Iată în ce alimente se găsește E 621:
Chipsuri
Floricele
Supe-instant
Condimente
Pate de ficat
Pate vegetal
Salam
Parizer
Cremvurști
Chipsuri
Floricele
Supe-instant
Condimente
Pate de ficat
Pate vegetal
Salam
Parizer
Cremvurști
Nu cumpărați pate, floricele sau salam pe etichetele cărora apare aditivul glutamat monosodic!!
„Suntem
martorii unui «război împotriva populației» fără precedent, unul în
care omului i se cere o atenție sporită față de ceea ce se întâmplă în
jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viața, fără ca
măcar să-și dea seama de ce a ajuns atât de neputincios și lipsit de
vlagă.
Ajungem treptat asemenea
puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără
memorie și inițiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămați mai
degrabă la căruța morții. Și – dacă se poate – fără urmași“, scrie Petru Molodeț într-un articol publicat în revista Familia Ortodoxă.
Glutamatul monosodic
este un potențator de aromă și este adăugat în cantitate mare la
amestecurile de condimente și mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conțin
până la 15% glutamat monosodic, precum și supele la plic, condimente
pentru pește, „fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase
care promit mâncare bună făcută din nimic.
Alte produse care pot conține glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brânză topită.
Alte produse care pot conține glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brânză topită.
Într-un
raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi
alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat Otrăvirea lentă a omenirii (The Slow Poisoning of Mankind),
cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii
50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi
oamenilor.
Așadar, cu toate că guvernele au la
dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al
glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia; dacă nu
şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la
comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii cu sănătatea
publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin
vaccinuri.
De ce?
De ce?
De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?
Potrivit
cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6%glutamat
de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să
mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta
zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG. Aceasta înseamnă
că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un
copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de
doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (conform J
E C F A : Toxicology Study, F A O Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).
În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG“
este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului
de insulină. De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci
ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în
diferite doze.
De asemenea, MSG-ul adăugat în
hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încât
consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea
acesteia cu MSG (conform Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993).
Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, Umami şi apetitul (Umami and Appetite)
realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat
că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i
se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de
hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.
Glutamatul distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie
Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta“ (conform Monosodium-L-glutamate-induced convulsions-I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz- Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta“ (conform Monosodium-L-glutamate-induced convulsions-I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz- Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Dereglări hormonale - insulina şi hormonul de creştere
MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare“.
MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare“.
Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (conform Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).
Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei.
Experimentele
realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de
creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară.
Efectele se observă însă şi la oameni: „La
indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată
(...), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul
de obezitate“ (conform Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).
Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale.
În anii '80 şi '90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească bariera pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale.
În anii '80 şi '90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească bariera pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale.
Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar „aceste
observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a
fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în
glutamat“ (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate în pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987).
„S-a
demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera
placentei. Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi
supraîncărcarea intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care, în
cele din urmă, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o
reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci, dacă
mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994).
În
urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are
glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A.
Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm
cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi
reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în
timpul sarcinii“.
Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare
Un
alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea
glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial
generat asupra rozătoarelor.
Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele.
Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?
Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele.
Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?
Având în
vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul
distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în
general, slăbeşte capacităţile cognitive - atât la animale, cât şi la
oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente
bogate în glutamat, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive
ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii,
oamenii devin infertili?
(Articol apărut în nr. 18 al revistei Familia Ortodoxă)
Preluare de pe : yogaesoteric
28 iulie 2015
28 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu