Parazitarea Statului de Drept – o practică «la lumina reflectoarelor» în România… (1)

Sau cum găștile transpartinice și transnaționale cumpără putere la bucată pe sub nasul tău

În opinia celor mai mulți, un grup de interese reprezintă o structură de liberă asociere constituită dintr-un număr de indivizi cu interese comune în scopul promovării acestor interese prin influențarea, sau mai bine spus presiunea, exercitată asupra instituțiilor politice sau a persoanelor care ocupă funcții publice. Permanent, sub paravanul democrației coregrafice, grupurile de interese își creează sau confiscă păpușile care evoluează pe scena publică, dând impresia respectării unui așa-zis cadru legislativ care este modificat la nevoie pe repede înainte atunci când rațiunile lor o impun.

Grupurile de interese din România anului 2017 prestează nestingherit pseudo-valori la modul extravagant și intelectualist, beneficiind de recuzita tipică mediilor academice, artistice ori chiar diplomatice sub forma unui branding de „acoperire” intens promovat, inclusiv pe social media. Ceea ce produc însă la modul concret, în limbaj juridic-popular, nu pare a fi altceva decât binecunoscutele și „nevinovatele”: trafic de influență, șantaj, delapidare-înșelăciune, primire și dare de mită, fals în înscrisuri publice, abuz contra intereselor publiceori chiar trădarea intereselor naționale.

Probabil vă întrebați cum pot fi totuși depistate aceste formațiuni subtile care extrag profit uriaș la umbra protecției pe care statul prin unii reprezentanți ai administrației centrale și locale, unii chiar aleși în mod legitim, democratic, o acordă acestor personaje sinistre? Foarte simplu, prin practicile de capturare a unor instituții cheie din administrație, prin mituirea personalizată a înalților funcționari publici și în special a persoanelor din conducerea unor partide politice, instituții publice, ONG-uri, sindicate, universități sau instituții de cultură.

Acești indivizi cu interese se luptă de câțiva ani să promoveze o lege a lobby-ului în România, aidoma celei care există în Statele Unite încă din 1946, pentru că orizontul de „bune-practici” pe care îl perpetuează din 1989 s-a îngustat substanțial odată cu amplificarea luptei anticorupție. Ei uită, desigur, de faptul că în SUA pentru a putea face lobby doritorii trebuie să se înregistreze, să-și declare veniturile și sursele de finanțare, cheltuielile realizate precum și proiectele de legi pe care le susțin. Deci, implică transparență! Este posibil ca această stare socio-politică în care ne aflăm azi să le zădărnicească planurile. Românii au devenit mult mai atenți la „inovațiile” legislative promovate de clasa politică din prezent, infestată de decenii de aceste grupuri de interese care s-au infiltrat silențios în siajul frământatei democrații românești postdecembriste.

Unul dintre grupurile de interese, dintre cele bine camuflate, dar deosebit de contagios și activ, aflat chiar la rădăcina societății noastre, este cel organizat sub denumirea de Asociația Export Club București-Brașov-Bavaria. Structura se bazează pe trei piloni: nucleul din București, cu multiple ramificații care țin de la Primăria Generală a Capitalei până la Universitatea Politehnică București, ori Ministerul de Externe. Al doilea pilon, sucursala din Brașov, este foarte activ în accepțiunea grupului, cu precădere în Consiliul Județean Brașov aceasta fiind și ramura articulată cu FDGR (Forumul democrat al Germanilor din România) Brașov și care face legătura etnică, de fațadă, cu cel de-al treilea pilon – Export Club Bayern.

Revelator este chiar statutul asociației Statut-EXPORT-CLUB-BBB, document din care aflăm că structura este orientată spre: ,,programe de parteneriat cu autorități publice, de cooperare cu universități, promovarea de evenimente educative, organizarea de marșuri și manifestații publice, acordarea de consultanță, decernarea de premii (nu se specifică valoarea acestora) dar și dezvoltarea unor activități economice proprii în vederea autofinanțăriiˮ. Nu se specifică însă ce fel de activități economice și în ce constă consultanța!

Tot Statutul asociației ne lămurește, doar parțial, la secțiunea Resurse patrimoniale. Acestea, se specifică în statut, provin din: ,,aporturile la patrimoniu, dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, dividendele societăților comerciale înființate de asociație, donații, sponsorizări, venituri din activități economice directe dar și resurse provenite de la bugetul de stat și/sau bugetele localeˮ! Cum aveau de gând să atragă aceste surse, în special cele provenite de la bugetele de stat/locale, vom vedea în cele ce urmează.

Dar să facem cunoștință cu personajele principale ale afacerii neuitând, bineînțeles, nici de actorii în roluri secundare. Dacă avem curiozitatea minimă de a studia statutul Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria, observăm că, deși activitatea furibundă desfășurată de membrii săi lasă impresia că se axează pe cultivarea unor valori europene prin parteneriatul cu mediul de afaceri german, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Membrii fondatori sunt în număr de patru, toți români pur-sânge.

Creierul organizației este Alexandru-Dan (Alex) Todericiu, pare-se doctor în filosofie, un personaj foarte complex, așa cum reiese din CV-ul său oficial. Neoficial, individul are două mari merite – primul este că după revoluție și-a luat cetățenia, iar al doilea, că este fiul lui Dumitru Todericiu, cel care în 1969 a publicat o carte despre descoperirea pe care a făcut-o în 1964 la Direcţia Generală a Arhivelor Statului Sibiu. Aceasta se referea la un manuscris aparținând, pare-se, pirotehnicianului Conrad Haas, cel care în jurul anului 1529 realizase niște schițe în care era descris principiul construirii unei rachete multiple cu mai multe trepte de aprindere succesivă.

Ulterior, în 1970, Dumitru Todericiu a fugit în Franța unde a devenit suspect de rapid cercetător la „Centrul național de cercetări științifice” din Paris (C.N.R.S). Sub pseudonimul Pierre Carnac acesta a publicat o serie de articole și cărți „heterodoxe” printre care și unele care se refereau la ipoteza că în mezolitic ar fi existat o civilizație mondială, avansată tehnologic, care ulterior s-a șters din memoria colectivă sau a fost ocultată de către știința oficială. Toate cărțile sale s-au bucurat de succes, iar editorii lui au prosperat. Dincolo de valoarea științifică controversată a operelor sale, suspectă a fost și graba unor cercuri de la Paris de a-l iniția pe D. Todericiu în loja masonică „Qui? Verité” din obedienţa Grande Loge de France. Ulterior a activat și în loja ritului de perfecţie „Amici Philosophiae” de la Paris. Și când te gândești că toate acestea doar pentru că un manuscris prăfuit din arhivele sibiene conținea la final două inițiale: C. H. (unii spun Conrad Haas!?). Cele 18 cărți scrise de Pierre Carnac i-au adus lui Alex Todericiu o avere frumușică cu care acesta a început acum câțiva ani să prospecteze mediul politico-economic autohton și să racoleze personaje cheie pentru proiectul la care făcuse atâtea acumulări din anii ’90 până în prezent: Asociația Export Club B-B-B.

