Suedia
este cunoscută pentru muzica populară, IKEA și asistența socială
generoasă. Mai nou, ea este asociată tot mai frecvent cu numărul în
creștere al recruților Statului Islamic, atentatele cu bombe și
atacurile cu grenade.
Suedezii s-au obișnuit cu
știrile despre infracționalitatea violentă, intimidarea martorilor și
execuțiile comise de crima organizată. Subiectul infracționalității este
totuși unul sensibil și dezbaterile pe această chestiune în societatea
scandinavă sunt restrânse de tabu-uri.
Pentru a
înțelege infracționalitatea în Suedia, este important să remarcăm că în
occident asistăm la un declin al actelor de violență extremă, în special
în ceea ce privește violența spontană și uciderile provocate de alcool.
Totuși scăderea omorurilor a fost în general mult mai redusă în Suedia
decât în țările învecinate.
Uciderile cu arme de
foc legate de crima organizată, acum în principal un fenomen răspândit
printre bărbații provenind din familii de imigranți din culturile
paralele ale țării, au crescut de la 4 pe an la începutul anilor ’90
până la în jur de 40 anul trecut. Datorită acestui fapt, Suedia a ajuns
de la o țară cu o infracționalitate scăzută la una cu rate ale
omorurilor cu mult peste media Europei Occidentale. Tulburările sociale,
incluzând incendieri de mașini, atacuri asupra echipelor de intervenție
și chiar revolte, constituie un fenomen cronic.
Împușcăturile
au devenit atât de frecvente în țară încât nu mai sunt știri de prima
pagină, decât dacă sunt spectaculare sau duc la decese. Știrile despre
atacuri armate sunt înlocuite rapid cu cele despre evenimente sportive
sau celebrități, cititorii devenind desensibilizați la violență. În urmă
cu o generație, atacuri cu bombe împotriva poliției și revolte erau
evenimente extrem de rare. Astăzi, să citești despre astfel de incidente
a devenit parte a vieții cotidiene.
Nivelurile
în creștere ale violenței nu au rămas neobservate de către vecinii
scandinavi ai Suediei. Norvegienii folosesc în mod obișnuit expresia „condiții suedeze”
pentru a descrie infracționalitatea și tulburările sociale. Impresia
Danemarcei a fost făcută clară atunci când fostul președinte al NATO și
prim-ministru al Danemarcei a afirmat într-un interviu pe un post
suedez: „Adeseori folosesc Sudia ca un exemplu negativ”.
În răspuns, guvernul suedez a lansat o campanie internațională pentru „imaginea Suediei”
minimalizând creșterea infracționalității, atât în strategia media cât
și în campanii finanțate din banii contribuabililor. Într-o vizită la
Casa Albă din luna martie, prim-ministrul suedez Stefan Löfven a admis
că țara are problemele sale cu infracționalitatea și îndeosebi
împușcăturile, dar a negat existența zonelor interzise.
Dar
realitatea e una diferită pentru cei de pe teren. Șeful sindicatului
paramedicilor Ambulansförbundet, Gordon Grattidge, și predecesorul său
Henrik Johansson au declarat recent într-un interviu că unele cartiere
sunt în mod clar interzise pentru șoferii de ambulanță – cel puțin în
lipsa protecției poliției.
Suedezii nu sunt
înclinați către manifestări grandioase de mândrie națională, dar
noțiunea unui „Model Suedez” – faptul că țara are ce învăța lumii – este
o parte vitală a imaginii de sine naționale.
Din
moment ce infracționalitatea este strâns legată de eșecul țării de a-și
integra imigranții, creșterea infracționalității este un subiect
sensibil. Atunci când guvernul suedez și opoziția fac referire la țară
ca fiind o „superputere umanitară” pentru că și-a deschis porțile la mai
mulți imigranți pe cap de locuitor în timpul crizei migrației decât
orice altă țară din UE, aceștia vorbesc serios. De aici au rezultat
niște contorsiuni impresionante.
În martie, ministrul Pieței Muncii Ylva Johansson a apărut la BBC, unde a afirmat că numărul de violuri și cazuri de hărțuire sexuală „au scăzut în jos, jos și jos”. De fapt opusul e adevărat, ceea ce Johansson a recunoscut mai târziu într-o scuză.
În mod similar, într-un editorial pentru Washington Post,
fostul prim-ministru Carl Bildt a descris politica de imigrație a țării
drept o poveste de succes. Nu a detaliat asupra criminalității
violente. După atacuri repetate asupra instituțiilor iudaice în
decembrie – inclusiv incendierea unei sinagogi în Gothenburg – Bildt a
scris un alt editorial în care susține că anti-semitismul nu e o
problemă majoră în Suedia.
„Din punct de
vedere istoric, în Suedia catolicii au fost considerați o amenințare
periculoasă ce trebuie combătută și restricționată”, a afirmat
Bildt, aparent în necunoștință de cauză că legile citate se aplicau de
asemenea evreilor. Căsătoria mixtă era ilegală și ostilitatea era bazată
pe ideea că evreii sunt inferiori din punct de vedere rasial.
Încercările lui Bildt de a relativiza anti-semitismul curent cu
argumente istorice stranii și incorecte reflectă cât de nervos
reacționează elitele suedeze în legătură cu știrile negative despre
țară.
Un alt exemplu spectaculos este un website guvernamental oficial despre „Fapte în legătură cu migrația, integrarea și infracționalitatea în Suedia”, ce susține că demontează mituri despre țară. O „afirmație falsă” listată de guvern este că „Nu cu mult timp în urmă, Suedia a asistat la primul său atac terorist islamic”.
Este
surprinzător din moment ce jihadistul uzbec Rakhmat Akilov a pledat
vinovat în atacul cu camionul în care cinci persoane au fost ucise în
Stockholm, în aprilie anul trecut; el jurase credință Statului Islamic
înaintea faptului. Akilov, care în prezent este judecat, și-a repetat cu
mândrie sprijinul pentru ISIS și a afirmat că motivația sa era să ucidă
cetățeni suedezi. A avut de asemenea contacte confirmate cu jihadiști
internaționali.
Scuza guvernului pentru negarea
atacului terorist islamic din Suedia este că niciun grup islamic nu și-a
revendicat răspunderea. Considerând importanța combaterii știrilor
false în zilele noastre, manipularea guvernului suedez a faptelor
incomode politic pare destul de iresponsabilă.
Uneori este nevoie de un observator extern pentru a pune lucrurile în perspectivă. Un articol recent de Bojan Pancevski în Sunday Times
din Londra a atras atenția asupra imigrației și infracționalității
violente. Articolul a cauzat un scandal în Suedia și a fost considerat
parte a motivului pentru care ministerele de Externe britanice și
canadiene au emis îndrumări de călătorie în privința țării, citând crima
organizată și exploziile.
„O fac să pară ca și cum violența e scăpată de sub control”, a declarat Stefan Sintéus, șef al poliției din Malmö.
Se
pare că nu i-a trecut prin minte șefului poliției că atât îndrumările
de călătorie cât și articolul din publicația londoneză pot reflecta
realitatea. La urma urmei, cu doar câteva zile înainte o secție de
poliție din Malmö fusese ținta unui atac cu grenadă. Mai devreme, în
cadrul aceleași luni, o mașină de poliție din oraș a fost distrusă
într-o explozie.
Oficialii pot fi resemnați în
fața acestei situații. Dar într-o țară a Europei Occidentale pe timp de
pace, este rezonabil ca astfel de niveluri de violență să fie
considerate scăpate de sub control.
Citiți și: Sinuciderea «celei mai generoase naţiuni de pe Pământ» Suedia – un paradis sau un iad? Suedia, țara unde femeile au dispărut de pe străzi de frica imigranţilor
yogaesoteric
9 octombrie 2018
9 octombrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu