«Dacă voi veţi tăcea, pietrele vor vorbi»

Pe 15 august, Mănăstirea Putna și-a prăznuit hramul: Adormirea Maicii Domnului. Cu această ocazie, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului o a generat o impresie deosebit de puternică prin predica sa  în fața a peste 10.000 de oameni, dar și a comisarului european Corina Crețu și a altor politicieni.
Iată câteva extrase din predica sa:

„Să vorbim astăzi despre Doina şi Ion Aldea Teodorovici? Să vorbim astăzi despre Grigore Vieru?... Sau, poate, despre sfinţii închisorilor, care au fost condamnaţi zilele trecute. După ani şi zeci de ani de temniţă grea şi de reeducare la Piteşti, la Aiud, unde s-a ridicat un memorial la Râpa Robilor, la Balta Brăilei, la tăiat de stuf. (...)

• Ne dezbină astăzi străinii, pentru că nu mai avem oameni de conştiinţă şi de demnitate, cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste faţă de poporul din care s-au zămislit. Când am fost noi împotriva vreunui neam, împotriva vreunei etnii, împotriva vreunei religii? Când în cărţile noastre de slujbă vechi de la Putna... îmi arătau călugării aseară că ne rugăm (în rugăciunea lui Manase – n.n.) «Dumnezeului lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob şi seminţiei celei drepte a lor».

• Când cărţile noastre de slujbă sunt pline de trimiteri la iudaism şi nu-l incriminează niciodată... Când am fost noi împotriva lipovenilor care au fugit în vremea lui Nikon şi s-au stabilit la gurile Dunării (...), a turcilor sau a tătarilor (din ţara noastră – n.n.)?... Domnitorii noştri plăteau tribut la înalta Poartă ca niciodată, dar NICIODATĂ să nu se ridice o moschee în ţară. Dar relaţiile erau atât de bune, încât, când domnitorii noştri mergeau la înalta Poartă, nu erau îngenuncheaţi şi târâţi, cum vedem în filmele de mare audienţă făcute de turci astăzi, ci se duceau cu demnitate la înalta Poartă. Dar niciodată nu ne-am vândut ţara. (...)

• E o mare povară să duci neamul pe umerii tăi, spunea părintele Iustin Pârvu. Pe unii îi lasă genunchii. Au lăsat şi pe unul, şi pe altul, s-au operat. Bine ar fi să nu ne lase mintea, cugetul nostru românesc. Nu se poate construi moschee în ţara voievozilor, a ighemonilor, pentru un popor atât de tolerant, atât de iubitor, atât de filoxen, de iubitor de străini. Au moschee în Parcul Carol, este o foarte frumoasă moschee în Constanţa... Avem un Consiliu Consultativ al Cultelor, în care, prin rotaţie, cultele recunoscute au preşedinţia...(...) Avem prieteni de religie islamică, ne întâlnim cu ei... Şi, în treacăt fie spus, şi Ştefan cel Mare spunea: «Mai degrabă turbanul decât... » altceva... (...)

• Nu se poate să se scoată legi noaptea împotriva propriului popor. Nu se poate să se condamne intelectualitatea românească, (cei) care au pătimit atât de mult şi despre care Petre Ţuţea spunea că nu poate descrie atrocităţile petrecute în temniţele şi închisorile româneşti, când voiau să-i reeduce la Piteşti, când mureau şi îi îngropau în gropi comune, ca în vremea în care comunismul se instala în «Sfânta Rusie». Cum a păţit Sfânta Elisabeta Feodorovna, căsătorită cu prinţul Serghei. Nu putem să repetăm istoria pentru nişte epigoni, cum scria Eminescu. Până la urmă, la scara istoriei, ce rămâne după noi?

• Trebuie să pricepem vremurile pe care le trăim! Eu nu pot să accept, ca nepot de veteran de război – bunicul meu a luptat la Cotul Donului, a văzut români murind acolo şi eu am crescut pe genunchii lui – eu nu pot să accept că sunt nepot de bandit!

• Caraliii, torţionarii înşişi vedeau la un moment dat că, totuşi, sfinţii închisorilor sunt oameni educaţi, sunt oameni buni şi, la un moment dat, nu-i mai băteau.

Citiţi (despre) temniţele suferinţei! Cine condamnă astăzi Gulagurile, deportările de orice fel, în îndepărtata Siberie, unde copiii se jucau cu craniile părinţilor morţi, care n-aveau timp să putrezească... Sau cei deportaţi în Bărăgan, pe Vlaşca sau Teleorman. De lotul Arnăuţoiu, care se ascundeau în munţii Făgăraşului, de copiii care au rămas fară părinţi şi a căror minte a fost schimbată...

• Vedeţi, iubiţi credincioşi, lucrurile acestea se repetă în istorie, ciclic, «roata vieţii, roată». În Balcanii despre care se spune că sunt «un butoi de pulbere», în Kosovo, în Serbia, cu care eram înrudiţi prin Sfântul Nicodim de la Tismana...

• Pe vremuri, domnitorii, ighemonii noştri, pe vremea Postului mare, chemau arhiepiscopul la Curte şi se îmbrăcau în haine cernite, monahale. Ţineau pravila, ţineau postul. Şi Dumnezeu apăra ţara. Astăzi, cei care se joacă cu destinele acestei ţări pitoreşti vor fi condamnaţi la damnatio memoriae (ştergerea, dispariţia din istorie – n.n.)...

• Pământul ţării e sfânt, pentru că adăposteşte osemintele celor pe care nu mai pot să-i caute astăzi istorici ca Marius Oprea (pentru că nu li se mai dă voie). Cine mai are curaj să vorbească astăzi? Pentru că s-a dat lege care condamnă.

Noi nu vă îndemnăm la dezbinare, noi nu vă îndemnăm la ură, dar vă spunem din istorie ceva. (...) Dacă nu aveam un principe străin, din familia Hohenzollern, care să vină, să fie adus (în ţara noastră) într-un mod pe care-l cunoaşteţi, ca să nu fie oprit niciunde, nu am fi avut un rege precum Carol. Dacă, apoi, Carol, nu ar fi lăsat un nepot precum Ferdinand – «Nando» – soţul reginei Maria, nu am fi avut astăzi o ţară unită la 1918. Domnitori străini de neam, dar de cuget şi simţire românească...

V-aţi întrebat vreodată, citind cărţile reginei Maria – fiindcă e sărbătoarea Sfintei Maria astăzi – cât de greu i-a fost reginei Maria să-l convingă pe «Nando» să ia decizia corectă şi să părăsească dealul Cotrocenilor şi să fugă cu guvernul la Iași, la jumătatea lui 1916, că au venit nemţii şi au ocupat Cotrocenii... Cât de greu i-a fost lui «Nando» să ia decizia să lupte... Cum am văzut la regii României, rând pe rând, ctitori de neam şi de ţară: au respectat credinţa poporului!

Poţi să fii străin de neam, dar nu poţi să fii străin de ţară! Poţi să fii de altă religie, dar nu poţi să promovezi o lege făcută noaptea, necitită, nestudiată, nedată la comisii de specialitate şi să nu consulţi o Biserică care se cheamă prin sintagma «Biserică naţională». Şi, dacă suntem «Biserică naţională», trebuie să fim consultaţi! Că niciodată Biserica n-a mers împotriva neamului! (...)

• Trebuie să avem demnitate! Trebuie să mărturisim, fiindcă strămoşii noştri se răscolesc în mormânt şi se va întampla cum s-a întamplat la Neamţ, unde «au explodat» caldarâmul şi aleile şi a ieşit sfântul (necunoscut) din mormânt. Pentru că Mântuitorul spune: «Dacă voi veţi tăcea, pietrele vor vorbi». Cum să nu mărturisim astăzi?

• Toate religiile lumii trebuie respectate, toate cultele trebuie respectate. Unde este libertatea de exprimare a cultului? Suntem intimidaţi, ni se testează permanent vigilenţa... prin scoaterea religiei din şcoli.

De ce ne dezbină străinii? Manca-le-ar inima... şi neamul nemernicia!

• O să vă spun un lucru pe care nu l-am spus niciodată... În 1989, când am văzut cum colegii noştri de liceu au venit la Bucureşti să pună umărul la «Revoluţie» sau ce a fost ea, au fost împuşcaţi la Otopeni toţi copiii curaţi care au fost ridicaţi la oaste după 18 ani... De câte ori mă duceam la aeroport şi primeam ierarhi, mă gândeam la ei, cei pe care nu-i mai pomeneşte nimeni. (Acum soldaţii nu mai sunt pomeniţi) decât când luptă pentru cauze străine, în ţări străine şi-i aduc morţi, cu tricolorul...

• Biserica Ortodoxă românească, Biserica neamului ar trebui întrebată... Ce e un om în faţa istoriei, când poate să dispară mâine-poimâine?

• NU SUNTEM ŞOVINI! Luaţi albumele din Bucovina scoase de stareţa Mihaela Cozmei, să vedeţi lipoveni, evrei, turci, tătari, romi... N-am fost niciodată şovini şi nu suntem şovini! Suntem atât de primitori, încât străinului îi dai casa ta, masa ta, sufletul tău pe tavă, dar numai până în momentul în care se leagă de credinţa copiilor tăi!

• O să murim intr-o zi, credeţi că suntem alfa şi omega, începutul şi sfârşitul?

• Ştefan cel Mare n-a islamizat ţara şi a suferit. Cui a spus of-ul său? La duhovnic. Vlad Ţepeş – nepotul lui Mircea cel Bătrân, occidentalii ni l-au făcut strigoi sau vampir, prin cartea lui Bram Stoker – a fost ctitor. Mihai Viteazul – orfan – a fost crescut de călugări, la Simonospetra.

• Domnitorii noştri au murit pentru neam şi pentru ţară... Trebuie să mărturisim credinţa, trebuie să avem atitudine. Pentru ce este folosită biserica? Doar pentru închinările mari?”

În predica ţinută cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, ierarhul Bisericii Ortodoxe a luat atitudine împotriva adoptării aşa zisei legi antilegionare, dar şi a construcţiei unei moschei la Bucureşti.

„Ne-am săturat de obedienţă! Este vremea să vă apăraţi

• Suntem obligaţi de forurile europene să primim anual noi, România de astăzi, Dacia Felix – cât mai e ea Felix, nu ştiu! – 3.000 de refugiaţi, care intră în Europa pe la Lampeduza, iar cei pe care i-au descoperit că poartă cruciuliţe şi că sunt creştini sunt aruncaţi în mare. Şi se construieşte moschee în ţara voievozilor, în condiţiile în care noi cu turcii, cu tătarii, cu musulmani, cu lipovenii, cu toate etniile şi cu toate conaţionalităţile care au venit aici am trăit în pace. Alexandru cel Bun le-a făcut mănăstire armenilor. Mănăstirea de la Hagigadar, unde merg şi ortodocşii acolo şi întotdeauna am fost ecumenici.

Există un concept foarte frumos. Niciodată n-am năpăstuit pe cineva pe criterii de etnicitate, de naţionalitate şi mai ales de religiozitate. Dacă mitropoliţii noştri, ai Ardealului, au primit cele mai înalte distincţii de drept între popoare, salvând evrei de la deportări, astăzi cine mai vorbeşte despre Siberii, despre deportări, despre oameni care au fost deportaţi şi au înfundat închisorile şi au fost răpiţi în toiul nopţii de lângă copii şi nu le-au mai găsit osemintele şi nu ştiu dacă se odihnesc la groapa robilor lângă Aiud sau în altă parte, pe fundul ţării acesteia sau la Sighet...?

• Când înaltul Teofan mai scapă şi mai spune despre creştinii care sunt decapitaţi, nu poate, pentru că e mitropolit, dar eu pot şi am s-o spun până la sfârşitul veacurilor.

• Păstorii de suflete îşi fac datoria la parohie. Ieri [5 august, n.n.], a hirotonit Mitropolitul Teofan un preot sărac şi l-a trimis la graniţă cu Rădăuţi, într-un sat sărac, unde nu mai sunt nici cadre medicale, nici învăţători, nici şcoală, darămite grădiniţe.

Satele noastre româneşti îmbătrânite, de unde ne pleacă părinţii la lucru în străinătate şi copiii îşi pun capăt zilelor şi au tendinţe de suicid. (De) unde bătrânii din satele româneşti nu mai pot să aibă grijă de copii şi de nepoţi şi privesc cu multă speranţă la ziua în care românii s-or întoarce acasă.

Eu m-am ocupat, pentru o perioadă scurtă de timp, de românii din străinătate şi din jurul graniţelor ţării. Şi am mers şi am instalat episcopi în ţările nordice (...) şi am văzut românii cum se străduiesc să păstreze portul şi să vorbească româneşte şi să-şi crească copiii în cuget şi simţire românească, cum spunea vrednicul de pomenire Antonie Plămădeală al Sibiului, de la a cărui mutare la cele veşnice se împlinesc anul acesta 10 ani.

• Este bine să ştiţi astăzi că aveţi o Biserică pe care o formaţi dumneavoastră, cu preoţi care-şi pun viaţa pentru păstoriţii lor. Ne-am săturat de cuvinte din astea corecte politic, cum se spune în limba engleză! Ne-am săturat să tot facem obedienţă! Trebuie să spunem lucrurilor pe nume!

Când Apusenii erau exploataţi de romani – o spun cele mai grozave corporaţii londoneze, care spun că se plătea în epocă un fel de bir Daciei Felix. În Dacia lui Decebal per Scorilo, Dacia Felix, Dacia bogată. Când academicienii, alături de ierarhi şi de patriarhi, spun că nu trebuie să exploatăm toate zăcămintele petrolifere, spun că trebuie să mai rămână şi pentru generaţiile care vor veni după noi.

A ieşit România aia deşteaptă pe stradă, au ieşit intelectualii, tinerii cu copii în braţe, ca astăzi, pe Ceahlău şi s-a oprit acel proiect ucigaş, criminal, cu exploatare de cianură! Şi câte alte proiecte criminale împotriva ţării. (...) Şi noi nu avem curaj să spunem lucrurilor pe nume! Noi nu vă îndemnăm niciodată la revoltă, dar trebuie să ştiţi în ce lume trăiţi!

• Există şi o altfel de Românie, deşteaptă, inteligentă, care studiază în universităţile mari ale lumii, de pe continent, la Oxford, la Canterburry, la Stanford, dincolo de Ocean, o Românie cu care ne mândrim! Nici nu vă daţi seama ce tineri frumoşi creşte şi naşte ţara asta! Şi-i formează în credinţă şi ne fac să fim mândri când te duci în străinătate, că vezi că managerul, conducătorul celei mai mari instituţii, universităţi, este român!

• De ce să nu fim mândri că suntem români, de ce să nu purtăm tricolorul? De ce să ne dezbine alţii în propria noastră ţară, cu ungurii, cu maghiarii, când, uneori, sunt mai români decât românii?! Mergeţi în Covasna şi Harghita, să vedeţi că sunt respectuoşi şi s-au născut acolo şi au trăit acolo. De ce ne dezbină străinii, «mănca-le-ar inima... şi neamul nemernicia», cum zicea Eminescu. Pe care, la Putna, un cleric venit de departe, atât de departe, încât ar fi putut să nu mai vină, la pomenirea Sfântului Ştefan cel Mare, a spus că Ştefan cel Mare se închina lui Lucifer, că a fost bolnav şi că s-a spânzurat. Aşa au făcut şi comuniştii, de ne-au discreditat geniul care, în realitate, pe cărţile sfintei şi marei Mănăstiri a Neamţului, era evlavios, din moment ce mătuşile dinspre mamă, Iuraşcu, toate erau călugăriţe.”

Citiți și:
Renașterea României - Trezirea urgentă a ființei noastre către o stare profundă de comuniune cu Sufletul Neamului Românesc Yoga spontană la români

yogaesoteric
6 noiembrie 2015