Alex Todericiu a beneficiat de toate aceste realizări. Odată cu moartea tatălui său, în 2008, a început, cu cinism, o furibundă campanie de presă în scopul transferului de recunoaștere a personalității lui Dumitru Todericiu asupra sa. Putem doar să ne imaginăm cât de greu le-a fost celor doi, tată și fiu, să stea despărțiți de cortina de fier, ținând seama că D. Todericiu a fugit în Franța în 1970, iar fiul său a rămas timp de 20 de ani în țară, fapt atestat de faptul că Alexandru Todericiu a făcut școala la Sibiu și București între 1975 și 1985. Apoi a lucrat ca freelancer (!?) la revista bucureșteană Oameni și Cultură, din 1986 până în 1991. Dar cariera de ,,consultant corporatist austriac, singur și fără copii”, așa cum îi place lui Alex să se declare, a debutat chiar în 1990 prin studii de drept la universitatea București și la Viena. Nu e clar dacă le-a și finalizat, însă în 1995 remarcabilul student a obținut o bursă de la Fundația Soros și Institutul European de la Budapesta. Bineînțeles că nici aceasta nu s-a datorat notorietății tatălui său, Dumitru Todericiu. În paralel, parcursul european al „gazetarului” Todericiu trecea între 1991 și 2001 pe la publicația România Liberă sub forma unui corespondent de presă în Austria. Cu o productivitate a muncii demnă de Cartea Recordurilor: la un calcul aritmetic simplu, în 10 ani de gazetărie cam un articol la nouă zile.

Probabil fiind plătit la material, Alex a trebuit să intre în fascinanta lume a consultanței în afaceri, unde a excelat pe tărâm austriac dezvoltându-și un portofoliu de invidiat. Manager de proiecte interculturale, trainer media, analist pentru portofolii de business, consultant PR, lobby-ist pe programe PHARE, consultant în asigurări pentru înființarea firmelor cu capital autohton UNITA și AGRAS (transformate în sucursale ale Vienna Insurance Group, după ce ecoul țepelor marca Sara Merkur se stinsese).

Dar, de departe, perlele profesionale ale lui Alex Todericiu sunt contractele de consultanță încheiate între 2005-2007 cu primarul general al Bucureștiului, Adriean Videanu, Todericiu fiind de fapt consultantul firmei PORR Construct SRL București, subsidiara PORR Holding AG Viena! Cert este că Todericiu a avut mână bună în România, SRL-ul mai sus menționat câștigând „onest” contracte de peste 80 milioane de euro doar în perioada 2010-2015. Și toate doar cu statul, respectiv cu primării, consilii județene, aeroporturi ori regii autonome, în special din zona Arad și Timișoara!

Experiența de consultant la firma Joint Venture din perioada 1999-2001 pentru Arthur Hunt Human Resources Vienna, în care contribuise la proiectul Matrix – achiziții de stații de benzină pentru intrarea pe piața românească a OMV, își spusese cuvântul. Tot în acea veritabilă școală de consultanță, în aceeași perioadă, Todericiu a avut contacte cu reprezentanți ai unor firme puternice care au intrat cu afaceri în România. Reținem dintre acestea doar OMV, Lafarge, Alcatel și, în mod deosebit, compania STRABAG.

Nu trebuie trecută cu vederea consultanța de excepție asigurată de Todericiu pentru lobby-ul și politica de achiziții la proiectul demarat, tot în exercițiul primarului Videanu, pentru construirea Catedralei Mântuirea Neamului. Iar parcursul de management de proiect și consultanță pentru alte și alte interese ale unor firme austriece și germane a continuat până în prezent.

Ca să fie mai clar cam ce fel de afaceri derulează de ani de zile Todericiu & Co. ne vom referi acum la al doilea personaj din patrulaterul de membri fondatori ai Asociației EC. Este vorba despre Corneliu-Teofil Teaha, om de afaceri foarte controversat, dar și profesor la Universitatea Politehnică București. Aflăm din presă că în 2013, în plină criză imobiliară, Corneliu Teaha a cumpărat o mare parte din Hotelul JW Mariott, tranzacție care s-a dovedit ulterior o mega-afacere pentru el și probabil și pentru apropiații săi. Teaha declara la momentul respectiv că ,,JW Marriott este ceva cel puţin la fel de unic şi de valoros ca un obiect de artă! Investind în artă, riscul de a pierde este întotdeauna minim!”. Probabil că abilul afacerist a simțit o afacere grasă pentru că, după doar un an de la achiziția acțiunilor Mariott în fața companiei austriece STRABAG, a intrat într-o poveste de negociere tenebroasă atât cu firma… STRABAG cât și cu firma afaceristului Fathi Taher, Alliance Overseas. Vorba aceea, de la Teaha la… Taher, nu e decât o literă.

Corneliu-Teofil Teaha conduce Teaha Holding, un grup de firme care prestează o gamă largă de servicii, plecând de la consultanţă în afaceri, asigurări de risc, servicii de finanţare şi leasing, dezvoltări şi antreprenoriat imobiliar, dezvoltare de software pentru afaceri, comerţ internaţional precum şi servicii de mass-media. Oare pe Teaha l-a inspirat pentru cumpărarea pachetului de acțiuni faptul că acest complex hotelier a găzduit summit-ul NATO din 2008, Mariott fiind reşedinţa exclusivă a staff-ului american, condus de preşedintele G.W. Bush, iar în decursul timpului a găzduit numeroase personalităţi de talie mondială, în special din lumea politică? Sau poate că sfatul bun l-a primit de la vechiul său prieten Alex Todericiu care probabil știa politica de investiții de la STRABAG, de pe vremea când ocupa diverse funcții în domeniul consultanței la această companie.

În afara acestor îndeletniciri în zona businessului Corneliu Teaha este și cadru universitar la Politehnica București la un bizar Departament de Management (FAIMA) din cadrul acestei instituții. La acest blazon academic, firește fără nicio legătură cu dosarul Microsoft, Siveco etc., presupunem că a contribuit și legătura apropiată a lui Teaha cu nimeni alta decât eterna rector-ministru Ecaterina Andronescu, membru de onoare a Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria.

Iar pentru că nicăieri nu e mai liniște decât în apropierea celor sfinte, afaceristul Corneliu Teaha este și un mare filantrop fiind consilier parohial al Bisericii Sf. Elefterie din Bucureşti, aspect promovat cu multă „umilință” chiar pe site-ul firmei sale de consultanță, Teaha Management Consulting, de către preotul paroh al acestei biserici, Valer Ulican.

Al treilea stâlp al Asociației EC B-B-B se numește Cătălin-Gabriel Smărăndache – medic, cadru universitar și fost manager al Spitalului de copii Marie Curie din capitală. Posesor de master, „exact pe domeniu”, la Colegiul Național de Apărare. Mare iubitor de artă, icoane, bijuterii, pasionat de ceasuri scumpe (majoritatea neprețuite), dar și neînfricat navigator, mai ales prin ape tulburi. Dar dacă ai barcă cu vele, încă din 1968, ce să-i faci? O declari și gata… împreună cu mașini și case de vacanță cumpărate, desigur, din salarii și lungi gărzi.

Interesante, pentru subiectul nostru, sunt două stagii în străinătate (singurele declarate) din 1999 la Freiburg, Germania și School of Clinical Research din Viena în 2002. Poate că e doar o simplă coincidență relativ la zona de interes promovată prin Asociația EC B-B-B, sau poate că nu. În restul timpului managerul nostru joacă tenis, merge la schi, dă consultanță în afaceri, vizitează patrimonial vreo două cabinete private (unde este acționar) și scrie… scenarii pentru telenovele la MediaPro. Probabil de plăcere, pentru că venituri din drepturi de autor nu apar în declarațiile sale de avere. Iar soția sa este activă în poziția de administrator al Casei de Comerț Gaspat, firmă de consultanță înființată în 1992, cu cifre suspect de mici de afaceri și pierderi din 2009 până în prezent.

Toate bune și frumoase până când, la 1 aprilie 2014, ANI (Agenția Națională de Integritate) a constatat ,,existența stării de incompatibilitate în cazul lui Smărăndache Cătălin Gabriel în perioada 2009-2013ˮ pentru deținerea simultană a nu mai puțin de trei funcții manageriale simultan. Ca urmare, Cătălin Smărăndache a fost demis în iulie 2013 din funcția de manager de către fostul ministru al Sănătății, Eugen Nicolaescu.

Nu în ultimul rând, structura de rezistență a Asociației este completată cu vicepreședintele acesteia, consilier local al Frontul Democrat al Germanilor din România Brașov (FDGR) și candidat la primăria Brașov în 2016, Cristian Macedonschi. Deși român sadea, dar cu pretenții de sas, Macedonschi reprezintă liantul formal al asociației, via FDGR, cu zona teutonică a poveștii. Personajul este extrem de controversat, presa locală relatând de mulți ani diverse activități „curat” legale pe care acest germanofil isteț le desfășoară cu complicitatea unor reprezentanți ai Consiliului județean Brașov, unii anchetați pentru delapidări de fonduri, trafic de influență ori abuz în serviciu de către DNA. Este vorba, printre alții, despre Aristotel Căncescu, fostul lider PNL, mulți ani președinte al Consiliului Județean Brașov și fostul vicepreședinte al aceleiași instituții, Claudiu Coman, decan al Facultății de Sociologie de la Universitatea Transilvania din Brașov, ambii cercetați pentru grave acte de corupție.

Consilierul FDGR Cristian Macedonschi a ocupat, sub conducerea sus-menționaților, funcția de președinte a Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Brașov – APDT, la care Consiliul Județean Brașov era asociat principal. Se pare că prin această asociație, între 2011 și 2015 s-au derulat unele achiziții suspecte precum și deturnări de fonduri publice. Mai mult, Macedonschi este cel care a preluat franciza Oktoberfest la Brașov, festival care a debutat în 2009 și care i-a adus acestuia, și grupului său de parteneri, profituri substanțiale pe lângă care se aude că C. Macedonschi și-a tras în plus sume deloc neglijabile din publicitate nedeclarată (trecute sub formă de sponsorizări și parteneriate), din comisioane de alocare a spațiilor comerciale de la festival ori din vânzări și din achiziții (acesta deținând o firmă în domeniul Horeca). Mai mult, pentru organizarea festivalurilor au fost alocate și sume de la bugetul local pentru aceste evenimente, prin hotărâri ale Consiliului Local din care făcea parte inclusiv Cristian Macedonschi. Nu se pune problema unui de conflict de interese, nu-i așa? Nici chiar în cazul în care inimosului lobby-ist brașovean i-ar fi ieșit intermedierea afacerii aeroportului de la Brașov-Ghimbav, pe care l-ar fi denumit Dracula, pare-se după sfatul directorului aeroportului de la Salzburg, Karl-Heinz Bohl. Animat de această idee, consilierul afacerist a tocat bani frumoși la târgurile de turism de la Londra și Stuttgart, din 2015. Imaginați-vă următorul scenariu în care un turist ar fi fost întrebat unde va ateriza în România, la care acesta ar fi răspuns: „La Dracu, la Brașov!”.

În afara celor patru „corifei” ai relațiilor, pe termen extrem de scurt, de prietenie româno-austro-germană, regăsim alte două personaje demne de a fi menționate, care întregesc portretul „centrului de comandă” de la nivelul Asociației EC B-B-B. Este vorba despre Cristian Hălmăjan, director de marketing la firma de consultanță în fuziuni, achiziții și audit, Deloitte România. Deloitte a fost implicată pe zona de consultanță în tranzacții majore, precum vânzarea de către grupul german REWE a 86 de supermarketuri Billa România către Carrefour sau vânzarea de către GoodMills România a lanțurilor de magazine Belforno. Că în spatele acestei companii se petrec lucruri nu tocmai ortodoxe este atestat de faptul că în 2011, responsabili din UE emiteau un proiect de directivă care incrimina faptul că această companie formase, împreună cu Ernst & Young, KPMG și PwC, un veritabil „oligopol” în auditarea bilanțurilor financiare a 85% din marile firme ale Uniunii Europene, ajungând la profituri suspecte de peste 50% față de alți competitori. Firma Deloitte este și cea care a auditat în România Astra Asigurări, firmă intrată în stare de faliment încă din 2014, prin acționariatul căreia trecuseră austriecii de la UNIQA între 2005-2010 și care vânduseră pachetul de control controversatului om de afaceri Dan Adamescu, în 2010. De pe urma acestui faliment au câștigat alți austrieci, cei de la grupul VIG care preluaseră firmele de asigurări rivale, Omniasig și Asirom. ASF știe! Din momentul declanșării Brexitului, firma Deloitte este într-un război total cu guvernul Marii Britanii, amenințând cu părăsirea Regatului, aparent datorită problemei imigrației. De ani de zile această companie este concentrată pe obținerea de finanțare de la statul român pe așa-zise proiecte de investiții care ar avea ca rezultat crearea de sute de locuri de muncă. Uneori, aceste cereri au fost respinse de Ministerul Finanțelor Publice, cum este cazul celor din 2016 aplicate pe HG 332/2014.

Citiți și: 
Iată care sunt în România prioritățile naționale: vaccinuri, rachete și card de identitate biometric 
Adevărata rețea Soros este și în PSD și PRU: miliardarul, plăți sau întâlniri secrete cu Ponta, Costoiu, Crețu, Palada, Drăghici, Necula și Petrea

yogaesoteric
29 noiembrie 2015

SUA: Părinții pierd custodia fiicei deoarece se opun deciziei sale de a-și schimba sexul…

Nu este foarte clar încotro se îndreaptă umanitatea, dar se poate spune cu certitudine că direcția nu este una bună: unii mor de foame iar alții nu mai știu ce să facă cu banii, bolnavii suferă din lipsa de medicamente în timp ce, numai în România, se investesc anual mai mult de 70 de milioane de euro în chirurgia plastică; distrugerea intenționată a unui ou de vultur în SUA se pedepsește cu zece ani de închisoare și o amendă de 250.000 de dolari, în timp ce, dacă faci un avort nu pățești nimic; părinții sunt obligați să le asigure copiilor toate cele necesare unui trai decent dar nu au dreptul să intervină în educația lor, să le transmită valorile proprii sau să le impună niște limite în ceea ce privește comportamentul… și am putea continua mult cu astfel de paradoxuri ale societății moderne.

Cunoscutul site american CNN anunța că părinții unei fete din Ohio, Statele Unite ale Americii, au pierdut custodia fiicei lor pentru că s-au opus deciziei acesteia de a-și schimba sexul. Acești părinți s-au angajat într-o luptă cu statul pentru a recupera custodia deoarece nu erau de acord ca fiica lor de 17 ani să fie supusă tratamentului cu hormoni necesar pentru a deveni băiat și refuzau să o apeleze cu noul nume masculin ales de ea. Prin intermediul avocatului care îi reprezenta în această cauză, părinții au declarat că „fata nu este capabilă să ia o astfel de decizie în acest moment și că tratamentul este o chestiune de «viață» și de «moarte»”. Din păcate, nu au avut câștig de cauză.

Judecătorul Sylvia Sieve Hendon a decis să acorde custodia bunicilor din partea mamei, bunici care sunt de acord cu aceste proceduri medicale. Totodată, ei au promis că își vor numi nepoata cu numele de băiat și chiar vor lansa o petiție pentru ca statul să fie de acord cu schimbarea oficială a numelui. În sentință este specificat și faptul că „de acum bunicii, și nu părinții, vor fi cei care vor ajuta copilul să ia deciziile medicale pentru a putea merge mai departe”. Totuși, înainte ca orice tratament hormonal să fie permis, instanța a dispus ca adolescenta să fie evaluată de un psiholog care să nu fie afiliat spitalului unde ea primește în prezent tratament și consiliere în „problema consecvenţei în prezentarea de gen a copilului şi a sentimentelor de neconformitate”.

Părinții au fost, de asemenea, condamnați pentru credința lor creștină, care a jucat un rol substanțial în pierderea custodiei.

O echipă de la Centrul Medical pentru Copii din Cincinnati, unde tânăra este tratată încă din anul 2016, i-a sugerat curții că tratamentul ar trebui început imediat pentru a elimina riscul de suicid.

În decizia curții în ceea ce privește custodia, părinții au dreptul de a-și vizita fiica dar nu au nicio putere juridică în creșterea și dezvoltarea ei.

De asemenea, judecătorul Sylvia Hendon a încurajat parlamentarii din Ohio să creeze o legislaţie care să ofere judecătorilor un cadru mai prielnic în care să poată evalua dreptul pacientului la terapia gender: „ceea ce este clar din mărturia prezentată în acest caz şi interesul crescând la nivel mondial în îngrijirea persoanelor transgender, este că există cu siguranţă o aşteptare rezonabilă și că circumstanţe similare acestui caz sunt susceptibile de a se repeta”, a scris ea.

„Acest tip de legislaţie, continuă ea, ar da o voce şi o cale tinerilor care se află în situații similare, fără a atribui vina părinţilor şi fără a-i implica în litigii prelungite care pot distruge unitatea într-o familie.”

Poate pe mulți dintre noi această situație ne lasă fără replică și fără putere de a reacționa, dar este necesar să conștientizăm că aceasta este realitatea în care trăim. În lumea de azi părinții au dreptul asupra copiilor doar înainte de a se naște, putând să decidă asupra vieții sau a morții lor, în timp ce atunci când crește și se maturizează copilul devine treptat-treptat proprietatea statului; părinții au obligația să le asigure toate condițiile necesare unei bune dezvoltări fizice, în timp ce, în ceea ce privește educația și dezvoltarea psiho-spirituală, nu mai au dreptul să le transmită unele valori și legi pe care ei le consideră benefice ființei lor, deoarece de aceasta se va ocupa școala și autoritățile competente sau le va alege el când va deveni matur.

Citiți și:
Ideologia drepturilor copiilor – instrument de distrugere a familiei (I)
Identitatea de gen, din nou sub lupa științei
Guvernul din Paraguay respinge ideologia gender 

yogaesoteric

30 noiembrie 2018

Brevet: Albine robot, pentru că dispar albinele naturale

Ei fac semințele, ei produc alimentele, ei le distribuie și ei vor face și polenizarea. Ce înseamnă aceasta?

După cum știți, dispar albinele. Și nu doar albinele, ci și multe alte insecte. Iar aceasta afectează în primul rând polenizarea. Dar, întrucât nu vor în ruptul capului să renunțe la pesticide, s-a găsit soluția: albinele robot!

Albine robot: Walmart plănuiește o polenizare globală

Gigantul de retail american Walmart a înregistrat un brevet pentru albine robotice în speranța că vor fi capabile să polenizeze culturi precum o fac cele reale. „Robo-albina” ar putea oferi o soluție la declinul continuu al populațiilor de albine, spun dezvoltatorii proiectului.

Schema cuprinsă în cererea de brevet

Brevetul pentru așa-numitele „drone de polenizare” a fost depus în luna martie 2018 ca parte a unei serii de șase brevete axându-se pe agricultură automatizată. Potrivit brevetului, robo-albinele ar utiliza un „aplicator de polen configurat să colecteze polen de la o primă floare a unei culturi” iar apoi, utilizând senzori și camere, să-și găsească calea către alte flori pentru a aplica polenul.

Deși nu este destul de clar care sunt planurile companiei pentru acest brevet, unii analiști au sugerat că gigantul de retail intenționează să obțină o poziție mai puternică în agricultură și să capete mai mult control asupra lanțului de aprovizionare.

Albinele, responsabile pentru polenizarea unei treimi din alimentele consumate de oameni, au dispărut într-un ritm alarmant în ultimii ani. Se spune că declinul albinelor este rezultatul unui fenomen numit „Colony Collapse Disorder”, deși cauza exactă încă nu este cunoscută.

Un studiu recent indică fungicidele utilizate frecvent ca fiind principalul vinovat. „Am depus multă muncă în această analiză și «câștigătorul» a fost fungicidele”, a declarat autorul principal al studiului, Scott McArt. „Reiese că utilizarea fungicidelor constituie cea mai importantă cauză pentru îmbolnăvirea și dispariția albinelor.”

Poate că roiurile de albine robotice, precum cele produse de cercetătorii de la Universitatea Harvard în 2013, conferă o soluție fezabilă pentru omenire într-o lume în care albinele reale se află pe lista speciilor pe cale de dispariție.

Citiți și: 
Oamenii de știință apelează la tehnologie întrucât numărul de albine în declin amenință securitatea alimentară globală  
Dispar păsările. În Franța numărul lor a scăzut cu o treime, datorită decimării insectelor 

yogaesoteric

29 noiembrie 2018

Săracii Europei. Unul din zece copii din mediul rural merge la culcare flămând

 

Sărăcia, lipsa de acces sau accesul dificil la serviciile medicale, cât şi educaţia precară rămân probleme grave cu care se confruntă societăţile rurale din România, potrivit celui mai recent raport pus la dispoziţie de World Vision România, intitulat „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural, 2018”.

7,8% dintre familiile care trăiesc la sate au, în continuare, o singură sursă de venit lunar, cel mai frecvent această sursă fiind alocaţia copiilor, iar aproape jumătate dintre gospodăriile din mediul rural nu au toaletă sau baie în interior. În aceste condiţii nu este de mirare că 9% dintre copii merg uneori sau întotdeauna flămânzi la culcare din cauza faptului că peste două treimi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, 29% dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut.

Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raport arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole comparativ cu 2014, a scăzut la jumătate procentul celor care au declarat că au amânat sau renunțat la vizita la medic, de la 16,3% la 8% în 2018, și în cazul celor care au declarat că au fost nevoiți să restrângă cumpărarea de medicamente scăderea este de 5% (de la 17,6% în 2014 la 12% în 2018), situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.

Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România – „Bunăstarea copilului din mediul rural, 2018” realizat o dată la doi ani, relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorată gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.

În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2016, 7,8% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 83,6% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 41,9% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.

Dacă ne raportăm la gospodăriile în care există salarii, proporția celor care declară că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar este mai redusă (6%), iar a celor care declară că reușesc să se descurce cu veniturile pe care le au este mai ridicată (46%). Comparativ cu 2016, proporția celor cu venituri din salarii care declară că reușesc să se descurce cu banii pe care îi au a scăzut cu 3% (de la 49% în 2016 la 46% în 2018). Crește cu 1% numărul gospodăriilor în care există salarii și declară că banii abia le ajung de la o lună la alta sau abia le ajung pentru strictul necesar (42% în 2018 față de 41% în 2016). În cazul gospodăriilor în care nu există salarii, procentul celor care declară că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar este de 48%, al celor care consideră că banii abia le ajung de la o lună la alta este de 31%, iar al celor care reușesc să se descurce este de 18%.

Peste două treimi dintre gospodării au probleme în asigurarea unei alimentații de calitate, fiind nevoite să cumpere alimente mai ieftine (71%). În același timp aproximativ o treime (29%) au împrumutat sau primit alimente de la rude/prieteni.

În perioada 2014-2018 a crescut numărul respondenților care declară că în gospodăriile lor copiii au maxim 2 mese pe zi, ajungând la 9% în 2018, și a scăzut cel al celor ce oferă maxim 3 mese pe zi (de la 19% în 2014 la 13% în 2018). Procentul celor care au declarat că oferă copiilor 3 mese pe zi și două gustări a fost în 2018 de 78%, cu 4% mai mic decât în 2016.

Sărăcia îşi face simţită prezenţa şi în ceea ce priveşte diversele dotări care apar la nivelul gospodăriei. În ce privește accesul la utilități și dotarea locuințelor cu baie și toaletă în interior, datele rămân constante cu cele din evaluările anterioare ale studiului. România este țara europeană cu cele mai puține locuințe dotate cu utilități sanitare. Datele EUROSTAT pentru 2016 indicau că 36,3% dintre copiii din România trăiesc în locuințe fără baie sau duș în interior, media UE fiind de 2,4%; 34% dintre copiii între 0-5 ani trăiesc în locuințe fără baie sau duș în interior, media UE fiind de 1,7%. În același timp 39,4% dintre copiii din România trăiesc în locuințe fără toaletă în interior, media UE fiind de 2,6%; 35,5% dintre copiii între 0-5 ani trăiesc în locuințe fără toaletă în interior, media UE fiind de 1,8%. De asemenea, în 96% dintre gospodăriile de la sate se găseşte cel puţin un telefon mobil, peste 62% dintre locuinţe dispun de conexiune la internet şi sunt dotate cu computer sau laptop.

Lipsa igienei, principala cauză de îmbolnăvire în rândul copiilor

Având în vedere realitatea prezentată mai sus, în ciuda faptului că, în ceea ce priveşte dotările sanitare, situaţia s-a îmbunătăţit faţă de anul 2014, lipsa igienei corespunzătoare este considerată de majoritatea medicilor de familie ca fiind una dintre principalele cauze de îmbolnăvire în rândul copiilor de sub 5 ani. Iar lipsa igienei se traduce atât prin lipsa dotărilor corespunzătoare din locuinţele micuţilor, cât şi prin lipsa acestora din şcoli, grădiniţe şi licee.

O altă problemă cu care se confruntă societăţile rurale şi din cauza căreia numărul de îmbolnăviri în rândul copiilor creşte este lipsa medicilor de familie care să ofere consultaţii în fiecare zi lucrătoare. 17% dintre respondenţii din cadrul studiului World Vision afirmă că nu au un medic prezent în localitate în fiecare zi lucrătoare, în timp ce 2% dintre familii susţin că nu au deloc un medic de familie în localitate. Lipsa cadrelor medicale şi consecinţele enumerate mai sus relevă importanţa acută a suplimentării personalului medical din mediile rurale, pentru o mai bună urmărire a sănătăţii copiilor de la sate, cât şi în vederea informării corespunzătoare şi a educării părinţilor în privinţa asigurării nutriţiei şi igienei corecte a micuţilor.

Aceste recomandări cuprinse în studiul World Vision vin ca urmare a faptului că părinţii par să nu conştientizeze faptul că lipsa unei cantităţi de hrană minim necesară, coroborată cu calitatea îndoielnică a hranei şi lipsa nutrienţilor necesari creşterii şi dezvoltării armonioase a copiilor se poate traduce printr-o sănătate precară a acestora din urmă. 7 din 10 copii care au primit mai puţin de trei mese pe zi nu au făcut analize medicale în decursul anului trecut, iar 5 din 10 copii cu vârsta de sub 5 ani care au fost bolnavi anul trecut nu au fost duşi la doctor în acea perioadă.

Și în cazul copiilor cu vârste între 0-5 ani lipsa controalelor medicale reprezintă o problemă în mediul rural, 10% dintre respondenți declarând că nu au beneficiat de control al medicului de familie pentru copil în ultimul an. În jumătate dintre familiile cu copii cu vârsta cuprinsă între 0-5 ani nu au fost efectuate analize medicale pentru aceștia.

De asemenea, sănătatea copiilor este influenţată şi de obiceiurile pe care aceştia le au în viaţa de zi cu zi. Studiul a analizat incidența comportamentelor de risc pentru sănătate (fumat, consumul de alcool) în rândul tinerilor. Un procent de 8% dintre tinerii cuprinși în studiu au declarat că au fumat. Peste jumătate dintre tineri (56%) au fumat prima dată în jurul vârstei de 12 ani. În același timp incidența fumatului este mai mare în rândul băieților (12%), decât în al fetelor (5%).

Pe lângă fumat, și consumul de alcool a devenit o obişnuinţă. Procentul tinerilor care au declarat că au consumat alcool vreodată este de 20% (comparativ cu 21% în 2016). Cele două comportamente nocive sunt prezente în rândul a 30% dintre tinerii care au declarat că au fumat. Ca și în cazul fumatului, consumul de alcool este mai mare în rândul băieților (27%) decât în cel al fetelor (13%).

Lipsa banilor îi determină pe părinţi să nu investească în educaţia copiilor

Sărăcia nu se traduce doar în lipsa hranei, a condiţiilor de viaţă decente şi a serviciilor medicale acordate şi accesate constant, ci şi în accesul redus la educaţie, comparativ cu situaţia din mediul urban.

În cadrul studiului a reieșit că 83,5% dintre copiii din mediul rural consideră că au suficiente cărți și rechizite pentru școală (o creștere modestă față de 2016), în timp ce procentul celor care afirmă contrariul se depreciază cu 0,5% față de 2016. Un procent de 5,5% dintre copiii din mediul rural lipsesc întotdeauna de la școală deoarece merg să muncească, cu 50% mai mulți decât în 2016, iar 6,3% declară că se simt întotdeauna obosiți pentru că muncesc înainte sau după ce se întorc de la școală, creștere de 75% față de valoarea din 2016. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze.

Cei care lipsesc uneori de la școală deoarece merg să muncească sau care se simt obosiți pentru că muncesc înainte sau după ce se întorc de la școală provin în mare parte din familii ale căror venituri nu le ajung nici pentru strictul necesar. 11% dintre copiii care provin din familii cărora veniturile nu reușesc să le ajungă pentru strictul necesar declară că uneori lipsesc de la școală deoarece merg să muncească, iar 21% dintre ei se simt obosiți deoarece muncesc înainte sau după școală.

O altă problemă gravă întâlnită la nivelul comunităţilor rurale este aceea a distanţei pe care copiii trebuie să o parcurgă până la şcoală și de la școală acasă. Deși există îmbunătățiri, studiul constată o menţinere a decalajului rural/urban în ceea ce priveşte egalitatea de şanse pentru educaţie.

Datele indică o scădere a timpului mediu de deplasare față de anii anteriori, atât primăvara-vara-toamna, cât și pe timp de iarnă. Astfel, durata medie este de 25 de minute în timpul iernii (față de 29 minute în 2016) și aproape 20 de minute în restul anului (față de 23 minute în 2016). Duratele medii de deplasare ale copiilor la școală/grădiniță s-au îmbunătățit comparativ cu 2012 (32 de minute) și 2014 (35 de minute) și datorită creșterii ponderii deplasării cu transportul școlar. Numărul respondenților care afirmă că durata deplasării casă-școală și retur depășește o oră a scăzut comparativ cu 2016, 3% dintre respondenți indicând ca aceasta se petrece iarna (comparativ cu 15% în 2016), în timp ce doar 2% afirmă că aceasta se petrece si vara, comparativ cu 10% în 2016. Durata de deplasare până la școală/grădiniță primăvara/vara/toamna este sub 15 minute (dus-întors) pentru copiii din 53% dintre gospodăriile cuprinse în studiu, în timp ce iarna doar copiii din 37% dintre familii reușesc să parcurgă în același timp această distanță. Pe perioada iernii peste 41% dintre familii au declarat că durata de deplasare a copiilor de acasă până la școală este între 15 și 30 de minute (dus-întors).

Una din cinci gospodării (21%) declară că în ultimele 12 luni au fost nevoite să cumpere mai puține rechizite și cărți pentru școala copiilor. În același timp, 19% dintre familii au renunțat la activitățile extrașcolare ale copiilor (concursuri, meditații, tabere etc.)

În aceste condiţii, nu este de mirare că mulți copii nu reuşesc să înţeleagă un text pe care îl citesc. Ca și în studiile anterioare, copiilor între 7 și 12 ani le-a fost evaluată și capacitatea de citire și înțelegere a unui text. Ei au fost rugați să citească cu voce tare un text de aproximativ 100 de cuvinte, după care le-au fost puse trei întrebări care să testeze înțelegerea lui. Timpul optim de citire al textului era de maxim 60 de secunde. Dintre elevii testați 89% au reușit să citească testul în timpul cerut, în timp ce 11% nu au reușit să facă acest lucru. La toate cele trei întrebări au reușit să răspundă corect doar 40% dintre copii (o scădere cu aproape 29% față de 2016), în timp ce 17% au răspuns corect la două întrebări, 26% la o singură întrebare, iar 17% nu au putut răspunde la niciuna.
Rezultatele slabe la învăţătură sunt înregistrate, în principal, în rândul elevilor care trăiesc în gospodării sărace.

Adevărul: Raportul „Bunăstarea copilului în mediul rural” 2018: 3% din copii nu au niciodată destulă mâncare, 1 din 2 copii nu este fericit 

Fundaţia World Vision România a lansat, în 30 mai, studiul „Bunăstarea copilului în mediul rural 2018”. Cercetarea urmăreşte principalii indicatori privind bunăstarea copilului, precum starea de sănătate, nutriţia, igiena educaţia, participarea în comunitate şi protecţia copilului.

Cel de al patrulea raport de acest gen arată că, în continuare, familiile din mediul rural nu dispun de venituri suficiente pentru a acoperi nevoile de bază ale copilului, performanţele şcolare şi costurile ridicate sunt principalele motive pentru care un copil abandonează şcoala iar munca în gospodărie continuă să fie o obişnuinţă pentru mulţi dintre copii.

Astfel, în 2018, rezultatele Raportului Bunăstarea copilului din mediul rural au arătat că: 
• 1 din 11 copii se culcă flămând noaptea; 6% au doar uneori suficientă mâncare să mănânce, iar 3% nu au niciodată destulă mâncare; 
• 2 din 3 familii au fost nevoite să cumpere în ultimul an alimente ieftine (71%) sau în cantităţi mai mici (61%); 
• 1 din 3 copii nu este bucuros să meargă la şcoală; 
• 1 din 5 copii este obosit la şcoală pentru că munceşte în gospodărie; 
• 1 din 8 copii mănâncă cel puţin o pâine pe zi; 1 din 10 copii primeşte mâncare gătită o dată pe zi;
• 1 din 2 copii nu se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară, 3% nu se spală niciodată; 
• 1 din 5 familii nu poate ajunge la consultaţii la medicul de familie pentru copilul lor;
• 1 din 2 copii din România nu este pe deplin fericit; doar jumătate dintre copii au înregistrat scor maxim la indicele fericirii.

„Studiul confirmă încă o dată faptul că sărăcia este cauza principalelor vulnerabilităţi din rândul copiilor şi afectează viaţa unui copil de la calitatea şi cantitatea hranei, la felul în care se poate simţi discriminat la şcoală sau chiar în familie şi până la starea generală de bine”, a declarat Daniela Buzducea, director executiv al Fundaţiei World Vision România.

„Pe de altă parte, ne bucurăm să vedem şi scăderea numărului de copii care abandonează şcoala de la 2% la 1,5%, la fel cum am putut constata că 40% dintre familiile respondente au participat la activităţile susţinute de Fundaţia World Vision România pentru conştientizarea drepturilor copilului.”

Deşi în ultimii şase ani a scăzut ponderea celor care se autoplasează din punct de vedere financiar în categoria vulnerabililor, în continuare peste jumătate dintre gospodării consideră că au dificultăţi financiare, veniturile lor fiind plasate în categoria celor vulnerabile. O treime dintre gospodăriile din mediul rural sunt beneficiare de o formă de sprijin social (venit minim garantat şi/sau alocaţie complementară), acestea aflându-se sub pragul de sărăcie. Doar 1 din 5 tineri consideră că are o viaţă bună, aceasta referindu-se atât la latura materială (îmbrăcăminte, încălţăminte, automobil, electronice, telefoane mobile şi tablete, locuinţă), cât şi la latura non materială (familie, sănătate, respect, înţelegere).

Cercetarea a fost realizată în perioada iunie-noiembrie 2017 utilizând metodologia World Vision România (WVR) din studiile anterioare (2012, 2014, 2016), ce aduce deopotrivă perspectiva adulţilor, dar şi a copiilor, precum şi informaţii de la diverse autorităţi locale (medici).

Volumul eşantionului cercetării a cuprins 2.186 de gospodării, din 65 dintre satele în care World Vision România desfăşoară sau a desfăşurat în trecut activităţi. Au fost culese informaţii de la 2186 de adulţi şi 2258 de copii cu vârste între 7 şi 18 ani. Volumul şi structura eşantionului conferă studiului reprezentativitate naţională pentru gospodăriile cu copii din mediul rural.

Vlad Fiscutean, Facebook:

Aproximativ 44% din populația României trăiește în mediu rural. Aproape 70% dintre familii din mediul rural nu pot oferi copiilor alimentate de calitate. 1 din 11 copii merge la culcare flămând. 9% dintre părinți le pot oferi copiilor lor mai puțin de 2 mese pe zi…

Mă întreb ce i-a împiedicat pe „hashtag rezistă” protestatari să nu protesteze și pentru sărăcia din mediul nostru, ţinând cont că OUG s-a terminat şi loc ar fi…? Şi de ce „corupţia ucide”, doar la oraş? 
 
…Fiindcă la sat ucide foamea. Foamea nu e „glamouroasă” ca să intereseze pe unul cu burta plină. Şi cei de la sat sunt urâţi şi murdari, cum să-i pui pe Facebook-ul tău, cum să te asociezi cu aşa ceva? Nu e „worth sharing” şi e departe de imaginea de „good life” pentru care vrei să te ştie lumea.

Şi televiziunile mai uşor se parchează în Piaţă decât să-şi strice carul pe la sate pentru live-uri. La urma urmei, cine s-ar uita la mizerie şi jeg?… Noi vrem să vedem case şi localuri cu „scandinavian design” ca-n cărţile de la Cărturăreşti pe care le răsfoim, că nu dăm milioane pe ele, sau cum am văzut pe Pinterest.

Noi, declaraţii „urbani”, cu burţile pline după ce-am băut un smoothie de la „Urban Monkey”, ne-ncălțam cu „snickerși” şi plecăm în piaţă ca să avem statut, pardon… ca să avem „status”, de Facebook.

În numele binelui poporului şi din îngrijorare pentru celălalt, strigăm doar nevoile noastre, fiindcă ăia „n-au dinţi!” şi oricum copii ăia n-au şcoală şi ne fură votul, dă-i încolo, că sigur sunt „pesediști”, „pui de comunişti”.

Citiți și: 
Paradoxul românesc: Economia creşte, sărăcia se accentuează 
Sărăcia afectează ADN ul şi chiar creşte riscul de depresie 

 

yogaesoteric
28 noiembrie 2018

Murdărirea istoriei noastre antice de către americani: Așa arată strămoșii noștri geții în filmul serial «Spartacus – Blood and Sand»

Cinematografia americană a reușit, în timp, să facă pulbere o bună parte a istoriei mondiale, din fuga după senzațional, dar nu numai din acest motiv. Cu siguranță, există multe alte interese în joc și, adeseori, povestea legendelor antice sau anumite episoade ale istoriei sunt răsturnate cu totul, pentru anumite rațiuni. Desigur, unii ar putea să spună ceva de genul: „Ei și, e doar un film. Cine vrea să afle mai multe citește o carte”. Doar că lumea nu prea mai citește nimic (mai ales tinerii de astăzi), iar cultura generală este făcută de televiziune și cinematografie. De aceea, mistificarea istoriei prin intermediul filmelor este cu atât mai toxică.

Un film serial ceva mai vechi – „Spartacus – Blood and Sand” (lansat în 2010) – un film extrem de prost din multe puncte de vedere, ne prezintă o perspectivă absolut halucinantă asupra strămoșilor noștri geto-dacii, pe care ni-i arată ca pe niște monștri veniți din altă lume (un fel de umblători albi din „Urzeala Tronurilor”), așa după cum puteți vedea din capturile atașate și din descrierea făcută geților în film. Practic, realitatea istorică este abolită și ni se prezintă un neam cu un profil straniu, aproape satanic – geții, adică – care sunt dușmanii cei mai nemiloși ai tracilor sud-dunăreni, adică al rudelor lor apropiate!!!

De fapt, în vremea în care a trăit tracul Spartacus, Burebista își construia marele său regat, care s-a întins inclusiv peste locul în care s-a născut Spartacus. De altfel, regele Burebista a fost numit de contemporanii săi, dar și de izvoarele istorice ulterioare, cel mai mare rege trac, unul care a fost respectat și temut de Roma. Ori, din perspectiva realității istorice, imaginea prezentată strămoșilor noștri geto-daci în această mizerie cinematografică este un fals grosolan și impardonabil. Dar așa este o parte a cinematografiei americane: un instrument de manipulare și spălare pe creier. 

Fragmentul din filmul „Spartacus – Blood and Sand” în care îi puteți vedea pe „geți” se află în episodul 1, de la minutul 09…

Citiți și: 
De ce nu iubesc deloc așa-zișii Iluminați România? Iată de ce! Citiți cu multă atenție aceste dezvăluiri uimitoare 

Tradiţia spirituală dacică şi istoria furată a poporului român 

 

yogaesoteric

25 noiembrie 2018

AVERTISMENTUL UNUI EROU.

Detenția la domiciliu, votată de deputați. Cei cu pedepse de până la un an sau cu rest de pedeapsă de 18 luni pot face închisoarea acasă.

...cu sau fără brățară electronică

Camera Deputaților a adoptat la 14 noiembrie proiectul de lege privind executarea pedepselor privative de libertate, care introduce detenția la domiciliu pentru cei cu pedepse de până la un an. Față de forma adoptată de Senat, PSD a eliminat posibilitatea ca această prevedere să se aplice și pedepselor de până la 10 ani în cazul femeilor însărcinate și celor care au minori în întreținere. Astfel, în această formă, detenția la domiciliu se va aplica persoanelor condamnate la închisoare de până la un an, cu excepția persoanelor condamnate pentru fapte comise cu violență, dar şi persoanelor condamnate care mai au de executat 18 luni până la împlinirea fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată, din pedeapsa inițială a închisorii mai mare de un an.

Proiectul a trecut cu 176 voturi „pentru”, 93 „împotrivă” și o abținere și merge la promulgare. Cei de la PNL au anunțat că vor contesta legea la Curtea Constituțională.

Proiectul se află din nou în parlament, la reexaminare, după o decizie a Curții Constituționale, luată ca urmare a unei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Important de precizat însă: Curtea s-a mai pronunțat o dată, pe o sesizare a președintelui Klaus Iohannis, și a decis că legea este neconstituțională în ansamblul său. Pentru această decizie nu există încă motivarea.

Legea oferă posibilitatea ca cei condamnați, inclusiv pentru fapte de corupție, care nu au pedepse totale mai mari de 5 ani să poată executa pedeapsa acasă fără brățară electronică.

Mai exact, potrivit proiectului, „judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate dispune executarea detenției la domiciliu fără sistem electronic de supraveghere, în cazul în care persoana condamnată:
a) nu are rapoarte de abateri disciplinare;
b) are o pedeapsă care nu depășește 5 ani.”

Mai mult, și cei care execută la domiciliu detenția pot beneficia de liberare condiționată.

Tot față de forma adoptată de Senat, cei de la PSD au refăcut lista de infracțiuni care vor fi considerate „fapte comise cu violență”. Acestea sunt:
„- art. 188-191: Omor, omor calificat, ucidere la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
* nu se regăsește art. 192 – uciderea din culpă;
- art. 193-202: Lovirea, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, vătămarea corporală din culpă, rele tratamente aplicate minorului, încăierarea, violența în familie, uciderea ori vătămarea nou-născutului de către mamă, întreruperea cursului sarcinii, vătămarea fătului;
- art. 205: lipsirea de libertate;
- art. 209-212: sclavia, traficul de persoane, traficul de minori, supunerea la muncă forțată;
- art. 218: violul;
- art. 219: agresiunea sexuală;
- art. 229 alin.(2) lit.c): furtul calificat săvârșit de o persoană mascată;
- art. 233-237: tâlhăria, tâlhăria calificată, pirateria, tâlhăria sau piraterie urmată de moartea victimei, sancționarea tentativei;
- art. 257: ultrajul;
- art. 279: ultrajul judiciar;
- art. 282: tortura;
- art.286 alin.(2) lit.a): înlesnirea evadării săvârșită prin folosirea de violențe, arme, substanțe narcotice sau paralizante;
- art. 401-403: atentatul care pune în pericol securitatea națională; atentatul contra unei colectivități; actele de diversiune;
- art. 420: lovirea superiorului ori a inferiorului;
- art. 433: agresiunea împotriva santinelei;
- art. 438-440: genocidul; infracțiuni contra umanității; infracțiuni de război.”

Cum au fost modificate regimul deschis și regimul semideschis:

„Regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate pentru fapte comise cu violență la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, respectiv persoanelor condamnate pentru fapte comise fără violenţă la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani.

Regimul deschis se aplică iniţial persoanelor condamnate pentru fapte comise cu violenţă la pedeapsa cu închisoarea de cel mult un an, respectiv pentru fapte comise fără violenţă la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani.”

Toate modificările pot fi consultate aici.


Citiți și:
Găsiţi soluţii pentru dramele din penitenciare
APADOR-CH: «Deţinuţii nu produc bani, nu produc voturi, nu au fost interesanţi pentru decidenţii politici»