de Andreea Pora, 08 ianuarie 2015
Am evitat sa scriu pina acum despre
tacerile presedintelui Iohannis sau sa-l critic pentru gesturile mai
mult sau mai putin fericite ale perioadei de tranzitie, am asteptat,
deci, sa-si intre efectiv in functie. Iata ca a facut-o printr-un
discurs, nuantat si detaliat ulterior in interviul pentru Adevarul, in
zona de sensibilitate maxima a unei parti consistente a electoratului
care l-a respins pe Ponta, alegindu-l pe el: justitia. Desi corect in
principiu, discursul a generat controverse aprinse, unele acuze mergind
pina la “subminarea justitiei” si “sustinere a viziunii Antenei 3”.
Beneficiar al votului negativ, Iohannis a fost supus in doar trei
saptamini de la investitura unui veritabil tir, culminat acum cu
disecarea si reinterpretarea discursului tinut la CSM, unele reprosuri
fiind perfect justificate, altele mergind in linia delictului de
intentie. De ce? Buna parte a electoratului, in special fostii
“basisti”, incriminarile mai ales de la ei vin, n-au avut si nici nu au
incredere in Iohannis (in principal pentru ca nu s-a delimitat de puciul
din 2012) si banuiesc acum (ca si in campanie) ca noul presedinte nu a
internalizat suficient discursul pro-justitie, pro-stat de drept, ca
intelege doar superficial motivatiile profunde si asteptarile celor care
l-au sustinut. Din partea acestui segment de electorat Iohannis nu a
beneficiat de nicio perioada de gratie, stacheta i-a fost plasata foarte
sus si totul se judeca prin comparatie. Poate fi un lucru bun, care il
obliga pe presedinte la eforturi de calibrare si meditatie asupra
pericolelor care au pindit Romania in ultimii ani sau asupra
resorturilor anti-pontismului. Poate fi insa si extrem de riscant daca
Iohannis nu intelege si nu invata din mers.
Controversatul
discurs a pedalat pe “independenta justitiei”, pusa in contextul
“statului de drept consolidat”, pe constiinta si onestitatea
magistratilor, care “sunt atit de independenti cit vor ei sa fie”,
promitind “promovarea unor judecători și procurori, pe criterii ce țin
exclusiv de competență profesională, experiență managerială și
integritate”. Iohannis a punctat corect, spunind “vreau sa asigur
Justiției cadrul normativ de funcționare, să apăr independența
sistemului judiciar, să exprim așteptările, dar și să atrag atenția
asupra unor probleme restante ori nerezolvate”. “Este de datoria mea să
arăt, totodată, că instituțiile nu trebuie personalizate, identificate
cu imaginea liderului de la un moment dat. Instituțiile nu „aparțin”
conducătorilor. Doar așa ne putem feri de derapaje și manipulări, de
situații periculoase și nedemocratice. Așadar, instituțiile trebuie
consolidate și apărate în ansamblu, și aici mă refer la toate cele trei
componente ale Ministerul Public: Parchetul general, DNA și DIICOT”.
Nimic din aceasta parte a discursului nu ridica semne de intrebare, ba
din contra, vine in siajul asteptarilor, mai ales daca ne uitam si la cu
felicitarile adresate acelor “oamenii onești și performanți din
sistemul judiciar românesc au trezit în conștiința semenilor ideea de
dreptate, un pas decisiv spre o democrație consolidată, pentru care
merită cu prisosință să fie felicitați și încurajați.”
Problemele
apar insa in momentul in care presedintele vorbeste despre faptul
ca“magistratul trebuie să judece în baza probelor, nu în baza
informațiilor, indiferent de unde ar veni acestea”, dar mai ales din
fraza referitoare “supraputerea” reprezentata de Justitie” si de
exercitarea acesteia cu “exotism mediatic”. “Consider important de
subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului,
nu o supraputere.Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și
sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp,
Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților
civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la
imagine”. Pe fond si scoase din contextul romanesc aceste afirmatii sunt
si ele corecte, dar- intoarse ca manusa pe dos- am auzit in ultimii ani
prea des din gurile de foc penale ale PSD acuza ca “justitia e
supraputere in stat”, ca totul nu este decit un “circ mediatic” si ca
magistratii calca in picioare “prezumtia de nevinovatie”. Ce sa mai
discutam despre asertiunea, amintind de initiativa legislativa a
pesedistului Nicolae Serban, devenita obsesie pentru dadatorii cu
subsemnatul la DNA, referitoare la faptul ca “ este de dorit ca CSM-ul
și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la
modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de
informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de
instrumentare”. Comentariile aproape nu-si mai au rostul, sunt de
notorietate rabufnirile nervoase ale lui Ponta despre “monstrul
stenogramelor aparute in spatiul public” care “ne aduc tuturor aminte
de ce va lasa mostenire regimul Basescu: ura, mizerie, metode
subterane... De la el si de la Morar a inceput aceasta
practica” (...)"Aşa e când creezi un monstru. L-au folosit domnul
preşedinte Băsescu şi domnul Morar acest monstru al înregistrărilor, al
stenogramelor, al intoxicărilor de presă şi se întoarce împotriva
lor. Ideea este ca în viitor, după ce scăpăm şi de domnul Băsescu, şi de
sistemul lui securist, să nu se mai întâmple lucrurile astea şi
într-adevăr în dosare să nu mai apară decât stenograme care au legătură
cu cauza". Ponta se referea (octombrie 2014) la stenogramele din cazul
Blejnar, care proveneau legaldin referatul procurorilor, si adauga
ca “într-o societate normală cei care dau informaţii din dosare sunt
birourile de presă ale parchetelor şi că cei care cumva dezvăluie
informaţii nepublice din câte ştiu eu în toată Europa există sancţiuni".
In
interviul de la Adevarul, presedintele a mai nuntat vorbind
despre “telejustitie” si “circ mediatic”, sintagme extrase, repet, din
arsenalul pesedist, dar e clar ca nu stie si nici nu i s-a spus ca
procedurile prin care referatele procurorilor, cu stenograme cu tot,
ajung in presa, nu doar ca au fost subiect de dezbatere, dar exista si
reglementari clare. Altfel spus, Iohannis vrea sa inventeze roata intr-o
zona care nu intra in competentele sale si in care doar PSD isi baga
nasul din motive lesne de inteles. Mediatizarea cazurilor de coruptie
le-a stat mereu in git penalilor, ajutindu-i pe oameni sa inteleaga
beneficiile unei justitii independente, ceea ce a fost pina la urma in
avantajul direct al lui Iohannis.
Ceea ce mi se pare insa
mai grav este faptul ca noul presedinte nu da semne ca a internalizat
problematica- desi corecte ca substanta toate aceste idei nu sunt
aplicabile unei Romanii dominate de coruptie si de un partid, PSD, care
si-a facut din sugrumarea Justitiei un deziderat. Si care, sa nu uitam
nici o secunda asta, este la putere, are totul in mina cu exceptia
semnaturii pentru numirea sefilor din magistratura. Ca Iohannis a dat-o
cu oistea-n gard stau dovada laudele revarsate dinspre Antena 3 si
diversi pesedisti razboinici anti-DNA. Inclusiv puscariasul Relu
Fenechiu s-a grabit sa-i scrie o depesa apreciativa. Cind te proslavesc
unii ca astia e de rau, cind te injura inseamna ca esti pe drumul cel
bun.
Trec peste gogomania cit
casa, bagata probabil de cel care a scris discursul: procurorul general
sa fie membru al CSAT- dar se vede treaba ca, totusi, presedintele nu
intelege prea bine problema separatiei puterilor in stat, pentru ca a
insistat pe ea si in interviul dat Adevarul. "Lupta anticoruptie si
impotriva crimei organizate tin de securitatea nationala, iar Consiliul
Suprem de Aparare a Tarii se ocupa si de acest domeni”, argumentul adus
fiind ca acolo se regaseste si ministrul Transporturilor,
iar “lucrurile de care se ocupa procurorul general sunt cel putin la
fel de importante". Pai, tocmai d-aia nu are ce cauta procurorul general
in CSAT! Sa prespunem ca ministrul cu pricina are un dosar penal sau se
discuta o privatizare cu cintec- cazurile Oltchim si CFR Marfa- din
care poate iesi un dosar penal, care in nici un caz nu trebuie sa ajunga
pe masa CSAT, aici aparind chestiunea cu separatia puterilor.
Alegerea
lui Iohannis a fost fara indoiala cel mai bun lucru care se putea
intimpla in conditiile date, ne-a scapat in primul rind de Ponta, da
garantia ca procurorii vor fi lasati sa-si faca treaba in continuare, nu
este pusa sub semnul intrebarii orientarea Romaniei. Intr-un fel sau
altul, Iohannis a impus deja o schimbare de stilistica in politica si
promisiunea “lucrului bine facut” chiar poate fi luata in serios. Pe
masura ce trece timpul insa toate astea vor incepe sa para insuficiente,
memoria colectiva este de scurta durata si sentimentul de primejdie
reprezentat de autotputernicia PSD se va diminua.
Iohannis are in
fata marea provocare de a se ridica la inaltimea functiei, o poate face,
cred ca are potential, dar pentru asta trebuie mai intii sa inteleaga
problematicile si asteptarile, sa se inconjoare de oameni competenti si
onesti. Si Basescu a invatat din mers, a contientizat si dat curs
cerintelor unei parti a societatii- sa luam ca exemplu doar condamnarea
comunismului si lupta anti-sistem- treptat, sa nu uitam asta. Modelul
Basescu poate functiona pina la un punct. Subiecte majore- sanatate,
educatie, administratie-, esecuri ale mandatului Basescu, au nevoie de
implicarea lui Iohannis. Alegerea lui a fost a fost o intimplare,
depinde de el sa fie una fericita si pe termen lung. Pina atunci, mai
usor cu Iohannis pe scari, in capul lor troneaza inca PSD.
http://www.romanialibera.ro
............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu