30 mai 2015 - stire actualizata la ora 12:14, 30 mai 2015
Sute de familii din întreaga lume se uită cu durere la fotografiile tinerilor care au dispărut fără urmă în anii ’70 – ’80. Adevărul din spatele disparițiilor a fost ascuns zeci de ani în Coreea de Nord. Un document descoperit de serviciile secrete americane demonstrează că fostul dictator Kim Jong-il a fost cel care a orchestrat răpirile a sute de străini, pe care îi transforma în spioni împotriva naţiunilor lor sau îi folosea în antrenamentul agenţilor secreţi nord coreeni şi în activităţi de propagandă, scrie The Washington Times.
Planul dictatorului pentru străinii răpiţi
La sfârşitul anilor ’70, conform documentului secret, fostul dictator Kim Jong-il a trimis agenți în Asia de Sud, Orientul Mijlociu şi Europa de Est pentru a răpi sute de tineri. Între cei mai căutaţi, erau femeile atrăgătoare şi orfanii, cu vârste apropiate de 20 de ani.
Kim Jong-il l-a însărcinat apoi pe şeful Departamentului de Investigaţii din Coreea de Nord, cunoscut sub acronimul „JOSABU”, să antreneze acești tineri, timp de cinci sau şapte ani, pentru a produce spioni valoroşi, utili statului până la vârsta de 60 de ani. Întrevederile dictatorului cu şeful „JOSABU” au avut loc în 29 septembrie şi 7 octombrie 1977.
Departamentul de Investigaţii a pregătit pentru străini locuinţe speciale, în care să trăiască confortabil, spre deosebire de restul populaţiei nord coreene.
În anul 2002, când premierul Japoniei, Junichiro Koizumi, s-a întâlnit cu Kim Jong-il la Phenian, dictatorul a recunoscut că serviciile secrete nord-coreene au răpit 11 japonezi, dar nu şi-a recunoscut şi rolul în răpirile acestora, ci a pretins că nu a fost informat şi nu şi-a dat acordul pentru efectuarea lor.
Recunoaşterea răpirilor şi scuzele au avut ca scop îmbunătăţirea relaţiilor cu Japonia, pe care dictatorul voia să o transforme în mediator între ţara lui şi SUA, în contextul în care preşedintele american George W. Bush a inclus Coreea de Nord în „axa răului”, din cauza nerespectării pactului de îngheţare a programului atomic nordcoreean. Un alt motiv pentru recunoaşterea răpirilor a fost dorinţa lui Kim de a obţine ajutor economic de la japonezi.
Românca Doina Bumbea, între victimele dictatorului de la Phenian
Răpirile din Coreea de Nord, demonstrate de documentul prezentat de The Washington Times, au fost confirmate şi de raportul Comitetului ONU pentru Drepturile Omului. Între victimele dictatorului s-a aflat şi românca Doina Bumbea, care a fost răpită în anul 1978.
Tânăra studentă la arte în Italia, a fost convinsă de un bărbat, care pretindea să fie un dealer de artă, să meargă cu el în Tokio, ca să îşi deschidă o expoziţie. Însă, în drum spre Hong Kong, cei doi au făcut o „escală” în Phenian, unde româncei i s-a pierdut urma.
„Pe aeroportul din Phenian, italianul a dispărut şi Doina a fost preluată şi reţinută de nord-coreeni“, a spus un dezertor american, Charles Jenkins, care a fost singurul prieten al româncei în Phenian. Potrivit acestuia, Doina Bumbea a fost cazată în primă fază într-un lagăr de pregătire paramilitară şi ideologică, alături de alte 27 de femei, între care şi europence.
La scurt timp după aceea, românca a fost oferită cadou unui alt dezertor american, Joe Dresnok. Bărbatul a fost violent, potrivit relatărilor lui Charles Jenkins.
Doina Bumbea a avut doi fii, Ricardo Dresnock, născut în anul 1981, şi James Gabriel Dresnock, născut în anul 1983. Ambii au avut apariţii în documentarele „Crossing the line” (2006) şi „Aim High in Creation” (2013).
Femeia a murit în anul 1997 în Coreea de Nord, din cauza unui cancer pulmonar. Spre sfârşitul vieţii, românca a fost îngrijită de soţia lui Jenkins, asistenta japoneză Hitomi Soga, care i-a făcut injecţii de morfină.
Tragedia familiei Doinei Bumbea
În prezent, familia din România a Doinei Bumbea este formată dintr-un frate şi o mamă, care trăiesc la Craiova. Tatăl şi fratele mijlociu s-au stins, între timp, şi ei. La mijlocul anilor ’80, în lipsa oricărei veşti despre soarta tinerei, familia i-a organizat un ritual de înmormântare.
Familia româncei a descoperit adevărul despre soarta ei abia în anul 2006, când a făcut legătura între relatările soldatului american Charles Jenkins și informaţiile dintr-un documentar BBC, care prezenta povestea unui alt dezertor american, James Joseph Dresnok (fiul Doinei Bumbea – n.r.). În documentarul „Crossing the Line (Depășind limita)”, Dresnok amintește despre prima sa soție de naționalitate est-europeană, cu care a avut doi copii, Ricardo și Gabriel (fără să precizeze numele Doinei Bumbea – n.r.).
„Din momentul în care am aflat de existența lor, principalul meu obiectiv a fost să încerc orice demers, să bat la orice ușă, să fac tot ce-mi stă-n putință, ca român obișnuit şi cu resurse modeste, ca să ajung să pot măcar să-mi văd nepoții captivi încă la Phenian. Nădăjduiesc ca asta să se întâmple curând. Am promisiuni din partea unor organizații din străinătate că se încearcă negocieri cu Phenianul în acest sens”, a declarat anterior fratele Doinei Bumbea, pentru România liberă.
În anul 2005, ministrul de externe Mihai-Razvan Ungureanu le-a cerut autorităţilor nord coreene lămuriri despre Bumbea, însă a fost refuzat de autorităţile de la Phenian. „Nu există dovezi sau indicii care să arate că cetăţeana româncă a fost răpită în aceste circumstanţe”, au răspuns nord coreenii, conform raportului Comitetului ONU pentru Drepturile Omului.
Totuşi, un diplomat cu rang înalt din ambasada româna de la Phenian. care a dorit să îşi păstreze anonimatul, a dezvăluit în anul 2007 că informaţiile despre răpirea Doinei Bumbea ar fi ajuns în România încă din anul 1992 şi că i-au fost prezentate generalului George-Ioan Danescu, pe când acesta era secretar de stat şi unul dintre însărcinaţii cu siguranţa misiunilor diplomatice din România, dar cazul a fost clasat.
Sursa a mai spus că Doina Bumbea ar fi putut fi eliberată din Coreea de Nord înainte de moartea lui Nicolae Ceauşescu, care avea o relaţie bună cu dictatorul Kim Jong-il. În plus, sursa a spus că în anii 1970 România a scos din Coreea de Nord un scriitor şi artist chilian, după ce a intervenit Ceauşescu.
În aprilie 2014, fratele mai mic al Doinei Bumbea, Gabriel Bumbea, a acordat un interviu României libere, în care a spus că niciun oficial din România nu este interesat de răpirea unei românce de Coreea de Nord. În anul 2008, fratele victimei a înfiinţat un ONG cu numele „Asociația Doina Bumbea”, care se ocupă de căutarea și salvarea persoanelor răpite.
Răpirile, o practică veche a dinastiei Kim
Conducerea Coreei de Nord a fost implicată în răpiri încă din anul 1950, potrivit directorului executiv al Comitetului pentru Drepturile Omului din Coreea de Nord, Greg Scarlatoiu. „Practica răpirilor a fost iniţiată de fondatorul dinastiei Kim, Kim Ir-sen, cu ordinul pe care l-a dat în 28 iunie 1950 pentru răpirea unor sud coreeni. Ştim şi că fiul lui, Kim Jong-il, a ordonat răpiri de sud coreeni şi cetăţeni ai altor ţări”, a spus Scarlatoiu.
În lagărele din suburbiile Phenianului au fost ţinute persoane de cetățenie olandeză, franceză, italiană, română, germană, libaneză şi iordaniană, a povestit fratele Doinei Bumbea, conform relatărilor martorilor.
Pe de altă parte, potrivit publicaţiei The Washington Times, Coreea de Nord a mai răpit şi cetăţeni ai Malaeziei şi Chinei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu