de Adriana Matcovschi
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a găzduit la mijlocul lunii mai 2014, la Geneva, o dezbatere pe marginea unui nou tip de armă. Mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel denunţă acest vector al unui „război care să fie mai uşor”, cel al „războiului fără soldaţi”, notează cotidianul belgian La Libre Belgique.
Avantajul ar fi acela că unui soldat-robot nu-i este foame şi el nu-şi iese niciodată din fire. Dezavantajul este că acest robot ar putea deveni un ucigaş în serie. În mare, aceasta este dezbaterea care s-a declanşat la Conferinţa ONU pentru dezarmare în luna mai 2014, unde numeroşi experţi au venit să vorbească pe marginea unui subiect deja destul de controversat în SUA: trebuie sau nu interzişi în război roboţii ucigaşi autonomi?
Aceasta nu ţine de domeniul fantasticului. SUA, dar şi Marea Britanie, Rusia, Israelul sau China au lansat programe de cercetare menite să înlocuiască, pe termen mediu, o parte dintre soldaţi prin roboţi, pe câmpurile de luptă. Potrivit revistei Foreign Affairs, Pentagonul preconizează o reducere, până în 2036, a controlului uman asupra armelor şi sistemelor defensive.
În zona demilitarizată ce separă Coreea de Sud de vecina sa din Nord, roboţi pe roţi ai societăţii Samsung Techwin sunt capabili să detecteze cu infraroşu prezenţa fiinţelor umane. Deocamdată, aceştia sunt acţionaţi de soldaţi, însă dispun de o tehnică de tir automat care se activează la detectarea căldurii.
În Pakistan şi Afganistan, guvernele s-au revoltat împotriva utilizării de drone de către armata americană şi CIA. Armata americană este departe de a lansa, pe câmpurile de bătălie, roboţi de tipul Terminator, însă intenţionează opţiuni mai soft, cum ar fi, de exemplu, înlocuirea camioanelor de transport cu motoare teleghidate.
Cu toatea cestea, cercetările merg şi mai departe. Industria militară preconizează de mai mulţi ani câmpuri de luptă automatizate aproape în totalitate, cu o supraveghere prin sateliţi şi cu un minim de soldaţi de infanterie. În 2011, fostul subsecretar pentru Apărare al SUA, Zachary Lemnios, preconiza „construirea de sisteme total automatizate”, în care roboţii să se poată adapta naturii schimbătoare a unui câmp de luptă, aminteşte publicaţia belgiană.
Aceste perspective le provoacă fiori specialiştilor în drept umanitar. Circa 20 de laureaţi ai Premiului Nobel, printre care Desmond Tutu, Jody Williams şi Shirin Ebadi s-au raliat campaniei To Stop Killer Robots. Potrivit acestora, „a lăsa maşinile să ucidă ar putea face războaiele mai facile şi transferă povara războiului pe civili”. Organizaţia Human Rights Watch (HRW) coordonează campania şi se întreabă, într-un raport de 26 de pagini, ce va rămâne din dreptul şi principiile războiului, cum sunt proporţionalitatea reacţiei sau epuizarea tuturor mijloacelor înainte de utilizarea forţei.
Pentru HRW şi alte organizaţii precum CICR (Comitetul Internaţional al Crucii Roşii), robotul nu exprimă nici compasiune, nici empatie („importanţi inhibatori pentru a evita uciderea inutilă”) şi nu este capabil să exerseze o judecată pe câmpul de luptă. Fără a pune la socoteală responsabilitatea penală a acestor maşini în caz de război. „Oare o armă autonomă va fi capabilă să facă diferenţa între un civil şi un combatant?”, a întrebat, la Geneva, Kathleen Lawand, de la CICR.
Fostul general american Stanley McChristal, care a condus forţele NATO în Afganistan, dă dreptate în parte celor care se pronunţă împotriva „roboţilor autonomi”. „Există pericolul ca ceva uşor de făcut şi fără riscuri, aproape antiseptic pentru o persoană care trage, să reducă limitele operaţiunilor, pentru că este mai uşor de făcut”, a recunoscut McChristal la BBC, făcând trimitere la tirurile de drone.
Însă alţi experţi exprimă un punct de vedere diferit. Adepţii roboţilor sunt de părere că aceştia pot să cruţe viaţa soldaţilor şi constituie un antidot la reducerea constantă a bugetelor militare. Ronald Arkify, specialist în robotică la Georgia Institute of Technology, consideră că este tehnic posibil ca roboţii să fie învăţaţi să distingă răul de bine şis ă nu facă uz de violenţă decât în cadrul redus al unor evenimente programate. Arkin a colaborat cu Pentagonul în 2006, pentru a dezvolta această „conştiinţă artificială”.
Acest lucru aminteşte, de asemenea, că armata americană şi celebrul său departament de cercetare DARPA sunt la baza mai multor invenţii care au revoluţionat lumea, precum precursorul de interfaţă grafică şi internetul. Astăzi, DARPA lucrează la roboţi capabili să intervină imediat în cazul unor catastrofe nucleare precum cea de la Fukushima şi să contribuie la crearea „Cheetah”, un patruped capabil să alerge mai repede decât Usain Boit (atlet jamaican, recordman mondial).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu