Guvernul mondial avansează pe două fronturi

Guvernul mondial, ascuns în umbra conferințelor internaționale, avansează pe nesimțite, lent, dar sigur, pe două fronturi în simultaneitate: războiul și capcanele legilor și ale tratatelor transcontinentale.

„Vom avea un guvern mondial, nu știu dacă înainte sau după Al Treilea Război Mondial, dar aceasta se va petrece.” – afirma Jacques Attali, consilier de stat foarte ascultat și apreciat de ultimii președinți francezi. În ceea ce privește guvernul mondial, vom fi martorii modului în care acesta va face să dispară toate reperele, fapt care a început să se petreacă cu șapte decenii în urmă. Toate acestea își au începutul în aprilie 1945, odată cu crearea Națiunilor Unite în cadrul Conferinței de la San Francisco, ținuntă lună de lună după împărțirea lumii la Ialta. Câștigătorii nu pierd deloc timpul, iar cursa dominării mondiale este deja în curs de desfășurare. (1)

Căci ONU, în spatele fațadelor de sticlă ale sediului din New York, este de fapt atelierul Noii Ordini Mondiale care, sub pretextul că „ajută la construirea păcii” – așa-zisul peacebuilding –, vizează în realitate înlocuirea statelor suverane cu himera neargă a unei suveranități colective. Ca să nu spunem colectivizată. Cu alte cuvinte, este vorba despre înființarea unei birocrații atotputernice la scară planetară.

Acest worldbuilding are loc chiar sub privirile noastre neputincioase. Căci fiind lipsiți de o perspectivă panoramică, nu putem percepe decât anumite segmente discontinue, fără o legătură care poate fi imediat decelată între unele și altele. Dar depunând efortul de a repune la locul lor toate aceste fragmente în ordinea lor cronologică, toate încep să prindă rapid un sens. Pornind din acest punct este lesne de văzut unde ne îndreptăm și unde suntem conduși volens nolens. Un singur cuvânt definește și desemnează paradisul care ne este promis: totalitarismul!

Să ne aducem aminte, de exemplu, faptul că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) dispune de mijloacele juridice și coercitive de natură cvasidictatorială care îi permit să realizeze în masă vaccinarea unor națiuni întregi contra voinței lor sau să le izoleze manu militari sub simpla prezumție a unui potențial risc epidemic.

În aceeași ordine de idei, supergrupul de presiune multinațional al celor care  susțin că încălzirea globală este de origine antropică se va reuni, cu costuri enorme și într-o agitație mediatică asurzitoare, la Paris între 30 noiembrie - 11 decembrie. Obiectivul urmărit este obținerea unui acord aplicabil în toate țările pentru a limita efectele încălzirii globale la 2 grade Celsius. Cel puțin în principiu, deoarece există o urgență absolută – dar aceasta ar necesita limitarea, adică combaterea voracității hipercapitalismului cosmopolit – ar fi bine să fie stopate definitiv și în toate locurile din lume, de la Polul Nord până la Tropice, defrișările masive care amenință viitorul ființelor vii în totalitatea lor.

Departe de a nega existența dereglărilor climatice, la care suntem martori direct afectați, este totuși destul de ușor de decelat ceea ce se află în spatele agendei de bune intenții afișate pentru a reduce amprenta de carbon personală a fiecăruia dintre noi. De fapt, este vorba despre modalități – adoptate sub pretextul binelui comun și a sănătății ecologice – de a îngroșa buzunarele câtorva oligarhi (mizele acestor politici se calculează în sute de miliarde de dolari), de a găsi pretexte indiscutabile și imperioase pentru introducerea de noi taxe și chiar pentru a instaura o dominare și mai puternică asupra activităților noastre industriale și individuale. Aici este vorba din nou despre o morală înșelătoare – și perversă – umanitaristă, pe care se bate monedă pentru a ne convinge. Ecologia, protejarea mediului înconjurător, diversitatea biologică, iubirea pentru natură și protejarea ei, reprezintă tot atâtea pretexte la care se face apel și oferă cu ușurință posibilități considerabile de a sidera și apoi de a reduce la tăcere opiniile publice.

Să remarcăm, fără a trage vreo concluzie prematură sau excesivă, că dacă se vorbește despre scăderea calotelor de gheață, aceasta nu este totuși valabil și în cazul mărilor și oceanelor polare. Astfel, în cursul verii anului 2013, calota glaciară arctică a crescut cu aproape 60%, adică 2.383.000 km cubi, echivalentul a jumătăte din Europa, de la insulele canadiene până la coastele de nord ale Rusiei. Aceasta a însemnat o revenire spectaculoasă a întinderilor maritime care se aflau sub debaclu (erau invadate de bucăți de gheață desprinse din calotă) după ce a fost atins un record de topire a gheții în 2012, la șase ani după ce BBC a anunțat că, tocmai în 2013, încălzirea globală ar trebui să facă să dispară complet blocurile de gheață plutitoare specifice anotimpului estival.

Cu alte cuvinte, complexitatea fenomenelor ne scapă deocamdată, dar instrumentele exploatării geopolitice se arată atotștiutoare, cu scopul de a crește imixtiunile în afacerile popoarelor Pământului, pentru a le încorseta strâns prin legi inviolabile supranaționale. (2)

În ceea ce privește Al Treilea Război Mondial, putem spune că acesta nu va apare, deoarece a început deja. În Siria există cel puțin câteva sute de naționalități care se înfruntă în diferite câmpuri și facțiuni, astfel încât în sânul Statului Islamic takfiriști ceceni se luptă alături de uiguri turcofoni veniți din stepele asiatice. De aici a apărut și intervenția Rusiei și supravegherea strânsă din partea Chinei.

Guvernul mondial avansează, prin urmare, pe două fronturi: cel al Republicii universale, adică al Națiunilor Unite și al multitudinii sale de conferințe intruzive internaționale, și pe frontul războaielor „calde” care formează un adevărat inel de foc, de la Marea Japoniei până în Golful Guineii. Să ne amintim faptul că războiul din Spania a fost, de asemenea, multinațional și a reprezentat fără îndoială preludiul conflagrației generale sau fluierul de început.

Note:
(1) James Burnham, protoideolog neoconservator, The Struggle for the World, 1947, apărută la New York și la Paris sub titlul Pentru dominarea mondială(2) Pe 15 septembrie se deschidea la New York a 70-a sesiune aniversară a Adunării generale a Națiunilor Unite. Pe ordinea sa de zi, din 25 – 27 septembrie, al patrulea Summit mondial referitor la Obiectivele milenare pentru dezvoltare (OMD) trebuia să definească obiectivele dezvoltării durabile (ODD) pentru anii care vor veni. Guvernul mondial există, este operativ, dar New York este departe, iar creierele europene sunt amorțite de ziare și bombardări audiovizuale obsedante.

Citiți și: Dincolo de aparenţe, este evident că Uniunea Europeană este deja vârful de lance pentru instaurarea sinistrei «Noi ordini mondiale» (I)
Guvernul francmasonic mondial nu e total învăluit în mister. Cine refuză să facă parte din acest sistem universal nu va avea dreptul să trăiască
 

yogaesoteric
13 noiembrie 2015