Y438 - De ce a eșuat PRIMUL CONTAT - explicații de la pleiadiana Mari Swaruu

Publicat - 09 aprilie 2023
Traducerea Consta. Mihăilescu

Mari Swaruu: Bună din nou, sunt Mari Swaruu. Mă bucur să fiți în contact cu mine, din nou.
Proiectul „Primul Contact” a fost o operațiune de cercetare sponsorizată de Federația Unită a Planetelor pentru a investiga și a afla cât de pregătită și dornică este umanitatea terestră să realizeze primul contact fată-n față cu unele rase extraterestre. Federația voia deci să afle dacă populația planetei Pământ era pregătită sau nu pentru dezvăluirea extraterestră totală, care ar fi fost urmată de contactul total și nemijlocit al populației terestre cu ființe de pe alte planete. Acel program a început să se deruleze în jurul anului 2008 și s-a încheiat în anul 2016 (deși unii oameni susțin că s-a încheiat în 2017).

În principal, la acest proiect, au participat alfratanii, sau centaurii, antarienii și taygetanii, care este grupul cel mai neros (35.ooo de indivizi) aflat în nave spațiale pe orbita Pământului.

Implementarea proiectului primului contact a fost destul de simplă, din punctul de vedere taygetan, și a constat în faptul că mii de reprezentanții taygetani au intrat pe internetul uman pentru a interacționa cu aproape oricine prezent pe platformele de socializare.
Toți oamenii care se referă la călătoriile stelare, și care participă la proiect, au trebuit să urmeze aceleași reguli și restricții care încă se aplică în grupul meu, cum ar fi să nu vorbim prin viu grai ci doar prin tastatura calculatorului. Participanții au trebuit să respecte cu strictețe Prima Directivă. Pentru detalii, puteți viziona videoclipul meu care se referă la „Prima Directivă”; este ușor de găsit.

Pentru a aplica aceste reguli, Federația a înființat un amplu sistem de servicii de internet pentru a forța tot traficul și comunicațiile venite de la navele stelare aflate pe orbita Pământului să treacă prin el, înainte de a intra pe internetul uman. În acest fel s-au putut filtra eficient toate informațiile, înainte de a fi transmise pământenilor. Acest sistem este încă operațional și în prezent.

În cazul taygetanilor au participat, de obicei, voluntari tineri, mai ales adolescenți, oricum sub 20 de ani și, în mare parte, femei (probabil, din cauza cunoscutei dispoziții feminine pentru conversație).

S-au plasat pe rețele speciale de computer și comunicații în interiorul navelor spațiale mari, cum ar fi crucișătoarele grele din clasa Toleka, care, pe atunci, erau destul de numeroase pe orbita Pământului. Fiecare voluntar avea o cabină specială în formă de U, înconjurat de ecrane de computer digitale având, de asemenea, un terminal de computer holografic taygetan, de unde puteau intra pe internetul uman, unde căutau contact direct cu orice doritor de conversație. Aveau dreptul să transmită interlocutorilor umani că ei sunt ființe extraterestre.
Scopul proiectului era să dovedească din partea extratereștrilor o totală deschidere către civilizația umană, așa cum susține Federația, deși este greu să fii deschis și transparent atunci când nu ți se permite să-ți folosești propria voce. Din câte am înțeles, căile prin care au intrat cel mai des au fost chat-urile deschise peste tot pe Google Plus, acum desființat, pe Facebook, secțiunea de comentarii plasate sub videoclipurile de pe YouTube și pe toate platformele disponibile unde textul scris era principalul mijloc de comunicare.
În ceea ce mă privește, eu nu sosisem încă aici. Am sosit destul de recent, însă cea care a participat la proiectul „Primul Contact”, din partea taygetanilor, a fost Anéeka de pe Temmer, pe care, probabil, ați ajuns s-o cunoașteți destul de bine. Știu în detaliu despre această acțiune deoarece am vorbit pe larg despre acest proiect cu alți membri ai echipajului.

Voluntarii au transmis rapoarte detaliate managerilor și coordonatorilor de proiect. În fiecare weekend s-a întrunit consiliul de coordonare, pentru analize și măsurile de luat, în vederea continuării proiectului. Coordonarea și desfășurarea programului s-au făcut în conformitate cu calendarul săptămânal pământean, asta pentru o cât mai bună sincronizare.

Principala lor sursă de contact a început să fie paginile web de chat-uri deschise.
Cea mai obișnuită reacție a contactaților a fost de neîncredere, de multe ori conversația încheindu-se prin insultarea voluntarilor extratereștri, considerați a fi pământeni care fac farse.
Treptat însă, altceva a început să se întâmple pe scară largă. Voluntarii nu și-au dat seama că motivul pentru care acești oameni se aflau pe acele pagini de chat era pentru a stabili întâlniri între persoane doritoare să se cunoască, nu pentru că oamenii tânjeau să stabilească legături intelectuale, cu atât mai puțin cu ființe din alte lumi, care, pentru ei, nu prezentau interes, în primul rând pentru că nu credeau că pot fi reale.

