmare, dacă există pentru politică un criteriu simplu… Distincția specifică politicii, la care se pot reduce actele și mobilurile politice, este deosebirea amicului și inamicului” (citez din ediția Flammarion, Paris, 1992, p.63-64). Iar, de aici, celebrul jurist a tras consecințe pentru o politică plină de conflicte și crime, care au dus o țară cu o cultură măreață la catastrofă.

Mai vedem în discursul de la vârful României de azi altceva decât „guvernul meu” și „guvernul lor”, „penali”, „infractori”, „dușmani”, cu tot ceea ce rezultă? Mai nou disprețul pentru cei din jur pare să fi atins o culme istorică, încât se trimit pentru aprobare la „comisia de la Veneția” până și reglementările ce țin de autoritățile legiuitoare indigene și de suveranitatea statală! Sau, o culme a ridicolului tragic, inculpându-se rivali care discută cooperări externe benefice, de către inși care nu au rezolvat vreodată ceva în interes public! Găsim oare la aceia vreo idee în afară de obstrucționarea legilor, cultivarea noii Securități, încurajarea de condamnări politice, încălcarea Constituției (2016)?

de Andrei Marga

yogaesoteric 

27 septembrie 2018

Este acesta un nou tip de război? Mai mulți diplomați americani din China au suferit leziuni cerebrale în urma unui nou posibil atac sonic

Ceva similar s-a petrecut anii trecuți și în Cuba

Guvernul american a emis o avertizare către proprii cetățeni aflați la muncă sau în interes personal în China, după ce mai mulți angajați ai ambasadei au suferit leziuni cerebrale care ar putea fi legate de un atac sonic. Diplomații americani se aflau la consulatul american de la Guangzhou, când au raportat că au auzit niște sunete misterioase, după care li s-a făcut rău.

Incidentul a avut loc la sfârșitul anului 2017. Angajații afectați au fost imediat aduși înapoi în SUA, unde au fost supuși mai multor investigații medicale. Deși abia după jumătate de an au apărut în presa americană informații cu privire la acest incident, presa de peste ocean a început să speculeze faptul că acesta este cel de-al doilea „atac sonic” asupra unor diplomați americani. Primul a avut loc la ambasada din Cuba în 2016, când peste 20 de diplomați au fost afectați și au avut nevoie de îngrijiri medicale.

„Guvernul Statelor Unite ia în serios aceste rapoarte și și-a informat personalul oficial din China despre acest eveniment. În prezent nu știm ce a cauzat simptomele raportate și nu avem informații de situații similare din China, fie în interiorul, fie în exteriorul comunității diplomatice. Dacă sunteți în China și dacă vă confruntați cu orice fenomene neobișnuite legate de auz, însoțite de sunete neobișnuite, nu încercați să localizați sursa lor. Vă rugăm să vă îndepărtați cât mai repede de acele surse”, a explicat o avertizare emisă de guvernul de la Washington.

Încă nu se știe nimic despre tipurile de unde sonore la care au fost expuși angajații guvernamentali, însă secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a declarat într-o audiere din cadrul Congresului, că investigațiile celui mai recent episod sunt asemănătoare cu cele pe care le-au resimțit angajații din Cuba. „Avem echipe medicale care se mută pe teren în China. Lucrăm să aflăm ce s-a petrecut la Havana, cât și în China, de asemenea”, a declarat Pompeo, potrivit unui raport al NPR.

Oficialii cubanezi au negat în mod constant orice legătură cu un posibil atac sonic care ar fi fost comis împotriva americanilor în 2016. Cu toate acestea, membrii ambasadei de la Havana au suferit pierderi de auz, vertij, tulburări de somn și umflarea creierului, fără ca medicii să poată identifica cauza nici până astăzi.

Iată sunetul auzit de americani în Cuba:

Citiți și:

Război hibrid, «lawfare», război informaţional. Războaiele viitorului
 

yogaesoteric
1 octombrie 2018