Publicat - 09 aprilie 2023
Traducerea Consta. Mihăilescu
Mari
Swaruu:
Bună din nou, sunt Mari Swaruu. Mă bucur să fiți în contact cu
mine, din nou.
Proiectul „Primul Contact” a fost o operațiune
de cercetare sponsorizată de Federația Unită a Planetelor pentru a
investiga și a afla cât de pregătită și dornică este umanitatea
terestră să realizeze primul contact fată-n față cu unele rase
extraterestre. Federația voia deci să afle dacă populația
planetei Pământ era pregătită sau nu pentru dezvăluirea
extraterestră totală, care ar fi fost urmată de contactul total
și nemijlocit al populației terestre cu ființe de pe alte planete.
Acel program a început să se deruleze în jurul anului 2008 și s-a
încheiat în anul 2016 (deși unii oameni susțin că s-a încheiat
în 2017).
În principal, la acest proiect, au participat alfratanii, sau centaurii, antarienii și taygetanii, care este grupul
cel mai neros (35.ooo de indivizi) aflat în nave spațiale pe orbita
Pământului.
Implementarea proiectului primului contact a fost
destul de simplă, din punctul de vedere taygetan, și a constat în
faptul că mii de reprezentanții taygetani au intrat
pe internetul uman
pentru a interacționa cu aproape oricine prezent pe platformele de
socializare.
Toți oamenii care se referă la călătoriile
stelare, și care participă la proiect, au trebuit să urmeze
aceleași reguli și restricții care încă se aplică în grupul
meu, cum ar fi să nu vorbim prin viu grai ci doar prin tastatura
calculatorului. Participanții au trebuit să respecte cu strictețe
Prima Directivă. Pentru detalii, puteți viziona videoclipul meu
care se referă la „Prima Directivă”; este ușor de
găsit.
Pentru a aplica aceste reguli, Federația a înființat
un amplu sistem de servicii de internet pentru a forța tot traficul
și comunicațiile venite de la navele stelare aflate pe orbita
Pământului să treacă prin el, înainte de a intra pe internetul
uman. În acest fel s-au putut filtra eficient toate informațiile,
înainte de a fi transmise pământenilor. Acest sistem este încă
operațional și în prezent.
În cazul taygetanilor au
participat, de obicei, voluntari tineri, mai ales adolescenți,
oricum sub 20 de ani și, în mare parte, femei (probabil, din cauza
cunoscutei dispoziții feminine pentru conversație).
S-au
plasat pe rețele speciale de computer și comunicații în
interiorul navelor spațiale mari, cum ar fi crucișătoarele grele
din clasa Toleka, care, pe atunci, erau destul de numeroase pe orbita
Pământului. Fiecare voluntar avea o cabină specială în formă de
U, înconjurat de ecrane de computer digitale având, de asemenea, un
terminal de computer holografic taygetan, de unde puteau intra pe
internetul uman, unde căutau contact direct cu orice doritor de
conversație. Aveau dreptul să transmită interlocutorilor umani că
ei sunt ființe extraterestre.
Scopul proiectului era să
dovedească din partea extratereștrilor o totală deschidere către
civilizația umană, așa cum susține Federația, deși este greu să
fii deschis și transparent atunci când nu ți se permite să-ți
folosești propria voce. Din câte am înțeles, căile prin care au
intrat cel mai des au fost chat-urile deschise peste tot pe Google
Plus, acum desființat, pe Facebook, secțiunea de comentarii plasate
sub videoclipurile de pe YouTube și pe toate platformele disponibile
unde textul scris era principalul mijloc de comunicare.
În ceea
ce mă privește, eu nu sosisem încă aici. Am sosit destul de
recent, însă cea care a participat la proiectul „Primul Contact”,
din partea taygetanilor, a fost Anéeka de pe Temmer, pe care,
probabil, ați ajuns s-o cunoașteți destul de bine. Știu în
detaliu despre această acțiune deoarece am vorbit pe larg despre
acest proiect cu alți membri ai echipajului.
Voluntarii au
transmis rapoarte detaliate managerilor și coordonatorilor de
proiect. În fiecare weekend s-a întrunit consiliul de coordonare,
pentru analize și măsurile de luat, în vederea continuării
proiectului. Coordonarea și desfășurarea programului s-au făcut
în conformitate cu calendarul săptămânal pământean, asta pentru
o cât mai bună sincronizare.
Principala lor sursă de
contact a început să fie paginile web de chat-uri deschise.
Cea
mai obișnuită reacție a contactaților a fost de neîncredere, de
multe ori conversația încheindu-se prin insultarea voluntarilor
extratereștri, considerați a fi pământeni care fac farse.
Treptat
însă, altceva a început să se întâmple pe scară largă.
Voluntarii nu și-au dat seama că motivul pentru care acești oameni
se aflau pe acele pagini de chat era pentru a stabili întâlniri
între persoane doritoare să se cunoască, nu
pentru că oamenii tânjeau să stabilească legături intelectuale,
cu atât mai puțin cu ființe din alte lumi, care, pentru ei, nu
prezentau interes, în primul rând pentru că nu credeau că pot fi
reale.
Întrucât marea majoritate a persoanelor care intrau pe
acele pagini de chat erau bărbați, iar voluntarii erau în mare
parte tinere femei fără experiență de viață, idealiste, nimeni
nu s-a gândit la diferențele culturale dintre rasele stelare și
cele umane. Bărbații umani au început să facă progrese în
cunoașterea femeilor non-umane care, la rândul lor, i-au înțeles
mai bine pe pământeni, fără însă a putea depăși o anumită
barieră culturală. Acele relaționări și discuții au rămas la
nivelul de simplă prietenie și nu la ceva mai personal sau
sexual.
Femeile noastre din grupul de comunicare au acceptat acele
„avansuri” fără să se gândească la consecințe, și, mai
rău, fără a stabili limite sau granițe sănătoase.
Bărbații
umani, pe de altă parte, au început să ignore pretențiile
femeilor extraterestre din grupul de comunicare, considerându-le
niște simple fete New Age, cu fantezii științifico-fantastice. Cu
alte cuvinte, bărbaților nu le păsa dacă fata ar fi fost o
nebună, atâta timp cât era receptivă la intențiile lor sexuale.
Aceasta a fost, de fapt, rețeta perfectă pentru ca totul să se
încheie lamentabil.
Ceea ce a înrăutățit mult lucrurile a
fost că unele femei voluntare (extraterestre) care au intrat în
„joc” au stabilit un fel de relație nevrotică imposibilă cu
contactații lor pământeni, care era, evident, sortită eșecului,
din cauza restricțiilor impuse de Federație.
În ceea ce
privește voluntarii bărbați (extratereștri), combinația
culturală nu a favorizat la fel de mult formarea de relații
nevrotice, deși cunosc cel puțin două astfel de cazuri, dar nu am
date suficiente despre ele.
Modul
în care s-a desfășurat proiectul „Primul contact” a fost
defectuos
de la început și au dovedind că oamenii, în general, nu sunt
pregătiți pentru contactul cu rasele stelare, chiar și în cazul
în care extratereștrii au aspect uman, ca să nu mai vorbim de cei
non-umani.
În primul rând, chat-urile deschise s-au dovedit
aproape cele mai proaste modalități de a avea o conversație
inteligentă. Oamenii de acolo sunt concentrați doar pe un singur
lucru: întâlniri, contacte fizice. Chiar și în ceea ce privește
întâlnirile, acele locuri nu favorizează găsirea cuiva cu etică
și spiritualitate avansată, așa cum știți cu toții. Acele
locuri sunt practic o pierdere totală de timp, întrucât obiectivul
oamenilor de acolo, frecvența și vibrația lor nu au nimic apropiat
de caracteristicile voluntarilor.
Trimiterea voluntarilor din
proiectul „Primul Contact” în acele locuri de chat nu
a fost fericită deoarece acolo nivelul intelectual și spiritual al
participanților este, în general, destul de scăzut. Asemenea
chat-uri nu sunt frecventate de ființe umane suficient de
spiritualizate.
Oamenii
avansați, mai evoluați, știu că nu are rost să încerce să
forțeze masa populației generale să renunțe la lucrurile care-i
plac. Ei știu că nu-i pot obliga pe alții să avanseze și să-și
părăsească toate dependențele, atât fizice, cât și psihice.
Oamenii cei mai avansați spiritual și intelectual sunt mai
tăcuți, nu se evidențiază, sunt greu de găsit, ei preferând să
se retragă în bulele lor culturale, filozofice, mai puțin înțelese
și mai puțin căutate de marea masă a populației umane.
Proiectul
„Primul contact” sa încheiat prin 2016 sau 2017, în primul rând
din cauza multelor probleme și fricțiuni sociale create între cele
două părți.
Din
păcate, rasele implicate în acel experiment și, ulterior,
Federația, au concluzionat că omenirea nu este pregătită pentru
contactul direct cu ființele extraterestre.
Nici proiectul și derularea lui nu fuseseră fericit alese de la bun
început, și nici nu s-au căutat de la început oamenii potriviți
în locurile potrivite, asta, în primul rând din ignoranța
inițiatorilor extratereștri care s-a dovedit că nu cunoșteau
suficient nivelul spiritual și de cunoaștere al rasei umane.
Contactanții, aflați în nave care orbitau Pământul la diferite
altitudini, au început să vorbească pământenilor într-o manieră
nejustificat de deschisă și fără să se consulte mai întâi cu
înțelepții pământeni.
De exemplu, ar fi trebuit să ceară
ajutor și sfaturi de la pământenii care sunt semințe stelare,
deoarece aceștia aveau o mai bună cunoaștere a societății umane
și a limitelor ei culturale.
Deși despre acest subiect ar fi
mult mai multe de spus, mă opresc aici, deocamdată.
Vă
mulțumesc că ați urmărit videoclipul meu și sper să ne
reîntâlnim.
Cu mult drag,
Mari
Swaruu
https://swaruu.org/transcripts/why-was-project-first-contact-a-failure
Dacă sunt reale cele de mai sus, concluzia e clară: experimentul a eșuat nu din cauza oamenilor ci pentru că a fost prost conceput de colegii din spațiu, punct! Ei trebuiau să știe că pe chat-uri nu activează cei mai pregătiți dintre noi, să înțeleagă ceva dincolo de lumea fizică. În lumina celor concluzionate, ABIA ACUM ar trebui să apară o versiune îmbunătățită, un soi de FIRST CONTACT.2 , prin care selecția să fie făcută un pic mai cauzal, și aleși indivizi cu pedigree ceva mai ridicat. E o părere...
RăspundețiȘtergere