Întrucât marea majoritate a persoanelor care intrau pe acele pagini de chat erau bărbați, iar voluntarii erau în mare parte tinere femei fără experiență de viață, idealiste, nimeni nu s-a gândit la diferențele culturale dintre rasele stelare și cele umane. Bărbații umani au început să facă progrese în cunoașterea femeilor non-umane care, la rândul lor, i-au înțeles mai bine pe pământeni, fără însă a putea depăși o anumită barieră culturală. Acele relaționări și discuții au rămas la nivelul de simplă prietenie și nu la ceva mai personal sau sexual.
Femeile noastre din grupul de comunicare au acceptat acele „avansuri” fără să se gândească la consecințe, și, mai rău, fără a stabili limite sau granițe sănătoase.
Bărbații umani, pe de altă parte, au început să ignore pretențiile femeilor extraterestre din grupul de comunicare, considerându-le niște simple fete New Age, cu fantezii științifico-fantastice. Cu alte cuvinte, bărbaților nu le păsa dacă fata ar fi fost o nebună, atâta timp cât era receptivă la intențiile lor sexuale. Aceasta a fost, de fapt, rețeta perfectă pentru ca totul să se încheie lamentabil.
Ceea ce a înrăutățit mult lucrurile a fost că unele femei voluntare (extraterestre) care au intrat în „joc” au stabilit un fel de relație nevrotică imposibilă cu contactații lor pământeni, care era, evident, sortită eșecului, din cauza restricțiilor impuse de Federație.
În ceea ce privește voluntarii bărbați (extratereștri), combinația culturală nu a favorizat la fel de mult formarea de relații nevrotice, deși cunosc cel puțin două astfel de cazuri, dar nu am date suficiente despre ele.

Modul în care s-a desfășurat proiectul „Primul contact” a fost defectuos de la început și au dovedind că oamenii, în general, nu sunt pregătiți pentru contactul cu rasele stelare, chiar și în cazul în care extratereștrii au aspect uman, ca să nu mai vorbim de cei non-umani.

În primul rând, chat-urile deschise s-au dovedit aproape cele mai proaste modalități de a avea o conversație inteligentă. Oamenii de acolo sunt concentrați doar pe un singur lucru: întâlniri, contacte fizice. Chiar și în ceea ce privește întâlnirile, acele locuri nu favorizează găsirea cuiva cu etică și spiritualitate avansată, așa cum știți cu toții. Acele locuri sunt practic o pierdere totală de timp, întrucât obiectivul oamenilor de acolo, frecvența și vibrația lor nu au nimic apropiat de caracteristicile voluntarilor.
Trimiterea voluntarilor din proiectul „Primul Contact” în acele locuri de chat nu a fost fericită deoarece acolo nivelul intelectual și spiritual al participanților este, în general, destul de scăzut. Asemenea chat-uri nu sunt frecventate de ființe umane suficient de spiritualizate.

Oamenii avansați, mai evoluați, știu că nu are rost să încerce să forțeze masa populației generale să renunțe la lucrurile care-i plac. Ei știu că nu-i pot obliga pe alții să avanseze și să-și părăsească toate dependențele, atât fizice, cât și psihice. Oamenii cei mai avansați spiritual și intelectual sunt mai tăcuți, nu se evidențiază, sunt greu de găsit, ei preferând să se retragă în bulele lor culturale, filozofice, mai puțin înțelese și mai puțin căutate de marea masă a populației umane.

Proiectul „Primul contact” sa încheiat prin 2016 sau 2017, în primul rând din cauza multelor probleme și fricțiuni sociale create între cele două părți.

Din păcate, rasele implicate în acel experiment și, ulterior, Federația, au concluzionat că omenirea nu este pregătită pentru contactul direct cu ființele extraterestre. Nici proiectul și derularea lui nu fuseseră fericit alese de la bun început, și nici nu s-au căutat de la început oamenii potriviți în locurile potrivite, asta, în primul rând din ignoranța inițiatorilor extratereștri care s-a dovedit că nu cunoșteau suficient nivelul spiritual și de cunoaștere al rasei umane. Contactanții, aflați în nave care orbitau Pământul la diferite altitudini, au început să vorbească pământenilor într-o manieră nejustificat de deschisă și fără să se consulte mai întâi cu înțelepții pământeni.
De exemplu, ar fi trebuit să ceară ajutor și sfaturi de la pământenii care sunt semințe stelare, deoarece aceștia aveau o mai bună cunoaștere a societății umane și a limitelor ei culturale.

Deși despre acest subiect ar fi mult mai multe de spus, mă opresc aici, deocamdată.

Vă mulțumesc că ați urmărit videoclipul meu și sper să ne reîntâlnim.

Cu mult drag,

Mari Swaruu

https://swaruu.org/transcripts/why-was-project-first-contact-a-failure